Sfințește-te înaintea Domnului

Textul biblic: Levitic 8:1-13; 10:8-11

Verset cheie: Levitic 11:45
Ideea centrală a lecției: Privilegiile slujirii sunt în conformitate cu măreția Dumnezeului care ne-a chemat
la slujire.
Scopul lecției: Să-i ajute pe participanți să conștientizeze câteva privilegii pe care le au, ca unii care sunt
puși deoparte pentru slujirea lui Dumnezeu.

Vecinul unui credincios l-a întrebat pe acesta când s-a întors de la o înmormântare: „Câți preoți au
oficiat slujba?” Știa că persoana decedată avusese o poziție socială însemnată. Dar răspunsul l-a surprins:
„Vreo 200 de preoți!” Apoi vecinului șocat i s-a explicat învățătura biblică a preoției universale. Toți
credincioșii au statutul de „preoți”, având intrare liberă la Dumnezeu prin Domnul Cristos (Apocalipsa 1:5,
6).
Levitic descrie precedentul vechi testamentar al unei împărății de preoți. Aceasta era menirea
Israelului. În vechiul legământ Dumnezeu a rânduit în poporul Israel persoane special desemnate pentru a
media relația israelitului de rând cu Dumnezeu.
Scopul instituțiilor sfințite, printre care era și Cortul Întâlnirii unde slujeau preoții, este rezumat în
Exod 29:43-46: întâlnirea lui Dumnezeu cu israeliții și locuirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Pasajul
nostru descrie câteva privilegii de care aveau partea fiii lui Aaron ca preoți ordinați în Israel. Făcând
transferul și aplicația spre creștini, ca preoți în noul legământ vom descoperi câteva privilegii ale slujirii
noastre.

1. Privilegiul autorității (8:1-5)

Spune: Să observăm că textul menționează diferite grade de autoritate. Cine era autoritatea spirituală
peste israeliți? Fiii lui Aaron, adică preoții. Cine era mai mare peste preoți? Marele Preot, Aaron. Cine era
deasupra acestuia? Moise, conducătorul poporului. El avea rolul de conducător al întregului popor, fiind
investit de Dumnezeu cu această autoritate. Moise conduce întregul eveniment și îi unge pe Aaron și fiii lui.
De asemenea, Moise implementează reglementările lui Dumnezeu privitoare la preoție. Aaron nu are
predecesor ca mare preot, astfel că Moise conduce întreaga ceremonie. Cine era deasupra lui Moise?
Dumnezeu, pentru că Moise acționează pe baza poruncilor divine specifice.
Subliniază expresia așa cum îi poruncise Domnul lui Moise. Ea apare de nouă ori în acest capitol
(8:4, 5, 9, 13, 17, 21, 29, 34, 36). Punerea în slujbă a preoților se face întocmai cum a poruncit Dumnezeu.
În Exod cap. 29 avem revelarea reglementărilor pentru instituirea preoției, în Levitic cap. 8 avem împlinirea
acelor reglementări. Fiecare verset din acest capitol este practic un citat sau o adaptare a poruncilor date
pentru prima dată în Exod cap. 29. Deducem de aici faptul că Moise s-a așezat sub autoritatea divină.
Spune: Este un mare privilegiu să stăm sub autoritatea Celui Puternic. Asta face ca un creștin, în
calitate de preot al Domnului, să nu se teamă de lucrările celui rău. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să le
nimicească (1 Ioan 3:8b) și le-a făcut de ocară în fața întregului univers (Coloseni 2:15). Postura noastră de
preoți exprimă autoritatea lui Dumnezeu care ne-a scos din întuneric și ne-a dus la lumina Sa minunată (1
Petru 2:9).
Întreabă: Ești tu conștient de autoritatea spirituală pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Te bucuri că ai
primit aceeași Evanghelie dată apostolului Pavel și prin ea, că vei putea să le deschizi ochii, să se întoarcă
de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să primească, prin credința în Mine,
iertare de păcate și moștenirea împreună cu toți cei sfințiți (Faptele Apostolilor 26:18)?
Ești tu conștient că ai autoritate spirituală prin rugăciune și post? Doar cei ce au intrare liberă la
Dumnezeu au parte de autoritatea Celui Puternic!

2. Privilegiul reprezentării (8:6-13)

Spune: Observăm în vs. 7-9 elementele care constituiau îmbrăcămintea lui Aaron. Dincolo de
detaliile vestimentației, stă rolul ei: să etaleze frumusețea și gloria Domnului. Slujba preoților era una
glorioasă, de aici și hainele speciale destinate spre cinste și podoabă (Exodul 28:40).
Spune: Care este rolul uniformelor în societate? Uniformele atrag atenția asupra slujbei unui om.
Exemple: medicii poartă halate albe, avocații au robe negre cu etolă, primarii poartă o eșarfă tricoloră,
regimentele unităților de elită au o uniformă de ceremonie mai strălucitoare decât alte unități, robele celor
care au terminat doctoratul sunt mai colorate decât ale absolvenților de facultate. Uniforma permite societății
să identifice pe cineva și să-i acorde respectul cuvenit.
Atunci când Aaron a îmbrăcat aceste haine, el a preluat toată onoarea slujbei de mare preot. Într-o
religie în care doctrina principală era sfințenia lui Dumnezeu, marele preot oglindea slava Lui. Marele preot
asigura ispășirea pentru păcatul națiunii, iar hainele sale scumpe simbolizau valoarea lucrării sale pentru
popor.
În Vechiul Testament îmbrăcămintea preoților arăta slava Dumnezeului glorios pe care-L slujeau.
Tot astfel, Noul Testament folosește amplu metafora îmbrăcării cu referire la creștini. În felul acesta, ei
oglindesc pe pământ pe Cel Glorios din ceruri. Suntem îmbrăcați în Domnul Isus (Romani 13:14) și suntem
îndemnați să ne îmbrăcăm cu o inimă plină de virtuți (Coloseni 3:12). În cartea Apocalipsa, unei biserici
aflate în criză i se spune că are nevoie de haine albe (3:18), iar Mireasa Mielului a primit să se îmbrace cu in
subțire, strălucitor și curat (19:8).
Întreabă: La nivel personal, suntem noi conștienți că viața noastră este menită să arate cât de glorios
este Dumnezeul nostru? Suntem noi cunoscuți ca unii care sunt îmbrăcați cu o inimă cristică și cu
strălucitoarele virtuți creștine?
La nivel comunitar, reflectă biserica locală din care facem parte splendoarea cerului, sau ne dorim să
oglindim trăsăturile lumii din jur? Ne întristăm noi ca și biserică locală atunci când cineva cade în păcat? Ne
doare atât de tare că nu mai este reflectată gloria lui Dumnezeu încât să luăm măsuri de disciplină?
Spune: Creștinul și Biserica nu trebuie să fie o fereastră prin care chipul lumii să pătrundă în interior,
ci să fie o oglindă care să reflecte înaintea lumii slava Domnului!

3. Privilegiul slujirii (10:8-11)

Subliniază expresia „Domnul i-a vorbit lui Aaron” (v. 8). Este începutul poruncii date de Dumnezeu
lui Aaron. Ce principii divine descoperim aici înaintea privilegiului slujirii?
În primul rând descoperim frumusețea alegerii divine (v. 9: Tu și fiii tăi împreună cu tine).
Dumnezeu nu l-a ales doar pe Aaron pentru slujire, ci pe el și fiii lui, adică urmașii lui. Acest principiu
divine al alegerii ne încurajează și ne motivează la slujire. Noi nu suntem ultima generație de slujitori ai
Domnului, pentru că El niciodată nu intră în criză de slujitori. Chemarea în slujire este un privilegiu dar și o
mare responsabilitate, pentru că avem datoria morală de a fi exemple pozitive pentru cei ce vin în urma
noastră, motivându-i și susținându-i în vederea slujirii. Totodată, realitatea alegerii divine ne ține smeriți în
slujire, fără să avem falsa impresia că lucrarea se va sfârși odată cu noi sau că depinde exclusiv de noi.
În al doilea rând descoperim actualitatea sfințeniei (v. 10: ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu
este sfânt). Porunca lui Dumnezeu nu îl viza doar pe Aaron, ci și pe urmașii lui. Ce înțelegem de aici?
Adevărul legat de perenitatea poruncilor divine. Ele nu își pierd valabilitatea și nici aplicabilitatea în timp.
Vorbirea lui Dumnezeu este trans-generațională. În acest caz nu vorbim despre porunci care trebuiau
respectate doar atunci și acolo. Sfințenia în vederea slujirii este o cerință valabilă pentru fiecare generație de
slujitori.
Atrage atenția asupra pericolului coborâri standardului sfințeniei în generația noastră. De dragul
relevanței și a imaginii creștinii din vremea noastră devin toleranți față de păcat și permisivi față de căderile
în păcat ale liderilor spirituali pe care și-i aleg. Dumnezeu nu-și negociază standardele sfințeniei, pentru că
El nu Se schimbă în ceea ce privește propria Sa natură (1 Petru 1:15, 16).
În al treilea rând, descoperim aici necesitatea învățării (v. 11: și să puteți învăța pe copiii lui Israel
toate legile pe care li le-a dat Dumnezeu). Lucrarea unui slujitor al lui Dumnezeu este și cea de învățare a
poporului legile lui Dumnezeu și de urmărire a modului în care aceste legi sunt respectate și aplicate. Este
adevărat că sarcina aceasta este incomodă de multe ori, datorită păcatului și răzvrătirii spirituale. Dar
chemarea în slujire implică plătirea unui preț, nu abdicarea de la misiunea încredințată de Domnul.
Discută cu participanții contrastul dintre Ieremia 15:16-21; 20:7-11 și 2 Timotei 3:6-9; 4:3, 4.