Înțelepciunea integrității financiare

Textul biblic: Proverbe 6:1-11; 10:2-5; 11:24, 25

Versetul cheie: Proverbe 15:16
Ideea centrală a lecției: Bunurile materiale sunt un dar de la Dumnezeu, de aceea trebuie să le administrăm cu
chibzuință și să lucrăm cu înțelepciune în tot ceea ce facem.
Scopul lecției: Să te motiveze să fii o persoană harnică și activă, în stare să lucrezi întotdeauna cu înțelepciune.

Toate deciziile pe care trebuie să le luăm în fiecare zi solicită din partea noastră nu numai o atenție
sporită dar și multă înțelepciune. Unul din domeniile importante ale vieții în plan decizional este cel financiar.
Un alt domeniu important este cel al administrării bunurilor pe care le avem și al muncii pe care o prestăm. În
toate aceste domenii, deciziile pe care le luăm pot influența în bine sau în rău viitorul nostru și viața celor de
lângă noi.
Această lecție ne aduce aminte de faptul că Dumnezeu vrea să Se implice în toate domeniile vieții
noastre. El ne-a dat înțelepciune ca să știm cum și ce trebuie să facem pentru a fi buni administratori. Cei care
se lasă călăuziți de înțelepciunea care vine de sus vor știi să facă față oricărei crize ar veni, fie în lume, fie în
viața lor, și prin tot ceea ce vor face Dumnezeu va fi binecuvântat și înălțat.

1. Fii chibzuit în luarea deciziilor (6:1-5)

Primul pasaj al lecției este o chemare la chibzuință în luarea deciziilor. Solomon vorbește aici despre o
persoană care s-a pus chezaș pentru o alta, adică a garantat cu bunurile sale pentru altcineva (vs. 1, 2). În zilele
noastre acțiunea aceasta se traduce prin „girare”. Mulți oameni și-au pierdut bunurile personalele sau chiar
locuințele girând pentru alții, mergând pe încredere și bun simț. Solomon numește o astfel de persoană „fără
minte” (17:18) și ne atrage atenția că această decizie poate produce multă durere și frământare (11:15).
Ajutorarea celor în nevoi este o datorie creștinească dar avem nevoie să fim creștini chibzuiți chiar și
atunci când ajutăm pe cineva. A te pune chezaș (girant) pentru o altă persoană nu este un păcat, dimpotrivă, e un
act prin care ne arătăm mila față de o persoană aflată în nevoi. Dar aceasta nu înseamnă că girarea trebuie făcută
oricând și în orice condiții. Orice decizie în acest sens trebuie luată după multă chibzuință, luându-ne toate
măsurile de siguranță pentru a nu ne afecta pe noi sau pe cei din familia noastră.
Pe de altă parte, Solomon îi îndeamnă pe cei care au luat deja decizia de a se pune chezași, de a gira
pentru alții, să facă tot posibilul să scape cât mai curând posibil din această situație (vs. 3-5). Cea mai bună
soluție pentru care putem opta este ajutorarea materială sau financiară, în limita puterilor personale, a celor în
nevoi, fără nicio altă pretenție sau condiție.

Poți fi caracterizat ca fiind o persoană chibzuită în ceea ce privește deciziile pe care le iei? Obișnuiești să
te consulți cu alte persoane (familia, prietenii apropiași, păstorul etc.) sau îți place să iei decizii de unul singur?

2. Fii harnic în tot ce faci (6:6-11)

Solomon îl sfătuiește pe omul stăpânit de un duh al leneviei să meargă să învețe hărnicia de la o furnică
(vs. 7, 8). Care sunt lucrurile care pot fi învățate de la aceste insecte?
În primul rând, furnica este atentă și cunoaște foarte bine căile pe care merge (v. 6). Omul leneș este
complet nepăsător de căile pe care merge. Sfânta Scriptură ne atrage atenția să fim atenți, să veghem asupra
căilor pe care mergem în viață (Psalmul 1:1).
În al doilea rând, furnica își pregătește hrana vara (v. 8). Furnica lucrează vara, fără să fie conștiența
faptului că după vară, vine iarna. Noi însă oamenii știm! Omul leneș nu se gândește deloc la ceea ce va urma, nu
este precaut și chibzuit să-și facă o rezervă pentru ziua de mâine și consumă tot ceea ce are astăzi. Mergând mai
departe, putem spune că omul leneș nu strânge nimic în cei mai buni ani ai vieții pentru a avea în anii bătrâneții.
În plan spiritual, putem spune că există o „vară” a sufletului, un timp în care suntem chemați și suntem
datori să lucrăm cu râvnă pentru Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: cât este ziuă, trebuie să lucrez
lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze (Ioan 9:4). Autorul epistolei
către Evrei ne cere să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie (Evrei
10:25). E o datorie morală a fiecărui creștin să lucreze în aceste vremuri dinaintea revenirii Domnului Isus nu
doar pentru strângerea unor lucruri trecătoare, ci mai ales pentru acumularea unei averi nepieritoare (Ioan 6:27).
 Gândește-te la implicarea ta în lucrarea lui Dumnezeu și în biserica pe care o frecventezi. Ce faci pentru
Dumnezeu? Ești un creștin leneș sau harnic spiritual? Ai putea să lucrezi mai mult dar nu-ți place să te implici?
Care sunt lucrările pe care le-ai putea face?

3. Fii cinstit în munca pe care o prestezi (10:2-5)

În primele două versete ale acestui pasaj avem parte de o avertizare foarte serioasă asupra modului în
care ne strângem averile: Comorile câștigate pe nedrept nu folosesc (v. 2). Pofta de avere este o caracteristică a
celor răi (v. 3b). Omul rău este în stare să facă orice pentru a-și satisface poftele. Problema este că pofta
niciodată nu poate fi satisfăcută; cu cât o alimentezi, cu atât ea își dorește mai mult, și mai mult.
Pe de altă parte, pasajul ne dă asigurarea că cel neprihănit, care muncește cu hărnicie și nu cade în
capcana lăcomiei, va fi binecuvântat de Dumnezeu și nu va duce lipsă de nimic (v. 2b, v. 4b, v. 5). Această
asigurare vine din partea lui Dumnezeu. Ea ne întărește convingerea că cea mai mare binecuvântare nu este
bogăția materială, ci pacea și siguranța sufletului nostru, care se știe în voia lui Dumnezeu (vezi Psalmul 37:23-
25).

Ești o persoană cinstită? Preferi să pierzi din ceea ce este al tău, decât să iei ceva ce nu-ți aparține? Ai
aceleași unități de măsură față de propria ta persoană ca și față de alții?

4. Fii darnic (11:24, 25)

Sunt multe căi prin care o persoană poate ajunge bogată. Căile acestei lumi le știm prea bine. Unii ajung
bogați moștenind averi fabuloase. Alții se îmbogățesc furând de la semenii lor. Unii fac avere prin afaceri legale
dar imorale. Iar alții, mai puțini la număr, se îmbogățesc muncind din greu în fiecare zi.
Solomon însă ne prezintă o altă cale de „îmbogățire” aici: Unul, care dă cu mână largă, ajunge mai
bogat (v. 24). El vorbește aici despre principiul dărniciei, al generozității și bunătății. Bunătatea și dărnicia sunt
de natură dumnezeiască, nu omenească. Modelul nostru de bunătate și dărnicie este Dumnezeu. Omul, prin
natura lui, nu este nici bun și nici generos; dimpotrivă, este egoist și zgârcit. Atunci însă când natura cea veche
nu mai are putere în viața lui, și atunci când în locul celei vechi el îmbracă o natură nouă, el începe să aibă o
nouă perspectivă asupra vieții și descoperă adevărata Sursă a binecuvântărilor, pe Dumnezeu.
Accentul pus aici pe bogăția spirituală care se naște din dărnicie ne ajută să înțelegem faptul că
Dumnezeu apreciază și consideră a fi valoros ceea ce suntem și nu ceea ce avem. Actul dăruirii cu bucurie și din
toată inima ne ajută să semănăm mai bine cu Dumnezeu, care de dragul nostru a dăruit tot ce avea mai scump
(Ioan 3:16).

Ești o persoană sensibilă la nevoile altora? Ești gata să le vii în ajutor cu ceea ce ți-a dat Dumnezeu?
Când ești provocat să ajuți, adu-ți aminte că și de tine Dumnezeu a avut milă și ți-a dăruit multe binecuvântări.