Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Jucării și jocuri de copii
de Petre Ispirescu
1885
A) JUCĂRII
I. SFÎRÎITOAREA
2
Acum sfîriitoarea este gata. Cu două degete de la mîna
stîngă, adecă cu degetul cel mare și cu arătătorul, se ține
nuca cea găurită de ambele capete, cu gaura de alături spre
mîna dreaptă.
II. BÎZÎITOAREA
3
Pe fața nucii, din care s-a scos miezul și s-a pus o pietricică,
se pune mijlocul hîrtiei cu găurile și firul de păr de cal,
adecă cu partea unde este nodul, iar marginile hîrtiei se
împreună sub coaja de nucă și se răsucea, încît nuca rămîne
închisă.
III. MORIȘCA
4
mijloc speteaza se străpunge cu o sulă, făcîndu-i-se o gaură
mică, și i se pune un accu gămălie. Acum se ia o nuia
aproape de un cot de lungă, se caută să fie nuiaua de dud,
fiindcă miezul ei este mai moale. Se înfige acul în vîrful
nuielei, în miezul bățului și iată morișca gata.
IV. PRAȘTIA
5
jumătate de trup spre locul spre care se ochește să deie,
întocmai cum stă cînd vrea să deie cineva cu pușca. După
ce a învîrtit praștia pînă ce să-i vie bine să deie, aduce mîna
pe deasupra capului cu praștie cu tot, aruncă spre locul unde
a ochit, dînd drumul căpătîiului, pe care îl ține cu degetul
cel mare și cu arătătorul.
V. SFÎRLEAZA
3
7
Aceasta se făcea din fuse vechi.
VI. PUȘCOACE
Pușcoace cu gloanțe
8
Aceste gloanțe se fac mestecîndu-le în gură, ca să se ude.
Ele nu trebuie să fie mai mari decît gaura țevei (calibru), ci
atît numai, cît să între în voie.
9
II
Pușcociu cu apă.
B) JOCURI
I. JOCUL DE-A PORUMBEII
Băiatul cel fugaci, cum iese din coteț, se duce drept la uliu,
joacă împregiurul său ca să-i atragă băgarea de seamă
asupra sa, ca să lase pe băiatul cel ostenit și să se ieie după
dînsul.
11
Dacă uliul se amăgește și face ceea ce voiește porumbul cel
nou venit, de multe ori se păcălește, căci acesta, cum este și
de odihnit, bun de picioare și știe să cotească, îl obosește, și
alergătura îi este în sec.
13
— Îngerul, i se răspunde
— Ce caută?
— Fețe.
— Ce fel de fețe?
— Cine este?
— Dracul.
— Ce caută?
— Fețe.
— Ce fel de fețe?
14
Dacă se află printre copii vreunul cu asemenea față i-l dă și
lui, iară dacă nu, se întoarce și el deșert. Și astfel vine pe
rînd Îngerul și Dracul, pînă ce ghicesc fețele puse de
căpetenia copiilor, luînd fiecare atîția copii cîte fețe a ghicit.
15
Acest joc este și de vară și de iarnă. Se poate juca și în casă
și afară.
— Ineluș Învîrtecuș,
— Pe al cutăruia.
16
Astfel se joacă pînă li se urăște, și ori încep alt joc, ori își
văd de păpuși.
— La bisericuță.
— Să venim și noi?
17
Copiii fug in toate părțile, și rîd, și fac baz de supărarea
babei, cît un lucru mare.
V. BĂTAIA ÎN DEGETE
18
VI. JOCUL DE-A LEAPȘA
19
Acesta se joacă de copii mai mititei, adecă codănei, cum se
zice. Ei pot fi băieți și fete, amestecați, sau numai de băieți,
ori numai de fete. El se joacă mai adesea iarna și în casă.
— Pe ce șezi?
— Pe darac.
— Du-te la barbat!
— Pe ce șezi?
— Pe nuiele.
— Du-te la muiere!
20
Și iară o împinge nițel, tot fără a lua mînile de pe umerii ei,
și o întreabă pentru a treia oară:
— Pîne cu papară.
— Ieși pe ușă-afară!
— Dar alaltăseară?
— Pîne cu măsline
21
Acesta este jocul de-a baba oarba.
— O mînecă de cojoc
— Dă-te-ncoa în joc.
Aceasta o întreabă:
— Ce cauți, babo?
22
— Acul doamnei.
— Ptiu! nu e ăsta.
Colăcei,
23
Apoi iară se dă să-i apuce pe copilul cel din coadă, pe care
îl apără cloșca.
Trei, trei,
Colăcei,
Dacă baba gaia este nni ageră, jocul se sfîrșește mai curînd.
24
Dară dacă cloșca este mai ageră și mai ușoară la întorsură,
apoi jocul ține mai mult.
— Ce faci acolo?
— Am să fac foc.
— Să pun ciaunul.
— Ba de-al tău.
25
IX. JOCUL ÎN TREI ARMENE
26
Dacă paraua cea mai înaintată este în al doilea sau în întîiul
armean, el ia toate paralele. Se întîmplă ca paraua vreunuia
să cadă afară din armean, dincoace, adecă din partea din
care dau băieții. Atunci, măcar că paraua n-a apucat să între
nici într-un armean, jocul se ține în seamă, și cel ce a dat
paraua lui mai înlăuntru, adecă, dînd, a făcut paraua lui să
între în al doilea sau al treilea armean, ia toate paralele.
27
Copiii din tabăra II își aleg și ei căpetenie pe cel mai mare
dintre dînșii, și zic că este Soarele.
Deschideți porțile!
— Ce dai vamă?
— Un cățel.
Și un purcel.
Și pe (cutare) de un picior.
28
Atunci portarul, adecă Luna, face semn copiilor-poartă să
ridice mînile în sus, adecă să deschiză porțile.
29
Apoi vine un copil de al fiecărei tabere și apucă pe
căpetenia lui în brațe, pe de la spate, și apoi altul, și apoi
altul — pînă se înșiră fiecare copil la tabăra unde s-au tras
ei.
Cînd sunt gata toți, încep a trage unii într-o parte, alții într-
altă parte, pe căpeteniile lor, cari se țin bine încleștați de
degete.
— Halea-Malea
30
Încotro ți-e calea?
— Deschide-ți porțile!
— A cui porți?
— A celui Basarabă!
— Ce dai vamă?
31
Unul din copii ia pietrile în mîna dreaptă și le aruncă în sus
pe toate deodată. Pînă să se lase ele jos, copilul întoarce
mîna iute și le prinde pe dosul minei, cîte poate. Apoi pe
cîte a prins le aruncă iarăși în sus; și pînă să se lase ele,
copilul întoarce iarăși mîna iute pe față și le prinde.
Iar dacă ajunge pînă aci, vine figura a șasea, care se face
astfel:
33
degetul numit inelarul, și-l face să steie împleticit ca și
arătătorul. Apoi întoarce mîna cu podul palmei în jos, și
vîrful degetului diq mijloc, atingînd pămîntul deodată cu
vîrful degetului celui mare, închipuiește poarta. la pietrile in
mîna dreaptă, o duce pe sub cea stîngă, o aduce pe deasupra
ei, și lasă pietrile să cază dinaintea porții. Jucătorul ia
topuzul în mînă și protivnicul său își alege una din pietrile
căzute, pe cea mai răzlățită de celelalte, ori pe care i se pare
lui că ar fi mai greu de băgat pe poartă. Pe aceasta este
dator jucătorul biruitor să o bage în urma tuturor pe poartă
și deodată. Pe celelalte însă, aruncînd topuzul în sus, le
poate atinge cîte nițel, nițel, pînă să le aducă dinaintea porții
și să le deie drumul înainte, fără însă să atingă pe vreuna din
celelalte.
34
Adecă, dacă a prins topuzul, de trei ori lovește cu pumnul în
mîna biruitului, care o ține întinsă cu palma pe pămînt, va
să zică îl lovește preste dosul mînei. Pentru sabie îl lovește
cu mîna cu care dă ca și cu o sabie. Pentru suliță îl împunge
cu degetul arătător. Pentru pasăre îl ciupește, și pentru mîță
îl zgîrie. Trebuie să se știe, că pentru fiecare din osînde, de
cîte ori da, biruitorul trebuie să arunce topuzul în sus și pînă
să se coboare ca să-l prinză, cum face la joc, el să lovească
mîna biruitului și apoi să-și întoarcă mîna sa răpede să
apuce topuzul.
35
Una din tabere stă lîngă gropiță cu țurca și cu bățișorul cel
mare, și cealaltă tabără la o depărtare oarecare de gropiță.
36
țurca pentru a treia oară, de unde adecă s-a început
măsurătoarea, și-l duce pînă la gropiță. Ori rabdă să-i deie
atîția pumni, cîți au vorbit la începutul jocului, și începe din
nou.
Dacă spurcă toți băieții din tabăra I, precum am zis mai sus,
atunci ei trec în locul celor din tabăra II, și aceștia vin lingă
gropiță, și încep precum am văzut.
XIII. MINGEA 1
Dacă face Ui de trei ori una după alta, nu mai are dreptul să
bată mingea în rîndul acela, ci o ia vreunul din tovarășii săi
ca să o bată. La fiecare bătaie a mingei, numără, zicînd cu
glas tare: „Ai, la două! Ai, la trei!” etc. Copiii din tabăra II,
dacă nu izbutesc a prinde mingea de sus, ei o dau înapoi de-
a dura pe jos, silindu-se a lovi cărămijoara. Unii sunt așa de
dibaci încît ochesc, cît de departe ar fi, și lovesc; iară alții
dau mingea pe de alăturea cărămijoarei, oricît de aproape ar
fi.
38
Mai trebuie să se știe că mingea fiind bătută de cătră
vreunul din tabăra I, și prinzînd-o vreunul din tabăra II,
după ce a atins pămîntul, nu se ține în seamă. Atunci zic că
mingea a mîncat pămînt sau a pupat pămîntul. Dacă pînă la
zece ori nici unul din copiii taberei II n-a prins mingea, ori
n-a lovit cărămijoara înapoind-o, apoi la a zecea oară cel ce
o bate o dă dinadins mai încet, ca să cază mai aproape.
Nelovind cărămijoara nici de astă dată, apoi la a
unsprezecea oară copilul o bate cît poate el de tare, ca să se
ducă mai departe și rămîne acolo unde cade.
39
Acesta este un joc iarăși cu mingea.
Dacă băiatul, care s-a făcut cal este dibaci și prinde mingea,
încalecă el pe cel ce a fost călare și a trîntit mingea.
41
cai încalecă pe tovarășul ce l-a fost încălecat. Încep jocul,
adecă aruncă mingea de la unul la altul, precum a făcut și
cei dintîi, și tot astfel pînă se învoiesc a se lăsa.
42
lovească puiul. Dacă îl lovește, de acolo de unde era,
măsură cu piciorul pînă unde s-a oprit, și numără.
43
Se adună oricîți băieți voiesc să se joace. Fiecare din ei își
are ciomagul său. Mai întîi pun vîrful ciomegelor la un
punct în pămînt și, învîrtindu-se unul după altul apăsîndu-și
ciomagul în pămînt, sapă o groapă adîncă ca de zece
centimetri, pe care o numesc jir (în Transilvania se numește
ciur).
44
unii așa de dibaci că toți ceilalți băieți voind să lovească
poarca lovesc în ciomagul lui și el duce poarca pînă o bagă
în jir.
45
le apuce porcarul gropițele; căci acela preste a cui gropiță se
face stăpîn porcarul, punînd într-însa capătul de jos al
ciomagului său, acela zic, se va face porcar, și jocul merge
înainte.
46
Acum cel ce are să deie întîi, ia nucile în mîna dreaptă și se
duce la semnul de unde are să deie. Acolo pune călcîiul
stîng pe semn. Ceilalți jucători stau împregiurul gropiței.
Fiecare din ei prinde, aruncînd jos atîți bani cîți vrea să
prindă. Unii mai mulți, alții mai puțini, cît vreau ei.
47
Sunt nucari dibaci, cari fac nucile oală mai adeseori. Se zice
că le face oală, cînd întră toate nucile în gropiță, aruncîdu-
le, și rămîn acolo.
La acest joc pot să ieie parte oricîți copii s-ar afla, băieți și
fete.
48
pe cîe unul de dinaintea lui cînd pronunță cîte o silabă, pe
care eu am însemnat-o cu un accent grav, adecă:
49
Vine grecul mànios
Cu cuțitul rùginos:
— Dă-mi Voichițo, chèile
Sà-mi deschid lădițele,
Să scot cununìțele,
Sà-mi cunun fetițele.
— Vài de mine
Nù-s la mine,
Cì-s la popa din Popesți
Jòs in caselè domnești,
Unde fată vàcile,
Unde ouă ràțele.
IV. Ùna mia pàlca
Cè e porumbàca.
Cùțitele Dànului
Sàbia Cotànului
Limbici,
Còdolici.
V. Ènghi
Pènghi,
Țùrcazà
Ràpița
Pàpița
Nòt.
50
VI. Ùna mia
Cù scump ia
Ce-ài mîncàt
De te-ài umflàt?
Șàpte pite ș-un pitòi
Și-ùn găvàn de ùsturoi
VII. Àla
Bàla
PòrtocàlaCiòc
Bòc
Trèci la lòc.
La Cîmpulung se zice:
51
Multe oi sunt adunate.
Ș-ale mele,
Ș-ale tele,
Ș-ale lui Stan Caragea,
Cind țiganii tot fugea,
C-un cimpoi,
C-un fluier oi
Cu trei pui de iepuroi.
— Bună ziua biată fată!
— Eu nu sunt o biată fată,
Ci sunt o mătușă beată.
Beau de ieri
De-alaltăieri,
Cu mătușa din Gerghița.
Mi-am pierdut beregăița;
Aide, vere, s-o căutăm
La Maria Sgîrcereasa
Sgîrceri-o-ar Dumnezeu,
Și de mini și de picioare
Și de părul care-l are.
În Rîmnicul-Sărat se zice:
52
Panait
Rachița
Corcodeaua
Baghița.
În Buzău se zice:
53
Bic! săracele.
În Iași se zice:
54
La cel ce se isprăvește silaba din urmă a uneia din aceste
formule de alegere, acela iese din rînd. Și, începînd din nou
formula, o zice de atîtea ori, cîți copii sunt cu mai puțin de
unul; căci unul trebuie să rămînă.
„Cine s-o uita să-i sară ochii și să fie iacă cum, și iacă
cum”.
55
În putina cu boghii,
Din par in par,
Pîn-la ușa lui Tătar.
56
Acesta se ia după dînsul și-l fugărește. Dacă îl prinde, apoi
prinsul se face, de nu, tot el se face.
XVIII. ZMEUL
58
și coborîndu-se la colțul de jos din stînga; iară alta de la
colțul de sus din stînga, pînă la colțul de jos din dreapta.
59
cîteodată mărgioare și alte flori, cari și acestea se lipesc.
61
pînă unde voim la capătul birlicului de sus, și apoi strîngem
nodul bine.
62
capul, și zmeul rămîne stricat. Se încovoaie adecă atita cit
să poată pîrîitoarea să se întoarcă împregiurul ei și pe ață în
voie, fără să i se atingă marginile de zmeu. Cine voiește ca
zmeul său să vîjie și mai tare îi face pîrîitoarea de țiplă.
63
Cînd vîntul bate mai tare se poate înălța zmeul din mînă,
cînd bate însă mai încet, trebuie să-l țină cineva la o
depărtare ca de zece stinjini și așteaptă.
64
Alteori cel care voiește să prinză vreun zmeu mai mic decît
al său lasă să se atingă sfoara zmeului său de sfoara zmeului
ce vrea să prinză pe deasupra, și trage. Trăgînd, se roade
sfoara zmeului celui mic, se rupe și scapă. Atunci băiatul
cel cu zmeul mai mare sau tovarășii lui dau fuga și-l prind.
65
loc de răvaș, mai cu seamă seara. Acesta este foarte rar, se
face de flăcăi, și cu deosebire la cîmp ori la maidanuri mari.
[XIX] ARȘICELE[5]
66
Sunt arșice din dreapta și arșice din stînga, după cum ies, de
la piciorul din dreapta, sau de la piciorul din stînga al vitei.
67
țap.) El, trebuind să fie mai mare și mai greu, se
plumbuiește.
I Jocul în bei-bun
68
Acest joc se joacă numai în doi. Este joc pe puse și joc pe
nepuse.
69
Cînd unul din copii sfîrșește arșicele, giolul cîștigătorului
rămîne jos, dacă giolul este de un arșic; iar dacă este de
două, atunci ia un arșic și rămîne jos numai unul. Pe acest
arșic îl surchidește, începînd cîștigătorul și apoi pe rînd,
odată unul, odată altul.
Pune cite două miele, dacă așa le-a fost vorba de la început
ca giolul să fie de cite două miele; iară altfel pune cîte o
mială.
Iară dacă copilul care a pierdut își arată soțului său părerea
de rău ce simte, acesta îl întîmpină cu vorbele:
71
II Jocul în armean
72
Fiecare ochește și se silește a lovi cu ichiul său arșicele din
mijlocul armeanului.
Dacă n-a ieșit nici un arșic afară din armean, le așează iarăși
la rînd in mijlocul armeanului, ca la început, și dă altul pînă
ce unul din jucători lovește bine și iese vreun arșic afară din
armean. Cel ce a lovit și a scos vreun arșic din armean are
dreptul să deie tot el, de atîtea ori cît va putea pînă ce va
spurca. Se zice că a spurcat cînd nu iese afară nici un arșic
din cele lovite de dînsul.
73
călcîiul în locul ichiului, și de acolo lovește arșicele cu
ichiul.
74
s-a înfrînt, și nu mai dă pînă ce-i vine rîndul, după ce toți
ceilalți au dat și n-au scos toate arșicele din armean.
75
întîi și a scos arșice din armean; al doilea vine cine a scos
după baci arșice din armean.
IV Jocul în sbenghi
76
Întru toate se joacă ca într-a lui, însă numai atunci se cîștigă
arșicele cînd arșicul lovit, ca și ichiul, cade ori om ori
gaură.
V. Jocul în armășie
77
Împăratul vede cine este osînditul. Are și el pe ocrotiți și pe
cei ce să-și descarce necazul, pe cei ce adecă l-au ocrotit
sau l-au pedepsit mai aspru, cînd le-a venit și lor rîndul să
fie împărați.
Iar dacă este din cei pe care voiește să-și verse necazul,
poruncește:
Uneori, deși are ochi răi pe cîte vreun osîndit, și ar vrea să-
și scoată necazul pe dînsul; dar, sau că voiește să se
împrietenească, sau că se teme să nu cază în mîna lui altă
dată, poruncește: atîtea potroace, atîtea sărate și atîtea dulci,
ori numai sărate și dulci.
78
date ca să le simtă bine, iar cele potroace sunt cele date de
cătră armas cu toată puterea.
79
Cînd armașul greșește și dă cu vreo lovitură mai mult, decît
cele poruncite de împărat, aceste lovituri mai multe le
primește el îndoite, de la cel ce le-a suferit pe nedrept.
Note
1. ↑ În Transilvania arbiul se numește „raștoc“.
(Comunicat de D.Brăneanu.) Pe Tîrnave se numește
„climpuș“. (Comunicat de d. I. Bianu.) (n.a.)
2. ↑ În Transilvania se iau cartofi în loc de coji de
pepene. (Comunicat, de dl. Brăneanu.) (n.a.)
3. ↑ Paraua este o monedă turcească, cam de două ori mai
mare decît fluturașii ce se pun pe ie. După încetarea
paralelor, copiii se jucau cu nasturi ds sidef pentru
80
cămăși. Astăzi acest joc nu se mai joacă de loc, fiindcă
și nasturii de sidef s-au rărit foarte mult, înlocuiți fiind
cu nasturi de piatră sau de os. (n.a.).
4. ↑ În Transilvania se zice cotcă la minge (n.a.).
5. ↑ În Moldova la plur. arșici (n.a.).
81
Despre această ediție
electronică
Această carte electronică provine de la biblioteca digitală
Wikisource.[1]. Această bibliotecă digitală multilingvă este
construită de voluntari cu scopul de a pune la dispoziție o
colecție de publicații de orice fel: romane, poeme, reviste,
scrisori...
DARIO SEVERI
Bogdan
82
1. ↑ http://ro.wikisource.org
2. ↑ http://www.creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0
3. ↑ http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html
4. ↑ http://ro.wikisource.org/wiki/Wikisource:Scriptoriu
83