Municipiul Bucureşti este aşezat în sud-estul ţării, acolo unde în urmă cu câteva

sute de ani se întindeau Codrii Vlăsiei din care astăzi se păstrează câteva pâlcuri
răzleţe de pădure. Râul Dâmboviţa traversează oraşul, iar salba de lacuri din
nordul capitalei asigură răcoarea şi umezeala în timpul toridelor zile de vară.
Cinstea care revine întemeietorului acestui oraş pare a fi disputată de către Bucur
Ciobanul, candidatul tradiţiei şi legendei şi de controversatul Vlad Ţepes.
Primului document cunoscut, care atestă existenţa capitalei noastre la 20
septembrie 1459.
În anul 1659, Bucureştii devin definitiv capitala Ţării Româneşti. Oraşul se
dezvoltă, apar numeroase biserici, hanuri mari fortificate şi prima arteră pavată
cu bârne din lemn, Podul Mogoşoaiei (1692), ulterior rebotezată Calea Victoriei în
anul 1878.
În veacul al XIX-lea oraşul se modernizează fiind ales capitală a României,
înfăptuită prin unirea Moldovei cu Ţara Românească, în anul 1862.  In acea
perioadă, este considerat cel mai mare oraş din sud-estul Europei după Istanbul.
Este cel mai important centru politic, economic, financiar-bancar, comercial,
cultural-ştiinţific, educaţional, de trasnsport, informaţional, sportiv şi turistic al
ţării. Populaţia cu domiciliu în Bucureşti, de peste două milioane de locuitori, îl
poziţionează pe locul şase în ierarhia capitalelor din Uniunea Europeană.

În prezent, capitala are acelaşi nivel administrativ ca şi un judeţ şi este împărţită în

şase sectoare.