FIșă de lucru - Hiperkinetism

STUDIU DE CAZ
( FIŞA PSIHOPEDAGOGICĂ)

Date personale şi familiale:

Numele şi prenumele: C. B.
Data naşterii:
Clasa: a II-a
Instituţia:
Prenumele tatălui: A.
Vârsta tatălui: 41
Profesia tatălui: economist
Prenumele mamei: M.
Vârsta mamei: 40
Profesia mamei: economist
Fraţi: 1 Sebastian 14 ani

Condiţii de locuit:
Copilul locuieşte împreună cu familia într-un apartament de bloc cu 2 camere.

Relaţiile dintre părinţi:

Relaţiile interfamiliale sunt bune, organizate, bazate pe dragoste şi înţelegere, sunt
favorabile creşterii şi dezvoltării echilibrate a copiulului, există o atmosferă destinsă şi o
preocupare deosebită a părinţilor pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de
vedere.Condiţiile materiale şi igienico-sanitare sunt normale.

Atitudinea părinţilor faţă de problemele de educaţie a copilului:

Părinţii sunt interesaţi în mod deosebit de instruirea şi educarea copilului.
Cunoscând şi acceptând starea de fapt, la intrarea în clasa I-îi, mama a renunţat la
serviciu tocmai pentru a-l putea ajuta pe copil la integrarea cât mai bună în şcoală. Există
o permanente legătură între şcoală şi familie încercând să obţinem cât mai mult posibil de
la acest copil.

Date medicale:

Starea generală a sănătăţii copilului:

Dezvoltarea fizică:
- înălţimea: 1, 53 m
- greutatea: 54 kg
Diagnostic medical:
- clinic sănătos
Diagnostic psihologic:
- deficit atenţional grav

1
 Deficienţe asociate:
- atitudine cifo-scoliotică
- stern înfundat
- probleme de coordonare
- tulburări instrumentale
- pararotacism, tahilalie, sialoree
- hiperactivitate
- obezitate
Diagnostic educaţional:
- prezintă C.E..S.
Evaluarea a fost făcută de o comisie a I.S.J. Bihor la Şcoala Specială Nr.2 Oradea
şi este semnată de psiholog Marta Volgyesi.

Date cu privire la evoluţia copilului:

Memoria – Copilul are o capacitate bună de stocare a informaţiilor. Memoria de

lungă durată este bună. Procesal de reactualizare este afectat de cantitatea de informaţii
redate într-un timp scurt. Necesită un timp mai îndelungat pentru a răspunde corect la o
întrebare chiar daca are informaţia necesară şi din cauza deficienţelor de limbaj şi a lipsei
capacităţii de concentrare. Conţinutul redării informaţiei este unul particular şi de tip
narativ. Are o memorie vizuală bună. A reuşit să înveţe toate literele alfabetului şi citeşte
silabisind.
Gândirea – Are un I.Q.(BS) = 66 şi RC = DMV. Nivelul operaţiilor gândirii se
află la nivelul concret. A reuşit să înveţe adunarea şi scăderea numerelor în concentrul 0 –
100, făra trecere pese ordin, dar operează numai în prezenţa materialului concret, în
special a degetelor. Analiza şi sinteza informaţiilor este deficitară. Procesarea
informaţiilor este deficitară şi datorită şi datorită deficitului de atenţie.
Limbajul şi comunicarea – Are un vocabular bogat care este exprimat greoi
uneori datorită deficienţelor de limbaj ( pararotacism, tahilalie, sialoree). Comunică prin
propoziţii dezvoltate, rar agramate. Foloseşte un exces de cuvinte şi povestiri
neconcludente. Redă personajele din textele citite sau auzite, repetitiv, îmbinând realul cu
imaginaţia sa. Răspunde la întrebări dacă este interesat, iar dacă nu, întrebarea trebuie
repetată de mai multe ori pentru a obţine răspunsul aşteptat. Manifestă o mare dorinţă de
conversaţie chiar şi atunci când nu i se cere acest lucru.
Atenţia – Deficitul atenţional grav se manifestă atât la nivelul concentrării
atenţiei cât şi la menţinerea atenţiei voluntare. Este atent pentru un timp mai îndelungat la
primele ore de curs când este capabil să rezolve sarcini destul de dificile. Atenţia
voluntară scade după primele două ore de curs. Se concentrează mai mult atunci când
trebuie să rezolve o sarcină care îi place şi care îl interesează sau dacă este apreciat într-
un fel sau altul. Câmpul atenţional este redus. Este foarte uşor distras de cel mai mic
zgomot, mişcare sau altceva. Are mai mult o atenţie involuntară. Am încercat să-l aşez în
clasă, în bancă, astfel ca să aibă în jurul său cât mai puţine surse care s-ar putea să-i
distragă atenţia.
Afectivitatea – Este un copil , în general, echilibrat. Nu-şi manifestă în mod
exagerat afectivitatea. Este puţin rezistent la frustrări, dar nu se manifestă impulsiv, nu
are manifestări exagerate. Trece relativ uşor de la o stare la alta.

2
 Motivaţia – Are o motivaţie mai mult extrinsecă decât intrinsecă. Prin aprecieri şi
unele recompense se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i prea sunt pe
plac. Manifestă o dorinţă deosebită de a realiza lucrurile bine, de a fi apreciat de cei din
jur. Îi place să fie solicitat pentru a îndeplini anumite sarcini în clasă.
Temperament – Este un copil sociabil, comunicativ, extrovertit.
Comportament – Comportamentul copilului este tipic persoanelor afectate de
ADHD. Se mişcă mereu, aleargă şi se caţără foarte mult, întâmpină dificultăţi în a sta
liniştit, nu se concentrează doar la o singură activitate, întrerupe o conversţie şi vorbeşte
fără să-i fie rândul, îi învinuie pe alţii pentru propriile greşeli sau comportament, adesea
acţionează înainte de a gândi, scrisul de mână variază de la o zi la alta, este foarte uşor
frustrat, renunţă uşor la sarcinile mai dificile, nu umează sugestiile care i se oferă. Cu
toate acestea s-a integrat bine în clasa de elevi. I-a acceptat şi este acceptat de ceilalţi.
Este atent cu ceilalţi, manifestă dorinţă de a face tot ce fac ceilalţi şi încearca sa fie la fel,
îi imită atât în lucrurile bune cât şi în cele rele. Chiar dacă accepta greu frustrările nu se
manifestă agresiv fizic şi nici verbal.

Câteva modalităţi de reabilitare, integrare a copiilor cu ADHD:

Susţinerea cea mai eficientă presupune un efort de colaborare între părinţi şi
educatori. Părintele care se comportă insistent, cu tact şi respectuos în comunicarea
informaţiilor şi solicitarea de servicii este mai probabil a progresa, în comparaţie cu cel
care manifestă o atitudine agresivă sau combatantă. Colaborarea cu educatorul în
contracararea simptomelor afecţiunii este foarte importantă deoarece un cadru didactic
bine informat poate fi un sprijin extrem de benefic pentru copil.
Am covenit cu părinţii la implementare, urmărirea şi respectarea unor modalităţi
concrete. Iată câteva dintre ele:

1. În disciplinarea copilului, regula de aur este ... consecvenţa!

Atitudinea părinţilor şi a educatorului trebuie să fie constantă: dacă şi-a lăsat
lucrurile în dezordine sau s-a bătut cu alţi copii şi este certat, nu trebuie să fie ignorat
dacă acest comportament se va repeta. De câte ori repetă un comportament greşit trebuie
să i se atragă atenţia asupra lui şi să i se arate comportamentul corect. Altfel va profita de
inconsecvenţă şi va încerca manipularea părintelui sau a educatorului. Va fi mult mai
greu apoi să se exercite un control asupra lui, dacă a sesizat o slăbiciune.

2. Folosirea recompensei
Copiilor cu ADHD le este foarte greu să-şi inhibe tipurile de comportamente care
atrag după ele efecte negative. Ei nu pot să-şi regleze uşor nici dispoziţia nici acţiunile
datorită faptului că nu sunt conştienţi de ele. Atunci când aceşti copii învaţă ceva sau
realizează o sarcină cerută trebuie să fim foarte atenţi cu recompensele pe care le oferim
deoarece copilul depune un efort pentru a realiza o activitate. Satisfacţia resimţită de
copil la aprecierile laudative ale educatorului sau ale părintelui, devine o motivaţie pentru
repetarea acelui comportament.
a) Lauda să nu fie generală ci specifică. Exemplu: « Ai răspuns corect la 5 din
8 întrebări. Foarte bine ! » “Felul în care ţi-ai a aşteptat rândul a fost formidabil ! »
b) Prin laudă să se evidenţieze efortul şi nu rezultatul. Exemplu : « Pun pariu că
ai lucrat din greu pentru tema asta ».

3
 c) Lauda trebuie să sublinieze sentimentele elevului şi nu pe cele ale adultului.
Exemplu: “Ai lucrat de nota zece. Cred că te simţi minunat”.
d) Să se evite laudele de felul: Exemplu: “Vezi că ştii să te comporţi când
vrei?”
Tipuri de recompense: să fie primul la rând, să părăsească sala de clasă înainte de
a suna, să poată şterge tabla atunci când este scrisă, să ducă mesaje altor învăţători, să
cheme elevii în clasă, să aducă cornul şi laptele, etc.

3. Ignorarea şi redirecţionarea
De câte ori este posibil, este bine să se ignore mişcarea permanenă a copilului,
aruncarea cu un creion sau cu alte obiecte pe care le are în mână. În acest moment este
cel mai indicat să i se dea copilului posibilitatea să se mişte cu sens. De exemplu, dacă un
copil loveşte în permanenţă cu creionul în masă, un fel de răspuns poate fi: Vrei să-mi
aduci cartea de poveşti de pe ultima bancă? Este indicat de asemenea să i se permită
copilului să ţină ceva în mână. S-a observat că aceşti copii se pot concentra mai bine dacă
au ceva în mână pe care pot să-l manipuleze.

4. Trebuie ajutat să se concentreze

Atenţia acestor copii este distrasă foarte uşor de sunete, zgomote, alte obiecte din
jur. Copilul trebuie aşezat în clasă astfel încât în jurul lui să fie cât mai puţine lucruri care
pot să-i distragă atenţia. Va fi aşezat în prima bancă, nu aproape de geam, la distanţă
destul de mare de un alt coleg, dar nu separat de restul clasei. Pe masa de lucru trebuie să
aibă doar materialele de care are nevoie pentru o singură activitate. E nu se va putea
concentra la rezolvarea unor exerciţii de matematică dacă pe masa de lucru vor fi
acuarele, cărţi cu poze etc.

5. Practicarea sportului
Anumite sporturi ar trebui practicate constant de către copilul hiperactiv, cu
deficit de atenţie (înotul, artele marţiale), deoarece au ca rezultat creşterea capacităţii de
concentrare a atenţiei, determină un mai bun control al mişcărilor, au un efect relaxant,
radica nivelul respectului de sine, atât de fragil la aceşti copii.

Inst. Sandor Traier