1

Cum mi-au schimbat cunostintele de

fundamentele psihologiei perspectiva
asupra lumii?

Rumega Robert-Viorel
Grupa 7
 2

“Orice carte de psihologie exercita o atractie magica, poate pentru ca invita pe cititor la
meditatie pe tema a ceea ce inca si azi se mai considera a fi misterul misterelor lumii: spiritul
uman.”- Leonard Gavriliu
Uitandu-ma la tot ceea ce am facut pana acum in studierea psihologiei, am observat un
lucru important: denumirea secundara a psihologului este de cercetator. Am tras aceasta
concluzie datorita perseverentei pe care un psiholog o are in domeniul de cercetare, nu se opreste
la o prima explicatie valida, ci testeaza mai multe ipoteze, cat si spiritul de cunoastere, cautand
regulile generale.
Fiecare clipa a vietii noastre este marginita intre trecut, prezent si viitor. Momentele prin
care am trecut se evidentiaza cu felul in care noi percepem prezentul si prin maniera in care ne
proiectam viitorul. Primele lectii predate au fost senzatia si perceptia. Ele mi-au confirmat faptul
ca propozitia “Totul psihologic este biologic” (“Everything psychological is biological”) este
adevarata. Pornind de la analiza amanuntita a senzatiilor vizuale (anatomia si studiul ochiului)
catre stimulii senzatiilor cutanate apoi pana la intelegerea conexiunii dintre procesul psihologic
al perceptiei si senzatiei, vom arunca o privire la experimentul Micul Albert. In 1920, psihologii
Rosalie Rayner si John Watson au realizat acest experiment pentru a raspunde la 3 intrebari:
a. Se poate ca un bebelus sa fie instruit ca sa-i fie frica de un animal ce apare
simultan cu un zgomot puternic?
b. Oare aceasta frica rezulta si cu alte animale sau obiecte?
c. Cat de mult persista frica?
Dupa ce Watson si Rayner au cerut acordul unei mame pentru a desfasura un experiment
pe propriul copil, acestia au verificat daca pruncului ii este frica de vreunele dintre urmatoarele
obiecte si fenomene: foc, soarece, maimuta, iepure si diferite masti. Dupa ce au vazut ca Albert
nu a aratat niciun fel de deranj, cercetatorii au creat un zgomot puternic ce i-a provocat
discomfort. In urma acestui fapt, bebelusul a trecut printr-o serie de evenimente: i s-au aratat
toate obiectele prezentate pe rand, concomitent cu zgomotul puternic de ciocan. Pentru a
raspunde la intrebarile incipiente, ultima faza a experimentului s-a terminat doar cu prezentarea
fiecarui obiect, dar fara zgomotul puternic. Surprinzator a fost ca micul Albert a inceput sa
planga de fiecare data cand unul dintre obiectele corelate cu zgomotul puternic i-a fost prezentat.
In final, copilul a ramas doar cu o temporara fobie. Ma regasesc in acest experiment doar cand
imi amintesc de clovni. Prima data cand am vazut un clovn a fost intr-un film horror. Imaginea
acestuia a fost pe un fundal intunecat, alaturi de sunete infricosatoare. Pe o perioada de timp, ori
de cate ori vedeam asemenea personaj corelam cu acea scena care m-a infricosat. Cosinder ca
experimentul celor doi psihologi a avut succes stiintific, rezultand controlul ca instrument de
creare a fricii (fobiei).
Un aspect important ce m-a ajutat in viata de zi cu zi este gandirea si modul prin care
incerc sa rezolv problemele (personale si academice). Incepand cu gandirea-este un proces psihic
in care se evidentiaza insusirile generale si esentiale ale unor categorii de obiecte, cat si relatiile
dintre obiecte si fenomene. Din punctul meu de vedere, gandirea este una dintre principalele
procese cognitive ale finitei umane, intrucat reprezinta felul in care noi percepem si abordam
 3

fiecare lucru de cand ne trezim pana cand ne culcam. Pe baza acestei definitii, am ales sa
examinez Paradigma Rezolvarii Problemei din doua perspective.
Prima perspectiva se infatisaza dupa modelul schematic al psihologiilor Newell si Simon.
Consider ca aceasta lucrare pune accent pe problemele zilnice. Primul pas este insasi punerea
problemei, urmata de reprezentarea acesteia in memoria de lucru, identificarea mijloacelor si a
strategiilor de lucru, apoi aplicarea strategiilor de rezolvare. Dupa trecerea acestui process (ce se
poate desfasoara pe o lunga durata), vom verifica daca rezultatul reprezinta o solutie. Daca nu se
indeplineste, vom relua intregul proces de la al doilea pas.
A doua perspectiva este structurata in 5 categorii, ceea ce consider ca este mai eficienta in
problemele academice. Cele 5 categorii sunt: baza cunoasterii, baza aptitudinilor, baza
resurselor, baza strategica-experentiala si baza comportamentala. Baza cunosterii pune accent
asupra unor probleme in care esti deja familiarizat cu subiectul. De exemplu, un profesor nu
poate sa iti dea un test la matematica cu integrale in contextul in care el/ea nu ti-a predat aceasta
lectie. Baza aptitudinilor sugereaza dexteritatea mentala. Aceasta categorie necesita cunoasterea-
cum. De exemplu, un lucru este sa stii sa faci un fel de mancare care-ti place tie si alt lucru este
sa faci acel fel de mancare si sa le placa tuturor persoanelor pe care le intalnesti. Baza resurselor
poate varia, pentru a intelege un cuvant in alta limba sau un arhaism, trebuie folosit un dictionar.
Baza strategica-experentiala este strict subiectiva. Aceasta categorie nu trebuie confundata cu
baza aptitudinilor (dexteritate). Cateva exemple sunt relatiile dintre pilot-copilot si medic-
asistent. Baza comportamentala se aseamana cu anterioara categorie, insa aici se regaseste
autodisciplina. Degeaba incerci sa devii un pilot de incredere, daca nu ai un anumit nivel de
disciplina, nu vei rezolva nimic.
Fiind o persoana hiperactiva, cu greu m-am regasit pe parcursul primelor 3 luni in
psihologie. Acest fapt se datoreaza unei atentii si concentrari indelungate, intrucat odata ce ai
pierdut o mica idee, ai pierdut totul. Atentia reprezinta “un proces de selectare psihica activa prin
care se realizeaza semnificatia, importanta si ierarhizarea unor evenimete, obiecte si fenomene
care influentea existenta individuala” (Mihai Anitei). Atentia implica deconectarea unor lucruri
astfel incat sa permita rezolvarea altor lucruri. Comutarea senzoriala a atentiei se manifesta prin
miscarea oculara, iar comutarea mentala a atentiei se caracterizeaza prin fixitatea privirii
(Richard Wright si Lawrence M. Ward). Insa se poate intampla ca atentia sa se comute mental
chiar daca privirea se mentine pe anumiti stimuli (Martin Hoffman). De exemplu, as putea fi
prezent la cursul de Fundamente ale Psihologiei, dar eu sa ma gandesc la ce s-a discutat la stirile
diminetii.
Atentia incepe la nivel fiziologic si continua in plan psiho-motor. Prima etapa este reactia
de orientare. Urmeaza activarea, care se reflecta asupra receptorilor vizuali. Creste sensibilitatea
si scad pragurile anumitor stimuli importanti. Pentru a trece la etapele de selectie si concentrare,
este nevoie de un set. Setul este o atitudine pregatitoare, ca un fenomen pre-perceptiv (asigura
legatura dintre concentrare si stimul). Selectia presupune prelucrarea informatiei si este de doua
feluri: precoce si tardiva. Selectia precoce are loc in momentul receptarii caracteristiciilor fizice,
iar selectia tardiva are loc in momentul intelegerii stimulului.
Exista doua mari aspecte ale implicarii atentiei in comportament: expunerea selectiva si
fenomenul concentrarii involuntare. Comportamentul subliniaza diferentele individuale in
privinta atentiei, intrucat in diferite sarcini, acelasi individ poate avea rezultate diferite. Unul
dintre lucrurile care conteaza ar fi natura stimulului. Anumite persoane au o sensibilitate mai
 4

mare la stimulii vizuali si auditivi. Tipul de “materie cenusie” (sistem nervos) poate fi implicat in
caracteristiciile atentiei astfel ca persoana “puternica” (concentrata, hotarata) nu va fi influentata
de zgomotele din jur, iar tipul “slab” (delasator, lenes) va fi afectat de astfel de stimuli externi.
Expunerea selectiva se intalneste in comunicare. Individul va fi in general orientat catre
argumentele care ii confirma punctul de vedere. De aceea si legatura cu atentia, care este
indreptata spre stimuli care confirma o hotarare anterioara. Dupa luarea unei decizii, apare
evitarea disonantei cognitive (indica faptul ca decizia anterioara este gresita). Posibilitatea
aparitiei disonantei cognitive apare ca “lupta” intre doua comportamente. De exemplu, atunci
cand cumparam un produs, iar apoi il gasim la reducere in alt loc. Atunci avem o tendinta de a
verifica pretul sau de a trece mai departe. Fenomenul concentrarii involuntare reprezinta evitarea
unui cuvant, gand sau actiune care se sfarseste de obicei cu un esec. Evitarea implica o
constientizare a acelui gand astfel ca, determina frustrarea de a nu termina sarcina si astfel
procesul se ia de la capat mult mai intens. Acest fenomen se intalneste la copii, cand parintii le
spun sa nu verse bolul de lapte pe covor in drum spre camera, sau cand le spun sa nu se puna in
pat cu hainele murdare.
Criteriul de diferentiere intre formele atentiei este natura reglajului, fiind de doua tipuri:
voluntara si involuntara. Atentia involuntara apare la oameni si animale si este caracterizata prin
factorii externi: intensitatea stimulilor (zgomote puternice), ineditul stimulilor (noutatea
stimulilor), discontinuitatea stimulilor (aparitia sau disparitia), dinamismul stimului (miscarea
unui obiect pe un fond de stimuli  atentie tintita catre miscare), complexitatea stimului (stimul
complex  atentie indelungata); si factorii interni: interesul (atunci cand intr-o discutie se
vorbeste brusc despre tine, devii mult mai atent), investirea emotionala (o traire afectiva pozitiva
sau negativa influnteaza atentia, intrucat daca auzim un zgomot din intuneric apare trairea
negativa, iar daca auzim un zgomot de unde ii stim sursa, apare trairea pozitiva). Atentia
voluntara este considerata forma superioara a atentiei. Apare cresterea performantei si
eficientizarea activitatiilor. Determina mentinerea in timp a atentiei, atat in momente placute, cat
si in momente monotone. Pe acest context, specialistii au intocmit o lista de respectat in vederea
mentinerii atentiei voluntare: conturarea clara a scopurilor activitaii, evidentierea recompensei
legata de finalizarea activitatii, planificarea momentelor unei actiuni si constientizarea celor
considerate mai dificile, stabilirea unui cadru adecvat si diminuarea pe cat posibila a factorilor
perturbatori.
Concluzionand, pe cat de mult li se pare unora inutila psihologia, pe atat de mult nu vor
intelege cat este de interesanta. Multi nu intra in contact cu aceasta disciplina din cauza
subiectivitatii ce poate atinge limite nedorite. Asadar, am inteles ca o fobie se poate realiza prin
utilizarea unui zgomot puternic (perturbator), rezolvarea problemelor existentiale se poate
rezolva prin doua moduri diferite, iar concentrarea depinde foarte mult de atentie.
 5

Bibliografie:
 “Tratat de psihologie sociala”, Editura TREI, Dumitru Cristea
 “Fundamentele psihologiei”, Editura UNIVERSITARA, Mihai Anitei
 https://www.verywellmind.com/the-little-albert-experiment-2794994
 https://www.youtube.com/watch?v=9hBfnXACsOI
 https://www.simplypsychology.org/little-albert.html
 https://www.researchgate.net/publication/275318405_Problem-Solving_Paradigm
 https://www.youtube.com/watch?v=vHrmiy4W9C0