Înțelepciunea integrității în viața socială

Textul biblic: Proverbe 12:18, 19; 14:29-34; 17:9-17; 30:7-9

Versetul cheie: Proverbe 16:16
Ideea centrală a lecției: Dumnezeu așteaptă de la copiii Săi să construiască și să mențină relații sănătoase
unii cu alții.
Scopul lecției: Să te ajute să lucrezi cu înțelepciune în domeniul construirii și promovării unor relații corecte
și sănătoase cu alți oameni.

Care sunt criteriile după care legi relații cu alți oameni? Ai o relație de prietenie doar cu cei cu care ai
copilărit, sau doar cu colegii de școală sau de la locul de muncă, sau te împrietenești doar cu cei care fac
parte din același cerc social și financiar ca și al tău?
Avem nevoie de înțelepciune în alegerea unui cerc de prieteni, a unor oameni de încredere, a unor
persoane pe care să ne putem bizui? Cu siguranță că da. Lecția de astăzi ne oferă câteva sfaturi pe baza unor
adevăruri biblice, de care ar trebui să ținem cont în orice relație inter-umană.

1. Cultivă o vorbire înțeleaptă (12:18, 19; 17:9-17)

Proverbe 12:18 pune în contrast vorbirea ușuratică cu cea înțeleaptă. Vorbirea ușuratică caracterizează
un om neînțelept, care nu se gândește și nici nu-i pasă de consecințele cuvintelor lui. Vorbele nechibzuite
sunt asemenea unei săbii care străpunge, în felul acesta subliniindu-se impactul pe care cuvintele folosite le
au asupra celor din jurul nostru.
Prin cuvinte noi nu rănim trupul (deși, indirect, o boală sufletească poate să conducă și la o boală
fizică), ci sufletul. Bârfa, clevetirea, amenințarea, minciuna, vorbirea ușuratică și toate de felul acesta pot fi
asemănate cu violența fizică. Efectele lor sunt distrugerea relațiilor inter-umane și rănirea emoțională și
spirituală a altor oameni.
Care este soluția? Vorbirea înțeleaptă duce la însănătoșirea relațiilor dintre noi, la rezolvarea multor
focare de conflict. Creștinii trebuie să aibă vorbire caracterizată de înțelepciunea care vine de sus și care
conduce la vindecarea sufletului și la legarea rănilor sufletești. Această vorbire „este întărită pe vecie”
(12:19).
Rolul vindecător al vorbirii este subliniat și în 17:9. Un om înțelept nu va pomeni la nesfârșit o
greșeală, ci va știi când să ierte. Dezbinarea se naște din incapacitatea de uitare. Chiar și atunci când
cuvintele noastre mustră, îndreaptă, disciplinează, trebuie să avem în vedere păcatul din viața unei persoane
și nu persoana în cauză și ea trebuie folosită cu precădere în dreptul celor deschiși și capabili să o înțeleagă și
să o primească (17:10-12).
Cearta se folosește de cuvinte ca de niște arme îndreptate împotriva celui de lângă mine. Un om
certăreț va provoca multă suferință și va isca multe conflicte. Felul lui de a fi este dovada lipsei de
înțelepciune. În schimb, un copil al lui Dumnezeu știe să-și țină în frâu limba pentru a nu provoca (17:14).
Această dovadă de auto-control este o roadă a Duhului Sfânt, ea fiind cerută slujitorilor lui Dumnezeu (2
Timotei 2:24).
Indiferent de context, de oameni sau de problemele care sunt, vorbirea înțeleaptă, calculată, fără
dorință de ceartă sau vrajbă, este felul de vorbire binecuvântat de Dumnezeu și așteptat de El de la noi.

Caracteristicile unei vorbiri firești sunt: a) duhul de ceartă; b) ura; c) mânia; d) invidia; e) calomnia; f)
bârfa; g) vorbirea murdară. Caracteristicile unei vorbiri duhovnicești sunt: a) dragostea; b) pacea; c)
blândețea; d) stăpânirea de sine; e) sensibilitatea; f) curăția de limbaj; g) adevărul.
Care sunt caracteristicile vorbirii tale?

2. Cultivă pacea și răbdarea (14:29-34)

Proverbe 14:29 ne oferă un contrast între două tipuri de comportament: cel al unei persoane încete la
mânie și cel al unei alte persoane care „se aprinde iute”. Oamenii încearcă să-și justifice mânia spunând că
este o chestiune de temperament, de fire, deci nu poate fi controlată. Biblia însă ne spune că atunci când
Duhul lui Dumnezeu ne stăpânește, El va ține sub control temperamentul nostru (vezi Romani 8:1-27).
Mânia este și o dovadă a nesăbuinței: cine se aprinde iute, face multe prostii (v. 29). Multe greșeli ar
putea fi evitate, dacă am gândi la rece problemele și situațiile care apar în viața noastră. Omul nesăbuit,
necugetat dă curs primului cuvânt, primului impuls, și de multe ori, acel impuls este unul al mâniei, al
frustrării și al supărării. Mânia întunecă judecata corectă; pacea și răbdarea ajută la clarificarea și celor mai
încordate situații. Un copil al lui Dumnezeu se va lăsa întotdeauna stăpânit de un duh de pace și nu de unul
de mânie în gestionarea oricărei crize care apare în relația cu semenii lui (v. 30: O inimă liniștită este viața
trupului). Într-o lume dominată de răutate și violență, oamenii păcii și răbdării trebuie să aibă curajul să
trăiască în felul acesta, pentru a aduce echilibru și pentru a oferi un model (v. 35a: Un împărat are plăcere de
un slujitor chibzuit).
Puterea de a-ți păstra liniștea, calmul, pacea inimii, atunci când oamenii din jurul tău devin un vulcan
gata să erupă în orice moment, se naște din cultivarea priceperii și răbdării (v. 33: înțelepciunea se odihnește
într-o inimă pricepută; vezi și 19:11). Ce este priceperea? Capacitatea de a gestiona în liniște și pace orice
situație posibil conflictuală. Ce este răbdarea? Puterea de a gestiona în liniște și pace orice situație. Biblia ne
învață să fim răbdători în orice împrejurare a vieții, chiar și în necazuri sau suferințe (Romani 12:12), până la
revenirea Domnului Isus (Iacov 5:8), dând dovadă de pricepe în gestionarea tuturor situațiilor prin care
trecem în viață (Iacov 3:13).
Cultivarea păcii și a răbdării în viață ne conduc spre o trăire plăcută lui Dumnezeu. În felul acesta
suntem păziți de multe păcate născute din vorbirea și comportamentul nostru. Suntem avertizați că „păcatul
este rușinea popoarelor”, în schimb „neprihănirea înalță pe un popor” (14:34). Neprihănirea este un deziderat
care nu poate fi atins prin efort propriu, care însă poate fi atins cu ajutorul lui Dumnezeu și dependența de El.
Oamenii neprihăniți sunt conduși în manifestarea lor de Duhul Sfânt, în felul acesta trăind o viață predată
Domnului.

Ești un creștin care cultivi pacea în relațiile cu ceilalți oameni? Te lupți să fii un om al păcii și al
răbdării, chiar și atunci când ești criticat, interpretat greșit sau calomniat?

3. Cultivă adevărul și cinstea (30:7-9)

Într-o lume dominată de minciună copiii lui Dumnezeu sunt lăsați să fie niște instrumente ale
adevărului. Ce înseamnă lucrul acesta? Că noi suntem chemați să vorbim în adevăr, să trăim în adevăr și să
mărturisim despre adevăr.
În acest text Agur își dorește două lucruri pentru viața lui, foarte importante în trăirea unei vieți
echilibrate. În primul rând, el își dorește să fie un om al adevărului (v. 8a: Depărtează de la mine neadevărul
și cuvântul mincinos). În al doilea rând, el își dorește să fie un om cinstit (b. 8b: nu-mi da nici sărăcie, nici
bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie). El recunoaște că doar Dumnezeu este Sursa oricărui lucru adevărat
(pentru că El este Adevărul) și doar El ne poate ajuta să fim cinstiți (pentru că El este drept). Absența
adevărului din viața noastră ne conduce spre trăire în minciună, în timp ce absența cinstei ne conduce spre o
trăire caracterizată de lăcomie.
Echilibrul vieții este dat de recunoașterea prezenței și providenței divine în viața noastră. Ieșirea de sub
autoritatea lui Dumnezeu mă conduce spre păcat și faliment, în timp ce rămânerea sub autoritatea Domnului
aduce binecuvântare și echilibru.

Ești un creștin care spui adevărul în orice împrejurare? Trăiești în adevăr indiferent de consecințe? Ești
cinstit în viața de familie, în biserică, în afaceri?