Evanghelia care aduce înfiere

Textul biblic: Galateni 4:1-31

Versetul cheie: Galateni 4:6
Ideea centrală a lecției: Prin credința în Domnul Isus, noi avem o nouă relație de părtășie cu Dumnezeu și
cu copiii Lui.
Scopul lecției: Să te încurajeze să-I fii mulțumitor lui Dumnezeu pentru privilegiul înfierii spirituale
dobândit prin acceptarea lui Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal.

Una din problemele care pot cauza mari probleme în relațiile dintre oameni este lipsa de comunicare.
Absența comunicării poate să conducă la o atitudine de indiferență și nepăsare față de cel de lângă mine.
Biserica reprezintă „familia” noastră spirituală, pentru că noi toți avem același Tată. În această lecție,
Apostolul Pavel subliniază acest fapt și anume, că noi toți suntem copiii lui Dumnezeu, având privilegii dar și
obligații de care trebuie să ne achităm cu cinste.

1. Privilegiile copiilor lui Dumnezeu (vs. 1-11)

Primul paragraf continuă tema începută în capitolul anterior legată de statutul și moștenirea noastră
viitoare, punând în contrast un rob cu un moștenitor. Atât timp cât moștenitorul nu este major, el nu poate
dispune în niciun fel de moștenirea părintească. De drept, toate sunt ale lui; faptic însă, el nu are nimic (vs. 1-
3). Imaginea subliniază menirea Legii, care ne-a ținut sub stăpânirea ei până la „împlinirea vremii”, adică
până la momentul hotărât de Dumnezeu pentru venirea Domnului Isus în lumea noastră (v. 4).
Expresia „împlinirea vremii” semnifică timpul întrupării Domnului Isus ales perfect de Dumnezeu
(vezi și Evrei 1:2): stăpânirea Imperiului roman (care a asigurat condițiile prielnice pentru lucrarea Domnului
Isus iar mai târziu a apostolilor), universalitatea limbii grecești, și așteptarea Răscumpărătorului de către
poporul Israel, sufocat de tirania legilor impuse de conducătorii lui religioși.
Privilegiul înfierii este cu atât mai valoros cu cât înainte galatenii erau idolatrii. Apostolul Pavel pune
în contrast experiența lor religioasă a galatenilor dinaintea și de după convertirea la creștinism. Odinioară ei
se închinau înaintea idolilor, dar acum, după ce L-au cunoscut pe Dumnezeul Cel adevărat, au părăsit felul
vechi de viață (v. 8). Odată cu primirea învățăturii iudaizatorilor însă ei riscau să se întoarcă la o robie
spirituală asemănătoare cu cea din trecut (v. 9).
Dacă creștinii din Galatia Îl cunoscuseră mai înainte pe Dumnezeu (v. 9a), cum de acum erau gata să
se întoarcă la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase (v. 9b) ale vieții de dinaintea cunoașterii
Lui? Această situație ne indică două aspecte.
În primul rând, ne arată puterea de atracție a învățăturilor false. Vremurile de pe urmă vor fi
caracterizate de un atac fără precedent asupra Cuvântului lui Dumnezeu printr-un amestec atractiv și
interesant de minciună și erezie (vezi Matei 24:5, 23, 24; 2 Tesaloniceni 2:9-12).
În al doilea rând, această situație ne arată instabilitatea spirituală a unor credincioși din Galatia (vezi
Galateni 1:6; 3:1; 5:1, 7). Adjectivele începătoare, slabe și sărăcăcioase sunt folosite pentru a caracteriza
conținutul și valoarea acestor învățături. Ei voiau să se întoarcă la un sistem religios care era slab (pentru că
nu avea puterea să justifice sau să curățească de păcate viața vreunei persoane), sărăcăcios (pentru că era
incapabil să asigure o moștenire spirituală viitoare) și începător (pentru că era incomplet și incapabil să
rezolve problema de fond a omului, îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu).
Domnul Isus ne-a atras atenția asupra adevăratei închinări. Ea are în vedere sufletul omului și nevoile
lui în primul rând. Adevărata închinare nu este una exterioară, marcată de o anumită zi, lună, vreme sau an
(v. 10), ci reprezintă apropierea noastră lăuntrică în duh și în Adevăr de Dumnezeu (Ioan 4:23, 24).

Îi mulțumești în fiecare zi lui Dumnezeu pentru toate privilegiile spirituale pe care ți le-a oferit, prin
credința în Domnul Isus?
Cum este închinarea ta înaintea lui Dumnezeu? Încerci să-L impresionezi pe Dumnezeu prin
rugăciunile, dărnicia sau lucrarea pe care o faci? Nu uita că adevărata închinare primită de Dumnezeu este
izvorâtă dintr-un duh curățit de El și inspirată din Cuvântul Lui.

2. Motive care duc la pierderea fericirii (vs. 12-20)

 Termenul Fraților de la începutul versetului 12 marchează un nou paragraf în care putem sesiza o
diferență de ton în mesaj (vezi și v. 19). Termenul exprimă dragostea și căldura sentimentelor pe care Pavel
le-a nutrit pentru credincioșii din Galatia, „copiii” lui în credință.
Întrebarea din versetul 15 (Unde este dar fericirea voastră?) face diferența între două stări diferite din
viața galatenilor: cea de dinainte, în care viața lor spirituală era caracterizată de fericire și bucurie, și cea de
acum, în care se pare că ei își pierduseră fericirea de odinioară.
Ce a determinat pierderea fericirii inițiale? Deciziile luate în plan spiritual, în loc să aducă și mai
multă bucurie și fericire în viața lor, i-au condus spre o stare opusă de frământare și neliniște. Când au auzit
prima oară vestea bună a Evangheliei, cei din Galatia primiseră cuvântul vestit cu bucurie și viața lor fusese
schimbată prin lucrarea Duhului Sfânt. Acum însă, chiar dacă erau încă plini de râvnă (v. 18), își pierduseră
fericirea. Fericirea și bucuria ca roade ale Duhului Sfânt sunt asociate întotdeauna cu pacea. Acolo unde
domnește pacea este și bucurie.
Evanghelia Domnului Isus are ca scop principal împăcarea omului cu Dumnezeu (Efeseni 2:13-18).
Evanghelia curată este generatoare de pace și bucurie. Scopul diavolului este tulburarea. Lucrarea lui
amăgitoare alungă din inima omului pacea și bucuria oferite de Domnul Isus.
Apostolul Pavel evidențiată corect efectele unei propovăduiri false: pierderea fericirii și a păcii
sufletești. Mai mult, el ne spune și faptul că nu întotdeauna râvna este o marcă a trăirii în adevăr. Iudaizatorii
care le vestiseră o altă evanghelie erau plini de râvnă, dar nu pentru adevăr (v. 18).
Cheia fericirii sufletului nostru este rămânerea lângă adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Doar acolo,
ancorați în Cuvânt și strânși legați de Domnul Isus, Dumnezeu ne promite pace și siguranță. De îndată ce ne
îndepărtăm de El, diavolul ne va fura pacea și bucuria. Pe de altă parte, cei care sunt în Domnul Isus Cristos
trebuie să fie gata întotdeauna să fie plini de râvnă numai pentru bine.

Ești un copil al lui Dumnezeu: a) fericit sau nefericit; b) plin de râvnă pentru lucrare sau apatic
spiritual; c) tare în credință sau influențat de orice vânt de învățătură?

3. Liber prin Domnul Isus Cristos (vs. 21-31)

Capitolul patru se încheie cu acest paragraf în care apostolul Pavel, folosind o alegorie, prezintă
falsitatea evangheliei iudaizatorilor, prin care ei încercau să-i întoarcă pe creștinii din Galatia înapoi la
ascultarea de Legea lui Moise.
Legământul promisiunii lui Dumnezeu cu Avraam s-a împlinit în Isaac, nu în Ismael, pentru că primul
era fiul femeii libere, pe când al doilea era fiul celei roabe.
Adevărații urmași ai lui Avraam, beneficiarii promisiunii lui Dumnezeu, sunt urmașii spirituali ai lui
Isaac. Aceștia sunt copiii făgăduinței (v. 22), ai credinței, care au fost eliberați prin Domnul Isus de sub jugul
robiei Vechiului Legământ (v. 31). Ei vor fi mai numeroși decât fiii vechiului Legământ (v. 27) și vor fi
adevărații moștenitori, nu ai Ierusalimului pământesc, ci ai Ierusalimului de sus (v. 26).

Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru că prin Domnul Isus te-a eliberat de sub jugul robiei păcatului?
Trăiești în ascultare de poruncile Lui pentru a te bucura de viață din belșug?