Dima Bicleanu.

sau Cum a inceput totul.

Nu stiu inca daca am ghicit adresa de e-mail pentru acest grup (judecind
prin analogii).

In speranta ca acest mesaj va ajunge eventual pe lista de discutii a

generosilor romani de la itcnet, iata primul meu text, scris in pripa si
foarte scurt. Sper sa nu fiu luat in bascalie pentru folosirea unor cuvinte
sau formulari demonetizate.
Fenomenul religios ma intereseaza din doua puncte de vedere complementare:

1. Religia ca manifestare a culturii majore, adica marile religii si

sistemele teologice asa cum se prezinta ele in literatura religioasa si
"consacrata" si filosofie;

2. Religia populara, prezenta in folklor si formele ne-institutionalizate,

cum ar fi arta cu iz de masa (gen cinematograf, TV), folklorul urban cu
subiectul "fenomene paranormale", - si mai ales traditiile recurente in
societatea moderna (care formeaza baza valorilor morale si de
comportament).

As incepe o discutie pornind de la un film pe care l-am vazut cu ani in

urma, "Calauza" (titlul original in limba rusa: "Stalker") , de Andrei
Tarkovski. Acest extraordinar spectacol artistic este o mina inepuizabila
de deschideri catre nivelul sacru al lumii, pentru noi modernii.
Intrebarile pe care le isca sint foarte serioase si profunde.

Iata citeva:
Are nevoie omul modern de religie?

Ce inseamna dorinta pura in perspectiva sacrului?

Ce sens are literatura (ca arta literara)?

Ce sens are stiinta (ca manifestare a spiritului care nu duce la fericire

in sensul plenitudinii)?