Harap-Alb

- Protagonistul basmului
- Întruchipare a binelui
- Erou atipic de basm:
 Lipsit de însușiri supranaturale
 Construit realist
 Ființă complexă care învață din greșeli și progresează
- Personaj „rotund”
- Statut
 La început: „fiul craiului”, mezinul (naivul)
 Pe parcursul călătoriei: Harap-Alb (învățăcelul)
 La sfârșit: împăratul (inițiatul)
- Caracterizare
1. directă
a. de către narator
 „cel mai vrednic dintre nepoți”;
 „Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește
spânului și se bagă în fântână”;
 Portretul viitorului împărat: „n-a mai stat altul pe fața
pământului, așa de iubit, de slăvit și de puternic”;
b. De către alte personaje
 Sfânta Duminică: „Fii încredințat că nu eu, ci puterea
milosteniei și inima ta cea bună te ajută, Harap-Alb”.
2. indirectă
 naivitate (când intră în fântână);
 bunătate și milostenie (cu Sfânta Duminică);
 numele Harap-Alb semnifică sclav-alb, rob de origine nobilă, dar și
condiția de învățăcel;
 curajos și destoinic (trecerea primelor două probe);
 generozitate și îndemânare (față de roiul de albine);
 bunătate și curaj (întâlnirea cu nunta furnicilor);
 prietenia/ spiritul de tovărășie (cu cei cinci prieteni);
 onest, își respectă jurământul (când se îndrăgostește de fata Împăratului
Roș).