Scena plecării mezinului de acasă din perspectiva craiului

Când fiul meu cel mic a sosit în ogradă era călare pe o răpciugă de cal, grebănos,
dupuros şi slab, de-i numărai coastele.

— Bun sosit la noi, voinice!Dar aista cal ţi l-ai ales?... l-am întrebat eu cu jumătate de
gură întrebându-mă ce a fost in capul lui când a ales o mârțoagă ca aceasta.Toate
speranțele mele de a îi trimite un succesor la tron fratelui meu, sunt în acest copil
din moment ce frații lui mai mari nu au izbutit nici măcar să treaca de proba pe care
le-am dat-o eu.Mă îndoiesc că el v-a reuși ce nu au reușit frații săi…

— Apoi dă, tată, cum a dat târgul şi norocul; am de trecut prin multe locuri şi nu
vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce şi eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea.
Mi-a răspuns accesta după care a pus straița pe cal ,armele la oblânc, merinde și
bani de ajuns, schimburi în desagi şi o ploscă plină cu apă.Vine,îmi sărută mâna, iar
eu îi dau catea catre împărat.Își ia rămas bun și de la fraţii săi şi a treia zi către
seară porneşte şi el, mergând din pasul calului. Imediat după ce a plecat de acasă,eu
îmi iau haina de urs pe mine,încalec pe cal și mă grăbesc să ajung înaintea lui la
pod.O data ajuns aștept sa aud mersul calului pentru a le ieși înainte.Când ajung ei
in dreptul podului sar în fața lor mormăind înfricoșător,încercând să îi speriu .Calul
atunci dă năvală asupra mea,iar fiul meu,ridică buzducanul să dea .Abia am apucat să
strig:

— Dragul tatei, nu da, că eu sunt. După ce accesta a descălecat fug la el să îl cuprind

în brațe,îl sărut și îi zic:

— Fătul meu, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai
făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic
de împărat. Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau: în călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de
răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea;
să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte şugubeţi. Şi, la toată întâmplarea, calul,
tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi
pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine
vreodată. Sfătuind-ul astfel îi dau pielea de urs,îl mai sărut o data și le urez drum
bun și pace ,pe de o parte fericit că fiul meu este demn de a fi împărat și că el v-a
fi cel care moștenește împărăția fratelui meu,pe de altă parte trist gândidu-mă că
poate nu îl v-oi mai revedea niciodată