Observatia

Observatia este unul dintre ingredientele esentiale ale stiintei si consta in a nota
si raporta systematic evenimentele . Nu pot fi studiate stiintific decat evenimentele
observabile. Multe comportamente sunt observabile, dar ce se intampla in procesele
interne: sentimente, gandirea, rezolvarea de problem. Este perfect legitim sa studiem
evenimentele care au loc in interiorul unei personae in cazul in care se pot identifica
semen observabile ale acestor evenimente.

Solutia pentru a studia procesele interne consta in definirea lor in termini de

evenimente observabile : timpul necesar al unei personale la un chestionar privind
starea de spirit, amplitudinea raspunsurilor la un subiect prin conductanta cutanata a
palmelor.

Observatia pune accent pe inteleegrea comportamentului uman in conditii

commune de viata, fiind metoda care permite raspunsuri la intrebarea ,,ce se intampla
aici?”. 1

Observatia nu este folosita in foarte mare masura in psihologie, ca in cazul altor

discipline : sociologie, antropologie, biologie, geologie etc, deoarece multi psihologie vor
sa faca mai mult decat sa descrie aceasta metoda, nepermitant culegerea de informatii
asupra cauzelor consecintelor unui fenomen.

Auto-observatia

Desi negate de foarte mult timp, auto-observatia si-a reintrat in drepturi odata cu
afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea s-a impus in special, in studierea
sinelui, considerandu-se ca dubla postura de obiec si subiect a unei investigatii
favorizeaza o intelegere mai aprofundata a lumii certetate.

Fenomenele de constiinta de sine si de auto-observare sunt considerate de multi

ca fiind calitati specific umane, iar dezvoltarea lor a antrenat de-a lungul istoriei fisozofi
si ganditori spirituali.

Auto-observatia reprezinta inceputul auto-cunoasterii, a descoperirii

particularitatilor propriului comportament. Este o adevarata provocare sa-ti observi
1
Virga, 2004, pg. 44
fiecare gand, senzattie si sentiment, emotii, pe deplin, fara semnificatia reala a acestor
ganduri si sentimente rezultate din realizari si din esecuri, din aspiratii, credinte,
perceptii va fi relevata.

The Oxford Dictionaries defineste auto-observatia ca fiind : observarea obiectiva

a propriilor atitudini, reactii sau procese de gandire.

Cu alte cuvinte, auto-observatia reprezinta abilitatea de a te privi ca sic and te-ai

observa din spatele unei camera video, prin care sa te privesti sis a-ti examinezi
obiectiv, fara sa te judeci, starile sufletesti, emotiile, gandurile si corpul, tonul vocii,
expresiile faciale s.a.

Auto-observarea este folosita ca termen general pentru orice process in care eul
este luat ca obiect de atentie si/ sau reflective. Auto-observatia se refera la observatiile
si reflectiile asupra eului la momentul present. Atentia este un tip special de auto-
observatie; este preocuparea fata de experienta eului in momentul de fata fara elaborari
cognitive. Auto-reflectia este un alt tip de auto-observatie, un process de cercetare
cognitive despre sine. Auto-analiza reprezinta o etapa mai larga decat auto-observatia
si este centrata pe opinia asupra eului si care nu este legata de momentul present (ex.
Reflectii de dezvoltare). Intelegerea (insight) este definite ca noi intelegeri despre sine,
despre altii sau despre lume. Auto-intelegerea reprezinta perspective asupra sinelui,
produsul reusitei auto-observatiei sau auto-analizei. Capacitatea pentru auto-analiza
poate fi considerate ca o conditie necesara ( dar nu si suficienta) pentru intelegere
(insight)2.

Auto-observatia imbraca mai multe forme in psihologia contemporana :

1. Inteligenta emotional
2. Psychological Mindness
3. Atentia
4. Metacognitia

Auto-observatia este o deprindere care poate fi dezvoltata si cultivate. Nu stim

cum sa le observam. Momentele noastre de perceptive sunt contaminate de
reactiile noastre subiective. Daca nu poti observa miscariile mintii nu poti observa
ce se intampla in spatele mintii.
Demonstrarea si testarea auto-observatiei se realizeaza prin completarea
chestionarelor de tip auto-evaluare dupa cum urmeaza :

2
Falkenstrom, 2012
 A. Auto-observatia intr-un moment particular.
Obiectiv: constientizarea starilor sufletesti in care ma aflu atunci cand
incerc sa-mi infrunt temerile privind intr-un mod obiectiv originea acestora
parcurgand un sir de 5 intrebari urmarind debutul si evolutia principalelor
trauma cauzate de mediul extern dupa cum urmeaza:

1. Cum ma simt?
2. Care sunt, mai exact, gandurile mele, care este dialogul meu
intern?
3. Ce impresie am facut la aceasta conversatie? Care este starea
mea?
4. Ce judecati sau hotarari si aprecieri sa fac despre aceasta sau
conversatie?
5. Care sunt rezultatele, efectele?