1.

Psihodiagnosticul ca modalitate de cunoaștere și evaluare Etimologia termenului diagnoză își are

originea în cuvîntul grecesc „diagnosticus” – ceea ce înseamnă „capacitatea de a recunoaște”. Termenul
a fost preluat mai întîi în domeniul medicinii, iar mai apoi și în cel al psihologiei, doar cu semnificații
suplimentare [3,p.43]. În psihologie, termenul diagnoză desemnează activitatea de evaluare psihologică
a persoanei cu ajutorul unor mijloace ştiințifice specifice psihologiei. Aceste instrumente sunt
administrate conform unor strategii care se soldează cu colectarea unor informații despre o anumită
persoană. În final, se obține un bilanț al caracteristiciilor psihice investigate. 8 Psihodiagnoza este
modalitatea de cunoaștere și evaluare a diferitor caracteristici psihice [3, p.44] de natură cognitivă,
conativă, atitudinală, precum și a personalității în ansamblul ei. Se știe că activitatea psihică nu se poate
studia direct, ci doar prin manifestarea ei. Această condiție a cunoașterii nu este specifică doar pentru
psihologie. Există mai multe feluri de manifestări psihice. Ele exprimă ca variabile dependente sau
intermediare, deoarece exprimă caracteristici ale unei personalități umane date, de care depind. Orice
manifestare, sau act de comportament, este rezultatul a două elemente: natura persoanei sau starea
( subiectului uman) și situația în care se află subiectul. Natura subiectului acționează sau reacționează la
caracteristicile și natura situației, care devine sursă de stimulare a comportamentului sau a constelației
de reacții ce au loc față de situație. Comportamentul poate fi observant, evaluat. [3, p.46] Putem
considera drept componente măsurabile de prim ordin cele ale cîmpului psihologic: activitățile
(productive) și performanțele acestora. Performanțele exprimă caracteristicile importante ale
personalității. Tot componente măsurabile sînt și performanțele de găsire a unor soluții într-o situație
complexă ce se cere rezolvată, sau găsirea factorului cheie în rezolvarea unor probleme. Toate acestea
pot fi considerate activități productive care oferă psihologului un material semnificativ pentru diagnoza
psihică. Prezintă importanță și analiza performanțelor și a timpului de implicare în ele, fluctuația lor,
volumul lor, densitatea și constanța, ritmul și calitatea produselor, care constituie parametric importanți
de măsurare a manifestării aptitudinilor, deprinderilor, capacităților, dar și a atitudinii, eventual
preferențiale, față de o activitate sau alta. În performanțe se evidențiază însușirile înăscute și educate
ale personalității. Performanțele se sondează prin teste în care se cer rezolvate probleme de dificultăți
gradate ascendent. Gradarea dificultăților este foarte importantă deoarece se pune în evidență nivelul,
pînă la care s-au dezvoltat capacitățile de activitate productive a persoanei evaluate. Astfel de probe mai
pun în evidență și capacitate de perseverență, de autocontrol, simțul datoriei, nivelul învățării
consolidate în domeniul unor diferite activități (inclusive mentale) [3, p.47]. Tot prin examenul
psihodiagnostic se evaluează nivelul de dezvoltare al unor procese, activități și însușiri psihice, gradul lor
de declin sau detereorare precum și rezervele compensatorii de care dispune persoana pentru a-și
depăși aceste dificite. 9 În mod evident, psihodiagnoza nu se reduce doar la teste, dar implică și alte
metode la fel de importante precum: observația, interviul anamnezic, metoda biografică sau analiza
produselor activităților. Ca disciplină teoretică, pasihodiagnosticul studiază legitățile elaborării
metodelor de cunoaștere, avînd drept scop depistarea și măsurarea particularităților psihologice ale
persoanelor. Astfel, componentele psihodiagnosticului se referă la: 1. construirea probelor; 2. definirea
cerințelor față de acestea; 3. elaborarea regurilor de desfășurare a examenului psihodiagnostic; 4.
determinarea modalităților de prelucrare și interpretare a rezultatelor; 5. definirea valorilor și limitelor
de probe și, cea mai importantă, 6. acumularea de informaţii despre particularitățile psihicului uman.