Just in time (JIT) este o metodă adoptată de către managementul de vârf cu scopul diminuării

stocurilor și în consecință a costurilor, dar și maximizarea fluxurile de utilizare a resurselor

pentru realizarea produselor finite, bazându-se pe necesitatea previzionării corecte a producției.1
Just in time, expresia înseamnă exact la timp, adică producerea unor bunuri și servicii în
momentul manifestării cererii, nu înainte, ce ar duce la formarea stocurilor și nici după ceea ce i-
ar determina pe cliențî să aștepte. În încercarea de a defini conceptul, Bicheno a oferit una dintre
definițiile cele mai succinte, dar cuprinzătoare: “ JIT caută să satisfacă cererea instantaneu, cu
calitate perfectă și fără risipă”, fiind considerate de fapt o declarație de scopuri ce ajută compania
să se deplaseze. Sunt numeroși cei care au oferit o definiție conceptului de JIT, dar nici una nu
cuprinde în totalitate implicațiile acestuia.2
Toyota este compania care a dezvoltat conceptul just in time la mijlocul anilor ’70 ,
devenind unul dintre subiectele preferate ale industriașilor americani datorită faptului că
permitea reducerea costurilor și a cheltuielor pe care acesta le antrenează. De asemenea, sistemul
a permis numeroaselor companii japoneze care l-au adoptat să dubleze productivitatea muncii, să
mărească viteza de rotație a activelor și să economisească capital. Relațiie dintre industriașii
japonezi și furnizori au atras cel mai mult atenția celor din occident, deoarece acestea au condus
la reducerea stocurilor. Relevante în această direcție au fost cuvintele unui responsabil de la
Ford:”Astăzi, dacă avem nevoie de un 200 de panouri de acoperiș suplimentar, mai degrabă
decât să le avem în stoc, preferăm să-l chemăm pe Budd (un furnizor). Sau el le are în stoc sau
își reglează mașinile pentru a le fabrica.”3
Principiile generale ale sistemului JIT sunt

1
Buliga, Z., Ignat, G., Disponibil la: <http://www.uaiasi.ro/revagrois/PDF/2008_3_241.pdf> [Accesat 27.11.2018]
2
Slack, N., Chambers, S., Johnston, R., 2001. Managementul operațiunilor. Translated from English by S. Nistor,
2011. București: CODECS, p. 542
3
Dima, I.C., Nedelcu, M.V., 2006. Managementul producției. București: Economică, p. 240-241
 3. Managementul stocurilor reprezintă una dintre cele mai neînțelese activități pe care le
presupune logistica. Companiile nu pot determina cu strictețe stocul necesar pentru a comanda și
a produce în concordanță cu acesta. Astfel că, întotdeauna va fi vorba despre un stoc de siguranță
pentru a putea răspunde cererii în cazul în care previziunea nu a fost realizată corect. Multe
companii nu sunt de acord cu idea de stoc, din cauza faptului că un stoc ridicat presupune costuri
majore cu stocarea, manipularea, transportul. Domeniul financiar și cel al logisticii integrate sunt
cele care recunosc nevoia de un anumit stoc, spre deosebire de marketing care vrea stocuri
ridicate, considerând că astfel se va realiza mai repede produsul finit. Pe de altă parte, lipsa
stocurilor poate duce la întreruperea liniei de producție.4
Stocurile reprezintă, de fapt “o acumulare de resurse materiale dintr-un sistem de
transformare”. Gestionarea stocurilor

4
Bloomberg, D.J., LeMay, S., Hanna, J., 2002. Logistics. New Jersey: Prentice Hall, p.135