Burlacu Alina, gr. 2.

2
1. Raportul între etica și morală.
Morala semnifică un ansamblu de norme/ conduite ale oamenilor, moștenite socio-cultural.
Ea dezvăluie totalitatea convingerilor, atitudinilor, manifestărilor care reglementează
comportamentul și raportul dintre oameni, în funcție de valorile morale. Putem spune, că morala
e un comportament ghidat de valori morale. Ea ține de viața privată, individ și conștiința lui.
În același timp, etica e o reflecție asupra valorilor morale și rolul lor în viața socială. Ea
studiază comportamentul uman, doar că din perspectiva valorilor morale și efectele acestora în
diverse situații. Etica continuă să reflecte asupra normelor și principiilor sociale, devenind un
domeniu de dezbatere. Astfel, putem spune că etica este o teorie despre morală.
În plan imaginar, etica este un cerc imens care cuprinde în interiorul său morala. Scopul
principal fiind studierea comportamentelor prin prisma valorilor. Mai mult ca atât, morala e
partea reală a manifestărilor individuale, o parte practică. Pe când etica este domeniul teoretic
care reglementează manifestările într-o societate.

2. Diferența dinte norma morală și norma juridică.

Norma morală se referă la conștiința individului referitor la o acțiune. Iar încălcarea acestei
norme implică o sancțiune prin prisma aceeași morale. Pentru a putea judeca dacă acțiunea este
morală, analizăm 2 aspecte: cauza și consecința/ efectul. O dată ce una din ele este morală,
acțiunea la fel, poate fi considerate morală.
Norma juridică cuprinde un set de reguli care reglementează viața în societate. Iar
încălcarea acestei norme juridice se penalizează conform legilor în vigoare. Aici e diferența
dintre norma morală și juridică, aspectul coercitiv.
O altă diferență este faptul că norma morală nu e pusă în aplicare de o autoritate publică,
iar cea juridică are o structură organizatorică bine pusă la punct, una ierarhizată.
Norma morală poate fi diferită de la un individ la altul, pe când norma juridică stabilește
un comportament specific comun în cadrul societății.

3. Diferența dintre etica virtuții și etica datorii.

Cultura Greciei antice a fost centrată pe virtuți (excelențe de caracter). După Aristotel,
virtutea nu poate fi învățată, dar se dobândește din experiențe zilnice = deprinderi habituale, care
deduc anumite comportamente universal valabile în funcție de subiect și situație. După Platon,
virtuțile individuale nu trebuie să difere de virtuțile unei societăți. Analizând cele de mai sus,
putem spune că etica virtuții e tehnica, arta, meseria de a forma caractere. Etica virtuții e
disciplina de modelare conștientă a caracterului.
Vorbind despre etica datoriei, ne amintim de Kant și schimbăm accentul de pe cultivarea
virtuților (în etica virtuții) pe o conduită morală bazată pe datorie. După Kant, datoria este
impulsul/ mobilul acțiunii morale. În etica virtuții, comportamentul e ghidat de valori morale, iar
în etica datoriei comportamentul e ghidat de datorie - persoana acționează în raport cu ea.
4. Enumerați trei valori pe care considerați decisive pentru:
 Societatea umană: democrație, cultură, pace, non-violență.
 Mediu academic: echitate, incluziune (educație incluzivă), prestigiu.
 Psiholog: creativitate, varietate, siguranța.