Foc purificator și foc mistuitor

CĂTĂLIN STURZA

Când Sfântul prooroc Ilie se confruntă cu preoții mincinoși ai lui Baal, el îl cere lui Dumnezeu să coboare
asupra jertfelnicului său foc din cer. Iar focul care cade din cer de la Domnul mistuie tot – jertfele cele
întregi, lemnele, pământul și apa, chiar și pietrele care erau în groapă.

Mai târziu, când Dumnezeu îl ia la Sine pe Ilie viu, cu trupul, proorocul este ridicat într-un car de foc, cu
cai de foc. Ultima imagine pe care o are ucenicul său, Elisei, este a lui Ilie urcând către cer, înfășurat în
flăcări. Iar Elisei strigă „O, părinte, carul și caii lui Israel” – altfel spus, sfântul prooroc Ilie a fost, prin
rugăciunea și râvna sa, toată puterea lui Israel, o putere mai mare decât orice forță militară.

Focul are, așadar, două semnificații distincte în viața Sfântului Ilie – și, prin extensie, în istoria lui Israel și
în istoria creștinismului și a lumii. În momentul răpirii la cer, focul care îl înconjoară pe Ilie este unul care
îl purifică și îl confirmă, ca profet râvnitor către Dumnezeu. Acest foc îl reprezintă pe Sfântul Duh. Este
același foc din rugul aprins văzut de Moise: rugul care ardea, dar nu se mistuia (Ieșirea 3:2). Este același
foc cu care unul dintre serafimi purifică buzele lui Isaia, atingându-le cu un tăciune aprins luat de pe
jertfelnic. Și același foc care se coboară în ziua Cincizecimii asupra apostolilor, sub forma unor limbi de
foc: „Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.” (Fapte 2: 3)

În toate cazurile de mai sus, Sfântul Duh arde, însă nu mistuie sau distruge. Este un foc care purifică,
îndepărtrează tot ceea ce este necurat, pentru a îi pregăti pe Moise, pe Isaia, pe Ilie și pe Apostoli – și,
prin extensie, pe toți creștinii asumați – să-i slujească Dumnezeului Celui Viu.

Ce înseamnă purificarea prin foc – și botezul „cu Duh Sfânt și cu foc” pe care îl aduce Mântuitorul
Hristos? Purificarea cu foc presupune vindecarea de viciile și dependențele noastre, și întoarcerea la
Dumnezeu, prin pocăință. Abandonarea viciilor, a iluziei senzoriale în care suntem prinși cu toții, în
special în era divertismentului și a realităților virtuale, poate fi un proces foarte dificil și dureros. Așadar,
este un proces care cere sacrificii și care este aproape imposibil fără ajutorul harulului lui Dumnezeu.

Termenul metanoia, asociat pocăinței, înseamnă trecerea dincolo de păcat prin abandonarea lui și prin
așezarea unui nou început în viață. Este o preschimbare a minții prin care aceasta se golește de păcat, se
purifică și se umple de adevărul lui Dumnezeu.

Însă în viața Sfântului prooroc Ilie întâlnim și imaginea focului mistuitor – focul care distruge tot, până la
pietrele de pe jertfelnic. Lucrarea acestui foc este urmată de actul de pedepsire a proorocilor mincinoși
ai lui Baal, care sunt înjunghiați și aruncați în apele mării. În acest caz, focul semnifică pedeapsa lui
Dumnezeu atunci când greșim și nu ne pocăim. Persistența în păcat, în special în păcate strigătoare la
cer, atrage într-un final mânia lui Dumnezeu, care mistuie asemenea focului.

Istoria Vechiului Testament – dar și a Noului Testament – conține câteva momente de avertisment, în
care vedem lucrarea focului mistuitor. Desfrânarea cetăților Sodoma și Gomora, care ajunseseră la o
totală decădere morală și sufletească, a atras într-un final foc și pucioasă din cer, care au distrus totul.
Sfântul Ioan Botezătorul ne avertizează că „securea stă la rădăcina pomilor şi orice pom care nu face
roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Matei 3:10) – așadar, pedeapsa lui Dumnezeu este iminentă,
pentru cei ce refuză în mod repetat întoarcerea și pocăința. Sfântul Apostol Petru arată că prima lume a
fost creată din apă şi a pierit prin apă. „Din apă”, lămurește Sfântul Ioan Maximovici, este un simbol al
haosului masei fizice, și lumea a pierit prin apa potopului. Iar lumea de azi este păstrată pentru foc (II
Petru 3, 5-7). „Pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui” (Petru 3, 10), toate stihiile se vor aprinde.

Fie să cunoaștem, prin pocăință sinceră, mila lui Dumnezeu și focul purificator al Sfântului Duh – și nu
pedeapsa lui Dumnezeu și focul mistuitor al mâniei Sale.