Evanghelia care aduce răscumpărare

Textul biblic: Galateni 3:1-29

Versetul cheie: Galateni 3:13, 14
Ideea centrală a lecției: Mântuirea este doar prin credința în Domnul Isus și nu printr-o purtare bună sau o
virtute omenească rezultată din împlinirea Legii.
Scopul lecției: Să te motiveze să spui și altora despre mântuirea oferită în dar de către Dumnezeu prin Fiul
Său Isus Cristos.

Biblia afirmă că mântuirea vine doar prin credința în Domnul Isus. Cu toate acestea, mulți oameni
încearcă să contribuie la mântuirea lor prin fapte sau printr-o purtare onorabilă.
În acest studiu vom înțelege că toți cei care se bizuiesc pe faptele lor în vederea mântuirii sunt încă
sub blestem dar Dumnezeu oferă mântuirea în dar tuturor celor care prin credință și pocăință Îl primesc pe
Fiul Lui ca Domn și Mântuitor personal.

1. O mântuire primită prin credință (vs. 1-5)

Galateni capitolul 3 începe cu o exclamație: O, galateni nechibzuiți! Cuvintele descriu atât mirarea cât
și dezamăgirea apostolului Pavel față de comportamentul lor. Cu toate că primiseră Evanghelia Domnului
Isus numai prin credință, acum erau gata să mai adauge ceva la ea: ținerea Legii.
Pentru a întregi tabloul mântuirii prin credința în jertfa Domnului Isus, apostolul Pavel le pune
galatenilor patru întrebări.
1) Cum ați primit voi Duhul Sfânt (v. 2)? Ei nu primiseră Duhul Sfânt prin ținerea Legii, ci prin
auzirea și credința în Evanghelia Domnului Isus (Romani 8:9; Efeseni 1:13). Înțelegerea și acceptarea actului
justificării și umplerea cu Duhul Sfânt vin în viața credinciosului prin credință (Galateni 2:16).
2) Cum vă sfințește Dumnezeu (v. 3)? Justificarea este lucrarea Duhului Sfânt în viața credinciosului
ca răspuns la credința lui nezdruncinată în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus la Golgota.
3) E zadarnică oare toată experiența voastră de până acum (v. 4)? Termenul suferință poate face
aluzie atât la prigoană sau persecuție, cât și la o experiență negativă oarecare. În primul caz, această expresie
ar putea face referință specific la persecuțiile pe care creștinii din Galatia le-au avut de înfruntat (vezi Fapte
14:21, 22). În al doilea caz, referința poate fi la toate experiențele negative, dramatice pe care ei le-au avut de
înfruntat din momentul convertirii.
4) Minunile sunt rezultatul Legii sau a lucrării Duhului (v. 5)? Apostolul Pavel le-a adus aminte că
minunile au însoțit predicarea Evangheliei Domnului Isus Cristos ca o certitudine a adevărului conținut în
Evanghelia vestită de el cu har și cu putere și nicidecum propovăduirea iudaizatorilor (Fapte 14:1-3, 8-10).

Trăiești o viață călăuzită de Duhul Sfânt sau de firea pământească? Care sunt rezultatele călăuzirii
Duhului Sfânt în viața ta, dacă răspunsul la întrebarea anterioară este „da”? Dacă răspunsul este „nu”,
întreabă-te care sunt lucrurile care-L împiedică pe Duhul Sfânt să-ți conducă viața.

2. Exemplul credinței lui Avraam (vs. 6-14)

Întrebarea apostolului Pavel din acest paragraf este: cum a fost mântuit Avraam? El s-a încrezut pe
deplin în Dumnezeu și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire (v. 6). Această credință l-a justificat,
l-a îndreptățit înaintea lui Dumnezeu și nu faptele. Plecând de la acest exemplu apostolul Pavel afirmă cu
certitudine că adevărații urmași ai lui Avraam sunt cei ce au credință (v. 7).
Aceeași credință care l-a îndreptățit pe Avraam (pentru că s-a încrezut în toate promisiunile lui
Dumnezeu) ne poate îndreptăți (ne poate socoti neprihăniți) și pe noi astăzi înaintea lui Dumnezeu.
Iudaizatorii insistau asupra ascultării de Legea dată de Dumnezeu prin Moise și conținută în Vechiul
Testament, dar „uitau” faptul că tot Vechiul Testament sublinia mântuirea prin credință a lui Avraam.
În afară de cazul lui Avraam, în susținerea argumentării sale apostolul Pavel le aduce aminte
galatenilor de versetul din Habacuc 2:4b (v. 11). Este răspunsul pe care Dumnezeu i-l dă prorocului său la
întrebările legate de evenimentele istoriei, faptul că mântuirea celui neprihănit va fi prin credința în El.
Acest adevăr rămâne valabil și astăzi. Domnul Isus Cristos ne-a răscumpărat din blestemul legii (v.
13). Termenul răscumpărare desemnează eliberarea noastră din robia păcatului (vezi Romani 6:15-23). Prin
moartea Lui în locul nostru astăzi noi suntem liberi. Prin credința în moartea Lui, noi suntem socotiți
neprihăniți înaintea lui Dumnezeu.

Ești cu adevărat un fiu al lui Avraam, adică trăiești doar prin credință în fiecare moment al vieții tale?
Îi mulțumești în fiecare zi Domnului Isus pentru faptul că a murit în locul tău la Golgota și a purtat acolo
toate păcatele tale?

3. O nouă familie (vs. 15-29)

Apostolul Pavel continuă să vorbească despre planul divin de mântuire folosindu-se de exemplul
relației dintre Avraam și Dumnezeu (v. 15). Termenul „Sămânță” (v. 16) face referire în mod special la
Domnul Isus, și nu la descendenții lui Avraam. Dumnezeu nu a vrut să facă din Lege un instrument al
mântuirii, ci Legea urma să aibă un rol vital în relația Lui cu cel păcătos. Legea nu a fost în conflict cu
promisiunea lui Dumnezeu, pentru că Legea nu ne putea mântui (v. 19).
Greșeala iudaizatorilor a fost aceea de a crede că Legea putea dărui viață. Apostolul Pavel a înțeles
însă pericolul unei asemenea teologii; ca atare, a negat hotărât acest lucru, subliniind faptul că adevărata
viață, viața spirituală, vine doar prin Domnul Isus Cristos (v. 21). Legea nu poate să mântuiască pe nimeni,
pentru că menirea ei este doar aceea de a pregăti calea, prin conștientizarea păcatului, pentru venirea lui
Mesia, Singurul care poate ierta păcatele și poate dărui mântuire oamenilor.
Rolul Legii ca Îndrumător s-a sfârșit odată cu venirea în lumea noastră a Mântuitorului (v. 25). Toți
cei ce-L primesc prin credință pe Domnul Isus au parte de o viață nouă și un statut nou (v. 26). Pentru că
suntem copii ai lui Dumnezeu, suntem și membri într-o nouă familie, familia lui Dumnezeu. El este de-acum
Tatăl nostru spiritual, prin urmare noi devenim din punct de vedere spiritual frați și surori. Prin har noi
suntem mântuiți, înfiați, și ne putem relaționa unii față de alții având acest nou statut: copii ai lui Dumnezeu.
Pentru a ilustra noua noastră relație cu Domnul Isus Cristos, Pavel recurge la două imagini diferite. În
primul rând, spune el, noi am fost „botezați pentru Cristos” (v. 27a). În epistola către Romani, el vorbește
despre botezul nostru ca fiind un simbol al morții, îngropării și învierii Domnului Isus (Romani 6:3, 4).
Imersiunea în apă simbolizează moartea față de păcat a celui botezat, iar scoaterea din apă simbolizează
învierea lui la o viață nouă în Cristos Isus.
În al doilea rând apostolul Pavel spune că „v-ați îmbrăcat cu Cristos” (v. 27b). Ideea sugerată este
aceea că relația noastră cu Domnul Isus este atât de strânsă, încât ajungem să ne identificăm cu El (vezi
Galateni 2:20; Filipeni 1:21).

Gândește-te la modul în care Dumnezeu a pregătit viața ta pentru a-L primi pe Domnul Isus. Poate a
lucrat printr-o persoană din familia ta, dintre cunoscuții sau dintre prietenii tăi. Tu ce faci ca și alții să-l
găsească pe Domnul Isus prin tine?
Care este atitudinea și relația ta cu ceilalți membri ai bisericii din care faci parte? Ai sentimente de
invidie față de unii? Sunt persoane pe care le bârfești? Pe unii nu-i poți iubi, poate chiar îi urăști? Gândește-te
la faptul că faceți parte din aceeași familie și în egală măsură Dumnezeu își iubește toți copiii. Nu lăsa nimic
să-ți distrugă părtășia și armonia cu ceilalți frați de credință!