SUBIECTE CURS NURSING

1. Descrieti utilizarea corectă a medicaţiei inhalatorii MDI

(corticoterapie topică, anticolinergice, β2-simpatomimetice).

 Pacientul execută un expir forţat urmat de Inspir lent (3-5 sec),

concomitent cu delivrarea unei doze terapeutice (prin apăsare) la sfârşitul
inspirului;
 Se continuă inspirul maxim;
 Apnee de 10 sec;
 Expir lent (cu buzele ţuguiate);
 Apnee de 3-5 sec;
 Inspir lent (3-5 sec), cu eventuala administrare inhalatorie a unei a doua
doze terapeutice inhalatorii. (Se consideră că prima doză administrată ar
deschide calea respiratorie pentru ca particulele de molecule active să
ajungă la nivelul bronşiilor medii pentru acţiunea terapeutică). Când
administrarea medicaţiei MDI se face prin intermediul camerei de
expansiune a doua doză inhalatorie terapeutică nu mai este, de obicei,
necesară (se aşteaptă 15 min instalarea efectului farmacologic al primei
administrări).

2. Factorii care influențează eficienţa medicaţiei inhalatorii.

 Dimensiunea particulelor din MDI (diametru < 1 μ): optimă este

administrarea cu nebulizatorul plasat la 10 cm de orificiul bucal, cel mai
bine prin intermediul “spacerului” = camerei de expansiune). Rolul
spacerului este de a asigura depunerea în interiorul său a particulelor cu
diametru > 1 μ.
 Viteza redusă a coloanei de aer în inspir (deplasarea particulelor din MDI
trebuie să fie laminară şi nu turbulentă), altfel patriculele inspirate se vor
depune pe pereţii bronşiilor de calibru mare.

3. Factorii favorizanţi (precipitanţi) ai stării de rău astmatic

 Expunere brutală, supraacută la alergenul declanşator

 Infecţie bronşică acută
 Pneumotoraxul spontan
 Intervenţii chirurgicale în sfera ORL (căi aeriene superioare)
 Reacţie alergică gravă, de tip imediat, indusă de administrarea unor
medicamente (Penicilină, Ampicilină, Aspirină, Algocalmin, seruri etc)
 Abuzul de simpatomimetice
 Administrarea de droguri cu efect depresor al SNC (benzodiazepine) sau β-
blocante neselective (propranolol)
 Seroterapie/vaccinuri
 Deshidratarea excesivă a expectoraţiei
 Suprimarea bruscă a corticoterapiei de lungă durată

4. Starea de rău astmatic (status astmaticus) - semne de gravitate:

 Dispnee cu polipnee superficială extremă/ bradipnee

 Aspect de “torace blocat” în expir
 Absenţa ralurilor bronşice, cu diminuarea murmurului vezicular
 Transpiraţii profuze, reci
 Semne clinice de insuficienţă respiratorie acută (hipoxemie ± hipercapnie):
 Cianoza caldă a extremităţilor şi buzelor
 Tahicardie marcată (>120/min)/ aritmii supraventriculare
 TA, urmată de ¯ TA
 Alterare senzorială, cu agitaţie, perioade de confuzie şi somnolenţă
 Encefalopatie hipercapnică, până la comă hipercapnică
5. Educaţia medicală a pacientului cu astm bronşic

 Cunoaşterea caracterului cronic, nevindecabil al bolii;

 Cunoaşterea riscului de transmitere a terenului atopic la descendenţi
(pentru formele atopice alergice);
 Cunoaşterea cauzelor favorizante/declanşante ale episoadelor de dispnee
paroxistică expiratorie;
 Evitarea medicaţiei potenţial alergizante, seroterapiei şi alimentelor
potenţial alergogene la pacienţii cu diateză atopică cunoscută/bănuită;
 Cunoaşterea tabloului clinic al bolii (exacerbări periodice cu ameliorări
complete/incomplete intercritice);
 Cunoaşterea tratamentului cronic (de fond) al bolii şi al celui adresat crizei
de astm bronşic declanşate (terapia “de salvare”);
 Cunoaşterea şi folosirea corectă a medicaţiei β-simpatomimetice sub formă
de aerosoli (nebulizatoare cu cameră de expansiune “spacer” – fig. 1);
 Cunoaşterea riscurilor şi efectelor adverse ale supradozării medicaţiei β-
simpatomimetice şi a metilxantinelor;
 Importanţa dispensarizării, a controalelor periodice;
 Cunoaşterea şi utilizarea resurselor comunitare de educaţie şi asistenţă
medicală.

6. Dieta in BRC

• Aportul proteic
• Metabolizarea a 3 g proteine conduce la formarea a 1 g uree;
• Suspendarea aportului exogen implică metabolizarea proteinelor de
structură, cu formarea a 20 g uree/zi;
• Adaptarea raţiei zilnice de proteine se face în funcţie de gravitatea
insuficienţei renale (Cl creatinină sau stadiul IRC).
• Bărbaţi:
(140 – vârsta) x G / creatinină plasmatică (mg%) x 72
• Femei:
0,82 x [(140 – vârsta) x G / creatinină plasmatică (mg%) x 72]
• Adaptarea raţiei proteice la gradul IRC 
• IRC stadiul I: 1 g/kg/zi
• IRC stadiul II: 0,5 – 0,6 g/kg/zi
• IRC stadiul III: 25- 30 g/zi
• Regim Giordano: hipercaloric, cu fructe şi legume, produse zaharoase;
• Regim Giovanetti: 2 ouă, fructe, legume, zaharuri;
• Regim Sarre: dieta cartofi-ouă.
• Foaia de echivalenţă proteică în insuficienţa renală cronică:  
• 1 porţie = 5 g proteine
• 1 ou
• 25 g carne sau peşte
• 15 g brânză
• 60 g pâine
• 40 g paste fierte
• 75 g orez
• 200 g carofi
• Aport caloric: 
• 1.500 – 2.000 cal/zi, asigurat din glucide (350-400g/zi);
• Grăsimi: 1g/kg/zi, uşor emulsionabile (frişcă, unt desodat, ulei vegetal).
• Aport hidric: 
• Calculul necesarului hidric:
• Aport = Diureză + 500 ml + Pierderi extrarenale
• Aport de Na:
• 2 g/zi la fiecare 1.000 ml diureză;
• Restricţii suplimentare impuse de edeme nefrotice, HTA, insuficienţă
cardiacă, până la redresarea situaţiei respective.
• Aport de K:
• Normal pentru diureză > 1.000 ml/zi şi Cl creatinină > 10 ml/min;
• Apariţia oliguriei reclamă restricţia de K+;
• Evitarea alimentelor bogate în K+ (ciocolată, banane, fructe uscate,
proaspete şi legume proaspete);
• Evitarea medicamentelor bogate în K+(sarea fără sodiu) sau care
economisesc potasiul (Spironolactona, Arginina);
• Hiper-K+ plasmatică cu valori > 7 mEq/l constituie indicaţie de dializă renală.

7. Stadializarea BRC
 Stadiul I (Debut): asimptomatic; Cl creat 60-90 ml/min; creat < 1,5 mg
%; uree< 40 mg%
 Stadiul II (Moderat): Poliurie, nicturie, acidoza;
 Cl creat 30-60 ml/min; creat 1,6-3 mg%, uree 50-80 mg%
 Stadiul III: Astenie, dispnee acidotica;
 Cl creat 15-30 ml/min; creat 3-7 mg%, uree 80-200 mg%
 Stadiul IV: Sdr. Uremic; Cl creat 10-15 ml/min, creat 7-8 mg%, uree
200-300 mg%
 Stadiul V: Supleere renala: Cl creat < 10 ml/min, creat> 8 mg%, uree>
300 mg%

8. Factorii precipitanti ai BRC

• Efort fizic susţinut;

• Aport proteic incorect;

• Restricţie nejustificată de apă şi sare;
• Infecţii (urinare sau sistemice);
• Obstrucţii ale căilor urinare;
• Medicamente nefrotoxice;
• Tulburări metabolice (hiperuricemie, ↑ Ca2+, ↓ K+, ↓ Na+);
• Accidente posturografie;
• Intervenţii chirurgicale;
• Pierderi volemice;
• Sarcina;
• HTA necontrolată;
• Hipotensiunea arterială prelungită;
• Accidente cardio-vasculare;
• Insuficienţa cardiacă.

9. Definiti anemia

Anemia = scăderea hemoglobinei funcţionale circulante totale, ca urmare a

scăderii producerii sau distrugerii/pierderii excesive de eritrocite.
↓ Hb < 12 g% - ♀ şi < 14 g% - ♂

10. Obiective specifice de îngrijire la pacienţii cu sindroame

anemice

• Restabilirea unei toleranţe normale la efort:

• Tratamentul etiologic al sindromului anemic;
• Activitate fizică zilnică, adaptată severităţii bolii, pentru menţinerea
tonusului fizic, psihic şi emoţional;
• Reluarea treptată a programului de activitate zilnică (în paralel cu corecţia
anemiei);
• Supraveghere atentă în cursul exerciţiilor fizice pentru a preveni rănirile
favorizate de manifestările neurologice asociate.

• Restabilirea unui debit cardiac adecvat:

• Evitarea factorilor precipitanţi suplimentari ai manifestărilor de insuficienţa
cardiacă: evitarea eforturilor fizice disproporţionale, a emoţiilor, a stresului;
• Ameliorarea dispneii prin poziţie adaptată a patului;
• Oxigenoterapie intermitentă la nevoie;
• Eventual – dietă hiposodată şi medicaţie specifică insuficienţei cardiace
(diuretic, digitalice, vasodilatatoare).

• Asigurarea unei stări adecvate de nutriţie:

• Aport alimentar adecvat în principiile nutritive esenţiale şi deficitare: fier,
acid folic, vitamină B12;
• Educaţia pentru sănătate a pacientului şi familiei vizând importanţa
respectării unei diete corecte şi echilibrate;
• Aport proteic adecvat (proteine animale, cu valoare biologică ridicată),
legume şi fructe proaspete;
• Combaterea anorexiei prin psihoterapie.

11. INGRIJIREA BOLNAVILOR CU LEUCEMII – prevenirea

infectiilor

 Evaluarea riscului infecţios în funcţie de severitatea granulocitopeniei

(agranulocitoza: PN < 100/mm3);
 Supraveghere atentă a semnelor de infecţie: febră, frison, roşeaţa feţei,
tahicardie inexplicabilă, semne locale inflamatorii, rash cutanat, tulburări
diverse de organ;
 Evitarea riscului infecţios prin manevre efectuate în condiţii stricte de
asepsie şi antisepsie;
 Evitarea păstrării îndelungate a cateterelor venoase (schimbarea locului şi
cateterului la 48 ore), evitarea manevrelor instrumentale care nu sunt strict
indispensabile, evitarea cateterismelor urinare;
 Culturi din materialele sanitare folosite.

12. INGRIJIREA BOLNAVILOR CU LEUCEMII – prevenirea

sângerărilor

 Evaluarea severităţii riscului hemoragic prin severitatea trombocitopeniei

(risc hemoragic vital major la Tr < 20.000.mm3);
 Febra şi contextul infecţios cresc suplimentar riscul hemoragic;
 Supravegherea atentă a stării clinice şi aspectului macroscopic al
eliminărilor;
 Evitarea traumatismelor de îngrijire, a injecţiilor intramusculare, a
antiinflamatoriilor nesteroidiene;
 Repaus la pat;
 Transfuzii de necesitate cu sânge/derivate proaspete de plasmă.

13. Tromboembolismul pulonar –tablou clinic

 Severitatea manifestărilor depinde de amploarea (dimensiunile) emboliei:

 Dispnee de repaus, brusc instalată;
 Şoc cardiogen (făra cauză aparentă);
 Sincopă;
 Moarte subită;
 Tuse iritativă, cu spute hemoptoice, dureri toracice, tahicardie, cianoză;
 Dispnee severă, făra cauză aparentă.

14. Interventii de nursing in tromboembolismul pulmonar

 Identificarea precoce a pacienţilor cu risc pentru complicaţii

tromboembolice pulmonare;
 Mobilizare pasivă şi activă precoce a pacienţilor postoperator sau a celor cu
imobilizare îndelungată la pat;
 Evitarea menţinerii cateterelor şi branulelor endovenoase > 48 ore;
 Urmărirea tratamentului trombolitic şi anticoagulant sub aspectul
monitorizării parametrilor de coagulare şi a posibilelor complicaţii
hemoragice, cu evitarea manevrelor sângerânde (limitare la cele strict
necesare) şi compresie locală prelungită (> 30 min) a locurilor de puncţie
venoasă;

15. Educatia pentru sanatate a pacientilor cu CPC

   Cunoaşterea adaptată a bolii respiratorii, a caracterului cronic şi a
evoluţiei progresive a acesteia;
 Necesitatea unei îngrijiri permanente şi a unei bune urmăriri a bolii în
ambulator;
 Evitarea factorilor de mediu agravanţi sau precipitanţi ai dispneii;
     Abandonarea fumatului;
    Evitarea infecţiilor respiratorii intercurente şi respectarea programului de
vaccinare;
    Tratamentul corect al infecţiilor respiratorii supraadăugate;
 Cunoaşterea tehnicii administrării oxigenoterapiei în ambulator;
   Evitarea erorilor dietetice (respectarea dietei hiposodate);
  Respectarea tratamentului medical prescris şi al orarului de vizite şi
controale medicale periodice programate în ambulator (dispensarizarea).

16. Educatia terapeutica a pacientului hipertensiv

 Diagnostice de nursing in HTA – formulati un diagnostic actual si unul de

risc crescut – interventii de nursing
 Probleme de colaborare la pacientul hipertensiv
 Consecintele HTA – enumerare
 Definiti HTA
 Factori de risc cardiovascular modificabili
 Factori majori de risc cardiovascular
 Durerea anginoasă – tablou clinic Ø    Caracterul cronic, incurabil şi natural
progresiv al bolii;

     Riscurile evoluţiei naturale a HTA (netratate) – apariţia complicaţiilor;

    Importanţa aderenţei pacientului la tratamentul nonfarmacologic, igieno-
dietetic şi schimbarea stilului de viaţă:
     Reducerea aportului de sare şi grăsimi animale;
     Scăderea ponderală;
      Exerciţiul fizic;
      Abandonarea fumatului;
      Evitarea alcoolului;
     Reducerea stressului
    Importanţa aderenţei pacientului la tratamentul farmacologic,
medicamentos, individualizat:
   Evitarea apariţiei pe termen lung a complicaţiilor bolii;
  Posibilele efecte secundare ale medicamentelor (HTA posturală, tulburări
de dinamică sexuală)
  Evitarea automedicaţiei şi riscurile întreruperii bruşte a tratamentului
 Necesitatea dispensarizării (control medical periodic, clinic şi de laborator)
 Abandonarea fumatului, controlul G corporale, reducerea alcoolului;
  Respectarea periodicităţii controalelor medicale programate;
  Controlul optim al valorilor TA (ideal TA ≤ 130/80 mm Hg)
  Verificarea corectitudinii medicaţiei (evidenţa reţetelor/ nr. pastile din
flacon), a orarului terapeutic şi al cunoaşterii potenţialelor efecte secundare
ale medicaţiei
 La vârstnic: evitarea polipragmaziei, automedicaţiei, a consumului ilicit de
sare şi recomandarea schimbării progresive a posturii (evitarea hTA
ortostatice).

17. Educatia terapeutica a pacientului anginos – recomandari

privind conduita in cursul durerii anginoase

    Plasarea nitroglicerinei sublingual;

  Bolnavul nu înghite saliva până la dizolvarea completă a comprimatului;
  Se opreşte din activitate şi se odihneşte până la completa dispariţie a
durerii (de regulă în 3- 5 min);
  Dacă durerea nu cedează, se poate administra un alt comprimat de
nitroglicerină după 5 min (maxim 3 cp);
 Absenţa răspunsului terapeutic la nitroglicerină sau schimabarea
caracterelor durerii anginoase necesită imediat consult medical de
urgenţă;
18. Diagnostice de nursing in AP - formulati un diagnostic actual
si unul de risc crescut - – interventii de nursing

19. Educatia terapeutica IMA - Modificarea stilului de viaţă în

perioada de convalescent

      Stabilizarea cicatricii de infarct durează 6- 8 săptămâni;

   Adaptarea graduală şi permanentă a regimului de activitate, în scopul
schimbării stilului de viaţă:
        Adaptarea actvităţilor fizice, sub pragul anginos, dispneizant sau de
oboseală;
    Evitarea extremelor termice şi a mersului cu vânt rece în faţă;

20. Educatia terapeutica in IMA - Modificarea stilului de viaţă în

perioada de reabilitare postinfarct:

 Includerea într-un program medical de reabilitare fizică treptată;

   Monitorizarea FC în cursul acestuia, până la atingerea FCMax admise;
   Evitarea eforturilor fizice izometrice susţinute
   Extinderea programelor fizice pe toată durata zilei;
   Reducerea programului de lucru la întoarcerea în activitate;
   Adoptarea unui stil de viaţă activ, cu exerciţiu fizic zilnic, individualizat;

21. Diagnostice de nursing in IMA - formulati un diagnostic

actual si unul de risc crescut - – interventii de nursing

22. Probleme de colaborare in IMA

 Complicaţie potenţială: aritmiile
 Complicaţie potenţială: Oprirea cardiacă
 Complicaţie potenţială: Şocul cardiogen
 Complicaţie potenţială: Evenimente tromboembolice
 Complicaţie potenţială: Angina pectorală postinfarct
 Complicaţie potenţială: Insuficienţa cardiacă postinfarct

23. IMA - Diagnostic enzimatic

24. Factorii precipitanti ai decompensarii cardiace:

 Ø      Embolia pulmonară;

 Ø      Infecţiile acute;
 Ø      Anemiile (anemia Biermer sau anemiile feriprive);
 Ø      Tireotoxicoza;
 Ø      Sarcina;
 Ø      Aritmiile;

25. Clasificarea funcţională a insuficienţei cardiace după

severitatea dispneii (Clasificarea NYHA)

 clasa I NYHA – dispneea apare la eforturi foarte mari, fără limitare activității
fizice;
 clasa II NYHA – dispneea apare la eforturi medii, cu limitarea minimă a
activității fizice;
 clasa III NYHA – dispneea apare la eforturi mici, cu o importantă limitare a
activității fizice;
 Clasa IV NYHA – dispneea apare în repaus cu o incapacitate de a efectua
orice activitate fizică.
26. Educatia terapeutica in ICC - Urmarea corectă a
tratamentului diuretic

  Urmarea corectă a tratamentului diuretic (conform schemei individuale şi

a orarului terapeutic):
   Cântărire bisăptămânală, cu raportarea rapidă în cazul unui câştig
ponderal de peste 1 kg în decurs de 2-3 zile;
    Măsurarea diurezei;
  Cunoaşterea situaţiilor cu risc de hipopotasemie (diaree, vărsături
prelungite);

27. Educatia terapeutica in ICC - Urmarea corectă a

tratamentului vasodilatator

 Urmarea corectă a tratamentului vasodilatator (conform schemei

individuale şi a orarului terapeutic):
 Cunoaşterea cauzelor favorizante ale hipotensiunii arteriale ortostatice
(varice, stări de deshidratare, asocieri terapeutice noi de vasodilatatoare şi
diuretice);
  Cunoaşterea manifestărilor hipotensiunii arteriale ortostatice;

28. Educatia terapeutica in ICC - Urmarea corectă a

tratamentului cu digoxin

 Urmarea corectă a tratamentului cu digoxin (conform schemei individuale

şi a orarului terapeutic):
  Evitarea schimbării tipului de preparat digitalic fără recomandare medicală;
 Autocontrolul frecvenţei cardiace (optimă 60- 80/min);

29. Educatia terapeutica in ICC - Restricţii dietetice

 Acceptarea dietei hiposodate, cu reprectarea strictă a listei de alimente şi
băuturi permise;
 Mese reduse cantitativ;
       Evitarea alimentelor şi băuturilor cu conţinut mare de cofeină;
     Evitarea eforturilor fizice 2 ore postprandial;
     Evitarea consumului de alcool;
    Verificarea conţinutului în sodiu al medicaţiei auxiliare (laxative, antiacide,
antitusive etc);

30. PUNCŢIA BIOPSIE HEPATICĂ – contraindicații

 Diateză hemoragică manifestă;

 Trombocitopenie (Tr < 50.000/mmc);

 Comă/encefalopatie hepato-portală;

 Refuzul explorării.

31. Indicaţiile și contraindicațiile puncţiei abdominale:

 Indicaţiile puncţiei abdominale:

 Scop diagnostic:

 Diagnostic pozitiv (confirmarea prezenţei lichidului de ascită);

 Diagnostic etiologic (identificarea cauzei acumulării lichidului).

 Scop terapeutic:

 Paracenteza cu scop evacuator se impune în cazul asitelor voluminoase de

orice natură, al căror volum jenează mişcările respiratorii sau determină
reducerea debitului urinar;
 Introducerea unor droguri în cavitatea abdominală (tratament
antineoplazic sau antibiotic).

 Contraindicaţiile puncţiei abdominale:

 Existenţa unei coagulopatii severe;

 Ocluzie intestinală;

 Infecţii ale peretelui abdominal;

 Comă hepatică.

32. Paracenteza – pregătirea pacientului

 Înaintea oricărei manevre, pacientului i se va explica gestul medical ce

urmează a fi efectuat, raţiunea acestuia, beneficiul scontat, riscul eventual,
precum şi măsurile medicale de minimalizare a acestuia. Manevra nu va fi
efectuată fără consimţământul informat al bolnavului.

 Pacientul va fi plasat în decubit dorsal, la marginea patului. Pentru

ameliorarea confortului pacientului în cursul paracentezei, în cazul ascitelor
voluminoase este permisă ridicarea şi susţinerea trunchiului cu o pernă.

33. Supravegherea pacientului după paracenteză

Puncţia exploratorie a lichidului de ascită nu necesită supraveghere decât în

cazul extragerii unui lichid cu aspect hemoragic sau stercoral.

Paracenteza evacuatorie impune supravegherea pacientului: măsurarea TA şi

pulsului, atât înaintea manevrei, cât şi după terminarea acesteia sau în cazul
apariţiei unei dureri ori a setei. Se va urmări diureza şi aspectul macroscopic al
urinii şi se vor monitoriza electroliţii serici şi creatinina 48-72 ore după
paracenteză.
34. Formele clinice de GN – enumerare și caracterizare

• Formele clinice de GN au gravitate variabilă, de la forme uşoare,

asimptomatice sau oligosimptomatice, la forme severe, cu sindrom nefrotic
sau HTA malignă.
• Forme clinice: 
• Sindrom nefritic acut: EPH2 (Acronim: edeme, proteinurie: > 0,5 - < 3 g/24
ore, hematurie macro/microscopică, HTA);
• Sindrom nefrotic acut: proteinurie > 3,5 g/24 ore/1,75 m2 s.c.,
hipoalbuminemie (< 30 g/l), hipoproteinemie (< 60 g/l), hiperlipemie cu
hipercolesterolemie (colesterol > 250 mg%) şi hipertrigliceridemie (> 160
mg%), edeme. Sindromul nefrotic acut poate îmbrăca 2 aspecte:
• Sindromul nefrotic pur (conform definiţiei enunţate);
• Sindrom nefrotic impur: dacă la definiţia anterioară se adaugă unul sau mai
multe din elementele: hematurie (macro/microscopică), HTA, insuficienţă
renală.
• Anomalii urinare izolate - descoperirea asimptomatică a:
• Hematurii izolate;
• Proteinurii izolate;
• Hematurie + proteinurie.
• HTA descoperită întâmplător.

35. GNA - EDUCAREA PACIENTULUI SI FAMILIEI

 Respectarea repausului la pat (până la dispariţia edemelor, HTA, hematuriei

şi normalizarea VSH – în medie 3 luni);
 Respectarea restricţiilor dietetice (sare, proteine);
 Evitarea efortului fizic, ortostatismului prelungit şi expunerii la frig;
 Necesitatea supravegherii TA, sumarului de urină şi a funcţiei renale;
 Supravegherea diurezei şi simptomatologiei ce poate anunţa instalarea
insuficienţei renale (greţuri, vărsături, sughiţ, oligurie);
 Tratamentul prompt al infecţiilor;
 Evitarea vaccinărilor;
 Dispensarizarea de către medicul de familie şi specialistul nefrolog.

36. COMPLICAŢIILE CIROZEI HEPATICE – enumerare

 Hipertensiune portala (hipertensiune in venele care alimenteaza ficatul)

este una dintre cela mai frecvente si de temut manifestari tardive ale bolii
 Edem (umflarea picioarelor) si ascita (umflarea abdomenului). 
 Encefalopatie hepatica
 Splenomegalie (marirea in dimensiuni a splinei). 
 Hemoragie. 
 Anemie.
 Boala tromboembolica
 Infectii frecvente
 Malnutritie.
 Icter
 Boli ale oaselor
 Risc crescut de cancer hepatic
 Insuficienta hepatica acuta suprapusa bolii hepatice cronice (acute-on
chronic liver failure sau ACLF)

37. COMPLICAŢIILE CIROZEI HEPATICE - HEMORAGIA DIGESTIVĂ

SUPERIOARĂ

 Ascită
 Hipertensiune portală
 HDS
 Hipersplenism
 Infecții

38. ENCEFALOPATIA HEPATICĂ

  Afectare cerebrală datorată insuficenţei hepatice majore. Şuntarea
anatomică (prin circulaţia colaterală sau şunturile intrahepatice
arterio-portale) sau funcţională (hepatocite incapabile să realizeze
funcţiile hepatice fiziologice de sinteză şi detoxifiere) a ficatului
permite trecerea în circulaţia sistemică a produşilor metabolici toxici,
cu penetrarea barierei hemato-encefalice. Metaboliţii toxici
responsabili de amnifestările neurologice: amoniac, produşi toxici de
degradare (mercaptani, aminoacizi cu lanţ scurt), falşi
neurotransmiţători (octopamină, serotonină, feniletanolamină),
exces de GABBA.
 Clinic: tulburări de personalitate, de intelect şi vorbire, perturbarea
stării de conştienţă, până la comă. La început survin: asterixis,
flapping tremour, semne de hipertonie extrapiramidală (semnul “roţii
dinţate”).
 Factori precipitanţi: alcoolul, execsul de proteine, infecţiile, abuzul de
diuretice, paracentezele voluminoase sau repetate, HDS, medicaţia
benzodiazepinică.

39. PERITONITA BACTERIANĂ SPONTANĂ

 Infecţia lichidului de ascită, în absenţa unei cauze evidente
(paracenteză, intervenţie chirurgicală).
 Cauza: permeaţie intestinală a germenilor (coliformi) sau cale
hematogenă.
 Clinic: febră, dureri abdominale, ascită rezistentă la tratament.
 Diagnostic: paracenteză cu examen citologic (GA > 250/ml,
predominant PN) şi bacteriologic al lichidului tulbure de ascită.
 Evoluţie: gravă, cu mortalitate > 50% .
 Tratament: Antibiotice: Ampicilină, Metronidazol, Gentamicină,
cefalosporine de generaţia a treia.
40. Ciroza hepatica - Ameliorarea stării fizice (sindromului
astenic):
  Repausul: regenerare hepatică (clinostatism 12- 14 ore/zi), în poziţie
comodă, adaptată unei eficienţe repiratorii maxime în caz de ascită;
 Oxigenoterapie;
 Prevenirea complicaţiilor legate de imobilizarea prelungită: escare,
risc infecţios bronhopneumonic; risc de tromboflebite;
 Mobilizare pasivă;
 Reluarea progresivă a activităţii şi mobilizare activă.

41. Ciroza hepatica – Ameliorarea starii de nutrititie

 Dieta în ciroza compensată, necomplicată: bogată în proteine, cu

suplimente vitaminice (A, B, C, K, acid folic); mese reduse cantitativ,
dese;
 Anorexicii: alimentaţie parenterală sau pe sondă nazo-gastrică;
 Corecţia anemiei: acid folic, fier;
 Dieta pacienţilor cu tulburări neuropsihice: restricţie proteică (20-40
g/zi): lapte degresat, ou, peşte, cereale; aport caloric ridicat
(glucidic), cu suplimente de vitamine şi minerale; corecţia hipo-K+ .

42. Ciroza hepatica – igiena pielii si prevenirea sangerarilor

cutanate

 Prevenirea leziunilor cutanate (favorizate de edem, icter, prurit cu

leziuni de grataj):
 Schimbarea repetată a poziţiei în pat;
 Evitarea săpunurilor dure, a leucoplastului;
 Folosirea talcului mentolat.
 Evitarea traumatismelor în cursul îngrijirii;
 Urmărirea atentă a scaunelor.

43. EDUCAŢIA PACIENTULUI CIROTIC

  Cunoaşterea restricţiilor dietetice impuse de etiologia şi stadiul
evolutiv al bolii (excluderea alcoolului, restricţia de lichide, dieta
hiposodată, hipoproteică, suplimentele de vitamine şi minerale);
 Schimbarea stilului de viaţă: repaus în clinostatism; dietă;
pensionare;
 Cunoaşterea riscului hemoragic: sesizarea HDS, evitarea medicaţiei
cu potenţial iritant gastric; Cunoaşterea riscului infecţios;
 Respectarea programului terapeutic individual (medicaţie, vizite,
dispensarizare);
 Obţinerea complianţei individuale şi familiale faţa de programul
terapeutic stabilit

44. Ciroza hepatica - formulati un diagnostic actual si unul de

risc crescut - – interventii de nursing

45. Complicatiile ulcerului gastric si duodenal – enumerare

46. Paracenteza – complicatii.

 Hemoperitoneul

 Hematom parietal voluminos prin lezarea arterei

 Puncţionarea accidentală a colonului

 Insuficienţa renală acută funcţională

 Precipitarea encefalopatiei hepatoportale şi

 insuficienţei hepatice