Rinoscopia posterioară

Rinoscopia posterioară evaluează nazofaringele şi porţiunea posterioară a cavităţii

nazale reprezentată de orificiile coanale şi coada cornetelor precum şi marginea
posterioară a vomerului.

Rinoscopia posterioara se practică cu ajutorul oglinzii lui Clar- o oglindă de mici

dimensiuni, inclinată în sus și montată pe un maner.

Ca materiale necesare avem nevoie de o sursă de lumină, o spatulă linguală,

oglinda de rinoscopie și o spirtieră.

Tehinca:
-Foarte important de menționat este că puteam avea sau NU nevoie de anestezie
locală.
-Examinatorul se poziționeaza pe scaun, in fața bolnavului. În mana dreaptă ține
oglinda care se încălzește( pentru a nu se aburii în momentul introducerii în
cavitate).
-Bolnavul este invitat să deschidă gura iar examinatorul ține în mana dreaptă tija
oglinzii ca pe un creion cu fața de sticlă orientata sus iar cu mana stangă, cu
ajutorul unei spatule linguale apasă pe cele doua treimi anterioare ale limbii
permițand astfel examinarea peretelui superior, posterior, anterior lateral prin
imprimarea unor mișcări ușoare a oglinzii in sus, jos, dreapta și stanga.
-Medicul reconstituie în mod mental intreaga imagine.
-Bolnavul trebuie să respire pe nas în tot acest timp.
Descoperirea unor formațiuni anormale la nivelul nazofaringelui poate include:
rinoree( situată in partea de jos a cornetelor mijlocii sau deasupra acestora;
cruste( rinofaringite, rinită atrofică); diverse tumori care diferă prin aspect, astfel
încat putem avea: tumori palide și netede- polip antrocoanal; tumoră lobulară,
roșiatică- angiofibrom; tumoră neregulată sangerandă-carcinom; tumefacția
peretelui superior- chisturi și abcese; tumori neregulate. Se pot identifica și
sangerări.