SINTEZE ȘI TESTE PENTRU EXAMENUL DE

BACALAUREAT
2023

BIOLOGIE

CLASELE XI – XII

ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ

GENETICĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ
 Cuprins

PROGRAMA DE BIOLOGIE PENTRU EXAMENUL DE

BACALAUREAT 2023
PARTEA I - SINTEZE PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 

A. SINTEZE CLASA A XI-A - ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA UMANĂ

1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

1.1. Topografia organelor şi a sistemelor de organe…………………………………………………..8
1.2. Planuri şi raporturi anatomice…………………………………………………………………….8
2. FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN 
2.1. FUNCŢIILE DE RELAŢIE 
2.1.1. SISTEMUL NERVOS …………………………………………………………..………9
Clasificarea sistemului nervos……..……………………………….……………………10
Sistemul nervos somatic ……………….……………………….……………………….10
Noţiuni elementare de igienă şi de patologie ……………………………………………15
Sistemul nervos
vegetativ………………………………………………………………………………….15
2.1.2. ANALIZATORII 
Segmentele unui analizator…………………………………………………………..17
Fiziologia analizatorului cutanat………………………………………………………18
Fiziologia analizatorului vizual………………………………………………………19
Fiziologia analizatorului auditiv
Fiziologia analizatorului  vestibular 
Noţiuni elementare de igienă şi patologie 
2.1.3. Glandele endocrine 
Hipofiza
Glandele suprarenale
Tiroida
Pancreasul endocrin
Gonadele
2.1.4. Sistemul osos 
Scheletul 
Noţiuni elementare de igienă şi patologie 
2.1.5.  Sistemul muscular 
Muşchi scheletici 
Noţiuni elementare de igienă şi de patologie
2.2. Funcţiile de nutriţie 
2.2.1. Digestia şi absorbţia 
Transformări fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv; 
Absorbţia intestinală; 
Fiziologia intestinului gros; 
Noţiuni elementare de igienă şi patologie
2.2.2. Circulaţia 
Grupele sanguine
Imunitatea 
 Parametri funcţionali ai activității cardiace 
Activitatea cardiacă
Circulaţia mare şi mică
Noţiuni elementare de igienă şi patologie
2.2.3.  Respiraţia 
Ventilaţia pulmonară
Volume şi capacităţi respiratorii
Scimburile de gaze respiratorii și transportul acestora
Noţiuni elementare de igienă şi patologie 
2.2.4.  Excreţia 
Formarea şi eliminarea urinei
Noţiuni elementare de igienă şi de patologie
2.3. Funcţia de reproducere 
Componentele și fiziologia sistemul reproducător
Sănătatea reproducerii
Noţiuni elementare de igienă şi de patologie

B. Sinteze clasa a  XII-a – Genetică și ecologie umană

1. Genetică 
1.1. Genetică moleculară 
1.1.1. Acizii nucleici
1.1.2. Organizarea materialului genetic: virusuri, procariote şi eucariote
1.2. Genetică umană 
1.2.1.  Genomul uman
1.2.2.  Mutageneza și teratogeneza
1.2.3. Domenii de aplicabilitate și considerații bioetice în genetica umană
2. Ecologie umană 
2.1. Caracteristicile ecosistemelor antropizate şi modalităţi de investigare 
2.2. Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale

Programa de examen pentru disciplina biologie 

I. Statutul disciplinei 
În cadrul examenului de bacalaureat 2023, biologia are statutul de disciplină opţională, fiind susţinută la
proba E. d) în funcţie de filieră, profil şi specializare. 
Proba de examen este scrisă. 
Proba scrisă la biologie pentru care elevul poate opta, în conformitate cu filiera, profilul şi specializarea
urmate, se poate susţine în una dintre cele două variante, dacă biologia a fost studiată în clasele de liceu
cuprinse în varianta aleasă: 
B1. Biologie vegetală şi animală - clasele a IX-a şi a X-a. 
B2. Anatomie şi fiziologie umană, genetică şi ecologie umană - clasele a XI-a şi a XII
Testul de biologie este structurat pe trei subiecte ( I, II , III ), fiecare a câte 30 de puncte și conține
următoarele tipuri de itemi:
 Itemi cu alegere simplă ( alegerea unui răspuns corect )
 Itemi cu alegere duală ( selectarea unuia dintre cele două răspunsuri posibile: adevărat / fals; în cazul
unei afirmații false, se solicită modificarea parțială a afirmației pentru ca aceasta să devină adevărată )
 Itemi cu răspuns scurt ( elaborarea unor răspunsuri sub formă de: propoziții, fraze, cuvinte, numere,
simboluri )
 Itemi de completare ( încadrarea unor noțiuni într-un context suport )
 Întrebări structurate ( mai multe subîntrebări, legate printr-un element comun )
 Rezolvarea de probleme
 Minieseu structurat ( elaborarea unui text coerent, în conformitate cu un set de cerințe date )
II. Competenţe de evaluat 
B2. Anatomie şi fiziologie umană, genetică şi ecologie umană 
 Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice
ştiinţelor biologice. 
 Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a
funcţiilor acestora. 
 Descrierea particularităţilor funcţionale ale sistemelor de organe la om; stabilirea corelaţiei structură-
funcţie; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic. 
 Descrierea particularităţilor biotopului şi ale biocenozei. 
 Caracterizarea unor fenomene, procese biologice, a unor boli care afectează organe, sisteme de
organe etc. 
 Compararea funcţiilor fundamentale şi evidenţierea interdependenţei lor pentru menţinerea
integralităţii organismului uman. 
 Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată. 
 Explicarea unor adaptări funcţionale ale organismului uman la variaţiile mediului (stimuli interni,
stimuli externi). 
 Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale
organismului uman, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor
condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman. 
 Identificarea şi interpretarea unor relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate. 
 Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice etc. 
 Aplicarea cunoştinţelor de biologie în: 
 realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme etc.; 
 elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; 
 rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date etc.; 
 alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă;
 proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, 
certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc.; 
 recunoaşterea, prevenirea unor boli care afectează organe, sisteme de organe; 
 explicarea, prevenirea efectelor factorilor mutageni asupra organismului uman; 
 explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului, a 
 impactului antropic asupra ecosistemelor naturale. 
 Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice
fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la
simplu la complex. 
III. Conţinuturi 
B2. Anatomie şi fiziologie umană, genetică şi ecologie umană 
Conținuturi clasa a XI-a 
1. Alcătuirea corpului uman 
- topografia organelor şi a sistemelor de organe - planuri şi raporturi anatomice; 
2. Funcţiile fundamentale ale organismului uman 
2.1. Funcţiile de relaţie 
2.1.1. Sistemul nervos 
- clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic şi funcţional; 
- sistemul nervos somatic: funcţia reflexă - actul reflex, funcţia de conducere - clasificarea căilor
de conducere si rolul acestora; 
 - sistemul nervos vegetativ - clasificare, efecte ale stimulării simpaticului şi parasimpaticului; 
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: meningită, comă, hemoragii 
cerebrale. 
2.1.2. Analizatorii 
- segmentele unui analizator;
- fiziologia analizatorilor: vizual, auditiv, vestibular, cutanat; 
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: herpes, cataractă, glaucom, conjunctivită, otită. 
2.1.3. Glandele endocrine 
- topografie, hormoni – efecte definitorii: hipofiză, tiroidă, pancreas, 
suprarenale, gonade; 
- disfuncţii (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, boala Basedow-Graves,
mixedem, nanism tiroidian, guşă endemică, diabet zaharat). 
2.1.4. Sistemul osos 
- scheletul - alcătuire, rol, creşterea în lungime şi în grosime a oaselor; 
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: deformări, fracturi, entorse, luxaţii. 
2.1.5. Sistemul muscular 
- muşchi scheletici: principalele grupe, tipuri de contracţii; 
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: oboseală musculară, întinderi şi rupturi musculare. 
2.2. Funcţiile de nutriţie 
2.2.1. Digestia şi absorbţia 
- transformări fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv; absorbţia intestinală; 
- fiziologia intestinului gros; 
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: carii dentare, stomatită, enterocolite, ciroză hepatică,
litiază biliară, pancreatită. 
2.2.2. Circulaţia 
- grupe sanguine, imunitate; activitatea cardiacă, parametri funcţionali - frecvenţă cardiacă, debit
cardiac, tensiune arterială, puls arterial; circulaţia mare şi mică; 
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: cardiopatie ischemică, hemoragii interne şi externe,
leucemii, anemii. 
2.2.3.  Respiraţia 
- ventilaţia pulmonară, transportul gazelor, schimbul de gaze, volume şi capacităţi respiratorii; 
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: gripă, fibroză pulmonară, emfizem. 
2.2.4.  Excreţia 
- formarea şi eliminarea urinei; 
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: cistită, nefrită, glomerulonefrită. 
2.3. Funcţia de reproducere 
- sistemul reproducător: componente, fiziologie; 
- sănătatea reproducerii: planificare familială, concepţie şi contracepţie, sarcina şi naşterea; 
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: anexită, adenom de prostată. 
Conţinuturi clasa a XII-a 
1. Genetică
1.1. Genetică moleculară 
1.1.1. Acizii nucleici 
- compoziţia chimică; structura primară şi secundară a ADN; 
- tipuri de ARN, structură şi funcţii; funcţia autocatalitică şi heterocatalitică. 
1.1.2. Organizarea materialului genetic: virusuri, procariote şi eucariote; 
1.2. Genetică umană 
1.2.1. Genomul uman - complementul cromozomial. 
1.2.2. Mutageneza şi teratogeneza - anomalii cromozomiale asociate cancerului uman (fenotipul
cancerului, agenţi carcinogeni). 
 1.2.3. Domenii de aplicabilitate şi consideraţii bioetice în genetica umană 
- sfaturile genetice; diagnosticul prenatal; fertilizarea in vitro; clonarea terapeutică; 
- terapia genică. 
2. Ecologie umană 
2.1.Caracteristicile ecosistemelor antropizate şi modalităţi de investigare; particularităţi ale biotopului şi
biocenozei; relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate. 
2.2. Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale: degradarea habitatelor, introducerea de specii noi,
supraexploatarea resurselor biologice (defrişare, păşunat, pescuit, vânătoare), urbanizare şi
industrializare, deteriorarea mediului prin poluare chimică, fizică, biologică. 
 A. Sinteze clasa a XI-a - Anatomie și fiziologie umană

1. Alcătuirea corpului uman

1.1. Topografia organelor și sistemelor de organe

Topografia [ topos = loc; graphein =a scrie ]se referă la modul de dispunere ( localizare) a organelor
în diferite regiuni ale corpului.
Organele sunt alcătuite din grupări de țesuturi care s-au diferențiat  în vederea îndeplinirii anumitor
funcții în organism. Pentru organele interne se folosește termenul de viscere.
Sistemele de organe sunt unități morfologice care îndeplinesc principalele funcții ale organismului: de
relație, de nutriție și de reproducere.
Corpul uman este alcătuit din următoarele regiuni: cap, gât, trunchi și membre. Capul, împreună cu
gâtul, formează extremitatea cefalică a corpului.
Regiunea capului cuprinde două părți:
 neurocraniul ( cutia craniană ) - adăpostește:  encefalul , 2 glande endocrine
 ( hipofiza,  epifiza), urechea ( medie și internă )
 viscerocraniul ( oasele feței ) - adăpostește: segmentele periferice ale analizatorilor
( vizual, olfactiv, gustativ ), fosele nazale, cavitatea bucală
Regiunea gâtului cuprinde trei părți:
 regiunea anterioară - conține: căile respiratorii ( traheea, laringele ), glanda tiroidă
 regiunea posterioară ( nucală = ceafa ) - conține : căile digestive ( faringele, esofagul ), glandele
paratiroide
 regiunea laterală -  conține:  două vase sangvine mari ( artera carotidă, vena jugulară )
Regiunea trunchiului cuprinde trei cavități:
 cavitatea toracică - conține : cavitatea pleurală ( adăpostește plămânii ), cavitatea pericardică 
( adăpostește inima ) și mediastinul ( adăpostește timusul și aorta )
  mușchiul diafragmă separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală
 cavitatea abdominală - adăpostește : o parte a sistemului digestiv ( ficatul, stomacul, pancreasul,
intestinul  subțire și colonul ), splina și rinichii
 cavitatea pelviană - adăpostește: vezica urinară, căile urinare extrarenale, rectul și organele sistemului
reproducător ( la femeie: ovarele, trompele uterine și uterul; la bărbat: prostata, veziculele seminale și
o parte a căilor extratesticulare )
Membrele sunt alcătuite din centuri și porțiuni libere și sunt de două tipuri:
 membrele superioare - legate de trunchi prin centura scapulară
- porţiunea liberă are trei segmente: braţ, antebraţ, mână
 membrele  inferioare - legate de trunchi prin centura pelviană
- porţiunea liberă are trei segmente: coapsă, gambă, picior

1.2.  Axe, planuri şi raporturi anatomice

Axele și planurile sunt elementele de orientare, utilizate pentru stabilirea poziţiei 

segmentelor corpului şi a raporturilor dintre ele. 
Corpul uman este tridimensional, are simetrie bilaterală și este străbătut de trei axe și trei planuri.
Axele corpului  - corespund dimensiunilor corpului și se întretaie în unghi drept.
- sunt de trei tipuri: longitudinal, transversal și sagital
  
 Denumirea axului
Longitudinal = al lungimii corpului
Transversal = al lăţimii corpului
Sagital = anteroposterior = al grosimii
corpului
Polii axului
- superior ( cranial ) - inferior  ( caudal )
- stâng             - drept
- anterior       - posterior

Planurile corpului - trec prin câte două axe

- sunt de trei tipuri: frontal, sagital și transversal

Denumirea Caracteristici Axe prin care Părţile corpului

planului trece delimitate
Frontal - orientat paralel cu fruntea - longitudinal - anterioară
- transversal ( ventrală )
- posterioară
( dorsală )
Transversal  = planul metameriei corpului - transversal - superioară
- împarte corpul în segmente - sagital ( cranială )
asemănătoare, care se succedă - inferioară
( caudală )
Sagital  = planul simetriei bilaterale - sagital - stângă
- împarte corpul în 2 jumătăţi simetrice: - longitudinal - dreaptă
dreaptă și stângă

2. Funcțiile fundamentale ale organismului uman

2.1. Funcțiile de relație
Funcțiile de relație sunt sensibilitatea și mișcarea.
Sensibilitatea reprezintă capacitatea organismului de a răspunde la stimulii din mediu și se realizează
cu participarea sistemului nervos şi a organelor de simţ.
2.1.1 Sistemul nervos

*Sistemul nervos este format din două tipuri de celule: neuroni și celule gliale.
I. Neuronii = celulele nervoase
a. Structura neuronilor:  corpul neuronal și prelungirile neuronale
Corpul neuronal
 corpii neuronali intră în alcătuirea substanței cenușii  a sistemului nervos
 prin gruparea mai multor corpi neuronali se formează: centri nervoși ( în nevrax ) și ganglioni
nervoși 
(  extranevraxial ); rol: generează impulsuri nervoase
Prelungirile neuronale sunt reprezentate de: dendrite și axoni
 prelungirile neuronale intră în alcătuirea substanței albe a sistemului nervos
 prin gruparea mai multor prelungiri neuronale, se formează: fascicule nervoase ( în nevrax ) și nervi 
( extranevraxial ) rol: conduc impulsul nervos; dendritele [ dendros = arbori ] conduc impulsul nervos
aferent, iar axonii conduc impulsul nervos eferent
b.Clasificarea neuronilor
După funcție:
 senzitivi ( receptori ) – primesc impulsuri nervoase senzitive de la receptori 
 motori – transmit impulsuri nervoase motorii ( comenzi ) la efectori
 intercalari ( de asociație ) – fac legătura între neuronii senzitivi și neuronii motori
După numărul de prelungiri:
 unipolari - au o singură prelungire: un axon 
 pseudounipolari - ramificaţia unică se divide sub formă de T, braţul central fiind axonul, iar cel
periferic dendrita 
 bipolari - au două prelungiri: un axon și o dendrită 
 multipolari  - au mai multe prelungiri:  un axon şi mai multe dendrite 
II. Celule gliale = nevrogliile 
 sunt celule de susținere, răspândite printre neuroni
 roluri: susținerea și hrănirea neuronilor, fagocitarea neuronilor distruși
Sistemul nervos  este învelit de trei foițe meningeale: duramater, arahnoida și piamater
 duramater : este foița externă care aderă la oasele cutiei craniene și oasele canalului  
vertebral; între oasele craniene și duramater și între canalul vertebral şi duramater există spaţiul
epidural 
 arahnoida : este foița mijlocie; sub arahnoidă, există spațiul subarahnoidian ce conține lichid
cefalorahidian ( L.C.R ) cu rol de protecție, hrănire și transport
 piamater : este foița internă, care aderă la suprafața organelor nervoase și are rol nutritiv  

Clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic și funcțional

I. Din punct de vedere topografic, sistemul nervos se clasifică în:

1. Sistemul nervos central = nevrax = ax cerebrospinal: format din encefal și măduva spinării
a. Encefalul 
 este localizat în cutia craniană și este alcătuit din: emisferele cerebrale ( „ creierul mare”) ,
diencefalul, cerebelul ( „ creierul mic” ) și trunchiul cerebral
b. Măduva spinării 
 este localizată în canalul coloanei vertebrale, de la vertebra cervicală C până la vertebra lombară L   ,
1 2

apoi se continuă cu conul medular şi filum terminale până la vertebra coccigiană CC 2

2. Sistemul nervos periferic = extranevrax: format din ganglioni nervoși și nervi periferici
a. Ganglionii nervoși 
-  sunt alcătuiți din grupări ale corpilor celulari ai neuronilor
-  sunt reprezentați de: ganglioni spinali și ganglioni cranieni
b. Nervii periferici
-  sunt alcătuiți din grupări ale prelungirilor neuronale
-  sunt reprezentați de: nervii spinali ( 31 de perechi ) și nervii cranieni ( 12 perechi )
II. Din punct de vedere funcțional, sistemul nervos se clasifică în:
1. Sistemul nervos somatic = al vieții de relație
-  integrează organismul în mediul de viaţă, asigurând sensibilitatea şi activitatea motorie somatică
2. Sistemul nervos vegetativ ( SNV ): coordonează activitatea organelor interne ( viscerelor ) și se
clasifică în: 
 sistem nervos vegetativ simpatic : acţionează în situaţii neobişnuite de viaţă, pregătind organismul
pentru luptă şi apărare 
 sistem nervos vegetativ parasimpatic : acţionează în condiţii obişnuite de viaţă

Sistemul nervos somatic

I. Funcția reflexă  se realizează prin substanța cenușie a sistemului nervos.
Distribuția substanței cenușii la nivelul sistemului nervos central:
a. măduva spinării :  substanța cenușie este dispusă la interior și este organizată în 6 coarne:
 două coarne posterioare ( conțin neuroni somatosenzitivi )
 două coarne laterale ( conțin neuroni vegetativi: viscerosenzitivi și visceromotori )
 două coarne anterioare ( conțin neuroni somatomotori )
b. trunchiul cerebral : substanța cenușie este dispusă la interior, fragmentată în nuclei:
senzitivi, motori, vegetativi și proprii
c. cerebelul :  substanța cenușie formează la exterior scoarța cerebeloasă și la interior nuclei
d. diencefalul : conține mai multe mase de substanță cenușie sub formă de nuclei
e. emisferele cerebrale : substanța cenușie formează la exterior scoarța cerebrală ( cortexul )și la interior
nucleii bazali ( corpii striați )
Nervii spinali și nervii cranieni realizează legătura organelor nervoase din sistemul nervos central cu
receptorii și efectorii.
Nervii spinali sunt nervi micști și realizează legătura măduvei spinării cu receptorii și efectorii.
Componentele nervului spinal
a. rădăcina posterioară ( senzitivă ) 
 are pe traseul ei un ganglion spinal ce conţine  neuroni senzitivi 
 este alcătuită din dendritele și axonii neuronilor senzitivi din ganglionul spinal
b. rădăcina anterioară  ( motorie ) : este alcătuită din axonii neuronilor motori din coarnele laterale și
anterioare ale măduvei spinării 
c. trunchi ( mixt ): conține fibre nervoase senzitive și motorii și se împarte în cinci
ramuri                     
d. ramuri:   4 ramuri mixte ( dorsală, ventrală, comunicantă albă, meningeală ) și o ramură motorie 
( comunicantă cenușie )
Actul reflex  este procesul fiziologic de răspuns al organismului, cu participarea sistemului nervos, la
acţiunea unor stimuli ce acţionează asupra unui receptor; are ca substrat material arcul reflex
Componentele arcului reflex
a. receptorii  recepţionează stimulii şi îi transformă în impulsuri nervoase senzitive
b. calea aferentă  conduce impulsurile nervoase senzitive spre centrii reflecși și este reprezentată de fibre
nervoase senzitive: dendritele și axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali și dendritele și axonii
neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni
c. centrii reflecși  prelucrează informaţiile şi elaborează impulsurile nervoase motorii 
- fiecare centru reflex are două compartimente funcționale: compartimentul senzitiv 
( primește informațiile de la receptori ) și compartimentul motor ( elaborează și transmite impulsurile
nervoase motorii spre efectori )
d. calea eferentă  conduce impulsurile nervoase motorii ( comenzile ) spre efectori
- este reprezentată de fibre nervoase motorii: axonii neuronilor motori din măduva spinării 
( fibrele motorii ale nervilor spinali ) și axonii neuronilor motori din trunchiul cerebral ( fibrele motorii
ale nervilor cranieni )
e.efectorii  sunt reprezentați de mușchi și glande; execută comanda primită de la centrii reflecși, prin
elaborarea unui răspuns : motor ( mușchii ) sau secretor ( glandele )
Clasificarea receptorilor
1. după localizare:
a.Exteroceptori  - sunt localizați la suprafața corpului , recepționează stimuli din mediul extern
și sunt de 2 tipuri: de contact (receptori tactili, termici și dureroși din piele și receptori gustativi ) și de
distanță ( receptori vizuali, auditivi, vestibulari și olfactivi )
 b. Proprioceptori  - sunt localizaţi în muşchi, tendoane şi articulaţii și sunt de 2 tipuri: kinestezici
(recepționează mișcările de la nivelul articulațiilor ) și de control al tonusului muscular ( recepționează
tensiunea din mușchi )
c. Interoceptori ( visceroceptori ) – sunt localizaţi în pereţii organelor interne ( viscerelor )și
recepționează stimuli din interiorul organismului
2. după natura stimulului: 
a. Chemoreceptori -  sunt stimulaţi de substanţele chimice sapide, care se dizolvă în salivă 
( receptorii gustativi ) sau de substanțele chimice volatile ( receptorii olfactivi )
b. Fotoreceptori - sunt stimulaţi de lumină și sunt reprezentați de receptorii vizuali ( celulele cu conuri şi
celulele cu bastonaşe din retină )
c. Termoreceptori  - sunt stimulaţi de variațiile de temperatură ( receptorii termici din piele )
d. Mecanoreceptori - sunt stimulaţi de stimuli mecanici ( atingere, presiune, tracțiune, vibrații sonore ) și
sunt reprezentați de receptori tactili și presionali ( din piele ), proprioceptori ( din mușchi, tendoane și
articulații ), receptori auditivi și vestibulari ( din urechea internă )
e. Algoreceptori  - sunt stimulați de orice stimul puternic, care produce leziuni celulare și sunt localizați în
piele, tendoane, mușchi, articulații și pereții viscerelor

3. după viteza de adaptare

a. Fazici - activitatea crește la aplicarea stimulului și scade la menținerea stimulului; se adaptează treptat (
receptorii olfactivi și gustativi )
b. Tonici - activitatea este constantă pe toată durata aplicării stimulului și nu se adaptează                           
( receptorii vizuali )
Tipuri de reflexe medulare somatice
a. monosinaptice = de întindere 
 sunt reflexe de extensie și au arcul reflex format din doi neuroni: unul senzitiv și unul motor, între
care există o singură sinapsă
 ex:  reflexul rotulian - constă în contracţia muşchiului cvadriceps femural( al coapsei ) în urma
întinderii tendonului de inserţie a muşchiului pe gambă
 rol - menţinerea tonusului muscular şi a poziţiei verticale a corpului
b.  polisinaptice = de apărare
 sunt reflexe de flexie și au arcul reflex format din cel puţin trei neuroni: senzitiv , intercalar  și motor,
între care se formează cel puțin două sinapse
 ex: contracţia muşchiului flexor care retrage mâna din faţa agentului cauzator de durere
II. Funcţia de conducere se realizează prin substanța albă și reticulată a sistemului nervos.
Distribuția substanței albe la nivelul sistemului nervos central.
a. măduva spinării - substanța albă este dispusă la exterior și este organizată în 6 cordoane:
două cordoane posterioare, două cordoane laterale și două cordoane anterioare 
b. trunchiul cerebral – substanța albă este dispusă la exterior și la interior ( printre nuclei )
c. cerebelul – substanța albă este dispusă la interior ( printre nuclei )
d. diencefalul – substanța albă este dispusă la exterior și la interior( printre nuclei )
e. emisferele cerebrale – substanța albă este dispusă la interior, printre nuclei
Substanța reticulată  este reprezentată dintr-o reţea de prelungiri neuronale, în ochiurile căreia se găsesc
aglomerări de corpuri celulare ale neuronilor; se întinde de la măduva spinării până la talamus
Substanța albă  și substanța reticulată sunt  formate din căi de conducere ( fascicule ) 
Tipuri de căi de conducere
1. Căi de conducere lungi ( de proiecție ) 
a. Ascendente  = ale sensibilității 
- sunt senzitive, conduc diferite tipuri de sensibilități: exteroceptivă, proprioceptivă și interoceptivă și sunt
de 2 tipuri: 
- specifice - se găsesc în substanța albă și conduc sensibilitatea exteroceptivă ( tactilă, termică și
dureroasă ) și sensibilitatea proprioceptivă ( conștientă și inconștientă )
nespecifice - se găsesc în substanța reticulată și conduc sensibilitatea interoceptivă 
b. Descendente = ale motilității - sunt motorii și conduc două  tipuri de motilități: 
- voluntară și involuntară ( automată și semiautomată )

2.Căi de conducere scurte ( intersegmentare )

- realizează legătura dintre diferite părți ale aceluiași organ nervos
* A. Căile ascendente medulare
1. Căile sensibilității exteroceptive
- conduc informații de la receptorii tactili, termici și dureroși ( din piele ) la scoarța cerebrală
- au pe traseu 3 neuroni
a. Fasciculul spinotalamic anterior
- conduce sensibilitatea tactilă grosieră ( protopatică = globală ) și de presiune
- sensibilitatea tactilă grosieră ne permite recunoașterea atingerii pielii cu un corp, fără a putea preciza
proprietățile corpului 
 N I  ( protoneuronul ) – este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la receptorii
din piele, iar axonul pătrunde în măduva spinării, în cornul posterior
 N II  ( deutoneuronul ) –este localizat  în cornul posterior medular; axonul trece în cordonul anterior
de partea opusă şi urmează un traseu ascendent până la talamus
 N III ( al treilea neuron ) -  este localizat în talamus; axonul urmează un traseu ascendent până la
scoarţa cerebrală şi se proiecteză în aria somestezică II (  localizată în şantul lateral Sylvius ) unde se
formează senzaţia tactilă grosieră (globală) şi presională
b. Fasciculul spinotalamic lateral - conduce sensibilitatea termică și dureroasă
 N I  ( protoneuronul ) – este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la receptorii
din piele iar axonul pătrunde în măduvă unde face sinapsă cu N II
 N II  ( deutoneuronul ) –localizat  în cornul posterior medular; axonul trece în cordonul lateral de
partea opusă şi urmează un traseu ascendent până la talamus
 N III ( al treilea neuron ) -  localizat în talamus; axonul urmează un traseu ascendent până la scoarţa
cerebrală  și se proiectează în aria somestezică I  ( localizată în girusul postcentral din lobul parietal
al emisferelor cerebrale ), unde se formează senzaţia termică și dureroasă
c. Fasciculele spinobulbare = fasciculul Goll( gracilis) + fasciculul Burdach( cuneat )
-  conduc sensibilitatea  tactilă fină ( epicritică = discriminativă) şi vibratorie
-  sensibilitatea tactilă fină ne permite aprecierea proprietăților fizice ale corpurilor care ating pielea
 ( formă, mărime) și  aprecierea existenței a două puncte apropiate pe piele, atinse simultan
 N I ( protoneuronul ) - este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la receptorii
din piele iar axonul pătrunde în măduvă în cordonul posterior şi urmează un traseu ascendent până la
bulb unde face sinapsă cu N II
 N II  ( deutoneuronul ) - este localizat în bulb ( în nucleul Goll = gracilis și nucleul Burdach =
cuneat ); axonul  trece de partea opusă a bulbului şi urmează un traseu ascendent, formând lemniscul
medial care ajunge în talamus
 N III  ( al treilea neuron )- este localizat  în talamus; axonul urmează un traseu ascendent până la
scoarţa cerebrală și se proiectează în aria somestezică I ( localizată în girusul postcentral din lobul
parietal al emisferelor cerebrale ), unde se formează senzaţia tactilă fină şi vibratorie
2. Căile sensibilității proprioceptive
- conduc informaţii culese de la proprioceptorii din muşchi, oase, articulaţii
a. Fascicululele spinobulbare - conduc sensibilitatea proprioceptivă conştientă ( kinestezică), care
permite aprecierea poziţiei şi mişcării corpului în spaţiu
b. Fasciculele spinocerebeloase - conduc sensibilitatea proprioceptivă inconştientă, care  permite
aprecierea gradului de contracție musculară ( tonusul muscular ) și sunt de 2 tipuri:
-   fasciculul spinocerebelos direct ( dorsal = Flechsig) - culege informații din partea inferioară a corpului
-   fasciculul spinocerebelos încrucişat( ventral = Gowers)- culege informații din partea superioară a
corpului
 N I  ( protoneuronul ) – este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la
proprioceptorii din mușchi iar axonul pătrunde în măduvă unde face sinapsă cu N II
 N II  ( deutoneuronul ) –localizat  în cornul posterior medular; axonul trece în cordonul lateral de
aceeași parte ( pentru fasciculul spinocerebelos direct ) și în cordonul lateral de partea opusă ( pentru
fasciculul spinocerebelos încrucișat ) şi urmează un traseu ascendent până la cerebel 
- fasciculul spinocerebelos  direct pătrunde în cerebel prin pedunculul cerebelos inferior iar fasciculul
cerebelos  încrucișat  pătrunde în cerebel prin pedunculul cerebelos superior
3. Căile sensibilității interoceptive ( visceroceptive ) 
- culeg informaţii de la visceroceptorii din pereţii organelor interne și sunt de 2 tipuri:
 căi specifice – reprezentate fasciculele spinotalamice
 căi nespecifice – din substanța reticulată

* B. Căile descendente medulare

1. Căile motilității voluntare
- conduc comenzi motorii pentru mișcările voluntare, precise, coordonate
- originea: în  centri motori corticali din ariile motorii piramidale , localizate în girusul precentral al
lobului frontal 
a. Fasciculele piramidale ( corticospinale )- conduc comenzi motorii voluntare la musculatura trunchiului
și membrelor și sunt de 2 tipuri:
- fasciculul piramidal  direct = anterior – conține 25 % din fibrele piramidale
- fasciculul piramidal  încrucişat = lateral -  conţine 75 % din fibrele piramidale
 N I  ( protoneuronul ) - este localizat în corexul cerebral, în ariile motorii piramidale;  axonul ajunge
în cordonul anterior medular de aceeaşi parte și trece în cordonul anterior de partea opusă, realizând o
încrucişare la nivel medular ( pentru fasciculul piramidal direct );   axonul ajunge în bulb, trece în 
partea opusă, realizând o încrucişare la nivel bulbar și  ajunge în cordonul lateral medular ( pentru
fasciculul piramidal încrucișat )
 N II ( deutoneuronul ) – este localizat  în cornul anterior medular 
b. Fascicule corticonucleare
- conduc comenzi motorii voluntare la musculatura capului și gâtului
- se opresc la nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral
 N I ( protoneuronul ) - este localizat în cortexul cerebral, în ariile motorii piramidale
 N II ( deutoneuronul ) – în nuclei motori de origine a fibrelor motorii ale nervilor cranieni
2. Căile motilității involuntare
- conduc comenzi motorii pentru mișcările involuntare ( automate și semiautomate ), asociate cu mersul,
vorbitul, scrisul, îmbrăcatul, condusul mașinii, înotul, cântatul la instrumente.
- își au originea în centri motori corticali din arii motorii extrapiramidale și în centri motori subcorticali 
( reprezentați de nucleii motori ai trunchiului cerebral )
a. Fascicule extrapiramidale corticonucleare
- origine în centrii motori corticali din ariile motorii extrapiramidale
 N I  - localizat în ariile motorii corticale extrapiramidale
 N II  - localizat în ganglionii bazali ( corpii striați )
 N III  - localizat în nuclei motori ai trunchiului cerebral
b. Fasciculele extrapiramidale subcorticale
- origine în centrii motori subcorticali, reprezentați de nuclei motori ai trunchiului cerebral
 N I – localizat în nuclei motori ai trunchiului cerebral
 N II -  localizat în cornul anterior medular
Denumirea Origine Cordonul medular 
fasciculului

Tectospinal Nucleii tectali din mezencefal  Cordonul anterior

Rubrospinal Nucleul roșu din mezencefal Cordonul lateral

Nigrospinal Substanța neagră din mezencefal Cordonul anterior

Reticulospinal Substanța reticulată din punte și Cordon anterior

bulb

Olivospinal  Nucleii olivari din bulb Cordon anterior

Vestibulospinal  Nucleii vestibulari din bulb Cordon anterior

 III. Noțiuni elementare de igienă și patologie a sistemului nervos

Denumirea Definiție Cauze Simptome Prevenire

bolii
MENINGITA Inflamarea meningelor  - infecțioase - febră - evitarea
cerebro-spinale - toxice - dureri de cap frigului sau
- alergice - vărsături căldurii
- fotofobie ( frică excesive
de lumină ) - adoptarea
- vărsături unui stil de
- contracția viață sănătos
mușchilor cefei
- modificări în
L.C.R  
COMA Stare patologică de - hemoragie - pierderea - evitarea
inhibiție a activității cerebrală conștienței surmenajului
nervoase superioare - encefalita - pierderea - evitarea
- meningita sensibilității și activității
- traumatisme motilității nervoase
- tumori voluntare, cu excesive
- intoxicații păstrarea funcțiilor - adoptarea
medicamentoase respiratorii și unui stil de
circulatorii viață sănătos
HEMORAGII Revărsarea sângelui din - hipertensiunea - cefalee severă - evitarea
CEREBRALE vasele cerebrale în arterială - vărsături consumului de
țesuturi  și cavități - traumatisme - paloare alcool, tutun și
arteriale - pupile inegale  cafea
- obezitatea - agitație - adoptarea
- fumatul - hipotensiune unui stil de
- consumul - puls accelerat viață sănătos
excesiv de - ritm respirator
alcool  accelerat
- sifilisul
- afecțiuni
cardiace

Sistemul nervos vegetativ

I. Clasificare
A. Din punct de vedere topografic, sistemul nervos vegetativ se clasifică în:
1.Sistem nervos central  este reprezentat de centri nervoși vegetativi simpatici și parasimpatici
a. Centrii nervoși vegetativi simpatici- localizați în coarnele laterale ale măduvei spinării (C L )
8- 3

b. Centrii nervoși parasimpatici 

- sacraţi – localizați în  coarnele laterale ale măduvei spinării ( S – S )
2 4

- cranieni - localizați în trunchiul cerebral 

c. Centrii de control și integrare vegetativă
- localizați în hipotalamus, sistem limbic și scoarța cerebrală
- hipotalamusul ( „ creier vegetativ” ) – reprezintă centrul superior de integrare a stimulilor viscerali
2. Sistemul nervos periferic este reprezentat de ganglioni și nervi vegetativi
a. Ganglioni vegetativi simpatici sunt de două tipuri: 
- laterovertebrali ( un lanț de 22 de perechi de ganglioni ce aparțin nervilor spinali )
- prevertebrali ( localizați în apropierea coloanei vertebrale )
b. Ganglioni vegetativi parasimpatici sunt de două tipuri:
- previscerali ( localizați în apropierea organelor interne )
- intramurali ( localizați în pereții organelor interne )
c. Fibre nervoase vegetative  
- preganglionare fac legătura dintre centrii nervoși și ganglionii vegetativi
- postganglionare fac legătura dintre ganglionii vegetativi și efectori (mușchi netezi și glande)

B. Din punct de vedere funcțional, sistemul nervos vegetativ se clasifică  în:

1. Sistemul nervos simpatic  - acționează în situaţii neobişnuite de viaţă, pregătind organismul pentru
luptă şi apărare
2. Sistemul nervos parasimpatic - acţionează în condiţii obişnuite de viaţă

II. Efectele  stimulării  sistemului  nervos  simpatic  și  parasimpatic asupra organelor  corpului     ↓
secreţiei = diminuarea secreției     ↑ secreţiei  = creșterea secreției

Organul efector Efectele stimulării simpatice Efectele stimulării parasimpatice

Ochi
- muşchii ciliari radiari aplatizarea cristalinului pentru
vederea la distanţă
- mușchii ciliari circulari bombarea cristalinului  pentru
vederea de aproape 
- muşchii radiari ai dilatarea pupilei 
irisului  ( midriază )
- mușchii circulari ai constricţia pupilei ( mioză )
irisului
Firul de păr Zbârlirea firului de păr
- muşchiul neted al ( piloerecţie)
firului de păr
Glande 
- lacrimală ↓ secreţiei ↑ secreţiei
- sudoripară ↑ secreţiei  ↑ secreţiei la nivel palmar
- salivare ↓ secreţiei ( secreţie vâscoasă) ↑ secreţiei ( secreţie apoasă)
- gastrice ↓ secreţiei ↑ secreţia
- intestinale nu are efect ↑ secreţia
- suprarenale ↑ secreţia ( adrenalina ) nu are efect
Inimă 
- ritmul cardiac cardioaccelerator = tahicardie  cardiomoderator = bradicardie 
 - vasele coronare coronarodilatator coronaroconstrictor
Vasele sangvine
- vase din tegument Vasoconstricţie Vasodilataţie
- vase din muşchi Vasodilataţie Nu are efect
- vase din creier Vasoconstricție ușoară Nu are efect
Plămâni
- arbore bronşic  - Bronhodilatator  - Bronhoconstrictor
- glande mucoase ↓ secreţiei ↑ secreţiei
Tract gastrointestinal
- motilitate ↓ motilitatea ↑ motilitatea
- sfinctere - constricţia sfincterelor - relaxarea sfincterelor
Ficat  ↑ degradarea glicogenului nu are efect
 ↓ secreţia de bilă ↑ secreţia de bilă
- relaxarea musculaturii - contracţia muşchilor colecistului
colecistului - relaxarea sfincterului Oddi
- constricţia sfincterului Oddi
Pancreas  ↓ secreţia de suc pancreatic ↑ secreţia de suc pancreatic
Splină Contracţie Nu are efect
Vezica urinară - relaxarea muşchiului vezical - contracţia muşchiului vezical
- constricţia sfincterului intern - relaxarea sfincterului intern
Aparatul reproducător  Ejaculare erecţie