Fără titlu

Necunoscut

2022-09-10T01:31:36+00:00
Câ t de bă rbați
Obsesia condusă la Soluția de
Cel mai mare mister al unui Eg y pt
THE
Secret

ALE
Marea Piramida
Bob Brier

și
Jean-Pierre Houdin
Dedicare
Dedic această carte celor doi prieteni ai mei cei mai apropiați: artistul video Bulle
Plexiglass* (soția mea Michelle) și Henri, tată l meu, cu care am avut toată viața o relație
foarte puternică și o strâ nsă complicitate.
Vreau să -i mulțumesc lui Bulle pentru că m-a împins mereu să merg la esențial în viață , să
tră iesc fiecare zi cu normă întreagă cu etică și pasiune. Acea viziune asupra vieții ne-a
determinat, la sfâ rșitul anilor nouă zeci, să luă m un an sabatic la New York, în că utarea unor
idei noi. Datorită acelei pauze – ruptura noastră cu rutina – m-am întors la Paris cu
instrumente noi (digital 3-D și Internet), pregă tit pentru ceea ce eu numesc a treia mea
viață – una total neașteptată , concentrâ ndu-mă pe unul dintre ultimele mistere de pe
pă mâ nt. : încercâ nd să rezolvă m cum a fost construită Marea Piramidă ! În câ teva cuvinte:
Omul în Negru nu ar fi existat niciodată fă ră Bulle.
Vreau să -i mulțumesc lui Henric pentru că mi-a aprins, în urmă cu aproape zece ani,
pasiunea pentru Piramida lui Khufu cu o idee de geniu: că adevă ratele mari piramide au
fost construite nu din exterior, ci din interior, un concept inovator în raport cu ceea ce sa
crezut. timp de două sute de ani. Aceasta este ideea pe care am că utat-o inconștient pentru
a treia viață . Ș i sunt mâ ndru că aventura noastră cu Khufu ne-a ținut aproape unul de
celă lalt. Henri a împlinit recent optzeci și cinci de ani și este încă „tâ nă r și activ”; Am
sentimentul că această aventură lui Khufu nu este un motiv mic pentru asta.
De asemenea, vreau să -i aduc un omagiu lui �enée, regretata mea mamă , care a fost mereu
foarte îngrijorată de viitorul fiului și al norei ei, preocupată de perioada dificilă prin care
am trecut Bulle și cu mine din punct de vedere financiar. Din pă cate, ea a murit în urmă cu
trei ani, după o boală lungă și teribilă . Ea nu mai era cu noi câ nd
„Povestea lui Khufu” a început să fie recunoscută și respectată .
Către Brigitte
— JP.H.
*www.bulleplexiglass.net
Cuprins
Mulțumiri
i
v
Omul în negru 1
Nașterea piramidei 7
Întâ lnire cu Maestrul 19
Imhotep construiește piramida în trepte 23
Sneferu: Regele Piramidelor 29
S-a nă scut un arhitect 37
Arhitectul în derivă 43
Un pod tulburat? 47
Hemienu planifică Marea Piramidă 49
Camera funerară subterană 79
Inserție fotografică I
Modern Tomb �aiders: The Search for Hidden Chambers 85
Marea Galerie 93
Camera funerară 107
v
Cuprins
Soluția lui Hemienu 113
Primele planuri 125
Anomalie 133
Notch 137
Amplificatorul intern 139
Inserție fotografică II
Capstone 145
Anii dificili 151
�ampul intern devine public 155
Mașina timpului că tre Hemienu 167
Că utarea amplificatorului intern 171
Ce urmeaza? 185
Anexe
Anexa I: T el Caută Imhotep 191
Anexa II: T el Lost Pyramid 194
Anexa III: T Cazul reginei dispărute 196
Anexa IV: M sarcofagul lui Khufu 199
Anexa V: T Unghiul piramidei 201
Note de final 203
Bibliografie 209
Credite fotografice 215
Index 217
despre autori
Alte cărți de Bob Brier
credite
Acoperi
Drepturi de autor
Despre editor
Mulțumiri
Acum aproape zece ani, câ nd tată l meu și cu mine am început aventura noastră uimitoare
despre Khufu, eram doar noi doi. La momentul publică rii acestei că rți, nu mai suntem
singuri: sute de oameni inteligenți, pricepuți și prietenoși ni s-au ală turat de-a lungul
acestor lungi ani. Micul pâ râ u din timpurile timpurii a devenit un râ u mare, tot crescâ nd din
ce în ce mai mult, zi de zi. Ar fi destul de imposibil
trebuie să le mulțumesc pe nume fiecă ruia în aceste mulțumiri, dar vreau să știe câ t de
profundă este recunoștința mea pentru sprijinul, ajutorul și sfaturile lor.
Vreau să mulțumesc tuturor experților în inginerie civilă de la CNISF (Conseil National des
Ingénieurs et des Scientifiques de France) care au fost, de la sfâ rșitul anului 1999, primii
interesați de studiile noastre. Cunoștințele și competența lor în domeniul construcțiilor
ed au fost întotdeauna foarte utile pentru
ne. Mai tâ rziu, au format coloana vertebrală a ACG (
P Association Construire
la Grande Pyramide; www.construire-la-grande-pyramide.fr), o asociație înființată în 2003
pentru a sprijini financiar dezvoltarea teoriei și pentru a ajuta la înființarea unui studiu
științific asupra P ateau-ului Giza.
Sunt recunoscă tor membrilor fondatori ai ACGP, printre ei Jean Billard, François Levieux,
Jean-Louis Simonneau, Paul Allard,
vii
Ac k acum le dgm en ts
Bernard Marrey, Paul Lemoine, Daniel Solvet, Charles Bambade, Dominique Ferré, Georges
ème, Emilienne Dubois și Schu-mann-Antelme. Mulți alții s-au ală turat ACGP, în principal ca
membri de onoare, datorită implică rii lor valoroase ca oameni de știință , egiptologi,
ingineri, personalită ți sau pur și simplu oameni pasionați de Egiptul antic.
Mulțumirile mele se adresează prietenilor mei egipteni, printre care Mourad M. Bakhoum,
Farid Atiya, Hany Helal, Naheed Abdel �eheem, Brigitte Boulad, Sherine Mishriki, Hassan
Benham, Mounir Neamatalla, Taha Abdallah, Mahmoud Ismail, Essam El Maghraby, Atef
Moukhtar , Waffiq Shamma, Nadia Fanous, Sayed Kotb și personalul hotelului Victoria din
Cairo.
Mulțumirile mele se adresează prietenilor mei francezi, printre care Denis Denoël, Marc
Buonomo, Pierre Grussenmeyer, François Schlosser, Jean Car-ayon, Hubert Labonne, Jean
Berthier, �aoul Jahan, Hervé Piquet,
�aphaël Thierry, Albert �anson, Jean-Jacques Urban-Galindo, Pierre Deletie (decedat),
Hui Duong Bui, Guy Delbrel, Dominique Gimet, François de Closets și . . . Bernard, fratele
meu.
Mulțumirile mele se adresează celorlalți prieteni ai mei care nu sunt francezi, printre care
Craig B. Smith, Bob Goldberg, �oman Golicz, Jon Bodsworth, Jack Bak-layan, Jeffrey
Kearney, Lionel Woog, Mark �ose, Norman Stockle, Jack Scaparro, Pat �emler și Bob
Brier.
Mulțumirile mele se adresează urmă toarelor companii care au susținut Aventura lui Khufu
din 2004 prin donații financiare sau tehnice că tre ACGP: Eiffel ( Jacques Huillard), Dassault
Systèmes (Bernard Charlès); Grupul Thales (Thierry Brizard); Schneider Electric Egypte,
(Frédéric Abbal, Emmanuel Lemasson); Gaz de France Egypte (Pat-rick Longueville, Jean-
Louis Chenel); Air France (François Brousse); Jacquet SA (Christian Jacquet), GPI (Michel
Gergonne); Borifer FIB ( Jean-François Bordenave); Enerpac France (Guillaume Butty);
Groupe Pyramides Egypte (Bruno Neyret); Ingineri consultanti arabi (Mourad M.
Bakhoum); și Farid Atiya Press (Farid Atiya). Fă ră sprijinul lor, Aventura lui Khufu ar fi
murit de mult.
Mulțumesc și pentru egiptologii Audran Labrousse, Dieter Arnold și �ainer Stadelmann,
care pur și simplu și-au fă cut timp să mă asculte, deși nu fac parte din comunitatea
egiptologiei. Interesul pe care l-au manifestat și sfaturile lor sunt ale unor oameni
respectabili.
Doresc să includ o recunoaștere specială lui Mehdi Tayoubi,
�ichard Breitner, Fabien Barati, Emmanuel Guerriero și întregul
Ac k acum le dgm en ts

viii
Echipa „Khufu �evealed” (www.3ds.com/khufu) de la Dassault Systèmes și Emissive. Am
petrecut deja trei ani împreună pe Piramida lui Khufu. Ceva îmi spune că mai avem mult de
lucru în față și că într-o zi în viitorul apropiat vom putea spune mai multe despre această
piramidă uimitoare.
Mulțumiri speciale prietenului meu Laurent Chapus.
Sper că cei pe care nu i-am numit mai sus mă vor ierta, dar vreau să fie siguri că mă gâ ndesc
la ei la fel de mult ca la cei pe care îi am.
Bob, Pat. . . multumesc pentru tot.
JP.H.
Sunt mulți oameni că rora le mulțumesc și în fruntea listei mele se află Jean-Pierre Houdin.
A -l ajuta cu Secretul Marii Piramide a fost o aventură intelectuală minunată . Nu am învă țat
atâ t de multe de la o persoană de la absolvire! Am pus atâ tea întrebă ri despre Marea
Piramidă încâ t acum râ dem amâ ndoi câ nd spun: „Am o întrebare”. Jean-Pierre, sper să
ajungi să mergi pe rampă .
La un nivel mai pă mâ ntesc, sunt îndatorat agentului meu, Liza Dawson.
Mai mult decâ t un simplu agent, Liza este un editor superb care mă împinge mereu să spun
mai multe și să fac mai bine. Câ nd Liza a fost mulțumită că avem o carte, m-a pus în mâ inile
capabile ale lui Elisabeth Dyssegaard, editorul meu la Smithsonian Books. Elisabeth a
înțeles proiectul chiar de la început, a ghidat cartea, mi-a îmbună tă țit scrisul și chiar a fă cut
efortul distractiv. Asistenta ei, Kate Antony, a înțeles cumva toate diagramele și ilustrațiile
lui Jean-Pierre și a fost moașă la nașterea ordinii din haos.
Ca în toate că rțile pe care le-am scris, soția mea, Pat �emler, nu numai că m-a forțat să -mi
clarific proza tulbure, dar a oferit și fotografii cruciale.
În cele din urmă , vreau să mulțumesc încă un alt editor neoficial, Judith Turner, ale că rei
cunoștințe arhitecturale m-au salvat în repetate râ nduri.
Va multumesc tuturor!
BB
Omul în negru
Aproape toți egiptologii primesc corespondență de la stră ini. Uneori este de la faraoni
reîncarnați; uneori este de la potențiali turiști care vor să știe dacă pot bea apa.
(Nu poți.) Pentru că specialitatea mea sunt mumiile, primesc sute de scrisori și e-mailuri de
la elevi de clasa a șasea care au studiat Egiptul la școală și doresc să -și mumifice perusii lor
recent decedați. Cam de două ori pe an primesc oferte de la oameni care vor să -și doneze
trupurile pentru mumificare atunci câ nd mor. Acestor oameni buni le ră spund că am fă cut
asta o dată , ca cercetă tor pr j
o ect și acum au trecut mai departe.
Indiferent de specialitatea noastră egiptologică , cu toții primim comunică ri de la ingineri
pensionari cu teorii despre modul în care au fost construite piramidele. De obicei, există o
lege f evidentă pe care chiar și eu o pot observa. Pe 16 iunie 2003 am primit un e-mail de la
un arhitect francez, Jean-Pierre Houdin, care avea propria sa teorie despre cum fusese
construită Marea Piramidă din Giza. Prietenul meu Jack Josephson, un istoric de artă care
are și o diplomă în inginerie, îi sugerase să mă contacteze. Jack este un tip de tip fă ră
prostii; Ș tiam că dacă el tl
od Houdin să mă contacteze
ar merita să -l cunosc. Așa că l-am invitat pe Jean-Pierre la cină .
A venit și prietenul meu Armand, un inginer care fusese
2
The Sec r et of the Gr e at Pyramid Egypt, și soția sa, precum și un alt prieten, Jack Scaparro,
care lucra la un roman care se desfă șoară în Egipt. Soția mea egiptolog, Pat, a completat o
audiență receptivă de cinci.
Jean-Pierre a sosit exact la ora 16:00, după cum sa sugerat. Am vrut să auzim și să discută m
teoria lui înainte de cină la șapte, dar aveam să descoperim în curâ nd că trei ore nu era
suficient timp. Aceasta nu a fost teoria ta obișnuită a piramidei. Oaspetele nostru era
îmbră cat complet în negru, inclusiv o jachetă de piele neagră la modă — la New York în
iunie.
Un bă rbat de cincizeci de ani, bine îngrijit, cu pă rul gri, avea un zâ mbet plă cut și vorbea o
engleză puternic accentuată , dar bună . Ne-am adunat curâ nd în jurul mă suței, în timp ce
Jean-Pierre și-a instalat laptopul. El a explicat că a renunțat la practica sa de arhitectură în
urmă cu cinci ani pentru a se putea dedica puzzle-ului despre cum a fost construită Marea
Piramidă . Lucrâ nd în apartamentul să u din Paris, a petrecut șase sau șapte ore pe zi creâ nd
simulă ri elaborate pe computer 3-D ale interiorului și exteriorului Marii Piramide. Pe
mă sură ce modelele sale de computer au progresat, a devenit din ce în ce mai obsedat de
Piramidă , pâ nă câ nd a fost tot ce s-a gâ ndit.
Interesul lui Jean-Pierre pentru Marea Piramidă a început în 1999, câ nd tată l să u, un
inginer, a vizionat un documentar de televiziune despre piramide și și-a dat seama că
prezentarea programului despre modul în care a fost construită Marea Piramidă a fost
greșită . Avea o altă idee despre modul în care blocurile uriașe au fost ridicate pâ nă în vâ rf, o
idee revoluționară , diferită de orice și-a propus cineva vreodată , așa că l-a sunat pe fiul să u
Jean-Pierre și i-a așezat-o.
Echipa tată -fiu a fost ideală pentru a aborda acest mister. Henri Houdin obținuse un
doctorat în inginerie la prestigioasa É cole des Arts et Métiers din Paris. În 1950, ca inginer
de două zeci și șapte de ani, a fost trimis în Coasta de Fildeș pentru a le construi
infrastructura. Câ nd a ajuns, erau opt kilometri de drumuri asfaltate; câ nd a plecat erau
autostră zi, poduri și centrale electrice. De decenii Jean-Pierre proiectase case și clă diri de
birouri; știa despre planificarea unor proiecte mari. Cei doi au fost echipați pentru a
ră spunde la întrebarea cum a fost construită Marea Piramidă , dar nu va fi ușor. În cele din
urmă , că utarea ră spunsului avea să le pună stă pâ nire pe amâ ndoi.
În timp ce laptopul să u a pornit, Jean-Pierre a explicat cum grafica lui l-a ajutat să înțeleagă
interiorul și exteriorul Marii Piramide. Cu un software nou și sofisticat dezvoltat pentru
arhitecți, el a creat imagini 3-D ale camerelor din interiorul Marii Pirații.
The M anin Black k

3
mijlocul. Apoi, pe ecranul computerului să u, putea roti imaginile pentru a vedea relațiile
spațiale dintre camere - ce caracteristici erau la același nivel, ce pă rți trebuiau construite
mai întâ i, unde erau plasate cele mai mari pietre din Piramidă .
În timp ce dă dea clic pe tastatură , au apă rut diagrame frumoase ale Piramidei și ne-am dat
seama că eram în prezența unui om care cunoștea în mod intim Marea Piramidă . El a
explicat de ce unele blocuri din Piramidă erau de calcar, iar altele de granit; de ce modelele
de piatră din unii pereți erau diferite de altele. Am prieteni care sunt experți în piramide,
dar nu auzisem niciodată de la ei nimic atâ t de detaliat precum explicația lui Jean-Pierre.
Am fost uimit de calitatea graficii lui. Siluete mici au ridicat blocuri pe rampe înclinate și le-
au pus la loc cu dispozitive de ridicare ingenioase. A avut chiar hă rți topografice ale
Podișului Gizeh pentru a ară ta cum arhitecții Marii Piramide au profitat de contururile
naturale ale pă mâ ntului pentru a muta blocuri uriașe de piatră . Imaginile nu erau doar
informative, ci erau frumoase. Tocmai finalizasem un documentar cu buget mare pentru
The Learning Channel despre piramidele din întreaga lume. Cheltuisem mii și mii de dolari
pe grafica noastră , iar cele ale lui Jean-Pierre erau mai bune!
Jean-Pierre a explicat dificultă țile celor două teorii concurente despre modul în care
blocurile din Piramidă au fost ridicate în vâ rf. Teoria rampei unice, atâ t de des prezentată
în documentarele de televiziune, ar putea fi ușor discreditată . Ideea de bază este că
blocurile au fost transportate pe o rampă lungă construită pe una dintre pă rțile laterale ale
piramidei. Pe mă sură ce piramida creștea, rampa a fost ridicată și extinsă . Problema este că ,
pentru a menține panta suficient de blâ ndă , astfel încâ t oamenii să poată transporta
blocuri, rampa ar trebui să aibă o lungime de o milă . Dacă piramida ar fi fost construită pe
locul clă dirii Empire State din New York, rampa s-ar extinde pâ nă la Central Park,
aproximativ două zeci și cinci de blocuri. Construirea doar a rampei le-ar fi luat mii de
oameni decenii. De asemenea, ar fi fost o cantitate enormă de resturi de la o astfel de
rampă , iar molozul nu se dezintegrează doar în deșert; dar mormane uriaşe de moloz nu au
fost gă site niciodată . Poate cel mai dă ună tor teoriei unei singure rampe este faptul că
practic nu există loc pentru a pune o rampă atâ t de lungă pe Platoul Gizeh.
A doua teorie nu s-a descurcat mai bine în analiza lui Jean-Pierre. Se presupunea că o
rampă s-ar fi înfă șurat în jurul exteriorului Piramidei în sine, ca un drum care serpentea în
jurul unui munte. Acest lucru rezolvă lipsa spațiului
4
Sec r et al problemei Gr e at Pyramid. Dar această teorie are și o lege f fatală . Piramida are
patru colțuri, iar pe mă sură ce piramida creștea, arhitecții au trebuit să privească în mod
constant de-a lungul acelor colțuri pentru a se asigura că marginile sunt drepte și astfel să
se asigure că se vor întâ lni într-un punct perfect în vâ rf. Dar o rampă de tirbușon în exterior
ar fi ascuns aceste linii de vedere.
Astfel, nici așa nu putea fi modul în care egiptenii antici au ridicat blocurile pâ nă în vâ rf.1
Jean-Pierre ne-a ară tat grafice despre cum ară ta Piramida, an de an, pe mă sură ce era
construită . Ș i apoi și-a scos teoria. El a susținut că în interiorul Marii Piramide se afla o
rampă lungă de o milă , care se ridica pâ nă în vâ rf, care a ră mas nedetectată timp de 4.500
de ani! Am fost uimiți. Teoria era atâ t de radicală , atâ t de diferită de orice imaginat
vreodată , încâ t pă rea imposibilă . Dar pe mă sură ce parada graficelor continua pe ecranul
computerului și Jean-Pierre explica detaliile, aceasta pă rea din ce în ce mai credibilă , chiar
probabilă . Iată o soluție care ră spundea la întrebă rile pe care le puneau egiptologii de zeci
de ani. Cumva, misterul de secole al Marii Piramide fusese rezolvat de acest francez intens
îmbră cat în negru. Am avut sentimentul că această teorie ar putea fi unul dintre cele mai
mari momente din istoria intelectuală a lumii.
Am fost cu toții copleșiți de explicația pas cu pas a noii teorii a lui Jean-Pierre, dar
spectacolul piramidei Jean-Pierre tocmai începea. Încă două ore, pe laptopul să u a apă rut o
paradă de grafică și explicații despre detaliile piramidei. Am vă zut cum arată Piramida
după cinci ani, șapte ani, zece ani, două zeci de ani, pâ nă câ nd ni s-a pă rut că o privim
ridicâ ndu-se bloc cu bloc. Există trei camere în interiorul Marii Piramide, iar Jean-Pierre ne-
a dat detaliile de construcție ale tuturor celor trei. Două dintre camere — Camera Regelui și
Camera Reginei — erau în mod clar destinate înmormâ ntă rilor. Sunt camere
dreptunghiulare în care poți pune un sarcofag, statui, mobilier funerar și orice altceva este
necesar pentru lumea urmă toare. Marele puzzle este misterioasa Grand Gallery. Nu are nici
un sens arhitectural. Este un hol lung înclinat în sus în interiorul Piramidei, care duce la
Camera Regelui. Dar de ce tavanul de două zeci și opt de picioare? Ș i de ce aliniați pereții
laterali cu bă nci joase din piatră , cu șanțuri ciudate sculptate în ele? Oaspetele nostru în
negru a avut un ră spuns la fiecare întrebare.
După trei ore, Jean-Pierre încă se încă lzea, dar își pierduse publicul; eram cu toții în moarte
cerebrală . Jean-Pierre habar n-avea asta
The M anin Black k

5
mare parte din ceea ce aruncase asupra noastră să rise pur şi simplu. Niciunul dintre noi nu
era atâ t de familiarizat cu Piramida ca el; au existat concepte pe care pur și simplu nu ne-
am putut învă lui în creierul nostru non-arhitect. Dar toți am fost impresionați. Jean-Pierre
putea vizualiza Marea Piramidă în trei dimensiuni într-un mod pe care nimeni nu și-a
imaginat-o vreodată posibil. Bă rbatul în negru era uimitor.
Să -l hră nesc pe Jean-Pierre era singurul mod în care mă puteam gâ ndi să -l încetinesc.
Totuși, și-a continuat seminarul Pyramid, prezentâ nd dovezile fizice pentru a-și susține
teoria și astfel discuția a continuat cu privire la paste. La desert noua idee radicală ară ta din
ce în ce mai bine. L-am întrebat pe Jean-Pierre ce l-a impresionat cel mai mult câ nd a vă zut
pentru prima dată Marea Piramidă . „Oh, n-am fost niciodată acolo”, a ră spuns el nonşalant.
Bă rbatul care renunțase la cariera sa de arhitect și și-a dedicat cinci ani din viață
dezvă luind secretele Marii Piramide nu o vă zuse niciodată — și nu voia! Câ nd l-am presat
pe Jean-Pierre să viziteze Piramida, nu a fost interesat. „Oh, știu cum arată ”, a spus el și a
adă ugat un ră spuns politicos de genul „Oh, da, trebuie să fac asta”. În mod clar, pentru el
Marea Piramidă era un puzzle intelectual abstract de rezolvat, nu un monument de vizitat.
Poate că îi era teamă că va fi dezamă git; poate că se temea că ceva ce ar putea vedea i-ar
dezproba teoria și că ută rile se vor termina.
Pe mă sură ce seara trecea, întrebarea a devenit, ce să faci în continuare? Aici era un om cu
ceea ce ar putea fi cea mai importantă descoperire arheologică a secolului. Timp de cinci
ani și-a dedicat viața rezolvă rii unui puzzle intelectual incredibil de dificil. A fost una dintre
acele momente rare câ nd obsesia pare să fi produs ceva pozitiv – într-adevă r, ceva minunat,
atâ t de minunat încâ t m-am trezit atras de obsesie. Am vrut să fac parte din el; Am vrut să
fiu acolo câ nd Jean-Pierre și-a gă sit rampa interioară .
Nașterea Piramidei
Dintre cele șapte minuni ale lumii antice, doar piramidele mai ră mâ n în picioare. Practic
nimic nu a mai ră mas din Gră dinile suspendate din Babilon; din Colosul lui �hodes, doar
un fragment ocazional apare într-o plasă de pescar, iar neistorienilor le-ar fi greu să -i
numească chiar pe cei patru ră mași (Statuia lui Zeus din Olimpia, Tem l.
pe Artemis la Efes, Farul din Alexandria și Mausoleul din Halicarnas). În fiecare an,
piramidele sunt vizitate de milioane de turiști care se uită cu mirare la realizarea omului
antic. Câ nd stai în fața Marii Piramide, aproape că poți simți
t
greutatea sa masivă .
O sută șapte piramide sunt împră știate în Egipt, dar piramidele de pe Platoul Gizeh sunt
cele celebre. Ele sunt cele mai mari, cel mai bine conservate și cele mai vizitate dintre toate
piramidele. Marea Piramidă este doar cu câ țiva metri mai înaltă decâ t cea de lâ ngă ea, dar
datorită labirintului să u unic de camere și pasaje interioare, este cea cu toate legendele.
Intrarea piramidei a ră mas necunoscută pâ nă în secolul al IX-lea, câ nd califul Al Mamun a
pă truns adâ nc în miezul ei și a lovit un pasaj. La lumina torțelor, oamenii lui au urmat
pasajul în sus pâ nă au descoperit Camera Reginei, o cameră mică dreptunghiulară .
8
Sec r et al Greciei Piramidei cu două zeci și două de că priori uriași de calcar formâ nd
tavanul. Spre dezamă girea lor, camera era goală , dar încă în că utarea comorii, au continuat
în sus prin Marea Galerie pâ nă la Camera Regelui, unde au gă sit doar un sarcofag gol; toată
comoara fusese luată cu secole înainte. Totuși, aventurile trupei lui Al Mamun de potențiali
jefuitori de morminte au devenit una dintre cele 1001 de povești din arabă . Nights , care
spune că Al Mamun a gă sit arme de metal care nu ruginesc și sticlă care nu s-ar sparge.2
Ș tiința modernă a studiat, cartografiat și fotografiat Marea Piramidă mai mult decâ t orice
altă piramidă , dar încă adă postește mistere. Există încă peri ale că ror scopuri sunt
necunoscute și doar recent o cameră robotizată trimisă în sus pe puțurile de aer din
Camera Reginei a descoperit uși minuscule cu mâ nere de cupru. Ce se află în spatele
acestor uși este încă necunoscut.3
Dintre toate aceste mistere, cel mai mare este modul în care a fost construită Marea
Piramidă . Egiptenii erau o națiune de contabili. Au înregistrat totul – câ ți dintre inamicii i-
au ucis în luptă , numele copiilor faraonului, chiar și rețete de pră jituri. Avem papirusuri
medicale, povestiri scurte, liste de rufe, rapoarte despre expediții — dar nu un singur
document care să înregistreze modul în care au fost construite piramidele. Vă pot spune
numele celor doi cai care au tras carul lui �amses cel Mare în bă tă lia de la Kadesh (Mut
este mulțumit și victoria la Teba), dar nu vă pot spune cum au transportat egiptenii acele
blocuri uriașe în Marea Piramidă sau câ ți oameni au lucrat la Piramidă la un moment dat.
Înregistră rile egiptene antice sunt tă cute câ nd vine vorba de cel mai mare proiect de
construcție din istoria omului. Din această cauză , teoriile să lbatice au abundat întotdeauna.
Câ nd Menachem Begin, prim-ministrul Israelului, a vizitat piramidele, el a proclamat cu
mâ ndrie că stră moșii să i le-au construit. Prim-ministrul a cumpă rat unul dintre multele
mituri piramidale. Câ nd stră moșii lui Begin erau în robie în Egipt, piramidele erau deja
vechi. Vechiul Testament nu menționează niciodată piramidele. Totuși, se spune că israeliții
au construit orașele de depozitare Amses și Pitum, care îi plasează pe israeliți să locuiască
în Egipt în timpul domniei lui.
�amses cel Mare — la o mie de ani după ce a fost construită Marea Piramidă .4
Sclavii evrei care transportă blocuri este Hollywood pur. Piramidele au fost construite prin
muncă liberă – muncitori egipteni în construcții care erau plă tiți pentru serviciile lor – dar
sclavii care construiau piramida nu este singura prostie biblică legată de piramidă . Există o
poveste în Biblie care
Bi rt h a piramidei

9
nu are nimic de-a face cu piramidele, dar în secolul al XVIII-lea era cumva legat de ele.
„Vă amintiți povestea biblică a lui Iosif și cum interpretează el visul faraonului de șapte vaci
slabe care devorează șapte vaci grase?5 Iosif explică că vor fi șapte ani prosperi pentru
Egipt, dar vor fi urmați de șapte ani de foamete. Pe baza interpretă rii visului lui Iosif,
cerealele sunt depozitate în anii prosperi, astfel încâ t Egiptul să nu moară de foame în anii
slabi. Unde erau depozitate toate cerealele? Ai ghicit - în Marea Piramidă . Una dintre cele
mai timpurii teorii despre funcția piramidelor a fost că acestea erau „gră narele lui Iosif”.
Există atâ t de multe lucruri fundamental greșite cu această teorie, încâ t ar fi putut fi
inventată doar de cineva care nu a vă zut niciodată piramidele. Gandeste-te la asta. Piramida
ar fi trebuit construită în mai puțin de șapte ani pentru a stoca cerealele pentru anii slabi. S-
ar putea argumenta că piramidele au fost construite ca grâ nare înainte ca Iosif să sosească
la scenă ; că au fost întotdeauna modul Egiptului de a depozita cerealele. Dar mai avem
problema unde să punem boabele în interiorul piramidei. Este în mare parte solidă ! Chiar
dacă cele câ teva camere interioare din interiorul piramidei ar fi fost folosite pentru
depozitarea cerealelor, asta ar presupune ca acesta să fie transportat prin pasaje înguste și
întunecate pe pante alunecoase și pâ nă la o înă lțime mare în interiorul piramidei. Nu, cine a
inventat primul teoria grâ narului lui Joseph nu a vă zut niciodată piramidele.
Înainte de secolul al XVIII-lea, puteai scă pa cu acest tip de teorie pentru că practic nimeni
din afara Egiptului nu a vă zut piramidele. Cele mai multe dintre ilustrațiile timpurii
publicate ale piramidelor din Giza au fost desenate de artiști care auziseră despre ele, dar
cu siguranță nu le-au vă zut. Li s-a spus că se află pe un platou și că sunt ascuțiți, așa că au
desenat cum credeau că arată . Adesea erau prea abrupte și prea numeroase. În cele din
urmă , în secolul al XVII-lea, câ nd că lă torii aventuroși au început să viziteze Egiptul, teoriile
despre Marea Piramidă au început să se bazeze pe observație, dar asta încă nu însemna că
sunt sensibile.
Una dintre cele mai comune concepții greșite despre Marea Piramidă este aceea că
codificate în mă sură torile sale sunt secrete ale universului. În 1620, John Greaves, un tâ nă r
astronom de la Oxford, a vizitat Piramida.6 Ca mulți înaintea lui, el credea că egiptenii erau
o civilizație avansată ale că rei cunoștințe le depă șeau pe ale lui. Greaves credea că egiptenii
cunoșteau circumferința exactă a pă mâ ntului și era convins
Reprezentă rile timpurii ale piramidelor din Giza au fost adesea desenate de artiști care nu
fuseseră niciodată în Egipt.
Bi rt h a piramidei

11
că au construit acest calcul în dimensiunile Piramidei.
În pregă tirea vizitei sale la Giza, Greaves a mă surat monumente antice din toată Europa,
încercâ nd să determine unită țile de mă sură . S-a familiarizat cu piciorul �oman, piciorul
englez și piciorul grecesc și tot felul de alte mă suri. Înarmat cu tije de mă surare din alamă
realizate cu precizie, el a navigat spre Egipt pentru a efectua primul studiu științific al
piramidei.
Explorarea lui Greaves a Marii Piramide a fost destul de diferită de ceea ce experimentează
turistul modern. Nu erau lumini. Greaves a trebuit să -și croiască drum la lumina torțelor,
trecâ nd prin roiuri de lilieci și de mai multe ori aproape că leșina din cauza duhoarelui
guanoului de lilieci.
Câ nd Greaves a urcat în Marea Galerie pentru a ajunge la Camera Regelui, nu exista nicio
scâ ndură de lemn pe care turiştii să treacă acum. Nici balustrade nu existau, așa că în
întuneric aproape, luptâ ndu-se cu lilieci și pante alunecoase, Greaves și-a croit drum în
mă runtaiele Piramidei.
Prin toate acestea, tâ râ ndu-și tijele de mă surare, a înregistrat dimensiunile Piramidei câ t
mai precis posibil. Pe lâ ngă mă sură torile sale, Greaves a descoperit o cameră asemă nă toare
puțului la baza Marii Galerie, care a fost să pată pentru a furniza aer muncitorilor care
excavau pasajul de coborâ re.
Câ nd s-a întors la Londra, și-a publicat rezultatele într-o carte mică intitulată
Pyramidographia , dar totul a fost în zadar. Mă sură torile lui au fost inexacte. Pe vremea lui
Greaves, baza Piramidei era acoperită cu o gră madă de moloz înă lțime de treizeci de
picioare care i-a șters colțurile.
Greaves a fost forțat să estimeze baza Piramidei și a fost îndepă rtat cu mai mult de cincizeci
de picioare. Pentru a determina înă lțimea, Greaves a urcat pe Piramidă , numă râ nd
cursurile pe mă sură ce mergea. Estimâ nd numă rul acoperit cu moloz, a ajuns la un total de
297. Din nou a plecat: estimarea lui a înă lțimii (499 de picioare) era prea mare.
Uneori nu a fost doar o chestiune de mă sură tori inexacte.
Greaves a fost copleșit de întreaga experiență și a greșit chiar și cele mai elementare
lucruri. El spune că pereții camerei funerare sunt fă cuți din șase nivele de piatră ; sunt cinci.
Totuși, aceasta a fost o încercare de pionierat. Două sute de ani mai tâ rziu, un alt astronom
avea să efectueze o cercetare a Marii Piramide cu o mai mare precizie.
În martie 1864, Piazzi Smyth, astronomul Regal al Scoției, a navigat spre Egipt pentru a
efectua cea mai detaliată mă sură toare vreodată a Marii Piramide. El credea că dimensiunile
Piramidei erau cheia
12
Sec r et al Revelaţiilor biblice Gre at Pyramid, deci era crucial pentru el să ştie exact câ t de
înaltă , câ t de lată , câ t de adâ ncă erau Piramida şi toate încă perile ei. Deși Piramida a
precedat creștinismul cu mai bine de 2.000 de ani, Smyth era convins că este de fapt un
monument creștin. „Marea Piramidă a fost încă concepută profetic – prin inspirația oferită
arhitectului de la unicul Dumnezeu viu, care domnește în ceruri și a anunțat ră zbunare
împotriva idolilor sculptați ai Egiptului.”7
Smyth s-a aruncat în sarcina de a supraveghea Piramida cu abandon religios, cheltuind bani
pe care nu trebuia să -și fabrice instrumente precise pentru sondajul să u. A inventat chiar și
o cameră miniaturală de opt inci cu plă ci fotografice de dimensiunea unui diapozitiv
modern, astfel încâ t să poată fotografia în cele mai mici cră pă turi. Astfel, câ nd, în martie
1864, astronomul ei și soția sa devotată au navigat spre Egipt, cu ei au mers cu ei sute de
kilograme de echipament atent pregă tit, ei sperau că vor duce la revelații lă sate de
Dumnezeu, care au fost codificate în Piramidă .
Au ajuns în Alexandria, au fă cut o că lă torie de o zi la Cairo și în curâ nd și-au stabilit
reședința într-unul dintre mormintele de lâ ngă Piramidă .
Smyth credea că unitatea de mă sură folosită de constructorii Piramidei era ceva ce el
numea „cotul sacru”. Dacă ar putea determina exact câ t de mare era cotul sacru, atunci ar
putea determina câ ți coți pentru înă lțimea Piramidei, câ ți coți în pă rțile laterale ale camerei
funerare și așa mai departe. Apoi, odată ce a avut acele dimensiuni, a putut deduce mesajul
secret pe care îl conțineau. Timp de luni de zile, Smyth s-a tâ râ t înă untru și ieșit din
Piramidă cu tijele sale de mă surare, „înclinatoarele” și camerele sale special create. El a
efectuat într-adevă r cel mai precis studiu al Piramidei vreodată și a concluzionat că ,
codificate în mă sură torile Piramidei, erau exact dimensiunea, forma și mișcă rile
pă mâ ntului. în construcția Templului lui Solomon și a Chivotului lui Noe. Din mă sură torile
sale ale camerei funerare și a sarcofagului gol din ea, Smyth a dedus densitatea pă mâ ntului.
Expediția a fost o combinație remarcabilă de știință exigentă și amă gire.
După ce Smyth s-a întors acasă , a publicat Life and Work at the Great Piramida (1867). A
fost respins în mod universal de comunitatea științifică ca deliriorul unui fanatic religios.
Ani de zile, Smyth a produs ediții revizuite ale că rții sale și nu a renunțat niciodată la teorie.
Dacă Astronomul Regal al Scoției a formulat astfel de teorii, este de mirare că unii oameni
de astă zi cred că Piramida a fost construită de extratereștri?
Bi rt h a piramidei

13
Un mod din anii 1970 a investit forma piramidei cu proprietă ți magice.
Pune o lamă de ras tocită în interiorul unei piramide de carton și se va ascuți; pune carne în
interiorul mini-piramidei tale și se va pă stra; unii „pyr-amidioți” chiar purtau mici piramide
pe cap pentru a fi energizați.9
Filmul Stargate folosește Piramida ca rampă de lansare că tre lumea urmă toare.
Vechii egipteni ar fi crezut toate acestea foarte amuzante. Pentru ei, forma piramidei nu
avea nicio semnificație, cu siguranță nimic magic. A fost pur și simplu o dezvoltare
arhitecturală , în același mod în care zgâ rie-norii noștri au evoluat din clă dirile anterioare
mai mici. Pentru egipteni a existat un singur scop pentru o piramidă - să protejeze corpul
faraonului. Totul era despre viața de după moarte.
Nicio civilizație nu și-a dedicat mai multe resurse și energie pregă tirii pentru nemurire
decâ t egiptenii. O mare parte din ceea ce știm despre viața în Egiptul antic provine din
studierea pregă tirilor lor fizice pentru viața în lumea urmă toare. Erau învieți – credeau că
se vor ridica și vor merge din nou în lumea urmă toare, unde petrecerea va continua pentru
totdeauna. Pentru că urmă toarea lume urma să fie o continuare a acesteia, aveai nevoie
cam de aceleași lucruri pe care le aveai pe lumea asta - îmbră că minte, mâ ncare, mobilier,
chiar și câ inele tă u.
În 1906, marele egiptolog italian Ernesto Schiaparelli a descoperit mormâ ntul intact al
arhitectului Kha și al soției sale Merit. Acolo, bine împă turite, erau toate hainele de care
cuplul ar avea nevoie pentru că lă toria lor spre viața de apoi, cu petice cusute de soția lui
Kha. Într-un colț al mormâ ntului se afla jocul de societate pe care Kha și Merit îl jucau seara
și, odată cu el, scaunele pe care stă teau. Deoarece Kha era arhitect, nu se putea gâ ndi să
meargă în lumea urmă toare fă ră bastonul de coți pe care îl folosea pentru a-și mă sura
proiectele de construcție. Totul este acolo, în Muzeul Egiptean din Torino, Italia, împachetat
de Kha și Merit pentru viitor.10 Aveau să o ia literalmente cu ei.
Dar la ce serveau toate hainele pe care le-ai împachetat pentru eternitate dacă nu le puteai
purta? Aveai nevoie de corpul tă u. Introdu mumificarea. După cum vă poate spune fiecare
elev de clasa a șasea, îmbă lsă mă torii pricepuți au îndepă rtat creierul prin nas cu un câ rlig
metalic lung, organele interne printr-o mică incizie abdominală și apoi au deshidratat
corpul, astfel încâ t să fie conservat și să poată reanima în lumea urmă toare. Știm cele mai
multe despre acest lucru examinâ nd mumiile gă site în morminte. Asemenea constructorilor
de piramide, îmbă lsă mă torii nu au încredințat niciodată detaliile meșteșugului lor
papirusului. Am putut completa câ teva detalii suplimentare ale procesului
14
The Sec r et of the Gre at Pyramid în 1994, câ nd am mumificat un cadavru uman în maniera
egipteană antică .11
Imbalsamtorii nu au fost singurii implicati in afacerea cu nemurirea. Erau mineri pentru a
să pa să rurile folosite la deshidratarea cadavrelor, tă ietori de morminte, artiști pentru a
decora pereții mormintelor, confecționari de sicrie, că rturari pentru a scrie că rți ale
morților și preoți pentru a recita rugă ciunile și a îndeplini ritualurile necesare învierii.
Toate acestea au costat bani, dar egiptenii i-au avut. Egiptul era în primul râ nd o națiune de
fermieri care tră iau de-a lungul Nilului, dar exista și o mare clasă de mijloc care își putea
permite pregă tiri pentru urmă toarea viață . Deoarece Egiptul avea un guvern central
puternic (faraonul), exista organizare și impozitare. Fermierii au cultivat recolte, iar o
armată de birocrați a înregistrat informații despre recolte, a colectat taxe, a supravegheat
transporturile că tre grâ narele guvernamentale și s-a asigurat că totul mergea bine.
Adă ugați la aceasta ierarhia preoților, marii preoți, supraveghetorii templului și alți
profesioniști religioși și aveți o mare clasă de mijloc care își poate permite un mormâ nt
frumos pentru a gă zdui bunurile pe care le duc în lumea urmă toare.
Moartea a fost o afacere mare în Egiptul antic, iar cea mai mare manifestare a ei este Marea
Piramidă din Giza, construită pentru unul, și numai unul, scop - să gă zduiască trupul regelui
mort. Faraonul, Horus viu, Regele Egiptului de Sus și de Jos, avea nevoie de un mormâ nt
care să -și protejeze mumia și toate bunurile pe care le-ar lua cu el în lumea urmă toare și
astfel a fost creată piramida. Dar nu s-a întâ mplat așa cum cred majoritatea oamenilor că s-
a întâ mplat – un tâ nă r arhitect stră lucitor care s-a trezit într-o dimineață cu ideea de a
construi o piramidă . În schimb, forma piramidei a fost rezultatul a sute de ani de dezvoltare
arhitecturală .
A evoluat; nu a fost inventat. Pentru a înțelege Marea Piramidă , trebuie să înțelegeți
evoluția care a condus la ea, iar începutul acelei evoluții este, în mod surprinză tor, la
Londra.
Una dintre cele mai populare atracții ale Muzeului Britanic este un egiptean mort poreclit
Ginger din cauza pă rului să u deschis la culoare.
Ghimbirul a murit cu mai bine de 5.000 de ani în urmă , cu secole înainte ca îmbă lsă marea
să fie inventată și să fie create primele mumii, dar totuși, el este bine conservat. Dacă l-ai fi
cunoscut câ nd era în viață , l-ai putea recunoaște și astă zi, după toate acele secole.
Ghimbirul este o mumie naturală

Bi rt h a piramidei
15
„Ginger”, o mumie veche de 5.000 de ani din British Museum, a fost pă strată în mod natural
prin îngropare în nisipul uscat egiptean.
rezultat al înmormâ ntă rii sale în nisipul uscat egiptean. În timpurile preistorice, corpuri
precum Ghimbirul erau îngropate în gropi de nisip din deșert. Nisipul a deshidratat rapid
corpurile, înainte ca acestea să poată fi atacate de bacterii, conservâ ndu-le la fel ca și
majoritatea mumiilor artificiale produse ulterior în atelierele îmbă lsă mă torilor. Ginger se
află lâ ngă unele dintre posesiunile lui - oale, un covoraș de trestie, un colier - sugerâ nd că
chiar și pe vremea lui Ginger, exista o credință în lumea urmă toare. La doar câ teva secole
după înmormâ ntarea modestă a lui Ginger, egiptenii aveau să construiască piramide. Dar
nu a fost un salt uriaș, nu o descoperire totală ; a fost o că lă torie pas cu pas de la
înmormâ ntarea lui Ginger pâ nă la Marea Piramidă din Giza.
Problema cu a fi îngropat într-o groapă de nisip este că cadavrele nu ră mâ n îngropate -
nisipul suflă departe, expunâ nd corpul la animale. Chiar și astă zi, dacă ieși de pe potecile
turistice de la Saqqara, cel mai mare cimitir din Egiptul antic, vei vedea uneori oase umane
ieșind din nisip. În consecință , urmă torul progres în practicile de înmormâ ntare egiptene
antice a fost îngroparea morților nu în nisip, ci în roca de bază . Cură țați nisipul, tă iați un puț
adâ nc în roca de bază și să pați o cameră de înmormâ ntare sub pă mâ nt. Odată ce trupul și
toate bunurile funerare au ajuns în camera funerară , puțul a fost umplut cu moloz pentru a
proteja corpul și bunurile sale. Apoi, deasupra arborelui, deasupra solului, a
16
Sec r et al Gr ei piramidei Datorită formei lor dreptunghiulare, timpuriu
Mormintele egiptene erau numite mastabas -
Arabă pentru „bancă ”.
Bi rt h a piramidei

17
18
Sec r et al capelei Gr e at Pyramid a fost ridicată unde familia putea să -l viziteze pe decedat,
să facă ofrande și să le aducă omagiu. Deoarece aceste capele sunt dreptunghiulare,
egiptenii moderni le numesc mastabas - în arabă pentru bancă .
Din exterior nu prea arată , ca niște depozite construite din blocuri de calcar, dar în interior
sunt spectaculoase. The
„depozitul” este împă rțit în camere, fiecare de dimensiunea unui living mare. Unele
mastaba au vreo duzină de camere, imitâ nd cum ar fi ară ta casa unui nobil îndră git de acum
4.500 de ani. Nu aspectul este spectaculos, ci ceea ce este pe pereți.
Sculpturile frumoase arată viața de zi cu zi a vechilor egipteni, lă sâ nd zeii să știe cum să -i
trateze pe cei decedați. Dacă unui om îi plă cea vâ nă toarea de rațe în mlaștini, iată -l pe
perete, stâ nd în barca lui de papirus, aruncâ nd cu bă țul spre o rață . Scenele de-a lungul
Nilului sunt prezentate atâ t de detaliat încâ t puteți identifica speciile de pești de sub apă .
Într-o scenă , un hipopotam dă naștere, iar nou-nă scutul iese din mama sa. Așteptâ nd cu
neră bdare nașterea este un crocodil flă mâ nd.
Alți pereți îl arată pe decedat cu întreaga sa familie – soție, fii, fiice, chiar și slujitorii să i.
Este echivalentul egiptean antic al unei fotografii de familie. Ideea a fost că , dacă le-ai ară ta
pe toți împreună , atunci ar fi toți împreună în viața de apoi. Defunctul nu a fost îngropat în
aceste camere minunat decorate; era în camera de sub mastaba. În încă perile supraterane,
familia se putea aduna ocazional pentru o masă și să -și aducă omagiul defunctului.
Egiptenii aveau o vorbă : „A rosti numele mortului înseamnă a-l face să tră iască din nou”.
și tocmai asta s-ar întâ mpla în aceste camere.
Mastaba joacă un rol important pe calea că tre piramide. De la umila înmormâ ntare a lui
Ginger în nisip pâ nă la capelele nobililor din Vechiul Regat al Egiptului, nu există un mare
salt conceptual, doar o progresie evidentă . Chiar și eu mi-aș fi putut veni cu ideea de a
construi o structură mică deasupra unei înmormâ ntă ri pentru a o proteja. Cu toții putem
înțelege de ce s-a fă cut asta. Jean-Pierre se lupta cu un pas ceva mai departe pe drum, un
pas care era, într-adevă r, un salt cuantic. Mie mi s-a pă rut genială teoria lui rampă internă ,
dar nu sunt un expert în piramide. Ș tiam că dacă acest arhitect necunoscut din Paris avea să
fie luat în serios, avea nevoie de sprijinul unui adevă rat expert în piramide.
Întâ lnire cu Maestrul
Dieter Arnold lucrează la primul etaj al Muzeului Metropolitan de Artă din New York.
Pentru a ajunge la biroul lui, mergi prin fabuloasele galerii egiptene ale Met. În mijlocul
colecției se află o ușă nemarcată pictată în aceeași culoare ca și peretele.
În spatele acestei uși se află o lume pe care publicul nu o vede niciodată : birourile
Departamentului Egiptean. Este un labirint duplex de birouri, toate cu că rți stivuite sus pe
birouri, postere pe pereți care fac reclame la expoziții de artă egipteană la muzeele din
întreaga lume. Aici curatorii plă nuiesc expoziții, obiecte de cercetare oferite spre vâ nzare
Muzeului și unde Dieter Arnold își atâ rnă pă lă ria câ nd nu excava în Egipt.
Dieter a scris literalmente cartea – Construirea în Egipt – despre tehnicile de construcție
egiptene antice, dar nu este un academic din turnul de fildeș. Acum, la începutul lui 60 de
ani, arată mult mai tâ nă r și încă își pă strează fizicul muscular pe care l-a dezvoltat urcâ nd
Alpii în zilele sale mai tinere. Cu coama lui de pă r negru și argintiu, el nu este așa cum se
așteaptă publicul să arate un savant stră lucit. Ș i-a petrecut cariera excavand și
reconstruind piramide și mutâ nd blocuri mari de piatră . Câ nd am o întrebare despre
piramide, mă întorc la el. Așa că l-am sunat pe Dieter și i-am explicat că Jean-Pierre mi se
pă rea adevă rata afacere. Urmatorul
20
Sec r et al zilei Gr e at P yramid, Jean-Pierre, îmbră cat din nou în negru, m-a întâ lnit la
Muzeul Metropolitan de Artă și în spatele ușii nemarcate l-am prezentat lui Dieter pe Jean-
Pierre.
Dieter era în plină desfă șurare a raportului de să pă tură al sezonului să u și știam că timpul
lui era prețios. După un sezon petrecut pe teren în mișcarea pietrelor, înregistrarea
inscripțiilor și restaurarea pereților, echipa de să pă turi a lui Met își ia notițele și le
pregă tește pentru publicare. Aceasta nu este o sarcină ușoară și implică coordonarea
multor oameni cu abilită ți diferite – fotografi, artiști, excavatori, traducă tori de hieroglife;
toți trebuie să -și combine rezultatele pentru a forma o imagine coerentă a constată rilor
sezonului. Acesta a fost procesul pe care l-am întrerupt eu și Jean-Pierre într-o zi însorită
de vară în New York.
Dieter era cald și primitor, iar Jean-Pierre își fă cea repede treaba pe laptop. Am amâ nat să
urmă resc reacția lui Dieter.
La început a fost tă cut, din câ nd în câ nd a introdus un „Ja, ja” în ușor accent german, apoi
punâ nd câ teva întrebă ri despre o preocupare pe care o avea în legă tură cu teorie, iar la
fiecare ră spuns al lui Jean-Pierre, un alt „Ja. ”
Curâ nd, Dieter a discutat animat teoria. Cerusem cincisprezece minute, dar am stat mai
bine de o oră . Dieter nu a spus niciodată că este de acord cu teoria, dar în mod clar credea
că merită luată în considerare. Jean-Pierre trecuse testul. În timp ce plecam, Dieter a
menționat cu dezinvoltură că , la una dintre să pă turile sale timpurii în piramidă din anii
1980, ei au gă sit urme ale a ceva care semă na cu o rampă interioară , dar nu știau ce să facă
din asta. Teoria lui Jean Pierre pă rea din ce în ce mai probabilă .
În timpul întâ lnirii noastre, a devenit clar că , deși Jean-Pierre cunoștea probabil Marea
Piramidă mai bine decâ t oricine din lume, concentrarea lui era atâ t de restrâ nsă încâ t
aproape că nu cunoștea nicio egiptologie. El a crezut că trebuie să existe papirusuri care
discută aspecte specifice ale construcției piramidelor. Dieter și cu mine am explicat că nu
există . Experții consacrați în piramidă au avut imaginea de ansamblu, au înțeles contextul
în care a fost construită Piramida, știau cum este civilizația, dar Jean-Pierre a avut un caz
prost de viziune în tunel. Cunoștea blocurile Piramidei și tehnicile necesare pentru a
construi piramida mai bine decâ t oricare dintre experți, dar în afară de detaliile cu piulițe și
șuruburi, era un bebeluș în pă dure. Nici astă zi, după sute de ore petrecute cu el, nu sunt
sigur că Jean-Pierre este cu adevă rat interesat de Egipt; Piramida este pasiunea lui. Era clar
că avea nevoie de ajutor pentru a-și testa teoria.
Întâ lnirea cu Maestrul

21
Câ nd Jean-Pierre și cu mine ne-am despă rțit pe treptele Muzeului Metropolitan, a fost
bucuros. Ș tia că a avea de partea lui pe cineva la fel de bine privit ca Dieter era crucial
pentru credibilitatea lui. Întâ lnirea cu Dieter m-a convins că teoria lui Jean-Pierre ar putea
fi cea mai importantă descoperire arheologică a timpului nostru. Treaba mea ar fi să fac
conexiuni pentru el, să -l prezint altor persoane necesare pentru succesul proiectului și să -l
ajut să navigheze pe canalele foarte înguste ale birocrației egiptene.
Teoria rampei interne a fost diferită de alte descoperiri egiptologice. Mormâ ntul netulburat
al lui Tutankamon este standardul de aur pentru toate descoperirile arheologice. Gâ ndește-
te la toate comorile, la arta fabuloasă , la masca de aur și la sicrie. Nu devine cu mult mai
bine decâ t atâ t. Dar într-un fel, descoperirea lui Jean-Pierre este și mai bună . Adevă rat, nu
va produce niciun artefact. Dacă rampa este într-adevă r în interiorul Piramidei, aproape
sigur va fi goală . Emoția rampei interne este intelectuală .
Dacă teoria este corectă , ne oferă o fereastră că tre una dintre cele mai mari realiză ri
intelectuale din toate timpurile; arată câ t de avansați erau arhitecții egipteni antici în
planificarea piramidelor, câ t de departe au trebuit să vizualizeze pentru a depă și obstacole
incredibile. Într-adevă r, dacă Jean-Pierre are dreptate în privința detaliilor construcției,
Piramida ar putea fi cea mai extraordinară realizare inginerească din toate timpurile, un
monument în piatră pentru ceea ce este capabilă mintea umană în cea mai bună mă sură .
Câ nd am auzit prima dată teoria lui Jean-Pierre, am chemat niște prieteni egiptologi să o
încerce pe ei. Au fost și ei entuziasmați. Nu erau toți convinși, dar în mod clar aceasta era o
veste mare. Convinsă că teoria lui Jean-Pierre era cel mai important proiect la care puteam
lucra, am pus cu bucurie propriile mele cercetă ri pe plan secundar. Dacă teoria lui era
corectă , am vrut să fiu acolo câ nd a fă cut plimbarea lui pe acea rampă interioară lungă de o
milă .
Imhotep construiește
Piramida în trepte
Saqqara, Egipt, 2668 î.Hr
Arhitectul nostru este Imhotep, dar a fost mult mai mult decâ t un simplu arhitect. El a fost
medicul regal care mai tâ rziu avea să fie zeificat de greci și omni ca Esculapius, zeul
vindecă rii; era vizirul, echivalentul primului ministru al Egiptului, cea mai mare națiune de
pe pă mâ nt. El a fost Leonardo da Vinci al Egiptului, primul geniu înregistrat din istorie.
Avea, de asemenea, titlul surprinză tor de Creator de vase de piatră – poate un hobby de a te
relaxa după o zi grea la birou(e). Imhotep a tră it la începutul istoriei înregistrate a
Egiptului, pe vremea câ nd Egiptul tocmai își dă dea seama de mă reția sa.
Faraonul pe care l-a slujit a fost regele Zoser. (Pentru o scurtă descriere a că ută rii
mormâ ntului lui Imhotep, vezi Anexa I.)
Egiptul a dominat Orientul Apropiat din două motive: faraonul și Nilul, cel mai evident fiind
Nilul. În fiecare an, Nilul și-a depă șit malurile, depunâ nd pă mâ nt bogat și întunecat,
fertilizâ nd pă mâ ntul. Cu acest dar, Egiptul ar putea cultiva mai multe culturi decâ t era
necesar pentru a-și hră ni populația de aproximativ un milion. Cu toată această mâ ncare,
Egiptul și-ar putea permite o armată profesională permanentă . Alte ță ri au trebuit să -și
alcă tuiască armatele din fermieri, dulgheri și oricine altcineva putea fi adunat câ nd era
timpul să lupte. Egiptul avea armata pregă tită și așteptâ nd;

24
Sec r et al Greciei la Piramide nicio ţară nu putea rezista unei asemenea armate. Așa că în
fiecare an, armata egipteană a plecat, a terorizat alte ță ri și s-a întors acasă cu tot ce nu a
fost bă tut în cuie. Ră zboiul a fost o parte semnificativă a economiei egiptene, iar Nilul a
fă cut acest lucru posibil. Dar egiptenii aveau încă un avantaj față de ță rile vecine: faraonul.
Egiptul antic a fost inițial împă rțit în două segmente, Egiptul de Sus și Egiptul de Jos. Apoi,
în jurul anului 3200 î.Hr., un rege din sud, numit Narmer, a mă rșă luit spre nord, l-a învins
pe regele din nord și a unificat Egiptul în prima națiune din istorie. Povestea cuceririi lui
Narmer este spusă pe echivalentul egiptean al Magna Carta, Paleta Narmer.
Paleta ocupă locul de mâ ndrie la primul etaj al Muzeului Egiptean din Cairo, chiar după
intrare. Sculptată dintr-o singură bucată de ardezie, paleta are aproximativ două picioare
înă lțime și trei inci grosime. Pe prima față , Narmer este prezentat purtâ nd coroana albă a
sudului, în timp ce își învinge omologul din nord. Pe de altă parte, Narmer conduce o
paradă triumfală și poartă coroana roșie a nordului. El este primul rege al Egiptului de Sus
și de Jos. Simbolâ nd această unificare, paleta arată două creaturi mitologice cu gâ turile
lungi împletite.
Egiptul este o singură națiune și Narmer este regele ei. Timp de 3.000 de ani, icoana
Egiptului va fi faraonul care-și lovește inamicul, așa cum a apă rut pe Paleta Narmer.
Paleta Narmer este primul document istoric din lume. Pe de o parte, regele Narmer poartă
coroana albă a sudului, ară tâ nd că este regele acelei regiuni. Pe a doua parte a paletei,
Narmer a cucerit nordul și poartă coroana roșie. Egiptul a fost unificat.
Sunt fierbinte Bu i lds the St ep P yramid

25
Din acest moment, Egiptul ar avea ca conducă tor un rege, dar nu un rege obișnuit. Spre
deosebire de alți regi ai Orientului Apropiat antic, faraonii egipteni erau zei. Faraonii aveau
titlul de Rege al Egiptului de Sus și de Jos, dar erau și Fiul lui �e – zeul soarelui. Niciodată o
asemenea putere nu a fost concentrată în mâ inile unui singur om. Chiar și calendarul se
învâ rtea în jurul faraonului. Câ nd a fost încoronat un nou faraon, calendarul a început din
nou - ziua 1, anul 1 a domniei lui Sesostris. Câ nd Sesostris a murit, calendarul a fost resetat:
ziua 1, anul 1 al domniei lui Amenemhet.
Deci, câ nd Imhotep a început să construiască un mormâ nt pentru faraonul să u, el se afla
într-o poziție unică . Nu numai că a fost arhitectul regal, dar a fost și prim-ministrul celei
mai bogate națiuni de pe planetă . Avea toți banii de care avea nevoie și nu trebuia să -și facă
griji cu privire la aprobarea comitetelor. Dacă ar fi vrut faraonul, ar fi construit. Singura
limită era imaginația lui, iar genialul Imhotep a conceput ceva cu totul nou, o clă dire din
piatră .
La fel ca stră moșii să i, Zoser urma să fie îngropat sub pă mâ nt cu o mastaba uriașă deasupra
camerei funerare, dar mastaba lui nu avea să fie că ră midă de noroi; ar fi piatră — prima
clă dire semnificativă din piatră din istorie. Pe mă sură ce mastaba a crescut, Imhotep a
câ știgat încredere în capacitatea sa de a construi în piatră și a crescut dimensiunea
acesteia. Apoi a venit a doua lui mare idee. El avea să plaseze o altă mastaba deasupra
primei, apoi alta și apoi încă trei, creâ nd Piramida în trepte din Saqqara, prima piramidă
din lume. La 240 de picioare înă lțime, este la fel de înalt ca o clă dire modernă de două zeci și
cinci de etaje, baza sa acoperind cinci acri. Probabil de zece ori mai înalt decâ t orice altă
structură din Egipt, trebuie să fi fost o sursă de mâ ndrie pentru întreaga națiune. Ț ine
minte, aceasta era o țară în care chiar și regele locuia într-un palat din că ră midă de noroi.
Apoi, dintr-o dată , o clă dire uriașă de piatră se ridică din deșert. Trebuie să fi fost incredibil.
Oricâ t de fantastic ar fi fost, există semne că egiptenii tocmai învă țau să construiască în
piatră . Piramida în trepte este solidă , nu există camere înă untru și două indicii sugerează că
egiptenii nu stă pâ niseră pe deplin lucră rile de piatră . În primul râ nd, pietrele nu sunt
pă trate, laturile lor nu sunt precise, iar colțurile lor nu sunt unghiuri drepte adevă rate.
Deoarece sunt neregulate, nu se stivuiesc perfect și unele dintre forțe sunt îndreptate mai
degrabă spre exterior decâ t în jos, fă câ nd piramida instabilă . Pentru a nu se pră buși în
ultimele etape de construcție, Imhotep a înclinat pereții exteriori ai piramidei spre interior
pentru a contrabalansa.

26
Sec rt al Greciei Piramidei S
e Pasul P
p Piramida o
d din S
f Saqqara i
a este
f
e primul s
t piatra b
e clă direa i
g în h
n istorie
e
e exterior w
r ziduri o
s din t
f
e
Pasul P
p Piramida l
d lean i
n spre interior
pentru str
struc
uctur
tural
al st
stabilitate
abilitate.
y
Sunt fierbinte Bu i lds the St ep P yramid
27
forțele exterioare. Cu toate pietrele înclinate spre centrul piramidei, aceasta se sprijină
literalmente în sine.12
Al doilea indiciu că Imhotep tocmai învă ța cum să construiască în piatră este dimensiunea
blocurilor. Câ ntă resc mai puțin de 100 de kilograme fiecare, mic în comparație cu blocurile
de două tone care ar fi folosite în Marea Piramidă . Imhotep și muncitorii să i nu își dă duseră
încă seama cum să miște și să ridice pietre masive; pur și simplu simțeau drumul lor.
Blocurile arată ca niște că ră mizi de noroi uriașe, doar sculptate în piatră . Egiptenii imitau
ceea ce știau și cu care erau obișnuiți.
Piramida în trepte nu stă singură în deșert. Imhotep a construit un oraș virtual din piatră
pentru Zoser, complet cu capele, case, statui - literalmente un oraș pietrificat. Complexul
piramidal este înconjurat de un zid de incintă de piatră înalt de două zeci de picioare. La
fiecare câ țiva metri, o ușă falsă era tă iată în perete pentru a ară ta ca o ușă , dar există o
singură intrare reală .
Câ nd treci prin această intrare, există semne de jur împrejur că te afli la locul de naștere al
clă dirii din piatră . Majoritatea turiștilor nu o vă d; trebuie să știi ce să cauți. Intri într-un hol
lung, dar într-adevă r te afli într-un model de piatră a cum ară ta un palat antic construit din
lemn și stuf. Deasupra capului tă u, tavanul sculptat în piatră imită grinzile de lemn ale unui
palat. În stâ nga și în dreapta voastră sunt uși uriașe de două sprezece picioare înă lțime și
opt picioare lă țime, complete cu balamale, dar nu se vor închide niciodată ; sunt construite
din blocuri de piatră . Gâ ndește-te la Lego-uri uriașe și nu vei greși foarte mult. Pe mă sură
ce continuați în complexul piramidal al lui Zoser, mergeți între două râ nduri de coloane de
piatră , sculptate ca să arate ca mă nunchiuri de papirusuri. Priviți cu atenție și veți vedea că
aceste coloane nu sunt independente, sunt „angajate”, atașate de pereți; Imhotep probabil
nu era sigur dacă coloanele de piatră puteau sta singure.
Piramida în trepte este o aventură incredibil de îndră zneață pentru prima clă dire din
piatră . Te-ai aștepta ca structurile de piatră mai mici să vină mai întâ i și apoi să crească în
dimensiune pe mă sură ce Egiptul a lucrat pâ nă la ceva de dimensiunea piramidei în trepte.
Dar nu, nu există clă diri de piatră anterioare în Egipt.
Nu este că ar fi acolo și arheologii pur și simplu nu le-au gă sit încă . Există o mulțime de
ră mă șițe ale clă dirilor și mormintelor timpurii, dar toate erau că ră midă de noroi. Dacă ar fi
fost clă diri din piatră , unele s-ar fi pă strat. Fă ră experiență anterioară , Imhotep a construit
prima clă dire din piatră și cea mai mare structură din lume.
Piramida este un monument impresionant, dar camerele funerare
28
Sec r et al Greciei Piramidei de sub ea sunt la fel de impresionante. Coridoarele și camerele
se întind pe mai mult de trei mile. Imaginați-vă una dintre acele gră dini nebunești de
labirint englezești, doar mult mai mari și cioplite din roca de bază la o sută de metri sub
pă mâ nt, și veți avea o idee despre locul unde a fost depus Regele Zoser. Este mai mult ca
ceva la care te-ai aștepta sub Pentagon decâ t locul de înmormâ ntare al unui rege antic. În
mare parte sunt coridoare, dar din câ nd în câ nd există o cameră dreptunghiulară tă iată din
stâ ncă pentru a ține comorile faraonului. Unele dintre camere sunt încă pline cu mii de oale
și vaze de piatră pentru că lă toria lui Zoser în lumea urmă toare. În interiorul camerei
funerare, reliefurile sculptate îl arată pe rege alergâ nd în timpul ritualului Festivalului Heb-
Sed, asigurâ ndu-se că va fi tâ nă r pentru totdeauna.
Unii pereți sunt că ptușiți cu plă ci ceramice frumoase de culoare albastru-verde, imitâ nd
covorașele din stuf țesute care acopereau pereții palatului din că ră midă de noroi. Din nou,
Imhotep imita materialele de construcție ale celor vii într-o substanță mai durabilă ,
potrivită pentru eternitate.
Imhotep a conceput multe inovații pentru locul de înmormâ ntare al faraonului să u; cel mai
derutant se numește înmormâ ntarea sudică . La un sfert de milă la sud de Piramida în
trepte este o a doua cameră de înmormâ ntare pentru Zoser. Nu este o piramidă , iar astă zi
arată doar ca o gaură adâ ncă în pă mâ nt...
un puț duce la o singură cameră funerară sculptată în roca de bază . Prea aici frumoasele
plă ci ceramice albastru-verde decorează pereții și există scene cu Zoser alergâ nd în
Festivalul Heb-Sed, dar camera este într-adevă r prea mică pentru o înmormâ ntare. Unii au
sugerat că Zoser avea două morminte, unul nordic, unul sudic, pentru a sublinia că el era
regele atâ t al Egiptului de Sus, câ t și al celui de Jos. Cel sudic era un cenotaf, o cameră
funerară falsă .
Sneferu : Regele Piramidelor
Meidum, Egipt, 2613 î.Hr
Marea creație a lui Imhotep, Piramida în trepte din Saqqara, a stâ rnit o frenezie a
construcțiilor în Egipt, iar o națiune de fermieri a devenit o națiune de constructori. Este
chiar posibil ca Imhotep să fi continuat să proiecteze o piramidă a doua treaptă pentru
succesorul lui Zoser, regele Sekhem-Khet, a că rui piramidă a fost descoperită în anii 1950
(vezi Anexa II).
După ce a construit mai multe piramide în trepte, Egiptul a continuat să ridice monumente
și mai mari - iar una dintre cele mai ciudate dintre acestea este piramida Meidum.
Piramida de la Meidum se află izolată în deșert la aproximativ cincizeci de mile sud de
Saqqara. �Sunt vizitat de turiști, este un pas crucial în marșul Egiptului că tre Marea
Piramidă . De îndată ce vezi piramida Meidum, știi că ceva a mers prost. Ară tâ nd mai mult
ca o fortă reață medievală decâ t o piramidă , pare aproape sinistru. În anii 1960, Kurt
Mendelssohn, un fizician la Universitatea Oxford, a teoretizat că pereții piramidei s-au
pră bușit în timpul construcției, deoarece unghiul piramidei era prea abrupt.13 El credea că
movila de nisip de la baza ei ascundea vâ rful piramidei care venea. pră bușindu-se. Cu toate
acestea, să pă turile recente ale movilei arată că teoria colapsului este greșită ; movila este
formată în primul râ nd din nisip suflat de vâ nt. Egiptologii sunt acum de acord
30
Sec r et al Gr e at Pyramid că motivul stă rii de ruină a piramidei a fost că să tenii locali au
folosit-o ca carieră de piatră , dezbră câ nd-o de carcasa ei fină de calcar alb. Dar mai este un
mister. Piramida nu a fost niciodată folosită pentru înmormâ ntarea faraonului și nimeni nu
știe de ce.
Există un templu lâ ngă piramidă unde preoții ar fi fă cut ofrande pentru regele mort. Pe
partea de sus a templului sunt două stele -
pietre cu vâ rf rotund care serveau drept panouri de buletin al Egiptului antic. Dacă voiai
ceva cunoscut, îl sculptai pe o stela și îl puneai acolo unde îl putea vedea toată lumea. Cele
două stele de la Piramida Meidum ar trebui să aibă numele și titlurile regelui, dar sunt
complet goale; ele nu au fost niciodată inscripționate — un dezavantaj pe care regele nu a
folosit niciodată piramida. Camera funerară neterminată din interiorul piramidei oferă un
alt indiciu că piramida nu a fost niciodată folosită , dar în interiorul ei se află o piatră de
hotar în istoria construcției piramidei.
Camera funerară din interiorul piramidei Meidum este prima înmormâ ntare supraterană
din Egipt, o ruptură radicală față de conceptul de cameră funerară subterană a piramidei în
trepte. Proprietarul piramidei Meidum urma să fie îngropat în piramidă , nu sub ea. Pentru a
fi îngropat în interiorul unei piramide, trebuia rezolvată o problemă majoră de inginerie.
Dacă camera de înmormâ ntare se află în interiorul piramidei, atunci tavanul camerei
trebuie să susțină sutele de mii de tone deasupra acesteia. Construirea unei camere în
interiorul unei piramide nu a mai fost încercată pâ nă acum, iar arhitectul Piramidei
Meidum a venit cu o soluție ingenioasă - un tavan cu corbele.
Cu un tavan cu corbele, pereții se îngustează pe mă sură ce cresc. Pe mă sură ce construiți
peretele din blocuri de piatră , fiecare nivel este plasat la aproximativ șase inci față de cel de
sub el, astfel încâ t se suprapune și arată ca o scară inversată . Astfel, câ nd ajungi în vâ rf,
blocul care se întinde pe pereți și formează tavanul are doar câ țiva centimetri lă țime. Un
bloc de doar câ țiva centimetri lă țime nu se va cră pa sub greutatea de deasupra lui, astfel se
rezolvă problema modului de a construi o cameră interioară .
Inovarea unei camere în interiorul piramidei nu a fost singurul progres ingineresc la
Meidum; Piramida Meidum este, de asemenea, prima încercare de a o adevă rată piramidă .
A început ca o piramidă în trepte, dar la ceva timp, aproape de sfâ rșitul construcției sale,
arhitectul a avut ideea de a completa treptele. Nu știm de ce proiectul a fost abandonat, dar
trebuie să fi existat un motiv foarte întemeiat - un procent semnificativ din economia
Egiptului a fost turnat în crearea celei mai mari clă diri de pe pă mâ nt,
Un tavan cu corbele în piramida Meidum a fă cut posibilă existența unei camere funerare în
interiorul piramidei.
32
Sec r et al Greciei Piramidei totuși nu a fost folosit niciodată . Unii cred că blocurile de
carcasă exterioară nu au fost legate bine de restul piramidei și au început să alunece, dar
acest lucru este departe de a fi sigur.14 Știm că faraonul nu a fost niciodată îngropat în
camera funerară neterminată și printr-o lovitură de bine. noroc, știm cine a fost acest
faraon.
În timpul dinastiei a XVIII-a — la aproximativ o mie de ani după ce piramida Meidum a fost
abandonată — un scrib pe nume Akheperkare-seneb a vizitat piramida abandonată . Pâ nă
atunci, epoca construcției piramidelor se încheiase de mult și, fă ră îndoială , s-a plimbat
întrebâ ndu-se de construcția acesteia.
S-ar fi plimbat pâ nă la Templul Valley, la aproximativ un sfert de milă de piramidă . Probabil
că s-a intenționat ca faraonul decedat să fie mumificat în interiorul templului, dar nici
acesta nu a fost folosit niciodată .
Akheperkare-seneb a urcat pe drumul care lega Templul din Valea de piramidă și a ajuns la
capela mortuară de lâ ngă piramidă , unde preoții ar fi fă cut ofrande zilnice care asigurau
existența continuă pentru sufletul regelui lor. S-a oprit în această capelă în timp ce lumina
soarelui pă trundea. Ș i-a luat paleta de scrib, și-a înmuiat pensula de trestie în puțină apă ,
și-a atins blocul de cerneală neagră și a scris pe perete: „În a două sprezecea zi a lunii a
patra a vara, în anul 41 al regelui Tuthmosis al III-lea, scribul Akheperkare-seneb, fiul lui
Ammenmesu, a venit să vadă frumosul templu al regelui Sneferu.
El a gă sit-o ca și cum raiul ar fi în el și soarele ră sare în el.”
Apoi a adă ugat: „Fie ca cerul să plouă cu mir proaspă t, să picure tă mâ ie pe acoperișul
templului regelui Sneferu”. Datorită acestui graffito stră vechi, știm că Piramida Meidum a
fost construită de regele Sneferu, dar aceasta nu a fost singura sa piramidă .
Abandonarea piramidei Meidum a lă sat Sneferu fă ră un loc de înmormâ ntare, așa că a
trebuit să fie construită o a doua piramidă . Este chiar posibil ca, în timp ce Piramida
Meidum era în construcție, să fie construită și cea de-a doua piramidă a lui Sneferu. La
urma urmei, Zoser a avut două înmormâ ntă ri, Piramida în trepte și „înmormâ ntarea sa din
sud”, așa că Sneferu ar fi intenționat întotdeauna să aibă două piramide. A doua, la Dashur,
la aproximativ treizeci de mile nord de Meidum, este prima piramidă concepută de la
început să fie o adevă rată piramidă , una cu laturile netede.
Există o tendință populară de a atribui egiptenilor mai multe cunoștințe decâ t aveau de
fapt. Chiar și filozoful grec Platon credea că matematicienii legendari din trecutul să u, cum
ar fi Thales din Milet și Pitagora, au studiat în Egipt.15 Adevă rul este că Egiptul-

Sn efe ru: K i ng of the P yramides

33
Tianii aveau doar abilită ți matematice de bază și probabil că nu i-au învă țat pe greci
nimic.16 Nu este nevoie de matematică superioară pentru a construi o piramidă , dar este
nevoie de forță de muncă și de precizie aproape supraomenească , lucru pe care îl vom
vedea câ nd vom examina construcția Marea Piramidă . Arhitecții antici nu aveau cum să
calculeze capacită țile portante ale diferitelor materiale, așa că au lucrat prin încercare și
eroare. Pă strează blocuri deasupra unei grinzi de granit pâ nă câ nd se cră pă ; atunci știi ce
poate suporta. Acest tip de construcție poate duce la dezastru, iar în istoria construcției
piramidelor niciun dezastru nu iese mai mult în evidență decâ t cea de-a doua piramidă a lui
Sneferu, Piramida îndoită din Dashur.
Piramidele pot ară ta toate la fel, dar fiecare este unică , fiecare arhitect încercâ nd să -l
depă șească pe celă lalt. Bent Pyramid este prima piramidă care are două intră ri și două
camere de înmormâ ntare - este noul model îmbună tă țit, de lux. Câ nd au fost construite,
camerele funerare erau cele mai spectaculoase spații interioare de pe pă mâ nt. Corbelingul
folosit atâ t de tentativ în piramida lui Sneferu de la Meidum este perfecționat la Dashur,
unde se află Piramida îndoită . Toate cele patru laturi ale camerelor sunt pă șite spre
interior, astfel încâ t întreaga cameră se îngustează treptat spre vâ rf, oferind o vedere
amețitoare că tre tavan la cincizeci și cinci de picioare deasupra podelei. Una dintre cele
două camere funerare a fost, fă ră îndoială , destinată lui Sneferu, iar cealaltă a fost probabil
pentru Marea sa soție, regina Hetepheres, dar niciuna nu a fost îngropată înă untru.
Incredibil, și această piramidă a fost abandonată , dar în acest caz știm de ce.
La aproximativ două treimi în sus de fața piramidei unghiul de înclinare se îndoaie, dâ nd
piramidei forma și numele distinctiv. Curba este rezultatul unuia dintre cele mai
costisitoare dezastre de inginerie vreodată . Piramidele sunt corbele din interiorul
Piramida îndoită se ridică în sus
pentru cincizeci și cinci de picioare pe toate patru
laturi. În centru se află
scară construită de Antichi-
legă turi Serviciul.
34
Sec r et al Gr e at Pyramidului nu a fost niciodată construit pe nisip; nisipul se mișcă ,
blocurile se mișcă și piramida s-ar pră buși. Piramidele sunt construite pe piatră de bază , iar
Piramida îndoită nu face excepție. Cu toate acestea, un colț al piramidei s-a sprijinit pe un
strat de pietriș, fă câ nd acel colț instabil. În primele etape de construcție nu au existat
probleme, dar pe mă sură ce piramida a crescut și masa ei a crescut, greutatea blocurilor de
la colțul care se sprijină pe pietriș a fă cut ca acele blocuri să se deplaseze. Această mișcare a
fost transmisă în interiorul piramidei, iar pereții camerei funerare superioare s-au cră pat și
au început să se miște spre interior. Într-o încercare disperată de a opri camera să
explodeze, inginerii antici au înțepat bușteni de cedru uriaș de 50 de picioare din Liban
între pereții opuși pentru a-i împiedica să se pră bușească . Aceasta a stabilizat piramida, dar
în mod clar nu mai era potrivită pentru înmormâ ntarea lui Sneferu. Ar putea, totuși, să
servească drept înmormâ ntare simbolică , una dintre cele două înmormâ ntă ri pe care le
aveau acum faraonii, una pentru Egiptul de Sus și una pentru Egiptul de Jos. Piramida a fost
finalizată câ t mai repede și mai ieftin posibil și, de aceea, unghiul ei a fost schimbat. Avâ nd
o pantă mai ușoară în vâ rf a redus foarte mult numă rul de blocuri din treimea superioară a
piramidei și, de asemenea, a redus greutatea camerei funerare fragile. Îmi pot imagina
discuția dintre arhitecți câ nd camera funerară a cră pat: „Spune-i tu faraonului”. — Nu,
spune - i faraonului. Sneferu se afla acum într-o poziție foarte dificilă . Construise cele mai
mari două clă diri de pe pă mâ nt și niciuna nu era potrivită pentru înmormâ ntarea lui.
Timpul se scurgea pentru bă trâ nul faraon.
Sneferu nu a renunțat la piramide. Cu două dezastre în spate, și-a construit a treia piramidă
la Dashur, la doar o milă de piramida îndoită nefolosită . Pentru că stră lucește roșu în
lumina soarelui, este cunoscut sub numele de
Piramida Ed. Există indicii clare că Sneferu nu risca cu acesta; trebuia să reușească . Spre
deosebire de toate piramidele anterioare, are o pantă ușoară de 42 de grade, comparativ cu
53 pentru piramidele Bent și Meidum. Panta ușoară a realizat două lucruri: în primul râ nd,
a redus numă rul de pietre necesare pentru construirea piramidei.
Sneferu îmbă trâ nea și dorea să reducă timpul de construcție. În al doilea râ nd, o pantă mai
ușoară a redus șansele de mai multe dezastre în construcții. În
�ed Pyramid, nu există indicii de probleme de construcție, iar Sneferu a fost, fă ră îndoială ,
îngropat în interiorul acesteia, prima adevă rată piramidă din istorie.
Cele trei piramide ale lui Sneferu — Meidum, Bent și �ed — constituie cea mai intensă
explozie de construcție din istorie. Sub un singur faraon,

Sn efe ru: K i ng of the P yramides

35
Egiptul a construit cele mai mari trei clă diri de pe pă mâ nt, a dezvoltat prima adevă rată
piramidă și a inventat tavanul cu corbele, astfel încâ t înmormâ ntă rile să poată fi deasupra
solului, sus în piramidă . În programele de televiziune și că rțile populare despre piramide,
accentul este aproape întotdeauna pe Regele Khufu, constructorul Marii Piramide de la
Giza. Cu toate acestea, este cu adevă rat tată l lui Khufu, Sneferu, cel care a învă țat Egiptul
cum să construiască piramide. La o mie de ani după moartea lui Sneferu, câ nd cineva fă cea
ceva impresionant, el spunea: „De pe vremea lui Sneferu nu s-a mai fă cut așa ceva”.
În Egiptul antic, meseria de arhitect era adesea transmisă din tată în fiu. Arhitecții celor mai
mari piramide construite vreodată ...
Marea Piramidă și piramida regelui Kephren — erau unchi și nepot. Câ nd bă ieții își vă d tații
și unchii construind lucruri mă rețe, vor și ei să facă . Așa a fost cu Jean-Pierre și tată l să u.
Piramida Roșie a fost a treia piramidă construită de regele Sneferu.
S-a nă scut un arhitect
În anii imediat care au urmat Primului Ră zboi Mondial, Franța a experimentat un model de
naștere ciudat, dar ușor de înțeles. Familiile aveau un singur copil. Ț ara fusese devastată de
ră zboi, vremurile erau grele și energiile tuturor erau îndreptate spre reconstruirea ță rii.
Fenomenul a afectat societatea franceză timp de generații. Cu familia nucleară tipică de
tată , mamă și singur copil, o mare parte din generația urmă toare va crește fă ră unchi,
mă tuși sau veri. Acești „singuri copii” nă scuți după Primul Ră zboi Mondial aveau să devină
majori în timpul celui de-al Doilea Ră zboi Mondial și vor suporta cea mai mare parte a
greută ții acelui ră zboi. Tată l lui Jean-Pierre a fost unul dintre ei.
Tresat prin școala de inginerie pentru a putea ajuta efortul de ră zboi construind piste
pentru forțele aeriene, Henri Houdin a câ știgat foarte repede multă experiență . În același
an a absolvit É cole des
�
Arts et Métiers, enée Mesana absolvea ca medic și își înființa cabinetul lâ ngă Paris. Cu mulți
medici de sex masculin plecați în ră zboi, serviciile ei erau necesare urgent pentru populația
civilă și și ea câ știga rapid experiență . Una dintre primele ei apeluri la domiciliu imediat
după ră zboi
�
trebuia să o trateze pe bunica bolnavă a lui Henri, dar Henri și Enée nu au vorbit niciodată .
Totuși, el l-a observat pe „medicul destul de tâ nă r din decapotabil”.
38
Sec rt al Piramidei Grece Câ nd ră zboiul s-a încheiat în cele din urmă , a fost bucurie, dar o
mare parte din Franța fusese din nou distrusă de bombele germane și a trebuit să fie
reconstruită . Dacă ai putea construi un pod sau ai repara un drum, ai avea un viitor
promiță tor.
Cu peste 7.000 de poduri care au nevoie de reconstrucție, tinerilor ingineri li s-au dat
responsabilită ți extraordinare. Astfel, în 1947, Henri Houdin, în vâ rstă de două zeci și patru
de ani, a fost însă rcinat cu reconstrucția Podului Conf lans din afara Parisului. Primul dintre
numeroasele sale succese, podul a fost finalizat în termen și în buget. În curâ nd i s-au dat
alte proiecte și responsabilită ți majore. Deși încă nu vorbiseră , cariera lui Enée era paralelă
cu cea a lui Henri; practica ei creștea și abilită țile ei creșteau într-un ritm postbelic. Câ nd s-
au întâ lnit la nunta unui prieten comun, cei doi tineri profesioniști au fost imediat atrași
unul de celă lalt; în mai puţin de un an s-au că să torit. Pe mă sură ce s-au instalat în
apartamentul lor din Paris și și-au planificat familia, niciunul nu ar fi putut prevedea că
copiii lor vor fi crescuți în Africa.
În 1949 s-a nă scut Bernard, primul lor copil, iar în anul urmă tor Henri a fost trimis în
Coasta de Fildeș pentru a evalua proiectele de construcții. Coasta de Fildeș era un
protectorat francez și, cu ră zboiul în spate, Franța avea resursele pentru a-și dezvolta
coloniile. Henri a descoperit că Coasta de Fildeș avea nevoie de infrastructură atâ t de
enormă încâ t trebuia înființată o întreagă companie pentru toată clă direa. În curâ nd, Henri,
Enée și copilul Bernard s-au stabilit la Abidjan.
În 1951 s-a nă scut Jean-Pierre, iar acum familia era completă .
Câ nd nu avea grijă de cei doi bă ieți, �enée a servit ca medic de companie, tratâ nd
muncitorii bolnavi sau ră niți și pe oricine avea nevoie de serviciile unui medic. Henri
construia constant – drumuri, baraje, turnuri de apă , școli – dar datorită experienței sale în
Franța, podurile au devenit specialitatea lui. Franța avea încă o mulțime de surplus de
ră zboi și câ teva dintre podurile din Coasta de Fildeș au fost construite din poduri Mulberry
construite pentru invazia de Ziua Z din Normandia. Cel mai mare proiect al lui Henri a fost
uriașul Pod Houphouet Boigny care leagă două cartiere ale capitalei, Abidjan, prin
întinderea unei lagune.
Înainte de a putea fi construit podul, a trebuit să fie finalizat un studiu pentru a se asigura
că solul subacvatic pe care se vor sprijini digurile ar putea susține un pod. Guvernul l-a
trimis pe Jean Kerisel, specialist la sol, pentru a efectua testele necesare. La scurt timp după
sosirea sa, Kerisel s-a îmbolnă vit și era dornic să se întoarcă în Franța, dar mama doctor a
lui Jean-Pierre l-a vindecat și a ră mas în Coasta de Fildeș pentru a-și finaliza studiul. O
legatura

A n A rc hit ec t Is Bor n

39
Henri și Renée Houdin în Africa la începutul anilor 1950.
format între inginerul Henri şi specialistul la sol. Poate că a fost faptul că soția lui Henri o
vindecase pe Kerisel, poate a fost dificultă țile comune de a construi podul, dar cei doi
bă rbați au ră mas prieteni pe viață . La aproape o jumă tate de secol de la primul lor proiect
împreună , ambii încercau să -și dea seama cum a fost construită Marea Piramidă .
Podul pe care l-au construit a fost o minune inginerească a vremii, cu o autostradă
deasupra și două tuneluri de beton acționâ nd ca grinzi sub autostrada prin care circulau
trenurile. Secțiuni din tunelurile de beton au fost turnate pe pă mâ nt și apoi ridicate la locul
lor cu macarale uriașe pe șlepuri. În cei trei ani de construcție, Bernard și Jean-Pierre și-au
însoțit frecvent tată l pentru a urmă ri construcția.
Câ nd a fost inaugurat în martie 1958, focuri de artificii fabuloase au luminat cerul nopții,
lucru pe care frații își vor aminti pentru tot restul vieții.
40
Sec rului Gr e at Pyramid Bernard îi plă cea să viziteze locurile de muncă împreună cu tată l
să u, dar Jean-Pierre era cel care dorea să știe cum funcționează totul. A crescut jucâ ndu-se
printre buldozere, macarale, tomberoane și camioane, toate vopsite în portocaliu
stră lucitor, deoarece în Coasta de Fildeș solul este portocaliu roșcat de laterită și praful nu
se vede pe mașinile de culoare portocalie.
A crescut în Coasta de Fildeș în anii 1950 a fost raiul pentru cei doi bă ieți. Au urmat o
școală de cartier și s-au împrietenit cu ușurință atâ t cu bă ieții din localitate, câ t și cu copiii
angajaților companiei de construcții. Erau fotbal, piscine, iar în weekend Henri umplea
deseori vagonul Chevrolet Bel Air cu familia și prietenii bă ieților și mergea la plajă sau la un
șantier pentru un picnic. Chiar și boala ar putea fi transformată într-o aventură . O epidemie
de tuse convulsivă a lovit Coasta de Fildeș, iar atâ t bă ieții, câ t și doi dintre copiii vecinului
au ajuns cu ea. În anii 1950, un remediu de ultimă oră pentru complicațiile pulmonare ale
tusei convulsive implica decomprimarea plă mâ nilor într-un zbor de mare altitudine. Mama
medic a lui Jean-Pierre i-a împachetat pe cei patru copii și i-a dus într-o plimbare dus-întors
cu un Douglas DC-3. Toți pacienții au supraviețuit. A fost o copilă rie minunată , de neuitat,
dar se apropia timpul pentru studiile superioare ale fraților și Africa trebuia lă sată în urmă .
Soții Houdin s-au întors la Paris și și-au cumpă rat un apartament lâ ngă Arcul de Triumf, iar
ambii bă ieți au urmat liceul Carnot, una dintre cele mai prestigioase școli din Franța. Jean-
Pierre s-a chinuit să -și obțină bacalaureatul, începâ nd cu matematică , dar terminâ nd cu o
diplomă în filozofie. În timp ce bă ieții erau la școală , Henri zbura în toată lumea construind
poduri și drumuri în Coasta de Fildeș, Tahiti, Noua Caledonie, Liban și Grecia. É née s-a
întors la școală pentru a studia medicina industrială . În anii 1960, cu mult înaintea timpului
ei, a fost unul dintre primii experți care au alertat publicul despre pericolele azbestului.
În 1970, Jean-Pierre a intrat la É cole des Beaux-Arts pentru a începe șase ani de studii de
arhitectură . În sfâ rșit viața a început cu seriozitate. Lucrâ nd cu jumă tate de normă într-o
firmă de arhitectură desenâ nd planuri și fă câ nd calcule, a învă țat aspectele practice ale
construcției în timp ce studia designul arhitectural la școală . După o carieră nedistinsă la
Liceu, Beaux-Arts a fost o bucată de tort. Fiecare student la arhitectură a trebuit să
proiecteze un proiect în ultimul să u an, iar casa solară de avangardă a lui Jean-Pierre a fost
un succes în râ ndul profesorilor să i.
A n A rc hit ec t Is Bor n
41
La scurt timp după absolvire, Jean-Pierre și-a luat planurile pentru casa solară și s-a
îmbarcat pe un DC-10 pentru Coasta de Fildeș, intenționâ nd să convingă guvernul să devină
solar. Nu ar avea nimic din asta, așa că s-a întors acasă și s-a ală turat afacerii de construcții
a tată lui să u ca arhitect în reședință .
În 1987 piața imobiliară a scă zut, iar Henri a decis să închidă compania și să se pensioneze.
Jean-Pierre a deschis un cabinet privat și a continuat să proiecteze apartamente și birouri
pentru clienți, dobâ ndind experiență în toate aspectele construcțiilor. Între timp, Jean-
Pierre și-a câ știgat și o soție, Michelle, o frumoasă artistă profund implicată în comunitatea
artistică din Paris.
Jean-Pierre se descurca destul de bine în noua sa practică de arhitectură încâ t el, Michelle și
un prieten inginer pe nume Laurent au cumpă rat brută ria de vizavi de apartamentul lor și,
în 1986, au deschis o cafenea numită Les Enfants Gâ tés (Copiii otten). pe care Jean-Pierre și
Laurent l-au proiectat ca un salon al anilor 1920. A fost un mare succes și a devenit curâ nd
un loc de întâ lnire pentru artiști, actori și scriitori. Cei trei au introdus ideea brunchului de
duminică la Paris și în curâ nd americanii se adunau acolo în weekend. Cafeneaua a avut un
astfel de succes, încâ t Michelle a reușit să deschidă Galeria 43 în subsolul de calcar de sub
cafenea. Tinerii artiști au fost invitați să -și arate arta gratuit, cu o previzualizare oferită în
cafeneaua de mai sus. Les Enfants Gâ tés a lansat carierele multor tineri artiști.
Timp de aproape un deceniu, cafeneaua și galeria au avut un mare succes, dar după zece ani
a devenit o pă lă rie veche. Michelle se temea că sunt
„fă câ nd rutina”. Trebuiau să meargă mai departe, dar spre unde și spre ce?
Practica de arhitectură a lui Jean-Pierre fusese bună cu ei, iar cafeneaua mergea atâ t de
bine din punct de vedere financiar încâ t au putut să o vâ ndă cu destui bani pentru a-și lua
timp liber și a că uta ceva nou. În toamna lui 1996, cuplul și-a închiriat apartamentul și a
plecat la New York în că utarea unei idei. Erau suficient de siguri încâ t și-au evadat cu stil, la
bordul Concorde. După aperitive și șampanie în sala de plecare Concorde cu colegul de
pasageri Calvin Klein și alte celebrită ți, aventurierii s-au urcat în avion la ora 11:00.
am și a decolat cu o mare împingere forțâ ndu-i să se întoarcă pe scaune ca niște piloți de
luptă cu reacție. La scurt timp după ce a lă sat în urmă coasta Bretaniei, Concorde a depă șit
viteza sunetului și a continuat să urce. După o oră , Machmetrul din fața avionului a indicat
Mach 2, de două ori viteza sunetului, iar avionul s-a nivelat la 54.000 de picioare. Totul era
tă cut și din ferestrele mici ale lui Concorde se puteau detecta
42
Sec r et al Greului la piramida curbura pă mâ ntului. După un prâ nz fabulos, prin cabină a
venit un anunț. Își începeau coborâ rea în JFK și urmau să aterizeze în două zeci de minute,
la 8:30, ora locală , cu două ore și jumă tate mai devreme decâ t pă ră siseră Parisul.
Că lă toriseră mai repede decâ t soarele.
Arhitectul în derivă
New York, 1996
Câ nd Jean-Pierre și Michelle au aterizat pe aeroportul Kennedy, nu aveau nicio agendă , dar
destui bani pentru a rezista timp de un an. Confortați în scena artistică , au închiriat
apartamentul unui prieten din Greenwich Village. La început, Jean-Pierre și-a petrecut
zilele plimbâ ndu-se prin oraș, absorbind arhitectura și energia. In mijloc-
Anii 1990, New York era locul în care se întâ mplau lucrurile și, deși Jean-Pierre nu știa ce îi
rezervă , simțea că le va gă si aici. Într-una din ră tă cirile sale, se trezi uitâ ndu-se într-o
vitrină a unui mare magazin de calculatoare de pe Fifth Avenue. Fascinat, a intrat să se uite
și a plecat cu un computer greu în brațe.
Internetul creștea rapid și Jean-Pierre și-a dat seama că această lume ar putea fi pentru el –
un computer, internet, fă ră birou, poate că ar putea lucra oriunde. Destul de clă diri din
beton și oțel, computerul a fost drumul lui că tre o nouă libertate. În același timp în care
Internetul creștea, arhitectura se schimba. Desene și lp ans nu mai erau
produs manual. Acum totul era proiectat pe computere.
Fascinat de noile programe de grafică disponibile pentru arhitecți, Jean-Pierre a petrecut
lună după lună învă țâ nd, experimentâ nd, vă zâ nd ce se poate face și întrebâ ndu-se cum ar
putea folosi aceste noi abilită ți. El
44
Sec r et al Gr e at Pyramid ar putea proiecta site-uri web. În timp ce Jean-Pierre și-a
îmbună tă țit cunoștințele de calculator, Michelle a vizitat în medie două zeci de galerii de
artă pe să ptă mâ nă , cuprinzâ nd scena artistică din New York. Ș i ea că uta o nouă direcție și
era interesată să vadă modul în care noile tehnologii afectează arta.
După câ teva luni la New York, erau gata să vadă America. Au condus o mașină închiriată la
Washington, DC, pentru a vedea capitala națiunii, apoi au zburat la Las Vegas. De acolo au
traversat cu mașina vestul american – Arizona, Colorado, New Mexico – și acolo Jean-Pierre
a devenit Omul în Negru. Nu a fost o declarație de modă ; a fost o decizie de spă lare.
Michelle a purtat mereu negru. Pe mă sură ce că lă toreau prin țară , foloseau spă lă torii – era
mai ușor dacă spă larea era într-o singură culoare.
În Colorado, au vizitat Barajul Hoover, unul dintre cele mai masive proiecte de construcție
din timpurile moderne. O bază cu o grosime de peste 600 de picioare susține pereți de 700
de picioare. Construit în timpul Depresiunii, 3,3 milioane de metri cubi de beton - o masă
mai mare decâ t Marea Piramidă - au fost turnați de 5.000 de muncitori în mai puțin de cinci
ani. O minune a ingineriei moderne, avea multe asemă nă ri cu Marea Piramidă , dar Jean-
Pierre nu ar fi știut asta timp de câ țiva ani. Au vizitat San Francisco și Los Angeles, iar apoi
au fost în sfâ rșit gata să se întoarcă acasă . La aproape exact un an după ce plecaseră pe
Concorde, s-au întors la Paris.
În octombrie, chiriașul care și-a închiriat apartamentul s-a mutat, așa că s-au mutat înapoi
în minunatul lor apartament, un duplex într-o clă dire emblematică din secolul al XVII-lea
din cartierul Marais din Paris.
S-au întors în medii familiare, dar nu în vechea rutină .
Aventura americană le epuizase contul bancar, așa că era timpul să se întoarcă la muncă . Cu
noile sale abilită ți de grafică pe computer, Jean-Pierre a început să proiecteze site-uri web
pentru arhitecți împreună cu prietenul să u inginer Laurent, care se reinventa și el. Afacerile
au fost bune; toată lumea dorea un site web. Jean-Pierre avea libertatea lui; putea să
meargă oriunde cu computerul și să -și câ știge existența.
La mijlocul anului 1998, el și Michelle au decis să taie cablul și mai mult.
Ș i-au vâ ndut apartamentul și au început o viață pe drum, din apartament în apartament,
fă ră adresă permanentă , fă ră taxe fixe. Ei ar „tră i cu normă întreagă ”. Urgența pentru viață
a venit de la Michelle. Ambii pă rinți muriseră devreme, iar a doua zi după moartea mamei
sale, în 1992, ea
A rc hit ec t A dr ift

45
s-a întors că tre Jean-Pierre și a spus: „Aș vrea să beau puțină Șampanie în fiecare seară ”.
Este un ritual pe care l-au pă strat din acea zi.
Viața era bună . Ideea pe care o că uta Jean-Pierre încă nu i-a venit. Câ nd s-a întâ mplat, ar fi
datorită a doi constructori: tată l să u și un arhitect egiptean antic.
Un pod tulburat ?
Abidjan, Coasta de Fildeș, 1997
După încercarea eșuată a lui Jean-Pierre de a vinde case solare guvernului Coastei de Fildeș,
nu s-a mai întors niciodată . Fratele să u, Bernard, însă , a menținut legă turi și are dublă
cetă țenie franceză și Coasta de Fildeș. Într-o că lă torie la Abidjan, a auzit zvonuri că podul
construit de tată l să u era în pericol să se pră bușească ...
chelurile slă beau. El și-a informat rapid tată l, iar Henri a anunțat autorită țile franceze,
deoarece Franța era încă responsabilă pentru pod. A fost înființată o comisie care să
studieze problema. Jean Kerisel, inginerul vindecat de mama lui Jean-Pierre, era
responsabil de chei și a fost plasat în comitet, la fel ca Henri Houdin.
După patruzeci de ani, cei doi lucrau din nou împreună . Întâ lnirile lor l-au determinat pe
președintele Chirac să aloce fonduri pentru inspectarea și monitorizarea podului. În acest
timp, în 1997, Kerisel i-a spus lui Henric noul să u interes.
În anii 1980, Cairo își construia noul sistem de metrou subteran, iar Kerisel fă cea parte din
echipa care efectua studiul solului. În timp ce se afla în Cairo, a fă cut mai multe că lă torii la
Giza pentru a vizita Marea Piramidă și a devenit fascinat de problemele de inginerie care
trebuiau rezolvate pentru a construi un astfel de monument. Pâ nă acum era oarecum un
expert în piramidă
48
Sec r et al clă dirii Gr e at Pyramid. La sfâ rșitul anului 1998, Jean Kerisel a fost intervievat
pentru un documentar de televiziune despre piramide și i-a spus lui Henri Houdin să -l
urmă rească .
Emisiunea, The Mystery of the Pyramids , prezentată de François de Closets, o cunoscută
personalitate a televiziunii franceze, a fost destul de bună .
A acoperit terenul obișnuit, discutâ nd despre posibilitatea rampei drepte și problemele
acesteia și apoi ideea unei rampe care tirbușonează în exteriorul Piramidei. Henri a fost
intrigat și ascultat cu atenție în timp ce egiptologii își prezentau teoriile despre cum a fost
construită Marea Piramidă . Jean-François Lauer, în vâ rstă de nouă zeci de ani, bă trâ nul om
de stat al experților în piramide, și-a spus teoria; chiar lâ ngă Lauer stă tea vechiul prieten al
lui Henri, Jean Kerisel. Dar Henri știa că teoriile lor erau greșite. Ei abordau soluția din
partea greșită – din exterior! Toată lumea pă rea să creadă că piramida este practic un cub
uriaș de zahă r...
tip construcție. Gă siți o modalitate de a îngră mă di blocuri din ce în ce mai sus și apoi lă sați
doar câ teva afară pentru a forma camerele din interior. Însă creierul inginerului lui Henri
începea; știa că nu funcționează așa. Trebuia să te gâ ndești mai întâ i la interior. Vizualizați
clă direa camerelor interioare - Camera Regelui, Camera Reginei, Marea Galerie. Ce tehnici
de construcție ar fi necesare? Ce fel de piatră ? Câ t de mari ar fi pietrele? Ră spunsurile la
întrebă ri ca acestea determină cum se construiește exteriorul piramidei. Emoționat de
ideea lui, și-a sunat fiul arhitect și a scapat: „Piramidele nu au fost construite din exterior, ci
din interior”.
Hemienu Planifică
Marea Piramida
Giza, Egipt, 2589 î.Hr. (Anul 1 în timpul domniei lui Khufu) A fost o zi importantă câ nd
Sneferu, regele Egiptului de Sus și de Jos, Marele Zeu, a murit în jurul anului 2590 î.Hr., dar
data morții sale și detaliile despre înmormâ ntarea unuia dintre cei mai mari faraoni ai
Egiptului a ră mas neînregistrată . Acest lucru ni se pare incredibil, tră im într-o societate
care dorește fiecare detaliu posibil al morții Prințesei Diana și încă dezbate cum a murit
JFK, dar lucrurile erau diferite în Egiptul antic. Moartea a fost o înfrâ ngere, iar scribii
egipteni au înregistrat doar victorii.
Istoria nu a fost menită să consemneze fapte obiective; a fost pentru a prezenta gloriile unei
națiuni pentru ca alții să le vadă și să se mire. Acest lucru le lasă egiptologilor sarcina de a
cerceta fragmente de informații pentru a pune cap la cap detaliile morții unui faraon.
Pentru domnia lui Sneferu, unul dintre cele mai importante fragmente este Piatra Palermo,
o bucată de diorit negru din Muzeul Regional de Arheologie din Sicilia. Inițial, piatra avea
mai mult de 6 metri lungime și pe suprafața sa lustruită erau inscripționate numele și
domniile a peste 200 de regi ai Egiptului. Fragmentul din Palermo are doar treisprezece
inci lă țime și zece inci lungime, dar enumeră cei mai timpurii faraoni, inclusiv Sneferu. Ea
relatează evenimentele majore din timpul diferiților regi
domnește și din ea află m că Sneferu a trimis o expediție comercială că tre
50
Sec r et al Greciei Piramidei Libanului pentru a obține cedru pentru construirea de bă rci și
ușile marilor temple ale Egiptului. Trebuie să fi fost o misiune de succes; patruzeci de
coră bii încă rcate cu bușteni uriași s-au întors acasă în Egipt. Fragmente precum Piatra
Palermo sunt fragmentele din care egiptologii reconstruiesc vieți antice, dar nu ne oferă
data exactă a morții unui faraon. Există două motive pentru aceasta. După cum am observat
mai înainte, egiptenii au vă zut moartea ca pe o înfrâ ngere, dar aveau și un calendar unic.
Egiptenii nu și-au numă rat anii consecutiv. Anul nostru 2008 va fi urmat de 2009, dar în
Egiptul antic, câ nd un nou rege precum Sneferu a urcat pe tron, calendarul a început din
nou cu: „Ziua 1, Anul 1 în domnia lui Sneferu”. Singurul motiv pentru care știm că Sneferu a
murit în 2590 î.Hr. este că câ teva evenimente, cum ar fi eclipsele totale de soare menționate
în înregistră rile egiptene antice, pot fi datate cu acuratețe în ceea ce privește calendarul
nostru. Să presupunem că un papirus egiptean antic scris în timpul domniei lui Amses cel
Mare menționează că a avut loc o eclipsă de soare. Folosind calendarul nostru, astronomii
calculează exact câ nd a avut loc eclipsa de soare și apoi egiptologii numă ră înapoi pentru a
obține datele pentru domniile regilor anteriori. Pe baza unor astfel de dovezi, cel mai bun
pariu al nostru pentru moartea lui Sneferu este 2590 î.Hr
Putem fi totuși siguri că atunci câ nd Sneferu a murit, tot Egiptul a jelit. Sub conducerea sa,
Egiptul a devenit o putere internațională , trimițâ nd expediții comerciale în Liban pentru
cedru și în Sinai pentru turcoaz și cupru. Sneferu a inaugurat epoca marilor piramide, dar
există un alt motiv pentru a crede că Egiptul a plâ ns trecerea sa. Este înregistrată pe
Papirusul Westcar, aflat în Muzeul Egiptean din Berlin.
Înainte ca egiptenii să inventeze papirusul, scrierea se fă cea pe tă blițe de lut. După ce au
fost inscripționate, tă blițele umede de lut au fost coapte într-un cuptor pentru a fi
conservate. A fost un proces costisitor și plictisitor de a forma o tabletă din lut, de a o
înscrie cu un stilou și apoi de a o coace. A trimite scrisori în stră ină tate nu a fost ușor;
trebuia avut mare grijă ca tabletele să nu se sfă râ me și să nu se spargă . Mesopotamienii
aveau chiar și plicuri speciale, tot coapte, pentru a-i proteja. Invenția papirusului (de la care
ne obținem cuvâ ntul „hâ rtie”) a creat un boom literar. Dintr-o dată , scrisul a fost ușor. Foile
de hâ rtie fă cute din fâ șii de plantă de papirus erau lipite împreună în suluri lungi pe care
puteau fi scrise cu o pensulă . Gata cu coacerea tă blițelor, fă ră probleme cu transportul
scrierilor — industria editorială a luat amploare. Egiptenii au scris totul pe papirus, texte
religioase, relată ri de luptă , vră ji magice,
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

51
chiar ficțiune. Papirusul Westcar, numit după proprietarul să u, conține o serie de povești
magice spuse de nepotul lui Sneferu, prințul Bauefre, regele Stephen al Egiptului antic.17
Una dintre povești ne spune că Sneferu se plimba prin palat într-o zi, simțindu-se plictisit,
cu o „boală de inimă ”. L-a sunat pe magicianul palatului să u, Djadja-em-ankh, și l-a întrebat
ce ar trebui să facă .
Magicianul ia sugerat Majestă ții Sale să ia o barcă pe lacul să u de plă cere și să invite
frumoasele domnișoare ale palatului să facă canotaj. Lui Sneferu i-a plă cut ideea și a
îmbună tă țit-o. El a poruncit să fie aduse două zeci de rochii de plasă pentru tinerele
domnișoare să le poarte în timp ce vâ sleau. Planul a funcționat. „Inima majestă ții sale a fost
fericită la vederea vâ slirii lor.” Totuși, brusc totul s-a oprit.
Unul dintre vâ slatorii dră guți era supă rat, după ce a scă pat peste bord o amuletă de pește
turcoaz pe care o purta. Sneferu s-a oferit să -l înlocuiască ; voia să continue canotajul, dar
tâ nă ra fecioară a plâ ns că nu vrea decâ t amuleta ei pierdută , nu alta.
Sneferu, încă o dată , l-a chemat pe ingeniosul Djadja-em-ankh. Magicianul a fă cut să se
despartă apele lacului, a recuperat amuleta și i-a înapoiat domnișoarei, iar vâ slitul a
continuat. Lucruri destul de impresionante de la un magician al palatului! Amintiți-vă , toate
acestea se întâ mplă cu o mie de ani înainte ca Moise să despartă Marea Ed. Dar, chiar și în
timp ce se întâ mplă poveștile magice egiptene antice, există ceva extrem de neobișnuit în
poveste. Ne oferă o perspectivă asupra personalită ții unui faraon.
Gandeste-te la asta. Sneferu este regele Egiptului, un zeu pe pă mâ nt, dar o servitoare a
palatului este suficient de confortabilă în prezența lui pentru a refuza oferta sa de a înlocui
amuleta. Ș i spre meritul lui Sneferu cu care nu ră spunde
„Fă -i capul”. E îngrijorat, înțelegă tor. Este un faraon care ar trebui să ne placă . Ne este greu
să înțelegem câ t de mult a tră it Sneferu, dar gâ ndiți-vă la asta astfel: această poveste ne
oferă cea mai veche anecdotă vreodată despre un personaj istoric. Sneferu este primul
individ din istorie.
La scurt timp după moartea lui Sneferu, trupul să u a fost transportat peste Nil, de la malul
de est la vest. Vestul a fost asociat cu moartea, deoarece religia egipteană era în primul
râ nd un cult solar și ei credeau că zeul soarelui, adică , a murit în vest la sfâ rșitul fiecă rei zile
și a renascut în zori în est. Cimitirele erau pe malul de vest, iar aici își înființau
îmbă lsă matorii atelierele, departe de cei vii.
Trupul lui Sneferu a fost transportat peste Nil la îmbă lsă matorii regali într-un
52
Sec r et al Gr e at Pyramid eleganta barcă funerară special construită pentru ultima
că lă torie a regelui.
Această navă uriașă de 150 de picioare avea o cabină specială pe punte pentru a adă posti
trupul regelui. Știm cum ară ta barca funerară a lui Sneferu din cauza ochilor ascuțiți ai unui
oficial al Serviciului de Antichită ți Egiptean.
În 1954, Serviciul de Antichită ți Egiptean cură ță resturile de lâ ngă Marea Piramidă a lui
Khufu de pe Platoul Gizeh, câ nd un tâ nă r arheolog, Kamal el-Mallakh, a observat că zidul
antic care înconjura Marea Piramidă nu era tocmai simetric - zidul de pe partea de sud era
cincisprezece picioare mai aproape de baza Piramidei decâ t de zidurile de pe celelalte
laturi. O inspecție atentă a relevat că peretele sudic fusese construit asimetric pentru a
ascunde ceva sub el. Zidul a fost dă râ mat, dezvă luind patruzeci și unu de blocuri masive de
calcar care acoperă o groapă tă iată în roca de bază .
După ce blocurile de calcar au fost îndepă rtate, excavatoarele au descoperit o barcă lungă
de 144 de picioare care fusese dezasamblată și plasată cu grijă în groapă . Cele 1.224 de
bucă ți de lemn fuseseră stivuite în treisprezece straturi și, în mod uimitor, lemnul era atâ t
de bine conservat încâ t s-a putut încerca reconstrucția ambarcațiunii. Deși semă na cu un
kit de model de barcă gigant, piesele nu au venit cu o broșură de instrucțiuni. A fost nevoie
de două zeci de ani de încercă ri și erori pentru a-l reconstrui. În acest proces, s-au aflat
multe despre cum erau construite bă rcile din lemn în Egiptul antic.18
Barca de sub piramidă , așa cum a devenit cunoscută , nu a fost construită ca o barcă
modernă . Bă rcile moderne sunt construite din interior spre exterior. Un cadru de nervuri
este bă tut în cuie împreună și apoi carena bă rcii — scâ ndura exterioară — este bă tută în
cuie pe coaste.19 Constructorii de bă rci egipteni antici au fă cut opusul. Au construit o barcă
din exterior înă untru și nu au folosit coaste! Coca bă rcii lui Khufu, gă sită lâ ngă Marea
Piramidă , este fă cută din scâ nduri uriașe de cedru, lungi de vreo șaptezeci de picioare și
groase de șase inci. Niciun copac care crește astă zi în Liban nu este suficient de înalt pentru
a oferi astfel de scâ nduri. Aceste scâ nduri au fost sculptate pentru a crea curba bă rcii.
(Constructorii moderni de bă rci abură și îndoaie scâ ndurile pentru a obține o curbă .) Încă
se pot vedea semnele de pe scâ nduri fă cute de daltele de cupru ale constructorilor de bă rci
în timp ce modelau scâ ndurile. Scâ ndurile nu au fost bă tute în cuie ca în construcția
ulterioară a bă rcilor, ci au fost legate împreună cu o frâ nghie puternică din câ nepă . Odată
ce coca a fost formată din aceste scâ nduri legate, lupte din lemn

Barca lui Cheops ar fi fost menită să -l transporte pe regele mort din tă râ mul celor vii în
tă râ mul morților.
54
Sec r et al Gr e at Pyramid au fost montate în interiorul carenei pentru a da rezistență
structurală a bă rcii. Acest tip de barcă , ținută împreună în întregime cu o frâ nghie, se
numește barcă cusută .
Reasamblarea a dus la un alt mister. Nimeni nu-și putea da seama cum fusese folosită
barca. Nu avea catarg sau vele, deci nu ar fi putut naviga. Zece vâ sle uriașe, lungi de
cincisprezece picioare, au fost gă site împreună cu barca, dar nu existau oarlocks și nici nu
era clar unde ar fi putut să stea vâ slașii pe punte. Cum era propulsată barca dacă nu naviga
și nu era vâ slit? Un alt puzzle era cabina de pe puntea bă rcii. Este complet închisă , fă ră
ferestre pentru ventilație sau lumină . Această cabină întunecată și fă ră aer oferă un indiciu
asupra funcției reale a bă rcii.
Să începem cu problema modului în care sa mișcat barca. Dacă nu ar fi fost autopropulsat,
ar fi putut fi remorcat de alte bă rci. Din picturile funerare știm că unele bă rci ceremoniale
erau trase de alte bă rci care aveau pâ nze și vâ sle utilizabile. Dar pentru ce ceremonie a fost
folosită barca lui Khufu? Aici intervine cabina fă ră aer. Barca lui Khufu a fost folosită o
singură dată , pentru înmormâ ntarea faraonului. Ne putem imagina cu ușurință corpul
faraonului în interiorul cabanei întunecate, fă ră aer, ferit de bocitorii care se întindeau pe
malurile Nilului. Această barcă a fost gă sită lâ ngă piramida lui Khufu și a fost a lui, dar
Sneferu ar fi avut, fă ră îndoială , o barcă asemă nă toare cu barca Giza pentru a-și transporta
trupul la îmbă lsă mă torii.
atelier în vest.
În timp ce Egiptul plâ ngea pentru Sneferu, o echipă pricepută de îmbă lsă matori a lucrat în
izolare timp de șaptezeci de zile pentru a-și pregă ti corpul pentru că lă toria sa finală în
lumea urmă toare. Au început prin a face o incizie de trei centimetri și jumă tate pe partea
stâ ngă a abdomenului, prin care aveau să scoată organele interne. Acești profesioniști
cunoșteau anatomie. Ei au înțeles că organele interne conțin apă care ar face ca corpul
faraonului să se descompună ; pentru ca trupul faraonului să reziste pentru eternitate, toată
umezeala trebuia îndepă rtată . Începâ nd cu splina, îmbă lsă matorii au lucrat cu atenție,
îndepă rtâ nd intestinele, stomacul și ficatul. Lucrâ nd în sus, au tă iat prin diafragma,
pă trunzâ nd în cavitatea toracică , îndepă rtâ nd cu grijă plă mâ nii fă ră a deranja inima.
Sneferu ar avea nevoie de inima lui pentru a-și aminti vră jile magice pe care trebuia să le
recite pentru a fi înviat. Egiptenii credeau că gâ ndești cu inima, ceea ce era perfect
rezonabil. Câ nd ești entuziasmat, inima ta este cea care bate repede, nu creierul. Acest
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

55
De aceea de Ziua Îndră gostiților trimitem inimioare mici de ciocolată , deși ar trebui să
trimitem creiere mici de ciocolată .
Odată ce organele interne au fost îndepă rtate, îmbă lsă mă torii au început cea mai dificilă
dintre toate procedurile chirurgicale, îndepă rtarea creierului.
Au împins un câ rlig de cupru asemă nă tor cu un cuier metalic îndreptat în sus prin pasajul
nazal. Spă rgâ nd un os subțire din spatele ochilor, instrumentul a intrat în cavitatea
craniană . Câ rligul de cupru a fost rotit în mod repetat pâ nă câ nd creierul a fost lichefiat.
Corpul faraonului a fost apoi ținut cu capul în jos și picioarele spre tavan, astfel încâ t
creierul să poată ieși prin nas. Odată cu finalizarea procedurilor chirurgicale,
îmbă lsă matorii au trecut la urmă toarea etapă de mumificare -
deshidratare a organismului.
Pentru a elimina fluidele corporale ră mase, îmbă lsă matorii au acoperit corpul lui Sneferu
cu 400 de kilograme de natron, un amestec natural de bicarbonat de sodiu și sare. După
treizeci și cinci de zile, corpul a fost complet deshidratat de pulberea albă care l-a pă strat,
iar Sneferu a fost învelit în sute de metri de in alb pur pentru a-și proteja corpul.
În timp ce vechii morți își îndeplineau sarcinile, preoții scandau imnuri pentru a asigura
învierea lui Sneferu și intrarea în lumea urmă toare. După șaptezeci de zile, perioada
prescrisă de religia egipteană , trupul mumificat al lui Sneferu a fost așezat în piramida sa
din Dashur.
În momentul în care trupul lui Sneferu era transportat peste Nil spre vest, calendarul
egiptean fusese deja resetat la Ziua 1, Anul 1 a domniei fiului să u Khufu. Ș i în timp ce
îmbă lsă matorii mumificau trupul lui Sneferu, se alegea un loc pentru piramida fiului să u. Îl
cunoaștem pe omul care s-a ocupat de selecție — Hemienu, arhitectul lui Khufu.
Ș tim destul de multe despre Hemienu pentru că pe pereții uriașului să u mormâ nt de pe
Platoul Gizeh sunt inscripționați cu biografia lui. Hemienu era fiul lui Sneferu — „Fiul
regelui din propriul să u corp” și astfel fratele lui Khufu, sau cel puțin fratele să u vitreg,
deoarece Sneferu avea mai multe soții. Nu este de mirare că Hemienu a devenit arhitect.
Fiind un tâ nă r prinț care a crescut în casa regală , probabil că a vizitat piramidele tată lui să u
în timp ce erau construite la Meidum și Dashur. De asemenea, ar fi vă zut puterea
extraordinară deținută de arhitectul tată lui să u.
Noi îl numim pe Hemienu arhitect, dar acest lucru nu este tocmai exact. „Arhi-
56
The Sec r et of the Gre at Pyramid tect” este un cuvâ nt „oman care înseamnă constructor de
arc. Arcurile au fost atâ t de esențiale pentru construcția omului încâ t au definit profesia. În
lumea antică , nu exista o distincție clară între arhitecți, oamenii care proiectau clă diri și
ingineri, oamenii preocupați de aspectele tehnice ale acelor clă diri. Titlul actual al lui
Hemienu era Supraveghetorul Lucră rilor Regelui. Asta însemna că era responsabil pentru
proiectare, dar a supravegheat și construcția tuturor piramidelor, templelor și palatelor din
Egipt. El, desigur, avea sub conducere un grup de alți supraveghetori ai lucră rilor, iar sub ei
se aflau maeștri pietrari, constructori de drumuri și experți în transport. Nu numai că știm
titlurile și responsabilită țile lui Hemienu, dar știm
cum ară ta. Un mai mare-
statuie în mă rime naturală în Germa-
Muzeul Hildesheim din New York prezintă
Hemienu la vâ rsta mijlocie, chel
și cu rulouri de gră sime în jurul lui
talie, semn de prosperitate. Este
nu un accident al istoriei că
Numele lui Hemienu a fost pre-
a servit pentru noi; arhitecții au fost im-
oameni importante din Egiptul antic.
În 332 î.Hr., la sfâ rşitul lui
istoria ei de 3.000 de ani, Egipt
a fost cucerit de Alexan-
der the Great, iar pentru urmă torul
trei secole a fost condus de
faraonii greci. Ultimul grec
a conduce Egiptul a fost faimosul
Cleopatra VII. În timpul acesta
Perioada de dominație greacă ,
Hemienu, arhitectul Marii Piramide, a fost ară tat de vâ rstă mijlocie, cu rulouri de gră sime
— semn de prosperitate.
Manetho, un preot egiptean
care vorbea greaca la fel ca a lui
limba maternă , a decis să scrie
o istorie a Egiptului, în greacă , pentru ca conducă torii să știe ceva despre trecutul minunat
al Egiptului. Ș i-a numit istoria Agyptiaca - Egipt -
și este centrat în jurul faptelor faraonilor.20 Manetho a fost primul care a organizat regii
egipteni în dinastii, o diviziune folosită și astă zi de egiptologi. Câ nd Manetho își scria
istoria,
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

57
Hemienu murise de mai bine de 2.000 de ani, dar realiză rile lui și ale altor arhitecți nu au
fost uitate. În rarele cazuri câ nd Manetho menționează un nume neregal, este aproape
întotdeauna un arhitect.
În calitate de arhitect al Marii Piramide, prima sarcină a lui Hemienu ar fi fost alegerea
șantierului. „Eligia cerea să fie pe malul de vest al Nilului. Osiris, zeul morților, era stă pâ nul
Occidentului și câ nd morea cineva, era numit un occidental. Hemienu știa că piramida
fratelui să u trebuie să fie în vest, unde se aflau toate celelalte piramide. �religia a fost o
considerație la selectarea site-ului; politica era alta. Memphis, vechea capitală a Egiptului,
se afla în nord, așa că este logic ca Piramida să fie în nord, lâ ngă scaunul puterii. Memphis
era situat chiar la sud de delta Egiptului, o mlaștină luxuriantă plină de pești și pă să ri care
se întindea pâ nă la Marea Mediterană . O sursă majoră de proteine din Egipt, delta a fost, de
asemenea, un loc de vâ nă toare preferat pentru elită .
Pentru mulți stră ini, Memphis era Egipt – nu era nevoie să se aventureze în sud. Ei intrau în
Egipt prin deltă și descarcă mă rfuri comerciale — cherestea, ulei, vin, lingouri de cupru —
la docurile din Memphis. Portul era în permanență plin de bușteni de bușteni de cedru,
coloranți exotici și mă rfuri mediteraneene de tot felul. Dar Memphis nu a fost doar un
centru economic; era sediul guvernului și un centru religios înfloritor. Faraonul avea un
palat la Memphis. Clă diri administrative din că ră midă de noroi cu sute de camere mici
pentru că rturari și funcționari se întindeau de-a lungul Nilului. Aici oamenii înregistrau
cantitatea de cereale produsă în Egipt, taxele și donațiile generoase ale faraonului că tre
temple. Acesta era locul în care fiecare egiptean stră lucitor dorea să lucreze. Dacă erai
student într-o școală din sat din sud, „a reuși” însemna să obții un loc de muncă ca scrib
local, să fii observat de un oficial în vizită și să te muți spre nord, în Memphis.
Împreună cu palatele și clă dirile oficiale erau temple ale diferiților zei. Aceasta era capitala
Egiptului, așa că toate interesele trebuiau reprezentate, dar Memphis avea și propria sa
triadă de zei patroni: Ptah zeul creator, Sekhmet soția sa și Nefertum fiul lor. Fiecare zeu
avea propriul să u templu mare ală turi de temple mai mici pentru ceilalți zei ai Egiptului.
Era un oraș alb stră lucitor glorios.21 Cel mai vechi nume al lui Memphis, Zidul Alb, se
referea la zidul de calcar care înconjura întregul oraș.
58
Sec rt al Greciei Piramidei Cel mai mare oraș de departe din tot Egiptul, Memphis avea o
altă distincție. Era situat pe malul de vest al Nilului. Aproape fiecare oraș mare era la est,
malul de vest fiind rezervat cimitirelor.
Poate că Memphis era atâ t de vechi încâ t a fost întemeiat înainte de stabilirea acestui
obicei. Nu putem fi siguri, dar fiind pe malul de vest a pus acest oraș minunat în imediata
apropiere de Saqqara — cel mai mare cimitir din Egipt.
Din cele mai vechi timpuri, Saqqara a fost locul de înmormâ ntare de elită al Egiptului.
Faraonii dinastiei 1 au morminte aici și timp de mii de ani, regii și regalitatea au continuat
să fie îngropați acolo. Saqqara este probabil cel mai dens sit arheologic din lume. Sapă
oriunde sub sutele sale de acri și vei gă si un mormâ nt important. Dar nu aici urma să fie
îngropat Khufu. „Eligia și politica au dictat zona generală a Piramidei; preocupă rile de
construcție au determinat locul exact.
Două milioane de blocuri de calcar, în medie de două tone și jumă tate fiecare, au fost
folosite pentru a construi Marea Piramidă . Fiecare milă dintre carieră și Piramidă ar
însemna ore suplimentare de transport al fiecă rui bloc, adă ugâ nd ani la timpul de
construcție, așa că a trebuit să se acorde mare atenție la selectarea amplasamentului. De
îndată ce un faraon a murit, urmă torul rege a început să -și planifice propriul mormâ nt.
Așadar, câ ndva în anul 2589 î.Hr., la scurt timp după moartea tată lui lor, arhitectul
Hemienu a navigat în sus și în jos pe Nil în zona Memphis, că utâ nd un loc potrivit pentru
piramida fratelui să u, pe malul de vest al râ ului, unde calcarul era ușor disponibil.
Nava care îl transporta pe Hemienu ar fi fost o mare afacere impună toare, asemă nă toare ca
mă rime și tehnică de construcție cu barja funerară gă sită îngropată pe Platoul Gizeh.
Hemienu avea catarg și vele pentru a merge spre sud cu vâ ntul. Pentru porțiunea de nord,
mergâ nd odată cu curentul, vâ slele au echipat cu vâ sle și au condus nava.
Hemienu a că lă torit cu echipa sa de constructori pricepuți. Un supraveghetor al carierelor
s-a asigurat că există o mulțime de piatră potrivită în zonă . Un supraveghetor al
transporturilor a stabilit dacă un port ar putea fi construit pe amplasament și dacă canalele
că tre Nil ar putea fi să pate cu ușurință . Trebuie să fi fost incredibil de emoționant, deoarece
toți stă teau pe puntea bă rcii lui Hemienu discutâ nd despre proiect, câ ntă rind meritele unui
loc față de altul. Erau pe cale să înceapă cel mai mare proiect de construcție din istoria
lumii și totul a fost pentru gloria faraonului lor. Construirea piramidei lui Khufu le-ar
consuma toată energia și atenția timp de zeci de ani.
O lovitură de geniu ingineresc l-a determinat pe Hemienu și echipa sa să aleagă
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

59
Podișul Gizeh. Nu avea să construiască Piramida lângă cariera de calcar; avea să -l
construiască în carieră . Pe vremea lui Hemienu, Platoul Gizeh era un afloriment vast,
pustiu, alb stră lucitor de calcar care acoperea mai mult de 100 de acri. Pe partea de nord a
coborâ t brusc pe nisipul de dedesubt, dar pe partea de sud era o pantă blâ ndă care ducea la
un al doilea, chiar mai mare, afloriment de calcar de peste trei sferturi de milă lungime și un
sfert de milă lă țime care ar putea fi folosit ca a doua cariera. Prin plasarea piramidei lui
Khufu pe Platoul Gizeh, Hemienu a putut extrage aproape toată piatra de care avea nevoie
chiar la fața locului.
În timp ce Hemienu și echipa sa stă teau pe platou, au putut vedea Piramida în trepte la zece
mile spre sud, la Saqqara. Apoi, în aerul limpede al deșertului, la zece mile dincolo de
Piramida în trepte, au putut distinge formele piramidelor îndoite și �ed. Sneferu tocmai
fusese înmormâ ntat în Piramida �ed, dar Bent le-a amintit tuturor că lucrurile pot merge
prost în construirea piramidei.
Hemienu vă zuse problemele cu care s-a confruntat Sneferu, tată l să u, câ nd și-a construit
piramida. Khufu avea aproximativ patruzeci de ani câ nd a devenit rege; nu a avut timp
infinit pentru ca piramida sa să fie finalizată și asta a figurat în proiectarea Marii Piramide.
Hemienu a decis că în Marea Piramidă vor fi trei camere funerare, fiecare la înă lțimi
diferite. Prima, o cameră de înmormâ ntare subterană , ar putea fi finalizată în primii cinci
ani de construcție și ar fi folosită dacă faraonul ar muri la patruzeci de ani. A doua cameră
de înmormâ ntare, în interiorul Piramidei, avea să fie finalizată câ nd Khufu avea peste
cincizeci de ani și ar fi folosită dacă ar muri atunci. A treia cameră de înmormâ ntare, sus în
Piramidă , avea să fie terminată câ nd Khufu avea şaizeci de ani şi ar fi locul final de odihnă al
faraonului dacă ar tră i atâ t de mult.
Amplasarea acestor trei camere a fost planificată încă de la începutul proiectului.
Dimensiunile lor interne au determinat volumul Piramidei, câ t de mare ar fi, lă țimea la bază
și așa mai departe. Câ nd turiștii se uită la Marea Piramidă , ei cred adesea că construirea
unei piramide înseamnă doar stivuirea blocurilor peste alte blocuri. Construirea Marii
Piramide a fost mult mai complexă decâ t atâ t.
Au fost două aspecte foarte diferite ale piramidei. Acolo era partea interioară cu camerele și
pasajele ei și era partea exterioară , solidă din jur. Fiecare aspect a necesitat materiale și
tehnici de construcție diferite.
60
Sec rt al piramidei Greciei În timp ce echipa de constructori privea peste platou, fiecare
bă rbat trebuie să fi vorbit despre specialitatea lui - despre calitatea și cantitatea pietrei,
despre unde să taie un canal că tre Nil, unde să construiască portul, unde să gă zduiască
muncitorii și așa mai departe. Cea mai specifică întrebare la care trebuiau să ră spundă a
fost exact unde pe platou să construiască Piramida. Era clar că ar trebui să fie în partea de
est a platoului, partea cea mai apropiată de râ u. Acest lucru ar permite ca materialele și
proviziile să fie transportate pe barje de transport și descă rcate aproape de șantier,
reducâ nd din nou timpul de transport. Această preocupare a restrâ ns poziția finală a
Piramidei la partea de est a Podișului Gizeh, dar exact unde în partea de est? Era de dorit o
înă lțime mare pe platou, astfel încâ t Piramida să poată fi vă zută de kilometri, dar Hemienu
nu a ales cel mai înalt punct de pe platou. De ce nu acolo, în locul mâ ndriei? Pentru că
Hemienu avea un master plan pentru platou.
Cel mai înalt punct al platoului se află pe latura de sud, unde panta blâ ndă coboară spre
aflorimentul sudic de calcar care urma să fie extras. Panta formează o rampă naturală ,
facilitâ nd transportul blocurilor de piatră pe platou. Dar dacă piramida lui Khufu ar fi
construită în cel mai înalt punct, chiar în vâ rful pantei, asta ar bloca panta pentru viitoarele
proiecte de la Giza folosind cariera de sud.
Podișul Gizeh era suficient de mare pentru șase sau șapte piramide, iar Hemienu intenționa
să creeze un loc de înmormâ ntare al dinastiei a IV-a pentru familia regală . Așezâ nd
piramida în colțul de nord-est, a lă sat deschisă panta de la sud care ducea din carieră , astfel
încâ t alte două piramide mari să poată fi construite în viitor.
Hemienu a gâ ndit la scară largă , atâ t în spațiu, câ t și în timp. Anii urmă tori ar oferi mai
multe exemple ale cunoștințelor și abilită ților acestui geniu, de la organizarea a mii de
muncitori pâ nă la selectarea materialelor perfecte pentru fiecare parte a Piramidei.
Hemienu a fost un micromanager care a supravegheat cel mai mare proiect de construcție
din istoria lumii.
Chiar înainte de a fi extras un singur bloc, Hemienu a calculat că va dura două zeci de ani
pentru a construi Piramida. El știa că a durat zece ani și șapte luni pentru a construi
piramida tată lui să u la Dashur și că aceasta se ridica cu o rată de treizeci de picioare pe an.
Ș tia asta pentru că a vă zut cum se construia. O știm datorită lucră rii marelui egiptolog
german �ainer Stadelmann.
Stadelmann și-a petrecut cariera studiind piramidele Egiptului și în
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

61
anii 1980 au efectuat un studiu detaliat al piramidelor lui Sneferu de la Dashur.
În timpul acestui sondaj, el a observat scrierea antică pe mai multe blocuri ale
�ed Pyramid pe diferite niveluri. Inscripțiile erau de pe vremea construcției Piramidei și
dă deau datele câ nd au fost puse blocurile. În epoca lui Sneferu, datele erau adesea
înregistrate în termenii recensă mâ ntului anual sau bianual de vite la nivel național. Astfel,
într-un bloc, pe cursul al treisprezecelea al Piramidei scrie: „Ziua 14 în a doua lună de vară ,
în anul celui de-al 15-lea recensă mâ nt de vite”. Un alt bloc, la doar trei cursuri mai sus,
scrie: „a 30-a zi a lunii a 3-a din sezonul inundațiilor, în anul celui de-al 16-lea recensă mâ nt
de vite.”
Folosind datele pe care Stadelmann le-a gă sit înscrise pe blocuri, un alt egiptolog, �olf
Krauss, specialist în cronologie, a concluzionat că a fost nevoie de aproape unsprezece ani
pentru a construi piramida �ed.22 Această estimare ar putea fi oprită cu aproximativ un
an. Datele de pe blocuri erau de obicei înscrise la carieră , așa că este posibil ca blocurile să
fi fost depozitate acolo ceva timp înainte de a fi transportate la Piramidă . Totuși, pariul meu
este că estimarea lui Krauss nu este departe. Din diferitele date înscrise pe blocuri, el a
putut calcula, de asemenea, că Piramida s-a ridicat cu o rată relativ constantă de
aproximativ treizeci de picioare pe an. La început, acest lucru pare surprinză tor, deoarece
există mult mai multe blocuri în cursurile inferioare decâ t în cele superioare, așa că ați
putea crede că cursurile inferioare ar dura mult mai mult pentru a construi decâ t cele mai
sus. Cu toate acestea, este nevoie de mult mai mult efort pentru a ridica un bloc pâ nă în sus
decâ t pentru a seta un bloc pe loc în partea de jos. A fost nevoie de unsprezece ani pentru a
construi Piramida �ed, dar cea a lui Khufu avea să fie mai mare, iar interiorul să u va fi mai
complicat.
Calculele lui Hemienu i-ar fi spus că două zeci de ani era o estimare rezonabilă dacă nimic
nu mergea prost. Un lucru de care era sigur, ar fi nevoie de mii de muncitori pentru a
finaliza proiectul în doar două decenii, poate pâ nă la 25.000 pe Platoul Giza.23
Populația Egiptului era doar puțin mai mare de un milion, așa că această forță de muncă
reprezenta o parte semnificativă a bă rbaților apți ai ță rii. La începutul proiectului, scena
trebuie să fi fost un pic ca America în timpul celui de-al Doilea Ră zboi Mondial. recrutorii au
mers în toată țara în că utarea unor bă rbați patrioti să nă toși. Familiile în sus și în josul
Nilului contribuiau cu soți și fii pentru o cauză națională . Nu te gâ ndi la sclavi; Hollywood a
greșit asta. Aceștia erau bă rbați liberi
Platoul Gizeh era suficient de mare pentru
gă zduiește trei piramide mari.

64
Sec r et al Greciei Piramidei dornic să lucreze pentru gloria faraonului lor. Arheologii au
gă sit graffiti scrise de carieri pe blocurile care se află acum în interiorul Marii Piramide.
Aceste notă ri gră bite cu cerneală roșie ne oferă o fereastră spre cum era viața pentru acești
bă rbați. Muncitorii de nivel inferior au fost organizați în bande de muncă de zece, iar
numele pe care și le-au ales pentru ei înșiși arată atâ t mâ ndrie, câ t și bucurie de a tră i. Un
grup a fost „Khufu Is Pure”; o alta,
„Fie ca coroana albă a lui Khufu să întă rească navigația.” Mulți dintre bă rbații care au venit
la Giza nu ieșiseră niciodată din satele lor și că lă toriseră distanțe mari pâ nă la un loc despre
care doar auziseră . Din nou, la fel ca cel de-al Doilea Ră zboi Mondial, pentru mulți ar fi
experiența definitorie a vieții lor.
Pentru egiptologii moderni, muncitorii erau un mister – pă rea că toate urmele lor ar fi
dispă rut. Cum este posibil acest lucru? Trebuie să fi avut case, magazine, tot ce are nevoie
un oraș în plină expansiune. Apoi, în anii 1970, un tâ nă r egiptolog de la Universitatea din
Chicago a început să caute muncitorii pierduți. Mark Lehner a ajuns la egiptologie pe un
traseu ciudat și mistic. În adolescență , s-a îndră gostit de o organizație numită Asociația
pentru cercetare și iluminare. Membrii, care erau adepți ai psihicului Edgar Cayce, credeau
că înregistră rile unei civilizații antice pierdute erau ascunse sub Sfinx.
Asociația încă există , dar a avut perioada de glorie în anii 1960, câ nd New Age mă tura
America. În că utarea cunoștințelor arcane, Lehner a vizitat Egiptul, a început să citească
că rți și reviste de egiptologie și a fost curâ nd deziluzionat de revelațiile lui Edgar Cayce, dar
nu de Egipt. S-a întors la școală , a învă țat să citească și să scrie hieroglife, cum să sapă un sit
arheologic, iar astă zi este una dintre cele mai importante autorită ți ale egiptologiei de pe
Platoul Giza.
În anii 1970, în mod surprinză tor se știa puțin despre Platoul Giza.
Au fost o mulțime de investigații ale piramidelor. Mormintele nobilimii din dinastia a IV-a
care înconjoară piramidele au fost să pate temeinic de egiptologii germani și americani la
începutul secolului al XX-lea, dar nimă nui nu pă rea să -i pese de muncitorii umili sau de
locul în care locuiseră . Lehner și-a început că utarea lor cercetâ nd întreaga zonă Giza.
Prima etapă a unui sondaj arheologic este uimitor de simplă . Plimbați-vă prin zonă și priviți
pe pă mâ nt. Chiar și după mii de ani, există adesea indicii chiar la suprafața site-ului. De
obicei, aceasta este doar ceramică - mâ nerul unui borcan cu apă , fundul unei că ni - dar așa
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

65
fragmentele pot oferi informații despre cine a locuit acolo. La fel cum stilurile noastre de
vesela s-au schimbat de-a lungul anilor, oalele și borcanele egiptene antice s-au schimbat. O
ceașcă de bă ut folosită de muncitori pe vremea lui Khufu este diferită de cea folosită o mie
de ani mai tâ rziu de un artist care pictează mormâ ntul lui Tutankamon. Nu numai că
fragmentul vă poate spune perioada în care a fost folosită o ceașcă , dar vă poate spune și
starea utilizatorului. Cupele elitei erau mult mai fine decâ t cele folosite de muncitori.
Fiecare echipă de să pă turi are un expert în ceramică care poate citi aceste fragmente din
vieți stră vechi.
Câ nd efectuați sondajul de suprafață , există și alte indicii care vă pot ajuta să restrâ ngeți
zona pe care o că utați. Lehner știa că muncitorii
satul nu ar fi fost chiar pe Platoul Giza. Era un bun imobiliar de prim rang, rezervat
piramidelor regale și mormintelor nobililor. Muncitorii ar fi locuit chiar sub platou, la
câ țiva pași, dar în ce direcție? Orașele antice aveau de obicei ziduri de incintă pentru
protecție. Satele muncitorești aveau și ele ziduri în jurul lor, dar cu alt scop. De obicei,
exista o singură intrare, iar acest lucru îi permitea supraveghetorului satului să urmă rească
cu atenție cine venea și pleca. Câ nd Lehner a gă sit ră mă șițele unui zid lung de piatră la doar
o jumă tate de milă sud-est de Marea Piramidă , el a început să pă turile. Curâ nd, ceea ce a
devenit cunoscut sub numele de Orașul Pierdut a început să iasă din nisipurile
deșertului.24
Tot ce ar avea nevoie un sat înfloritor de muncitori flă mâ nzi era acolo. Pereții ră mași ai
unei brută rii aveau doar un picior înă lțime, dar locul era presă rat cu forme de pâ ine de lut
în formă de con. Aceste forme au fost odată umplute cu aluat, stivuite sus într-un cuptor și
coapte. Orice egiptolog vă poate spune că dacă gă siți brută ria, fabrica de bere nu poate fi
departe. Egiptenii au bă ut bere și aveți nevoie de drojdie pentru a face bere. Era o chestiune
simplă pentru bere să -și ia drojdia de la brutar. Brută ria și beră ria nu au fost singurele
descoperiri ale lui Lehner. Peste oraș, a gă sit un grâ nar în care erau depozitate cantită ți
uriașe de cereale. Era o curte spațioasă , plină cu șapte silozuri rotunde de că ră midă de
noroi, fiecare de aproximativ opt picioare diametru.
Probabil că sunt mai multe în apropiere, sub un teren de fotbal modern unde astă zi bă ieții
joacă în umbra Piramidei construite de stră moșii lor.
Câ nd Lehner a gă sit ră mă șițele mă celă riei, un alt expert din echipă a intrat în acțiune.
Paleozoologii pot privi un os de animal antic și vă pot spune dacă este genunchiul unei
capre sau osul urechii unui porc. Dacă excavați un oraș antic și doriți să știți ce mâ ncau
locuitorii, acești oameni sunt cruciali. Analiza
66
Sec r et al Gr e at Pyramid oasele gă site în apropierea mă celă riei a relevat că muncitorii au
mâ ncat destul de bine. Li se furnizează carne de vită , oaie, capră și, ocazional, carne de porc.
Aceasta nu era dieta obișnuită a să racului. Muncitorul tipic mâ nca rareori carne;
Elementele sale de bază erau pâ inea, berea și ceapa. Dacă muncitorii faraonului ar fi fă cut o
muncă grea, ar avea nevoie de multe proteine și calorii; trebuiau hră niţi bine. Deoarece era
dificil să pă strați carnea proaspă tă în Egiptul antic, multe dintre aceste provizii erau
probabil livrate cu copita și sacrificate zilnic, la nevoie.
Existau și clă diri administrative în care scribii și funcționarii țineau evidența tuturor
bunurilor furnizate forței de muncă . Lehner a descoperit chiar și o casă mare pe care o
numește Conac, unde locuia un înalt funcționar care supraveghea satul muncitoresc. Dintre
toate clă dirile descoperite în cei treizeci de ani în care a excavat Orașul Pierdut, cea mai
ciudată , descoperită în 1999, este cunoscută sub numele de Galeria. Este o clă dire lungă de
100 de picioare a că rei caracteristică principală este un despă rțitor din că ră midă de noroi
care curge chiar în mijloc, împă rțind galeria în două secțiuni fiecare de aproximativ șase
picioare lă țime.
Arată ca piste de bowling siameze. Pe mă sură ce să pă turile au continuat, tot mai multe
galerii au fost descoperite în Orașul Pierdut. Deocamdată , cel mai bun pariu este că
funcționau ca bară ci, dormitoare pentru muncitori, care se întindeau unul lâ ngă altul,
ară tâ nd foarte mult ca două râ nduri de sardine într-o cutie.
Cele trei decenii ale lui Lehner de să pă turi în Orașul Pierdut i-au fă cut pe muncitori să
prindă viață . Ș tim ce au mâ ncat, cum au dormit. Știm că au existat și alte zone ale orașului
în care avea loc țesutul și unde meșterii scoteau dă lți de cupru necesare pentru a extrage și
modela blocurile Piramidei. A fost un stup de activitate și toată lumea lucra pentru gloria
faraonului.
Câ nd această armată de muncitori a început să se reverse în Giza, primele lor locuri de
muncă au fost să -și construiască case, brută rii, fabrici de bere – tot ce avea nevoie un oraș
cu 25.000 de locuitori pentru a se întreține. Toate clă dirile erau simple lucruri fă cute din
că ră mizi de noroi. Nicio piatră scumpă nu putea fi irosită pe simpli muncitori. În aceste case
modeste era puțin mobilier, doar un cufă r țesut din frunze de palmier pentru a ține haine și
niște rogojini de stuf pe care să stea și să doarmă . Unii dintre muncitori au fost puși la
muncă la să parea canalului de patru mile că tre Nil, astfel încâ t proviziile să poată fi
transportate pâ nă la locul de muncă .
Deși cinci șesime din blocurile Piramidei ar proveni din carierele de la Giza, mai mult de un
sfert de milion de tone de piatră specială proveneau încă din carierele din afara
amplasamentului și trebuiau transportate la Giza. Așezare-
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

67
Este aproape de neconceput blocuri de granit de șaizeci de tone pe să nii de pe Nil pe peste
patru mile de teren nisipos denivelat. Era mult mai ușor să -i plutești pe Nil și prin canal
pâ nă la locul respectiv. Câ nd egiptenii transportau blocuri de piatră pe uscat, nu foloseau
roți.
Un motiv este că roțile se scufundă în nisip, dar altul este că nu aveau un metal suficient de
puternic pentru ca osiile să susțină blocuri de câ teva tone. Așa că , câ nd blocurile s-au
desprins din barjele de transport din portul amplasamentului, erau deja pe să niile și au fost
transportate la mică distanță pâ nă la Piramidă . Unele dintre pietrele de șaizeci de tone
aveau două zeci și patru de picioare lungime și patru picioare groase și erau așezate pe să nii
uriașe de treizeci de picioare, fă cute din bâ rne groase de cedru. Apoi, cu un supraveghetor
stâ nd deasupra blocului de granit strigâ nd instrucțiuni, sute de muncitori au tras de
frâ nghii pentru a ridica blocul.
Existau două cariere în afara amplasamentului; cea mai apropiată era la opt mile în amonte
de Giza, peste râ u, pe malul estic. Calcarul de la Giza era galben, dur, neuniform și plin de
fosile, potrivit doar pentru umplerea interioară a Piramidei pe care nimeni nu l-ar vedea
vreodată , nu suficient de fin pentru a acoperi ceea ce avea să devină exteriorul neted și alb
al Piramidei. În acest scop, aproape un sfert de milion de tone de acoperire alb pur ar fi
tă iat dintr-un munte stră lucitor de calcar de 500 de picioare. Lucră torii de piatră au folosit
dă lți de cupru de patru inci lă țime și ciocane de lemn. Cuprul este moale și se plictisește
rapid, dar, din fericire, calcarul este, de asemenea, moale și se desparte pe linii drepte, așa
că cuprul a fost adecvat pentru sarcină . Cu toate acestea, trebuie să fi existat o mică armată
de muncitori necalificați tabă ra la fața locului, a că ror sarcină era doar să ascute daltele în
timp ce acestea se tocesc.
Calcarul are o proprietate neobișnuită care o face ideală pentru exploatare. Este moale câ nd
este extras pentru prima dată , dar se întă rește câ nd aerul îl lovește. Astfel, era cel mai ușor
să terminați blocurile fine de pe șantier câ nd acestea erau încă moi.
Blocul mediu de față câ ntă rea mai mult de două tone și avea trei picioare înă lțime, așa că
mai mulți bă rbați l-au putut lustrui simultan. Astă zi locul unde au fost extrase aceste
blocuri se numește Tura. În timpul celui de-al Doilea Ră zboi Mondial, britanicii au depozitat
muniție în tunelurile excavate de muncitorii din cariera lui Khufu. După ră zboi, cariera a
fost redeschisă pentru piatra de construcție modernă , iar tunelurile antice și urmele
muncitorilor au fost distruse.
A doua carieră în afara amplasamentului de care Hemienu avea nevoie era la 500 de mile
sud de Giza, la granița de sud a Egiptului, la Aswan. Aici un fel foarte diferit
68
S-a gă sit Sec r et al Greciei Piramidei de piatră — granit. De o sută de ori mai greu decâ t
calcarul și extrem de greu de extras și modelat, a creat o mare provocare. Calcarul nu putea
fi folosit pentru a acoperi spații mari; nu este suficient de puternic, dar granitul este. Pâ nă
pe vremea lui Hemienu, granitul era folosit cu moderație pentru că este atâ t de greu de
lucrat. Dar Hemienu a hotă râ t că camera de înmormâ ntare a regelui să u din interiorul
Piramidei va fi construită în întregime din granit de Aswan. A fost nevoie doar din motive
structurale. Camera de înmormâ ntare a lui Khufu urma să fie înaltă în interiorul Piramidei,
cu sute de mii de tone de piatră deasupra acoperișului ei.
Cumva, tavanul trebuia să susțină această greutate enormă deasupra lui. În piramidele
anterioare de la Dashur, un tavan cu corbele a rezolvat această problemă , dar Hemienu
avea un alt plan: ar face-o fă ră corbeling. Nu știm cine a luat decizia de a renunța la
corbeling. Poate că regele însuși a decis că vrea ceva și mai mare decâ t camera de
înmormâ ntare a tată lui să u. Poate a fost ideea lui Hemienu. Nu putem fi siguri, dar știm că
scopul era o cameră funerară cu tavan lateral.
Acest lucru ar crea un spațiu mai deschis decâ t un tavan cu corbele care a devenit din ce în
ce mai mic spre partea de sus. O astfel de cameră ar avea nevoie de granit, mult din el.
Calculele lui Hemienu ar fi indicat că mai mult de 3.500 de tone au trebuit extrase,
modelate și transportate pe Nil pâ nă la Giza. Deoarece știa atâ t exact câ t de sus va fi camera
funerară în piramidă , câ t și ritmul cu care piramida se va ridica în fiecare an, știa că granitul
pentru camera funerară nu va fi necesar pâ nă în al doisprezecelea an de construcție. De
asemenea, știa că va dura ani pentru a elibera atâ t de mult granit din cariera din Aswan și
că lucrarea trebuia să înceapă imediat.
Granitul era prea greu pentru a fi lucrat folosind cupru, singurul metal disponibil pentru
dă lți. Fiecare bloc ar trebui să fie șters și modelat cu roci dure de dolerită , unele câ ntă rind
șaisprezece kilograme. Astă zi, 4.500 de ani mai tâ rziu, cariera antică este încă presă rată cu
sute de roci rotunde, negre. Muncitorii lui Hemienu au ridicat și au scă pat în mod repetat
aceste kilograme pe granit, ciobind doar milimetri la un moment dat. Folosind acest proces
laborios, au modelat în cele din urmă patruzeci și trei de grinzi de granit lungi de două zeci
și patru de picioare, câ ntă rind de la treizeci la șaizeci de tone fiecare. Adă ugați la acestea
sute de blocuri mai mici, multe cuburi de patru picioare, dar încă câ ntă rind multe tone
fiecare și pare o sarcină aproape imposibilă doar cu unelte de piatră . Dar Hemienu își
fă cuse calculele. Dacă bă rbații ar fi fost trimiși la Aswan acum, la începutul lui

H emienu P la ns the Gr e at P yramid

69
Vechile dolerite obișnuiau să extragă granit.
proiectul, blocurile de granit ar trebui să fie gata pentru camera de înmormâ ntare a
faraonului atunci câ nd au fost necesare, exact câ nd Piramida se apropia de 150.
picioare în înă lțime.
Probabil cinci sute de oameni au fost trimiși să deschidă noile cariere de la Aswan. În
doisprezece ani aveau să furnizeze mai mult granit decâ t a folosit Egiptul în întreaga sa
istorie. Un numă r și mai mare de oameni au fost trimiși la Tura pentru a începe să extragă
blocurile fine de carcasă de calcar care ar face piramida faraonului să stră lucească în
lumina soarelui. Încă din primele etape ale construcției Marii Piramide, Hemienu a avut
patru cariere în funcțiune simultan: 1) Podișul Gizeh însuși a fost extras în jurul bazei de
treisprezece acri și jumă tate a Piramidei pentru a furniza calcar pentru miezul interior. 2)
Chiar la sud de platou, cariera de sud a furnizat mai mult calcar de calitate scă zută pentru
miezul interior. 3) Cariera Tura, la doar câ teva mile spre sud și peste râ u, a oferit calcarul
fin și neted pentru învelișul exterior al Piramidei. 4) Cariera din Aswan, la 500 de mile sud,
a produs tot granitul pentru camerele interioare ale Piramidei.
Într-o perioadă de două zeci de ani, aceste patru cariere ar furniza peste două milioane de
blocuri de piatră pentru a construi Marea Piramidă , în medie, peste 100.000 de blocuri pe
an. Bă rbații au lucrat probabil a
70
Sec r et al Gr e at Pyramid o zi de zece ore, ceea ce ar însemna că un bloc finalizat a fost
extras, transportat și împins la loc la fiecare trei minute — 365 de zile pe an timp de
două zeci de ani! Ne întrebă m care este mai remarcabil, construcția Marii Piramide sau
organizarea socială necesară pentru a realiza acea construcție.
A trebuit construite bă rci pentru a transporta sute de mii de blocuri masive de piatră . Trei
mii cinci sute de tone de granit au fost expediate din cariera Aswan în primii doisprezece
ani de construcție.
Adică aproximativ 300 de tone pe an care trebuiau să facă că lă toria de treizeci de zile spre
nord, pâ nă la Giza. Mult mai mult decâ t atâ t a trebuit să fie expediat din cariera Tura, dar a
fost doar un transport de opt mile. Barjele de transport trebuiau să fie suficient de
rezistente pentru a susține blocurile grele și pentru asta necesitau cherestea robustă , dar
Sneferu, tată l lui Khufu, rezolvase deja această problemă .
Câ nd Sneferu își construia piramidele, a trimis o expediție în Liban pentru a face schimb cu
papirus, aur și obiecte fin lucrate pentru cedrii masivi din Liban. Khufu trebuie să fi fă cut
același lucru pentru piramida sa.
Deși Piramida este uriașă , iar cantită țile de piatră , oameni și provizii par copleșitoare,
uneori lucrurile sunt mai simple decâ t par. Câ nd am început să mă gâ ndesc la câ te bă rci
erau necesare pentru a transporta calcarul fin alb pentru paramentul Piramidei din cariera
Tura, am avut viziuni cu Nilul înfundat cu șlepuri. La urma urmei, a fost nevoie de sute de
mii de tone de piatră pentru a face față celor patru laturi ale Piramidei. Așa că lasă -mă să -ți
pun o întrebare. Câ te bă rci trebuiau construite pentru a transporta toată piatra aceea? Unul
dintre elevii mei a ră spuns la întrebare foarte inteligent.
O dată pe an predau un curs opțional de egiptologie la Institutul Webb pentru Arhitectură
Navală . Un loc uimitor, una dintre cele mai bune școli de arhitectură navală din lume,
numită după William Webb, care în timpul Ră zboiului Civil a proiectat Monitorul , faimosul
cuirasat de fier din Nord. Webb a devenit cel mai bun designer de nave din America; câ nd a
murit și-a lă sat averea pentru a fonda Institutul Webb. El a vrut tot ce e mai bun pentru mai
bine, așa că fiecare student beneficiază de o bursă completă și, deoarece doar două zeci sunt
acceptați în fiecare an, este extrem de competitiv. Poate ai vă zut școala. Este un vechi conac
în stil edwardian din Long Island Sound - și era Wayne Manor într-unul dintre filmele
Batman .
Oricum, din moment ce copiii sunt atâ t de înțelepți, am decis să -mi pun clasei întrebarea pe
care v-am pus-o: de câ te bă rci au fost necesare pentru a transporta
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

71
pietrele de parament de la carieră pâ nă la locul piramidei? Am vrut ca clasa să se gâ ndească
la problemă și să -mi dea ră spunsurile lor la urmă toarea noastră întâ lnire, dar nu trecuseră
mai mult de treizeci de secunde câ nd un elev a ridicat mâ na și a spus: „Doi”. Incredibil,
probabil că are dreptate. El știa că blocurile din față aveau aproximativ trei picioare
adâ ncime și calculase de câ te tone de piatră erau necesare pentru o piramidă de 480 de
picioare înă lțime cu o bază de 756 de picioare. Apoi a calculat numă rul de zile de lucru în
două zeci de ani. Să presupunem că sunt 300 de zile pe an, deci pe parcursul a două zeci de
ani ar fi 6.000 de zile lucră toare. O barcă ar putea face cu ușurință că lă toria de opt mile de
la Tura la Giza într-o zi, așa că , dacă o barcă a luat patruzeci de tone și ai avea două bă rci, ai
putea transporta cu ușurință 250.000 de tone de piatră la fața locului în două zeci de ani.
Asta se bazează pe presupunerea că fiecare barcă a transportat patruzeci de tone. De
asemenea, trebuie să ne amintim că Marea Piramidă nu a fost singurul monument aflat în
construcție pe Platoul Gizeh; era un întreg complex funerar. Existau trei piramide mici
pentru reginele lui Khufu, un templu mortuar și o cale, toate necesitâ nd calcar. Acest lucru
ar fi crescut cantitatea totală de calcar folosită și ar fi crescut numă rul de bă rci de transport
necesare.
Ș tim că transportul acestei pietre a fost în limitele capacită ților bă rcilor egiptene din cauza
unei scene sculptate pe templul reginei Hatshepsut la aproximativ 1.000 de ani după ce a
fost construită Marea Piramidă . Ni se arată mutarea celor două mari obeliscuri ale lui
Hatshepsut de la Aswan la templul Karnak. Fiecare obelisc câ ntă rea aproximativ 250 de
tone și ambele au fost așezate pe o singură șlep.25 Astfel, o șlep de patruzeci de tone pentru
mutarea pietrelor care se confruntă nu ar fi reprezentat dificultă ți pentru muncitorii lui
Khufu. Chiar dacă au decis să aibă bă rci mai mici capabile să miște doar cinci tone sau două
blocuri, vorbim totuși de doar câ teva zeci de bă rci. Desigur, ar trebui să transportați mai
multe pietre în anii anteriori decâ t în anii urmă tori, deoarece piramida este mai mare în
partea de jos decâ t în partea de sus și veți avea nevoie și de bă rci suplimentare pentru a le
înlocui pe cele deteriorate, dar totuși este o sarcină gestionabilă . .26
Porturile, navele, casele și canalele au fost doar câ teva dintre resursele necesare pentru a
construi Piramida lui Khufu. Mili și mile de frâ nghie groase trebuiau țesute pentru a
transporta milioanele de blocuri pe să nii că tre pozițiile lor finale în Piramidă . În carierele
de calcar, au fost necesare mii de dalte de cupru pentru a elibera blocurile din matricea lor
și a le tă ia în dimensiunea și forma dorită . Pe parcursul urmă torilor două zeci de ani, ar fi
nevoie de peste 250 de tone de cupru pentru daltele faraonului.27
72
Expedițiile de mineri au fost trimise în deșertul Sinai, singura sursă de cupru a Egiptului.
Că lă toria că tre Sinai a fost lungă și dificilă .
Acesta era un teritoriu stră in locuit de „barbari”. Minerii și echipamentul lor, protejați de
soldații faraonului, au stră bă tut deșertul de est al Egiptului pâ nă pe malurile Mă rii Ed și
apoi s-au îmbarcat pe vase de transport pentru a traversa Sinai. Apoi grupul de aproximativ
cincizeci de mineri și gă rzile lor au urcat pe mă gari pentru că lă toria de nouă zile la mine.28
Minereul pe care l-au scos din munte a fost zdrobit și apoi încă lzit în cuptoare, astfel încâ t
cuprul să se termine. În formă pură , lingourile de cupru au fost duse înapoi de mă gar la
navele de transport și peste Marea Ed. Odată ajuns pe partea cealaltă , a fost înapoi la
mă gari să -l împacheteze peste deșert pâ nă la Nil. În cele din urmă , cuprul a fost expediat la
locul piramidei pentru a fi turnat în uneltele de care aveau nevoie urgent carierei.
Mortarul a fost un alt ingredient important în Piramidă . Piramida este mult ca un baraj -
suprafețele exterioare sunt netede și lustruite, dar interiorul este în mare parte moloz.
Câ nd a fost construită Piramida, mai întâ i au fost alunecate blocurile netede albe de fața cu
Tura, apoi în spatele lor erau câ teva râ nduri de blocuri de sprijin. Apoi interiorul Piramidei
a fost umplut cu blocuri neregulate. Pe mă sură ce blocurile interioare brute au fost așezate
pe Piramidă , spațiile dintre ele au fost umplute cu mortar. Dintr-o carieră din apropierea
Podișului Gizeh, o jumă tate de milion de tone de gips au fost extrase și transformate în
mortar pentru piramida lui Khufu.29 Aceasta a implicat să parea gipsului (sulfat de calciu),
arderea acestuia astfel încâ t să -și piardă aproximativ trei sferturi de apă și apoi
pulverizand-o.
Câ nd se adaugă acum apa, aceasta se recombină pentru a face ceva foarte asemă nă tor cu
tencuiala noastră modernă , întă rindu-se și devenind foarte tare.30 Lista de locuri de muncă
abordate de constructorii de piramide ai lui Hemienu pare nesfâ rșită , iar o mare parte din
succesul proiectului a fost strâ ns legat de un lanț de aprovizionare uriaș, primul de o
asemenea amploare.
În timp ce muncitorii se revă rsau în Podișul Gizeh, își construiau case, să pau canale, se
îndreptau spre Sinai după cupru și construiau șlepuri pentru a transporta piatra, Hemienu
și-ar fi asumat sarcina de a orienta Piramida. După ce s-a hotă râ t ca Piramida să ocupe
colțul de nord-est al platoului și să aibă o bază pă trată de treisprezece acri și jumă tate, s-a
stabilit pentru
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

73
motive pentru care Piramida ar trebui să fie orientată că tre cele patru puncte ale busolei.
Stelele par să se rotească în jurul unui punct fix pe cer. Astă zi, acel punct este Steaua Polară .
Pe vremea Marii Piramide, era diferit, dar pe mă sură ce celelalte stele se roteau, punctul lor
nordic era de asemenea constant. Faraonul decedat a fost asociat cu acest punct de nord
neschimbat, etern; astfel intrarea în Piramidă avea să fie orientată spre nord, spre acel
punct. Orientarea pă rților laterale ale Piramidei că tre punctele busolei nu ar fi fost o
sarcină dificilă . Vechii egipteni erau topografi pricepuți. În fiecare an, câ nd Nilul își deborda
malurile, marcajele de graniță erau spă late; câ nd apa s-a retras și pă mâ ntul a ieșit la iveală ,
totul a trebuit să fie cercetat din nou. Cu secole de practică topografică , egiptenii antici au
devenit destul de buni la asta.
Existau mai multe metode posibile prin care ar fi putut determina nordul adevă rat. O
metodă a fost solară . La amiază , un toiag perfect vertical numit gnomon nu va arunca o
umbră , deoarece soarele este direct deasupra capului. Marcați umbra pe care o aruncă cu
cinci minute înainte de prâ nz, apoi marcați-o cinci minute după amiază , bisecționați
unghiul și linia de bisectare va îndrepta spre nord. O serie de gnomoni ar oferi o mai mare
precizie atunci câ nd toate liniile lor erau conectate.
O a doua metodă a folosit stelele. Pe șantier este construit un zid înalt de aproximativ cinci
picioare, creâ nd un orizont artificial, perfect nivelat. Seara, cu fața în direcția generală spre
nord, un astronom-preot observa trecerea stelelor pe cer. El ar marca peretele unde o stea
dată se ridica pentru prima dată deasupra lui. Mai tâ rziu în acea noapte, el avea să
marcheze locul unde steaua a dispă rut în spatele zidului. Punctul de mijloc dintre aceste
două puncte este nordul. Această observație s-ar putea repeta multe nopți cu stele diferite
pentru a obține o citire exactă pentru nord.31
Recent a fost sugerată o altă metodă astronomică de determinare a nordului. Aceasta
implică observarea atentă a două stele, Kochab și Mizar. Câ nd unul se afla direct deasupra
celuilalt, linia care le leagă indica nordul adevă rat.32 Indiferent de tehnica folosită de
egiptenii antici, a funcționat. Laturile Piramidei sunt remarcabil aliniate la cele patru
puncte ale busolei.
Hemienu a înțeles că cu ceva la fel de mare precum Marea Piramidă , precizia este crucială .
A fi îndepă rtat cu un centimetru de la bază ar putea provoca o abatere de metri în partea de
sus. Astfel, baza trebuia să fie câ t mai aproape de perfect nivel posibil – și este. La baza
piramidei, fiecare latură se întinde pe 230 de metri, dar nu se abate niciodată de la nivel cu
un
Pentru a orienta cele patru laturi ale Marii Piramide spre cele patru puncte ale busolei, este
posibil ca preoții-astronomi să fi observat ră să rirea și apusul stelelor în spatele unui
orizont artificial.
H emienu P la ns the Gr e at P yramid

75
inch. Nu știm exact cum a obținut Hemienu o asemenea acuratețe, dar s-a sugerat adesea că
principiul a fost același cu utilizarea unei nivele cu bulă de aer de dulgher modern, de tipul
cu o bule de lichid în ea.
Un șanț subțire a fost tă iat în jurul perimetrului Piramidei și umplut cu apă . Nivelul apei a
fost apoi urmă rit pe peretele șanțului și aceasta a fost linia de bază de plecare. Ș anțul poate
fi umplut pâ nă la linia de bază , iar restul perimetrului poate fi nivelat în conformitate cu
linia. Odată ce perimetrul a fost nivelat, primele blocuri erau aproape gata să fie puse la loc.
Baza Piramidei acoperă aproximativ treisprezece acri și jumă tate, vreo zece terenuri de
fotbal, dar Hemienu nu a nivelat întreaga zonă . Mai departe, a lă sat un afloriment de calcar
înalt de două zeci și unu de picioare încă atașat de roca de bază din mijlocul bazei. Astfel,
primii două zeci și unu de picioare din mijlocul Piramidei nu trebuiau să fie construite din
blocuri; blocurile erau necesare doar pentru perimetru. Turiștii care vizitează Piramida nu-
și dau seama de acest lucru, deoarece pietrarii au sculptat roca de bază pentru a ară ta ca
niște blocuri. Blocul piramidal mediu este un cub de trei picioare. Unele dintre „blocuri”
expuse par să aibă o lungime de treizeci de picioare.
Nu sunt cu adevă rat blocuri, ci doar piatră de bază sculptată , așa că alte blocuri ar putea fi
stivuite deasupra. Aflorirea cuprinde aproximativ 10
procent din masa Piramidei — o economie substanțială de muncă și materiale. Cu
perimetrul nivelat și primii două zeci și unu de picioare din centrul Piramidei ridicâ ndu-se
deja din carieră , clă direa propriu-zisă era gata să înceapă . Aici planificarea a fost crucială .
Există tendința de a crede că Marea Piramidă este o simplă construcție uriașă . Începeți să
ridicați blocurile pe o rampă , împingeți-le la loc și repetați procesul pâ nă ajungeți într-un
spațiu în care doriți o cameră . Construiți în jurul acelui spațiu și apoi continuați să plasați
blocurile gigantice pâ nă câ nd ajungeți în vâ rful piramidei. Astfel de tehnici de construcție
nu vă vor aduce Marea Piramidă din Giza. Problemele de construcție și inginerie care
trebuie rezolvate sunt mult prea complexe pentru o astfel de abordare simplă . De exemplu,
tehnicile de instalare a blocurilor în partea de jos a piramidei nu pot fi folosite în partea de
sus. La bază doar împingi pietrele la locul lor, dar câ nd te apropii de vâ rful piramidei
devine dificil - trebuie să ridici pietrele 450 de picioare.
De asemenea, fiecare cameră din interiorul Piramidei este proiectată diferit și necesită
metode de construcție diferite.
Pentru că au existat atâ t de multe aspecte diferite ale Marii Pirații,
Ceea ce par a fi blocuri foarte lungi de piatră sunt într-adevă r o parte din roca de bază a
Platoului Gizeh care a fost modelată .
78
A fost un proiect extrem de dificil de planificat în Sec r et al Greciei la mijlocul piramidei,
dar pâ nă câ nd Khufu a devenit faraon, Egiptul construise piramide de o sută de ani. La
scara egipteană , un secol nu pare mult, dar este mult timp pentru a câ știga experiență și a
perfecționa tehnicile de construcție. Câ nd Hemienu a început să planifice Piramida
faraonului să u, a existat o istorie a construcției piramidelor pe care să se bazeze, deși
intenționa să depă șească cu mult tot ceea ce fusese fă cut sau imaginat vreodată .
Metroul
Camera de înmormâ ntare
Giza, Egipt, 2584 î.Hr. (Anul 5 în timpul domniei lui Khufu) În primii câ țiva ani de construcție,
toate problemele din planul de lucru au fost rezolvate. Unde aveau să locuiască bă rbații,
cum vor fi hră niți și cine va alcă tui diferitele bande sau echipe de muncă au fost toate
decise. Era nevoie de o organizare socială extraordinară , dar astfel de probleme fuseseră
dezvă luite în timpul construcției piramidelor anterioare.
În timp ce roca de bază era încă expusă , zidarii au început să creeze pasajul coborâ t care
ducea la camera funerară subterană . Această cameră urma să fie folosită numai dacă Khufu
a murit în primii zece ani de construcție. Deoarece pasajul de coborâ re nu a fost niciodată
destinat unui trafic intens - doar sarcofagul faraonului - este destul de mic, doar suficient de
mare pentru ca o persoană să se plimbe sau să se deplaseze încocoșată . Trebuie să fi fost
sculptat de un singur maestru pietrar, deoarece nu există loc pentru doi oameni să lucreze
în el. Dintre toate camerele și pasajele din Marea Piramidă , este cea mai precisă . O minune
inginerească , tunelul dreptunghiular exact tă iat coboară 230
picioarele, îndreptate spre nord și nu deviâ nd niciodată cu mai mult de un sfert
80
Sec r et al Greciei la piramida de un inch. În primele etape ale construcției Piramidei, câ nd
camera subterană era sculptată , acest pasaj a servit drept autostradă care aducea zilnic
muncitorii la locurile de muncă din subteran.
Odată ce pasajul coborâ t a fost finalizat, o echipă de muncitori a început să sculpteze
camera funerară . La început, un singur om, care lucra la capă tul pasajului, putea să
sculpteze începuturile camerei subterane în roca de bază . Apoi, câ nd a fost loc pentru un
coleg, un al doilea zidar i s-a ală turat și au ciobit calcarul pâ nă câ nd în camera mică a putut
gă zdui un al treilea muncitor, și așa a mers pâ nă câ nd o echipă de peste o duzină a lucrat
acolo. La fel ca în toate mormintele excavate, acestea au început de la tavan și au excavat în
jos, asistate de gravitație. Dacă ai sculpta un mormâ nt de jos în sus, ar trebui întotdeauna
să -ți balansezi ciocanul în sus și să lupți cu gravitația.
Oamenii care au excavat camera subterană nu aveau nevoie de aptitudini mari. Într-adevă r,
pur și simplu îngroșau camera de două zeci și șase pe patruzeci și trei de picioare. Pe
mă sură ce lucrau și jetoanele se acumulau, muncitorii și mai puțin calificați transportau
jetoanele în coșuri pe pasajul coborâ t la suprafață . Mai tâ rziu, meșteri mai pricepuți au
putut pune ultimele retușuri camerei funerare a regelui. Dar nu a fost niciodată nevoie de
meșteri pricepuți. Pe mă sură ce piramida progresa, faraonul era în mod clar să nă tos.
Hemienu putea acum să se îndrepte spre o cameră de înmormâ ntare sus în Piramidă .
După primii câ țiva ani de muncă , Piramida se ridicase doar la vreo două zeci din 482 de
picioare, dar aflorimentul de rocă ră masă pe loc dispă ruse acum în interiorul Piramidei. Pe
mă sură ce Piramida creștea, nivel cu nivel, nu era perfect la nivel. Doar blocurile din
exterior, deja îmbră cate cu grijă , și cele imediat din spatele lor au fost așezate cu precizie.
În interiorul acestui perimetru subțire, blocuri brute de diferite dimensiuni au fost împinse
la locul lor, iar spațiile dintre ele s-au umplut cu moloz și mortar. La fiecare treizeci de
metri sau cam asa ceva, Piramida a fost nivelata cu grija si apoi constructia a continuat. Pe
mă sură ce Hemienu se pregă tea să construiască a doua cameră funerară , ridicarea
blocurilor eficient a devenit esențială . În primele etape, a fost o chestiune simplă să
împingeți blocurile la locul lor, dar câ nd Piramida s-a ridicat peste 150 de picioare sau cam
asa ceva, ridicarea blocurilor de două tone și jumă tate a devenit o adevă rată corvoadă .

Inserție fotografică I
Coloanele de piatră de la intrarea în Piramida în trepte au fost sculptate astfel încâ t să
semene cu mă nunchiuri de papirusuri legate între ele.
Piramida îndoită a fost primul mare dezastru arhitectural al Egiptului.
Piramida lui Meidu l
m ooks mor l
e ca o cetate
O fotografie din anii 1880 a Marii Piramide.
decâ t o piramidă pentru că în Evul Mediu pietrele sale erau extrase pentru alte clă diri.
paginile urmatoare:
Reconstrucție computerizată a Marii Piramide după 5, 14, 15, 19, 20 și 21 de ani de
construcție.

5 ANI
Piramida are doar câ teva cursuri înă lțime, iar miezul de rocă albă din interiorul piramidei
este încă vizibil.
14 ANI
Camera de înmormâ ntare este acum în construcție, iar rampa exterioară folosită pentru
construirea cursurilor inferioare ale Piramidei a atins înă lțimea maximă .

15 ANI
Camera funerară este în construcție
și un fel de piramidă în trepte este construită la 60 de picioare.
Rampa exterioară este încă pe loc.

19 ANI
Camera funerară și camerele de relief au fost finalizate, iar rampa exterioară folosită pentru
cursurile inferioare a fost îndepă rtată și
materialele au fost refolosite pentru a completa partea superioară a Piramidei.
20 DE ANI
Piramida este aproape de finalizare.

21 DE ANI
Piramida este completă cu toate pietrele sale albe stră lucitoare de față la locul lor.
The Un de rgrou nd Burial Ch am be r

81
Pentru primele etape, o simplă rampă exterioară ar fi bine. Pâ nă la aproximativ 200 de
picioare, o rampă nu este nici prea masivă , nici prea lungă pentru a fi impracticabilă și, fă ră
îndoială , Hemienu a construit primii 200 de picioare sau cam așa ceva cu o singură rampă .
Terenul a dictat ca rampa să fie pe partea de sud a piramidei; era singura parte a Podișului
Gizeh fă ră o coborâ re abruptă . Sud era și locul unde se afla cariera, așa că acest lucru a
redus distanța pe care blocurile trebuiau transportate. În primele etape ale construcției
Piramidei, rampa trebuia să fie destul de largă , de peste 100 de metri, pentru a gă zdui
echipe de muncitori care tră geau simultan blocuri în sus. În acel moment, un bloc era
împins la loc la fiecare trei minute. De la început, rampa a fost construită la lungimea
maximă , întinzâ ndu-se un sfert de milă spre sud, spre carieră .
Pentru a ne asigura că un flux constant de blocuri se mișcă mereu, rampa a fost probabil
împă rțită în două pă rți. O parte a fost folosită pentru transport și pentru muncitorii care se
întorceau înapoi. Între timp, cealaltă jumă tate era ridicată în pregă tire pentru urmă torul
curs de pietre. Odată ce a fost pus un nivel suplimentar de pietre, muncitorii au început să
tragă pe cealaltă parte, iar partea pe care tocmai o abandonaseră a fost ridicată pentru a fi
gata pentru urmă torul nivel. Astfel, jumă tate din rampă era mereu construită în timp ce
cealaltă jumă tate era în uz.
Majoritatea blocurilor care au urcat pe rampă erau blocuri de umplutură brute, de două
tone și jumă tate, extrase din cariera de sud. Unele erau mult mai mari. Câ nd Piramida avea
șaizeci de picioare înă lțime, două sprezece blocuri uriașe de calcar de două zeci de tone au
fost transportate pe rampă . Era timpul să înceapă construcția celei de-a doua camere
funerare, numită de obicei Camera Reginei.
În comparație cu camera funerară subterană neterminată , a doua cameră de optsprezece
picioare pă trate este destul de mică . Se pare că Hemienu ar fi știut că regele va tră i suficient
pentru a fi înmormâ ntat în a treia cameră funerară care va fi construită mai sus, în
interiorul Piramidei. În Camera Reginei, a fost testată o tehnică de acoperire care mai tâ rziu
avea să fie crucială în cea de-a treia cameră funerară .
Tavanul este punctul slab al orică rei camere din interiorul unei piramide. Trebuie să
susțină greutatea enormă a piramidei de deasupra ei și nicio grinzi - nici mă car granitul -
nu poate suporta acest tip de sarcină . În piramidele anterioare de la Meidum și Dashur, nu
existau grinzi; corbeling a fost soluția. Dar cea de-a treia cameră de înmormâ ntare urma să
aibă un tavan complet.
82
Sec r et al Greciei piramidei, primul din interiorul unei piramide. Cumva, trebuia luată
greutatea de pe grinzile tavanului, altfel se cră pau.
În loc să încorporeze pereții spre interior, în timp ce se ridică pâ nă la tavan, pereții celei de-
a doua camere funerare merg drept în sus ca pereții tradiționali, dar apoi sunt acoperiți de
șase perechi de că priori uriași de calcar alb care se întâ lnesc la un unghi de 120 de grade.
Aceste că priori distribuie greutatea piramidei deasupra lor în corpul solid al piramidei de
dedesubt. Că priorii au fost puse la loc câ ndva după al zecelea an de construcție și a fost
construit și un pasaj ascendent care duce la a doua cameră funerară . Așa că acum două
pasaje duceau de la intrarea Piramidei la două camere funerare - cea neterminată de sub
Piramidă și a doua cameră de înmormâ ntare din interiorul Piramidei. La fel ca prima
cameră funerară , a doua este incompletă , din nou un semn că Khufu era să nă tos și se
aștepta să tră iască suficient pentru a fi îngropat în a treia cameră , chiar mai sus în
Piramidă .
După zece ani de construcție, două camere funerare și două pasaje au fost finalizate în
interiorul Marii Piramide.
Camera Reginei a fost
mai întâ i să folosească că priori pentru a sprijini
greutatea piramidei
de mai sus.
Tomb Raiders moderni :
Că utarea camerelor ascunse
Marea Piramidă, 1986
Marea majoritate a turiștilor care vizitează Marea Piramidă nu intră niciodată în interior;
multi nici nu stiu ca este posibil. Tururile de grup în Egipt sunt o chestiune învolburată : „Nu
prea mult timp, trebuie să continuă m să ne mișcă m”. De obicei, o vizită de dimineață la
Platoul Giza implică o plimbare în jurul Marii Piramide, deoarece ghidul explică câ t de înalt
este, cine a construit-o și câ te pietre au fost folosite. Urmează o că lă torie cu mașina la un loc
unde puteți face o „poză panoramică ” a piramidelor din Giza, apoi o că lă torie pentru a
vedea Sfinxul și Templul din Valea lui Kephren. Dacă mai sunt câ teva minute libere, iar
că lă torul este aventuros, există o mulțime de șoferi de că mile dornici să -l ia la plimbare.
Biletul special pentru a intra în Piramidă costă 100 de lire egiptene (aproximativ două zeci
de dolari) și doar 100 sunt vâ ndute în fiecare zi, pentru a menține umiditatea constantă în
interiorul Piramidei. Astfel, turistul rar este cel care vede interiorul Piramidei și aproape
toți cei care o fac sunt confuzi de ceea ce vede.
Pentru primul vizitator, Piramida pare a fi un labirint de coridoare și camere fă ră un scop
clar. Cel mai bun mod de a înțelege Piramida este să vă amintiți că există trei camere
funerare și
86
The Sec r et al pasajului Gr e at Pyramida care duce la fiecare. 1) Există un pasaj descendent
care merge în roca de bază pâ nă la camera funerară subterană . 2) Camera numită în mod
eronat Camera Reginei mai sus în Piramidă se ajunge prin pasajul ascendent. 3) La ultima
cameră de înmormâ ntare, Camera Regelui, cea mai sus din Piramidă , se ajunge printr-un
pasaj numit Marea Galerie. Trei camere funerare, trei pasaje; Sună ușor, dar odată ce ești
acolo, este copleșitor.
Timp de secole au existat zvonuri despre camere ascunse pline cu comori Khufu
intenționează să le ia cu el în lumea urmă toare.
Au existat o mulțime de încercă ri științifice eșuate de a le gă si, așa că pâ nă acum ați crede
că se știe totul despre Piramidă .
Nu chiar. Oricâ t de incredibil pare, în 1986 doi turiști francezi care vizitau Piramida au
descoperit dovezi pentru o cameră care a ră mas ascunsă timp de 4.500 de ani.
Cei doi bă rbați, Gilles Dormion, un tehnician de proiectare, și Jean-Patrice Goidin, un
arhitect, erau cocoșați în pasajul orizontal jos care duce la Camera Reginei câ nd au observat
ceva. Câ nd, în sfâ rșit, a fost finalizată , Marea Piramidă avea trei camere funerare și trei că i
de trecere majore.

Mode rn Tom b R ai de rs

87
ciudat. Pasajul are aproximativ patru picioare înă lțime și 100 de picioare lungime - nu
pentru claustrofobi - și este construit din blocuri de calcar lustruite. În orice cultură , atunci
câ nd construiești cu blocuri sau că ră mizi, în mod normal nu stivuiești un bloc direct peste
celă lalt. Asta ar crea coloane înalte instabile de blocuri. Uită -te la orice zid de că ră midă și
vei vedea modelul familiar al unei că ră mizi deasupra, sprijinindu-se pe cele două că ră mizi
de sub el.
Acesta este și modul în care a fost construită Marea Piramidă . Treceți prin pasaje și camere
și veți vedea o piatră sprijinită pe două sub ea. Francezii noștri aveau experiență în
construcții și știau și asta. În timp ce se plimbau prin pasajul jos, ceva le-a atras atenția. O
secțiune a unuia dintre pereți a fost construită greșit: blocurile au fost stivuite
sus direct unul deasupra
de celă lalt astfel încâ t
îmbină ri formate semne plus.
Acesta este singurul loc în
Marea Piramidă unde
blocuri au fost puse asta
cale. De ce? Ca viziuni ale
comoara ascunsă a dansat
în capul lor, au câ știgat-
dered, ar putea exista o
cameră ascunsă în spatele
zid special?33
Cei doi bă rbați re-
s-a întors în Franţa cu
visele de a excava
Un model neobișnuit de blocuri stivuite a dus la 1986
și gă sirea descoperirii de că tre Khufu a unei camere necunoscute anterior. Capetele de
șuruburi metalice sunt opritoare pentru gă uri.
comori. S-ar putea pă rea
destul de fantezist pentru doi
turiștii chiar să se gâ ndească la excavarea în Marea Piramidă , dar asta era în anii 1980 și
reglementă rile privind excavarea erau mult mai laxe decâ t sunt acum. Astă zi trebuie să fii
afiliat la o universitate, să ai acredită ri academice, să trimiți o propunere detaliată despre
exact ceea ce vrei să faci și cum intenționezi să o faci și să ai în spate o echipă la fel de bine
documentată . Dar în anii 1980, dacă erai bine conectat și nu pă reai că vei strica nimic, aveai
o șansă . Dormion și Goidin au fost profesioniști foarte respectați
88
Sec r et al Gr e at Pyramid sionals care cunoșteau alți profesioniști respectați și, în curâ nd,
formaseră o echipă numită Opération Khéops.
Erau amatori, dar și-au planificat bine proiectul. Ei intenționau să studieze Piramida în mod
nedistructiv – fă ră a muta niciun bloc. Pentru a face acest lucru, aveau nevoie de ajutor de
înaltă tehnologie. Au solicitat ajutorul unei companii care a folosit o tehnică numită
microgravimetrie. Principiul este simplu, aplicarea nu este atâ t de simplă .
Orice lucru cu masă are o atracție gravitațională . După cum se știe, atracția gravitațională a
Lunii că tre Pă mâ nt provoacă mareele. Forța gravitațională a blocurilor de piatră din Marea
Piramidă poate fi detectată cu un dispozitiv foarte sensibil numit microgravimetru.
Imaginați-vă o mică secțiune a piramidei care are aproximativ dimensiunea unei case.
Putem folosi microgravimetrul pentru a mă sura forța gravitațională a acestei zone.
Putem compara această forță cu cea generată de o a doua secțiune a Piramidei de
dimensiuni exacte egale. Ce se întâ mplă dacă a doua secțiune are o forță gravitațională mai
mică ? Ce ar însemna asta? Este aceeași „dimensiune”
ca prima secțiune, dar trebuie să aibă o masă mai mică . De ce? Un motiv ar putea fi că în
interiorul zonei este un spațiu gol, o cameră nevă zută . Există mai puține blocuri de piatră în
această secțiune, mai puțină masă și, prin urmare, o forță gravitațională mai slabă . Acesta
este principiul microgravimetriei - detectați anomalii gravitaționale minuscule în Piramidă
și s-ar putea să gă siți o cameră ascunsă .
Cu ajutorul unor prieteni de rang înalt, cei doi francezi au obținut sprijinul Ministerului
francez al Relațiilor Externe și și-au înaintat propunerea oficială Organizației pentru
Antichită ți Egiptene. Există două tipuri foarte diferite de permisiuni pentru care se poate
solicita. Una este să excavați, în care solicitați permisiunea de a să pa în pă mâ nt, de a muta
nisip sau de a muta blocuri de piatră . Aici, dacă nu știi ce faci, poți deteriora mormâ ntul sau
templul pe care îl excavați. Al doilea tip de permis este de a examina un monument.
În acest tip de proiect vrei doar să cartografiezi, să diagramezi și să înregistrezi
monumentul. Cererea Opération Khéops a fost pentru un sondaj. Francezii au propus cea
mai cuprinză toare că utare de camere ascunse vreodată . Propunerea a fost acceptată și în
curâ nd Operația Khéops a plecat în Egipt cu o încă rcă tură de echipamente de înaltă
tehnologie.
Operațiunea Khéops a fă cut mii de citiri cu microgravimetrul, nu doar acolo unde bă nuiau
că ar putea fi camera ascunsă , ci în sus și în jos întreaga Piramidă din toate cele patru pă rți.
În timp ce erau
Mode rn Tom b R ai de rs

89
lucrâ nd, arhitecții lor au desenat hă rți ale fiecă rui zid din fiecare cameră și pasaj cunoscut
din Marea Piramidă , producâ nd cele mai detaliate planuri ale Piramidei create vreodată .
Câ nd Opération Khéops s-a întors în Franța, un supercomputer Cray 1 a analizat miile de
mă sură tori efectuate de microgravimetru și a tipă rit echivalentul a sute de raze X ale
Piramidei. Desigur, analiza computerizată a ară tat un fel de cavitate în spatele peretelui
vestic al pasajului care ducea la Camera Reginei, exact acolo unde francezii observaseră
stivuirea neobișnuită a blocurilor.34 Noua descoperire a fost atâ t de intrigantă încâ t
Organizația Antichită ților Egiptene a permis francezii să facă trei gă uri mici prin perete
pentru a vedea dacă pot ajunge în camera ascunsă .
După ce au fă cut prima gaură de aproape nouă picioare, nu au gă sit nimic, doar blocuri
solide de piatră . Au schimbat unghiul celei de-a doua gă uri, gâ ndindu-se că poate fă cuseră
gă uri deasupra sau la dreapta sau la stâ nga camerei ascunse, pur și simplu ratâ nd-o. Din
nou, fă ră noroc. A treia gaură a fost ultima lor șansă ; li s-ar permite să nu mai foreze în
Piramidă . Schimbâ nd din nou unghiul și după aproape nouă picioare de rocă solidă , au
pă truns într-o cameră plină cu nisip fin. Ce fă cuse Hemienu?
La început, instinctul lor a fost să foreze mai adâ nc, pe lâ ngă nisip pentru a vedea dacă
există ceva dincolo. Dar forarea mai adâ nc într-un pasaj atâ t de îngust ar fi dificil și nu era
clar dacă Organizația Antichită ților Egiptene va permite mai multe gă uri în Piramida lor.
Așa că echipa s-a întors în Franța pentru a-și reface instrumentele pentru un studiu
microgravimetric mai detaliat al camerei recent dezvă luite. În timp ce își planificau
campania de întoarcere, o echipă japoneză a venit cu o modalitate și mai bună de a vedea ce
se afla în spatele zidului - radar de penetrare a solului (GP�). Ș i ei au obținut permisiunea
de la Organizația Antichită ților Egiptene pentru a supraveghea Marea Piramidă . Spre
deosebire de echipa franceză , japonezii erau afiliați la o universitate, Waseda din Tokyo,
care avea o tradiție de să pă turi în Egipt. Liderul lor, dr. Sakuji Yoshimura, era un egiptolog
profesionist, așa că japonezii aveau mai multe avantaje față de amatori.
Între 22 ianuarie și 9 februarie 1987, japonezii și-au efectuat sondajul folosind GP�. Cu un
radar obișnuit, undele electromagnetice sunt trimise de un transmiță tor, undele sunt
reflectate de țintă , iar un receptor interpretează undele reflectate. Cu radar de penetrare a
solului,
90
Undele radio de înaltă frecvență sunt transmise în pă mâ nt, iar receptorul interpretează
semnalele care revin pentru a determina dacă există anomalii în sol. GP� este utilizat pe
scară largă în proiecte de construcție pentru a vă asigura că fundația unei clă diri nu este
deasupra unei caverne naturale.
Echipa Waseda a trimis unde radio prin peretele de vest al coridorului care duce la Camera
Reginei și a confirmat un pasaj paralel cu peretele de vest care este umplut cu nisip.
Japonezii nu aveau voie să facă gă uri, așa că conținutul acestui spațiu ră mâ ne necunoscut.
Ducâ nd descoperirea nisipului de că tre echipa franceză un pas mai departe, japonezii l-au
analizat la microscop și au aflat că nu este local.
Nisipul de la Giza și Saqqara este în mare parte calcit și alte minerale. Acest nisip este
aproape pur cuarț, iar boabele sunt mult mai mari decâ t cele ale nisipului local.35,36 Ce era
atâ t de special la acest nisip care i-a determinat pe vechii constructori să -l importe? Ș i ce
fă cea în interiorul piramidei? Nimeni nu știe ră spunsul, dar sunt două puncte de învă țat din
expedițiile franceze și japoneze la Marea Piramidă . Prima este că mai sunt descoperiri de
fă cut în interiorul Piramidei. A doua, așa cum vom vedea mai tâ rziu, este că , fă ră să -și dea
seama, francezii ar fi putut descoperi rampa interioară .
Atena, Grecia, septembrie 1988
La scurt timp după descoperirea echipei franceze, membrii echipei și-au prezentat
concluziile la conferința internațională anuală a IAEG (Asociația Internațională pentru
Inginerie Geologie și Mediu). O conferință de înaltă tehnologie, evidențiază modul în care
noile tehnologii pot ajuta studiile geologice, prospectarea și alte întreprinderi.
În 1988, conferința a avut loc la Atena, iar HD Bui, membrul echipei responsabil cu analiza
datelor, a prezentat lucrarea. Bui este ceea ce oamenii de știință numesc un puternic
lovitor. Este un membru distins al Academiilor de Științe franceză și europeană . Un bă rbat
de cincizeci de ani, puțin construit, care vorbește cu o voce blâ ndă și un ton de autoritate,
are reputația că greșește rar. Câ nd și-a început prelegerea, a subliniat utilitatea potențială a
microgravimetriei pentru arheologie, apoi a continuat să descrie descoperirea camerei din
spatele peretelui de vest și a nisipului pe care acesta îl conținea. El a explicat că , în afară de
această constatare, proiectul lor nu avea nimic de adă ugat la construcția Marelui
Mode rn Tom b R ai de rs

91
Piramidă . El a menționat cu dezinvoltură că analiza sa a datelor a produs o anomalie care
nu are niciun sens, dar ar trebui menționată de dragul completită ții. Anomalia a ară tat
„zone [care] nu sunt corelate pe orizontală și pot sugera diverse amenajă ri de construcție . .
.
construcții în spirală . . .”—zone asemă nă toare rampei. Nimeni nu pă rea interesat de
această observație și a trecut fă ră comentarii. Majoritatea oamenilor de știință erau geologi,
neinteresați în mod deosebit de arheologie.
Marea Galerie
Giza, Egipt, 2579 î.Hr. (Anul 10 în timpul domniei lui Khufu) În jurul celui de-al zecelea an de
construcție, că priorii Camerei Reginei au fost alunecate la locul lor, iar concentrarea lui
Hemienu s-a mutat că tre construirea celei de-a treia și ultima cameră funerară . Cu toate
acestea, înainte de a construi Camera Regelui, Hemienu a construit o altă cameră , o cameră
atâ t de ciudată încâ t nimeni nu i-a explicat vreodată scopul.
Marea Galerie ia nedumerit pe egiptologi timp de două secole; pur și simplu nu are sens
nici ca cameră , nici ca pasaj. Cea mai frapantă tră să tură a galeriei este înă lțimea ei - o
înă lțime de două zeci și opt de picioare, care, în comparație cu celelalte pasaje înghesuite
din Piramidă , o face să pară și mai înaltă . Se duce pâ nă la Camera Regelui, dar dacă ar fi fost
doar un pasaj că tre o cameră , de ce înă lțimea mare? Există și alte tră să turi inexplicabile.
Baza Marii Galerie are optzeci și doi de inci lă țime - aproape șapte picioare - cu bă nci de
piatră de două zeci de inci lă țime și două picioare înă lțime care trec de-a lungul ambelor
pă rți ale pereților timp de 150 de centimetri.
picioare, aproape toată lungimea Marii Galerie.
Care este scopul acestor bă nci? Ele restrâ ng spațiul de mers la patruzeci și doi de inci. În
bă nci sunt sculptate fante la intervale regulate de un cot și jumă tate. (Un cot, unitatea
principală de lungime în Egiptul antic, era de aproximativ două zeci de inci.) Din nou, cu ce
scop?
94
The Sec r et al Gr e at Pyramid Funcția marelui misterios
Galeria ia nedumerit pe egiptologi pentru
decenii.

The Gr and Galle ry

95
Galeria este corbelată în șapte etape, fiecare pă șită în interior de trei centimetri. În partea
de sus, deschiderea este de patruzeci și unu de inci, mult mai lată decâ t tavanele cu corbele
din piramidele anterioare. Singurul aspect al Marii Galerie ușor de explicat este panta
ascendentă de 50% că tre camera funerară . Este o înclinație ușor de mă surat. Pentru fiecare
cot pe care îl construiești, ieși de două ori distanța. Aceasta se numește o notă de 50 la sută .
O astfel de pantă este ușor de urmat de muncitori, dar acest aspect al Marii Galerie este cam
singurul pe care îl înțelegem. Marea Galerie nu are sens ca pasaj, dar nici ca cameră nu are
sens. Cu siguranță nu era menit să dețină comorile faraonului; proporțiile sunt toate greșite
pentru asta. Care era funcția ei?
Pe mă sură ce Jean-Pierre elabora detaliile teoriei sale interne a rampei, a început să se
gâ ndească din ce în ce mai mult la Marea Galerie. Apoi l-a lovit. Poate că funcția Marii
Galerie este legată într-un fel de urmă toarea construcție majoră , Camera Regelui. Există un
aspect al Camerei Regelui care este unic și ar fi dus la construirea a ceva de genul Marii
Galerie? La prima vedere, ră spunsul a fost „nu”. Dar câ nd s-a uitat din nou la detaliile
Camerei Regelui, ră spunsul a fost „da”. Patruzeci și trei de grinzi uriașe de granit, cuprinse
între treizeci și mai mult de șaizeci de tone fiecare, au fost folosite pentru a construi
Camera Regelui. Au trebuit să fie ridicate la mai mult de 140 de picioare pe Piramidă și
nimic asemă nă tor nu s-a fă cut vreodată în Egipt.
Bă nci de piatră cu fante în ele aliniază
Marea Galerie.
Unghiul de înclinare a Marii Galerie este
o nota de 50 la suta. Pentru fiecare cot de înă lțime extindeți 2 coți pe orizontală .

96
Sec rt al Greciei Piramidei Egiptenii erau indiscutabil pricepuţi în a muta pietrele grele. La
două mii de ani după ce a fost construită Marea Piramidă , se mutau și ridicau obeliscuri de
250 de tone, dar nu avem nicio înregistrare antică despre cum au fă cut-o. Cel mai bun
indiciu al nostru despre modul în care au mutat pietrele mari este pictat pe un perete al
mormâ ntului lui Djehuti-hotep, care a guvernat una dintre provinciile Egiptului la
aproximativ 500 de ani după construirea piramidei.
Iubesc acest tablou. Îmi amintește de scena din 1923 Cecil B.
Film mut DeMille Cele zece porunci în care israeliții asupriți ridică pietre pe o rampă . Dacă
te uiți cu atenție, vei vedea că bă rbații trag pietrele pe obeliscul neterminat care se află într-
un unghi în cariera de granit din Aswan. Cu la fel de multă dramă ca și filmul, pictura
mormâ ntului arată o statuie colosală a lui Djehuti-hotep trasă de 172 de bă rbați. Statuia se
sprijină pe o sanie și un muncitor care stă lâ ngă picioarele statuii toarnă apă sau ulei în față
pentru a lubrifia drumul. Există chiar și un supraveghetor, în picioare pe poala statuii, care
bate din palme ritmul la care trag bă rbații. Mutarea statuii nu a fost o operație ușoară . În
pictură vedem bă rbați care poartă grinzi mari de lemn, poate piese de schimb în cazul în
care sania se rupe. Hieroglifele de pe peretele mormâ ntului povestesc despre mutarea
statuii și despre modul în care toată lumea a fost bucuroasă să participe. Au fost chemate
unele divizii ale armatei, dar și preoții tră geau pe frâ nghii. Localnicii au intervenit, chiar și
bă trâ nii și infirmi.
„Bă trâ nul dintre ei s-a sprijinit de bă iat, cel cu brațele puternice era cu tremură tor
[paralitic]. Inimile lor s-au înă lțat, brațele lor au devenit puternice.”37 Cred că trebuie să fi
existat un sentiment similar de camaraderie Pictura în mormâ nt a unei statui a nobilului
Djehuti-hotep, tras pe o sanie de 172 de oameni.
The Gr and Galle ry

97
printre muncitorii lui Hemienu, sentimentul că participau la ceva grozav.
Statuia avea treisprezece coți (două zeci și doi de picioare) înă lțime și câ ntă rea aproximativ
cincizeci și opt de tone, la fel de mult ca unele dintre blocurile uriașe de granit care
trebuiau ridicate la patruzeci și trei de metri în sus de Marea Piramidă pentru a fi folosite în
Camera Regelui. Dar există o diferență importantă . Statuia a fost trasă pe teren plan;
Hemienu a trebuit să ridice blocurile pe o rampă lungă . Cel mai mare bloc folosit pentru a
construi Camera Regelui este de șaizeci și trei de tone și putem calcula că ar fi nevoie de
aproximativ 630 de oameni pentru a trage un bloc de șaizeci și trei de tone pe rampa
Piramidei. Ar fi fost extrem de greu să coordonezi atâ t de mulți muncitori și greu să
poziționezi atâ t de mulți oameni pe rampă . Timp de secole, constructorii egipteni au folosit
forța de muncă pentru a transporta blocuri grele, dar acum că blocurile trebuiau ridicate la
140 de picioare, trebuia inventat ceva cu totul nou. Pe mă sură ce Jean-Pierre a creat modele
tridimensionale ale Marii Galerie, mintea arhitectului să u a concluzionat că Galeria nu era
ceremonială , ci funcțională . Pe mă sură ce a adă ugat din ce în ce mai multe detalii modelului
computerului, și-a dat seama de funcția acestuia. Marea Galerie a fost construită pentru a
ridica uriașele grinzi de granit.
Hemienu a proiectat un sistem de contragreutate pentru a ridica cele mai mari blocuri, iar
inima acestui sistem a fost Marea Galerie. Gâ ndiți-vă la Marea Galerie ca la o cale ferată cu
bă ncile de piatră ca șinele pe care va circula mașina. De aceea, Marea Galerie este atâ t de
îngustă și acesta este scopul bă ncilor de piatră . Acum imaginați-vă unul dintre blocurile
uriașe de granit din partea de jos a rampei cu frâ nghii atașate blocului care urcă rampa și la
celă lalt capă t sunt atașate de troleibuzul din partea de sus a Marii Galerie. Că ruciorul este
încă rcat cu blocuri de granit de patru tone și jumă tate care servesc drept contragreută ți.
Câ nd frâ na este eliberată , că ruciorul alunecă în Marea Galerie și grinda mare de granit este
trasă în sus pe rampă . Este puțin mai complicat decâ t atâ t, dar nu mult. Jean-Pierre a
început să completeze din ce în ce mai multe detalii.
Pentru a reduce frecarea dintre partea inferioară a mașinii și bancă (nu uitați, egiptenii nu
foloseau roți) și pentru a vă asigura că contragreută țile se deplasează fă ră probleme în
Marea Galerie, role din bușteni au fost plasate pe lă țimea Galeriei, capete sprijinite pe bă nci.
Rolele formează astfel derapaje, foarte asemă nă toare cu cele folosite pentru a glisa cutiile
cu produse alimentare din camioanele de livrare în subsoluri.
Câ nd contragreută ţile erau
a eliberat și a alunecat pe Grand
Galerie, au tras un granit mare
radia rampa exterioară .
10 0
Sec r et al Gr e at Pyramid a supermarketurilor. Cele două zeci și opt de perechi de fante din
bă nci (la distanță de un cot și jumă tate) au fost folosite ca parte a unui sistem de frâ nare
pentru că rucior și contragreută ți, precum și pentru menținerea buștenilor în linie.
Prin introducerea grinzilor de lemn cu clichete sculptate în fante, că ruciorul putea fi ținut
staționar în aproape orice punct al galeriei.
Cursa completă a că ruciorului de contragreutate era de șaptezeci și cinci de coți,
aproximativ 130 de picioare, nu suficient de lungă pentru a trage grinda în sus pe toată
lungimea rampei. Au fost necesare unsprezece că lă torii cu că ruciorul pentru a ridica fiecare
grindă de la bază pâ nă la nivelul Camerei Regelui. De fiecare dată câ nd că ruciorul alerga în
Marea Galerie, fasciculul se deplasa cu 130 de picioare în sus pe rampă și ră mâ nea acolo
pâ nă câ nd că ruciorul era adus în vâ rf și frâ nghia scurtată și atașată la grindă pentru o altă
că lă torie -
în jos pentru că rucior și în sus pentru grindă . Hemienu și-a dat seama probabil că există o
modalitate de a gră bi tot acest proces. În loc ca întreaga lungime a Galeriei să fie întinsă cu
role, doar jumă tate din Galerie avea role. Imaginează -ți că rolele sunt în partea de sus a
Galeriei, întinzâ ndu-se doar pe jumă tate, iar că ruciorul de contragreutate se sprijină pe ele
în partea de sus. Acum eliberă m frâ na și rolele se întorc în timp ce că ruciorul alunecă în jos.
Dar asta nu este tot. Deoarece rolele nu sunt fixe și acoperă doar jumă tate din Galerie, ele
alunecă în Galerie împreună cu că ruciorul, astfel încâ t că ruciorul se mișcă de fapt de două
ori mai repede decâ t rolele. Că ruciorul se mișcă împreună cu rolele - aceasta este o unitate
de viteză - dar pe mă sură ce rolele se rotesc, că ruciorul se mișcă și în jos de-a lungul rolelor,
o a doua unitate de viteză . Acesta ar fi fost un alt dispozitiv ingenios de economisire a forței
de muncă , care a redus timpul de la construcția Piramidei.
Contragreută țile, prin ele însele, nu oferă suficientă forță pentru a ridica cele mai mari
grinzi. Sistemul ar fi necesitat încă optzeci de oameni care trag, în plus față de cei care
reîncă rcau că ruciorul și așa mai departe, dar totuși, aceasta este o economii uriașă față de
cei aproximativ 630 de oameni care ar fi fost necesari fă ră sistemul de contragreutate.
Jean-Pierre este primul care sugerează că Marea Galerie a fost concepută pentru a ridica
blocurile mai mari. Ideea este cu siguranță posibilă și chiar pare rezonabilă , dar pâ nă acum
este doar teorie. Există vreo dovadă reală că Galeria a fost folosită în acest scop?
De-a lungul ambelor fețe verticale ale Marii Galerie se află niște șanțuri lungi și adâ nci,
despre care Jean-Pierre crede că aveau odinioară balustrade de lemn folosite pentru a
stabiliza că ruciorul în timp ce mergea în sus și în jos. Creșterea tuturor blocurilor mari a
necesitat aproximativ 800 de că lă torii dus-întors ale că ruciorului și ar
SUS: Că ruciorul care conținea contragreută ți se deplasa pe role de bușteni amplasate peste
bă ncile de piatră din Marea Galerie. INFERIOR: Fantele din bă ncile de piatră au fost folosite
pentru a stabiliza rolele.
SUS: Gâ sle lungi de pe pereții Marii Galerie ar fi putut ține „șine” de lemn necesare pentru a
menține că ruciorul în linie. JOS: Câ nd Piramida a fost finalizată , contragreută țile de granit
au fost alunecate pe pasajul ascendent, etanșâ nd intrarea de hoți de morminte. Trei sunt
încă pe loc.
The Gr and Galle ry

10 3
Este posibil ca un cilindru de piatră să fi atâ rnat din că rucior în pasajul ascendent ca balast.
fii surprinză tor să nu vezi unele semne fizice ale acestui lucru. Pe toată lungimea bă ncilor
de piatră sunt două linii subțiri maro care arată ca dungi de curse. Acestea ar putea fi
resturile de unsoare folosite la lubrifierea că ruciorului. O inspecție foarte atentă a acestor
linii arată zgâ rieturi adâ nci, genul de uzură la care s-ar aștepta dacă teoria contragreută ții
este corectă .
Există dovezi suplimentare că Marea Galerie a fost concepută ca un sistem de
contragreutate. În partea de jos a pasajului ascendent se mai pot vedea unele dintre
contragreută ți. Câ nd Piramida a fost finalizată , contragreută țile de granit au fost alunecate
pe pasajul ascendent pentru a bloca intrarea tâ lharilor. Pasajul ascendent este în mod
intenționat cu doi inci mai îngust în partea de jos decâ t în partea de sus, astfel încâ t, atunci
câ nd blocurile de contragreutate au fost alunecate în jos, acestea să fie oprite de îngustare
și să devină blocate pe loc în partea de jos. Unul dintre aceste blocuri a fost dă ltuit de
oamenii califului Al Mamun în secolul al IX-lea, câ nd au intrat cu forța în Piramidă în
că utarea comorii, dar încă două au mai ră mas.
Există o altă dovadă pentru sistemul de contragreutate, dar acesta a fost ascuns de aproape
un secol. Pentru a menține stabilitatea că ruciorului de contragreutate și a menține
tensiunea pe role, un cilindric
O fotografie din 1911 arată un canal pentru frâ nghii în blocul mare din partea de sus a
Marii Galerie.

The Gr and Galle ry

10 5
piatră de balast era atașată de role. Această greutate atâ rna în pasajul ascendent.
A existat o canelură specială în formă de V pentru frâ nghia acestei pietre de balast, dar nu o
puteți vedea astă zi. Câ nd turiștii moderni urcă pe Marea Galerie, în vâ rf ei urcă pe două
trepte metalice introduse într-un bloc mare care le permite să continue pâ nă la camera
funerară .
Treptele sunt completă ri moderne, dar blocul în sine a fost și restaurat. O fotografie fă cută
în 1911 o arată în starea sa spartă cu șanțul prin care trecea funia care ține piatra de balast.
Dacă scopul principal al Marii Galerie a fost într-adevă r să ridice pietrele uriașe necesare
camerei funerare, atunci aceasta explică și deschiderea neobișnuit de largă a tavanului din
partea de sus a Marii Galerie. Sistemul de contragreutate nu a fost folosit doar pentru a
ridica grinzile uriașe în sus pe rampă , ci a fost folosit și pentru a le ridica în poziție
deasupra camerei funerare.
Pe tot timpul în care grinzile uriașe au fost mutate, tavanul Marii Galerie a trebuit să
ră mâ nă deschis pentru ca frâ nghiile să se miște liber.
Asimetria Marii Galerie sugerează , de asemenea, că tavanul a ră mas deschis destul de mult
timp. Egiptenilor le plă cea simetria, așa că oricâ nd aceasta este ruptă , există un motiv.
Pentru ochiul neantrenat, Galeria Sistemul de tachelaj din Marea Galerie obișnuia să ridice
grinzile mari de granit pe rampă .
10 6
Sec r et al Gr e at Pyramid arată perfect simetric - un hol înalt, îngust, cu tavan în corbele -
dar nu este chiar așa. Capetele înguste – pereții de sud și de nord – arată similar, dar au fost
construite diferit. În capă tul inferior, blocurile pereților laterali le traversează pe cele ale
peretelui de nord, ca la țesut. Pentru a face acest lucru, nordul și pereții laterali trebuiau să
fie construite în același timp. Nu este așa și cu capă tul sudic superior. Aici blocurile
pereților laterali nu le traversează pe cele ale peretelui sudic. Pereții laterali au fost
construiti paralel unul cu celă lalt și, la o dată ulterioară , blocurile peretelui sudic au fost
alunecate pe pereții laterali. De ce? Deci capă tul de sud ar putea ră mâ ne deschis pentru
frâ nghiile sistemului de contragreutate. Pe mă sură ce grinzile tavanului au fost puse la loc,
au fost puse și blocurile care formează peretele de sud. Câ nd toate grinzile uriașe erau la
locul lor, sistemul de contragreutate și-a epuizat utilizarea, iar tavanul Marii Galerie a fost
acoperit. Această asimetrie între cele două capete ale Galeriei este doar un alt indiciu că
funcția principală a Marii Galerie nu era ca pasaj sau cameră . Timp de secole, aventurierii și
egiptologii au greșit. Dacă Jean-Pierre are dreptate, Marea Galerie era echivalentul lui
Hemienu al liftului de marfă .
La capă tul de jos al Marii Galerie,
blocuri le traversează pe cele ale peretelui de nord, ca într-o țesă tură .
La capă tul superior al Marii Galerie, acolo
nu este țesut și blocurile sunt paralele.
Camera de înmormâ ntare
Gizeh, Egipt, 2578 î.Hr. (Anul 11 al domniei lui Khufu) Funcția principală a Marii Galerie a
fost să asiste la construcția Camerei Regelui, iar pentru un egiptean antic Camera Regelui ar
fi fost un miracol - o cameră dreptunghiulară mare. zece pe două zeci de coți (șaptesprezece
pe treizeci și patru de picioare) cu tavan lat și mii de tone de piatră deasupra lui. Cum ar
putea tavanul să suporte o asemenea greutate? În lumea antică , interioarele spațioase erau
imposibilită ți. Nu existau materiale precum oțelul care să poată acoperi distanțe mari fă ră a
se rupe, cu atâ t mai puțin să suporte o greutate incredibilă . De aceea, monumentele
egiptene antice par adesea claustrofobe. Sala Hipostilă de la Templul Karnak este o pă dure
de stâ lpi strâ ns distanțați, deoarece coloanele susțineau un tavan și nu puteau fi departe
una de alta.
Piramidele anterioare au folosit corbeling pentru a construi spații interioare în interiorul
lor, dar se îngustează spre vâ rf. Hemienu a inițiat o nouă tehnică cu Camera Reginei,
folosind că priori uriași de calcar pentru a distribui greutatea de deasupra în corpul
Piramidei. Dar niciuna dintre aceste tehnici nu a fost folosită pentru Camera Regelui.
Camera funerară cu tavan plat este una dintre cele mai remarcabile fapte inginerești ale
lumii antice și a necesitat un plan incredibil.
Coloanele Să lii Hipostile de la Templul Karnak sunt strâ ns distanțate, deoarece susțineau
un tavan.

The Burial Ch am be r

10 9
ning. Înainte ca zidurile să fie construite, sarcofagul de granit al regelui a trebuit să fie
plasat pe podeaua camerei pentru a evita să fie nevoie să -l ridice prin pasaje înguste odată
ce tavanul a fost construit. Cu sarcofagul în poziție, întreaga cameră funerară a fost
construită din plă ci uriașe de granit Aswan finisate și așezate la loc atâ t de precis încâ t
marginea unei lame de ras nu poate încă pea între blocuri. Pe mă sură ce pereții camerei
funerare au fost construiți, piramida a fost construită în jurul acesteia pâ nă la nivelul
tavanului descoperit al camerei. Acum era timpul să mută m grinzile masive ale tavanului la
locul lor. Tavanul este compus din nouă blocuri lungi de două zeci și patru de picioare
câ ntă rind între patruzeci și șapte și șaizeci și trei de tone fiecare. Încă o dată , sistemul de
contragreutate al Marii Galerie a fost folosit pentru a muta blocuri uriașe în poziție. Khufu
avea acum camera sa funerară cu tavan plat, dar provocă rile arhitecturale abia începuseră .
Tavanul plat nu putea suporta greutatea cursurilor superioare ale piramidei care aveau să
fie construite peste el, așa că deasupra camerei funerare au fost construite o serie de patru
camere de relief - încă peri mici de granit înalte de numai patru picioare, fă cute din grinzi de
granit -. .
Tavanul primei camere de relief este alcă tuit din opt grinzi cu o greutate între patruzeci și
patru și șaizeci și trei de tone, care au fost mutate Grinzile uriașe ale acoperișului așteptâ nd
să fie trase de sistemul de contragreutate.

110
The Sec r et of the Gre at Pyramid Una dintre camerele de eliberare de deasupra Camerei
Regelui.
puse la loc de sistemul de contragreutate al Marii Galerie. Acum suntem la o înă lțime de
peste 150 de picioare și suntem mai înalți decâ t Marea Galerie, așa că frâ nghiile folosite
pentru a trage grinzile trebuiau să iasă din tavanul deschis al Marii Galerie. Încă o dată ,
că ruciorul cu contragreută ți a alunecat în Marea Galerie și blocurile de tavan au fost trase
în poziție. Câ ndva în jurul celui de-al cincisprezecelea an al domniei lui Khufu, procesul a
fost repetat și o a doua cameră de eliberare, direct deasupra primei, a fost construită
folosind nouă grinzi puțin mai mici, câ ntă rind între treizeci și cinci și cincizeci și trei de
tone. În anul urmă tor, plafonul a fost pus pe cea de-a treia cameră de eliberare folosind
nouă grinzi cu o greutate între treizeci și cinci și cincizeci și șapte de tone. În același an, a
patra și ultima cameră de eliberare a fost finalizată .
Cele patru camere de eliberare de deasupra camerei funerare i-au nedumerit pe egiptologi
de ani de zile. Care era scopul lor? Am spus deja că tavanul plat al camerei funerare, deși
este construit din plă ci uriașe de granit, nu poate suporta greutatea piramidei de deasupra
ei.
Dar nu se aplică aceeași logică pentru camera de eliberare superioară ? Cu greutatea
piramidei deasupra, nu se vor cră pa grinzile ei? Ră spunsul
The Burial Ch am be r

111
este da." Camerele de eliberare nu prea rezolvă problema. De aceea, deasupra celei de-a
patra camere de eliberare, există că priori — unsprezece perechi de blocuri uriașe de calcar
care formează un V inversat care elimină presiunea de pe tavan și
direcționează forțele în
masa solidă a Pyra-
mijlocul. Dar dacă asta este
caz, de ce nu pune
că priori chiar deasupra
camera de înmormâ ntare și
elimină uşurarea
camere?
Ră spunsul liter-
aliat arată că tre Grand
Galerie. Dacă că priorii
fusese plasat di-
chiar deasupra tavanului
a camerei funerare,
forţele ar fi încă
au fost dirijate
tavanul, dar alea
fortele ar fi disparut
direct în gol
Marea Galerie, cauza-
fă câ nd-o să se pră bușească . El-
Mienu știa asta, așa că el
proiectat alinarea
camere pentru a ridica
că priori deasupra nivelului de
Deasupra ultimei camere de eliberare sunt uriașe că priori de calcar pentru a elimina
greutatea de deasupra tavanului de dedesubt.
Marea Galerie. El
trebuie să fi plă nuit asta
soluție de la început, știind că va avea nevoie de toate acele blocuri uriașe de granit și de
Marea Galerie pentru a le muta la locul lor.
Amplasarea celor unsprezece perechi de că priori gigantice de calcar deasupra ultimei
camere de eliberare a marcat un punct de cotitură în construcția Piramidei. Camera de
înmormâ ntare era acum terminată și Hemienu trebuie să fi ră suflat uşurat. El câ știgase
cursa pentru a construi locul perfect de înmormâ ntare pentru bă trâ nul să u faraon. Tot ce a
ră mas a fost să
11 2
Sec r et al Gr e at Pyramidei Dacă că priorii de calcar ar fi fost aşezaţi direct deasupra
Camerei Regelui, greutatea Piramidei ar fi fost îndreptată spre Marea Galerie şi s-ar fi
pră buşit.
construiți partea superioară a piramidei, o masă mică (27 la sută din volum) în comparație
cu ceea ce fusese finalizat. Partea superioară nu conține camere sau pasaje interioare, așa
că ar fi trebuit să fie clar. Nu a fost.
Soluția lui Hemienu
Giza, Egipt, 2574 î.Hr. (Anul 15 în timpul domniei lui Khufu) Odată ce Hemienu a finalizat
Camera Regelui, trei sferturi din volumul Piramidei erau la locul lor, dar Hemienu era
departe de a fi gata. Ultimul sfert al piramidei a prezentat o problemă de inginerie pe care
niciun arhitect egiptean nu a mai întâ lnit-o pâ nă acum. Nimeni nu ridicase vreodată blocuri
la 480 de picioare în aer, iar rampa exterioară pe care Hemienu o folosea pâ nă acum nu ar
funcționa pentru blocurile de sus. Câ nd Camera Regelui a fost finalizată , Piramida avea
aproximativ 195 de picioare înă lțime. Dacă rampa ar fi ridicată pentru a se adapta la
creșterea înă lțimii Piramidei, unghiul de înclinare ar depă și rapid 8 la sută , prea abrupt
pentru ca oamenii să ridice blocuri. Dacă unghiul ar fi menținut sub 8 procente, rampa ar
trebui să fie prelungită la mai mult de o milă pentru a ajunge în vâ rf. Asta ar însemna că
volumul rampei va crește la aproximativ același ca și Marea Piramidă în sine!
Din ziua în care a început construirea Piramidei, Hemienu știa că va veni vremea câ nd
rampa exterioară nu va putea fi folosită , dar nu a lă sat nicio înregistrare a modului în care a
rezolvat problema.
Hemienu trebuie să fi schițat planuri detaliate ale modului în care a intenționat să ridice
blocurile pâ nă în vâ rful Piramidei, dar aceste diagrame nu au supraviețuit. Nu este de
mirare că planurile au tras patruzeci și cinci de secole
114
Sec r etul Gr e at Pyramidului în urmă nu au supravieţuit; ceea ce este surprinză tor este că
nici un plan de construcție nu a supraviețuit din Egiptul antic. Construcția a fost
preocuparea majoră a egiptenilor antici. Timp de 3.000 de ani au construit mari, dar niciun
plan nu a supraviețuit. Avem papirusuri medicale, papirusuri literare, tranzacții comerciale,
poezie amoroasă , dar fă ră planuri de construcție și nu știm de ce. Unii savanți au sugerat că
construcția era un secret comercial și poate că arhitecții nu au vrut să scrie trucuri ale
meseriei, dar acest lucru nu pare corect. Pe mă sură ce se construia un templu, toată lumea
putea vedea cum se face, în special muncitorii. Construirea nu a fost un secret ușor de
pă strat.
Ră spunsul la motivul pentru care nu au fost gă site planuri poate fi la vedere, sculptat în
Platoul Giza. Zona din jurul Piramidei nu este af lat, suprafață netedă ; sunt tot felul de gă uri
să pate în el. Unele par să fie gropi de stâ lp care țineau câ ndva stâ lpi ridicați pentru a
supraveghea situl piramidei.
Cele mai mari gă uri sunt gropi uriașe, de 200 de picioare, care au fost tă iate în calcar pentru
bă rcile care l-ar transporta pe faraon în lumea urmă toare. Aceste gropi de bă rci sunt bine
cunoscute egiptologilor, dar și turiștilor, dar în partea de est a Piramidei, la aproximativ o
sută de picioare de bază , se află un șanț de șaizeci de picioare despre care practic nimeni nu
știe. Ar putea fi planul lui Hemienu pentru Piramidă .
Ş anţul a fost înregistrat pentru prima dată în anii 1880 de că tre englezul William M.
Flinders Petrie, pă rintele egiptologiei moderne. Petrie se remarcă ca un personaj ciudat
într-un domeniu populat de excentrici. Frugalitatea lui în expediții este legendară . Odată ,
un tâ nă r egiptolog aflat într-una dintre să pă turile lui Petrie a observat că nu fusese inclusă
hâ rtie igienică în proviziile expediției. De teamă să nu-l întrebe pe Petrie, tâ nă rul s-a
apropiat de Lady Petrie cu întrebarea crucială , doar pentru a i s-a spus: „Sir Flinders și cu
mine folosim cioburi de oală .”38
Pentru a economisi costurile cu alimentele pentru expediția sa, Petrie a cumpă rat în vrac,
ceea ce uneori însemna că arheologii mâ ncau doar carne de vită în conserva pentru tot
sezonul. Pentru a economisi la împachetarea conservelor nemâ ncate și la aducerea lor
înapoi în Anglia, la sfâ rșitul sezonului, Petrie le îngropa pe locul excavației și marca locul pe
harta expediției. Apoi, la începutul sezonului urmă tor, cutiile vor fi dezgropate și banchetul
ar putea începe din nou.
Tată l lui Petrie, inginer mecanic, citise cartea lui Piazzi Smyth și era interesat de Marea
Piramidă „pentru interesul ei simbolic legat de ideile superioare încorporate în mod
intenționat în ea de originea ei.
Soluția lui H emien u

115
tor”, așa că tâ nă rul Petrie a crescut auzind despre planul tată lui să u de a face un sondaj
adecvat. Timp de două zeci de ani, tată l a amâ nat și, între timp, Flinders a devenit un expert
topograf și a realizat prima documentare atentă a Stonehenge. Apoi, în noiembrie 1880,
Flinders Petrie, în vâ rstă de două zeci și șase de ani, s-a îmbarcat în Egipt, însoțit de lă zi cu
instrumente științifice.
La scurt timp după ce a aterizat în Alexandria, Petrie și lă zile lui s-au îndreptat spre Cairo,
unde l-a gă sit pe Ali Gabri, același asistent egiptean pe care îl folosea Smyth. Curâ nd, Ali l-a
pus pe Petrie să fie așezat într-un mormâ nt confortabil, cu toate proviziile de care avea
nevoie pentru sondajul să u. Sistemul de topografie al lui Petrie era mult mai precis decâ t al
lui Smyth. Cu ajutorul unui teodolit și a unui telescop, Petrie a folosit sistemul de
triangulație al geodeiului pentru a efectua mii de mă sură tori pe tot platoul Giza. Pentru a
asigura acuratețea, fă cea uneori aceeași mă sură toare de duzină de ori. După luni de muncă
în că ldura egipteană arză toare, Petrie a calculat că mă sură torile sale ale perimetrului Marii
Piramide erau precise cu o sutime de inch.
În interiorul Piramidei, Petrie a fost la fel de meticulos. Folosind un fir de plumb pentru a
determina verticala, el a mă surat pereții la diferite înă lțimi pentru a detecta cele mai mici
erori de construcție. Petrie a fost uimit de acuratețea constructorilor antici. A mă surat cu
atenție singurul obiect din interiorul camerei funerare, sarcofagul gol din același material
ca și camera, granit, un material incredibil de greu de lucrat.
Petrie a ajuns la concluzia că , pentru a o modela atâ t de precis, tă ietorii de pietre egipteni
au folosit feră straie și burghie încorporate cu bijuterii dure și au ajuns la concluzia că
egiptenii aveau unelte mai bune decâ t ale lui. Petrie s-a înșelat total în această privință . Nu
existau pietre prețioase în Egipt. Instrumentele egiptene antice erau destul de primitive,
ceea ce face sarcofagul cu atâ t mai remarcabil. Câ nd a fost construită Piramida, singurele
unelte metalice erau cuprul. Sarcofagul a fost produsul unui numă r uimitor de ore-om,
tă iat, mă cinat și zdrobit pâ nă câ nd a fost perfect (vezi Anexa IV).
Petrie nu a studiat doar Piramida. El a cercetat întregul platou Gizeh și, în timpul
mă sură torilor sale, a descoperit un șanț curios de 60 de metri tă iat în roca de bază . A
observat repede că este un model exact al pasajelor de coborâ re și de urcare din Marea
Piramidă . El o numește „pasaje de încercare . . . fiind un model al pasajelor Marii Piramide,
scurtate în lungime, dar de mă rime întreagă în lă țime și

116
The Sec r et of the Gr e at Pyramid height.”39 Aceste pasaje de încercare sunt la fel de fin
tă iate ca pasajele din interiorul Marii Piramide. Diagrama lor din secolul al XIX-lea a lui
Petrie arată unghiurile ambelor pasaje ascendente și descendente la fel de aproape la fel ca
în interiorul Piramidei și, la fel ca Marea Piramidă , pasajele sunt perfect aliniate de la nord
la sud. Modelul este atâ t de bine lucrat încâ t unii egiptologi au sugerat că este începuturile
abandonate ale unei mici piramide.40 La ce ne uită m cel mai probabil, totuși, este planul lui
Hemienu pentru Piramidă , nu scris pe papirus, ci sculptat în piatră .
Există avantaje extraordinare pentru un model tridimensional față de unul desenat pe
hâ rtie. Modelul sculptat în Platoul Gizeh este suficient de mare încâ t să puteți coborî în el și
să vedeți cum funcționează . După cum am vă zut, câ nd Marea Piramidă a fost finalizată ,
blocuri mari de granit au fost alunecate pe pasajul ascendent pentru a-l etanșa de jefuitorii
de morminte, astfel pasajul se îngustează foarte ușor în partea de jos, pentru a opri
blocurile în poziția corectă în timp ce alunecă . jos. Pasajul de încercare se îngustează în
același mod și poate aici Hemienu și-a încercat vechiul dispozitiv antifurt, pentru a vedea
dacă blocurile vor aluneca lin pe pasaj.41
Modelul antic din piatră al lui Hemienu nu este unic. Un model al unui mormâ nt regal
sculptat dintr-un singur bloc de calcar a fost gă sit în timpul să pă turii piramidelor Regatului
Mijlociu de la Dashur.42 Coridoarele și camerele sunt prezentate atâ t de detaliat încâ t
puteți vedea chiar cum o diagramă alunecă toare a lui Flinders Petrie din secolul al XIX-lea
planul sculptat în Podișul Giza al pasajelor Piramidei.
Soluția lui H emien u

117
blocul din fața camerei funerare era destinat să sigileze comorile regelui de tâ lhari. Acesta
este în mod clar modelul de lucru al unui arhitect folosit ca ghid în timpul construcției
mormâ ntului. Modelul lui Hemienu tă iat în roca de bază de calcar a avut probabil un scop
similar.
Toate acestea sugerează că arhitecții antici nu au desenat planuri elaborate de construcție
pe papirus, așa că este puțin probabil să gă sim vreodată un desen de Hemienu care să arate
cum a intenționat să ridice cele două milioane de blocuri. Pentru a afla secretul lui
Hemienu, trebuie să că ută m dovezi indirecte.
Cel mai vechi raport legat direct de Marea Piramidă este o relatare a celebrului istoric grec
Herodot, care a vizitat Egiptul în jurul anului 450 î.Hr., la două mii de ani după ce Hemienu
finalizase Piramida. Herodot nu a vizitat doar Egiptul, a mers în toată lumea cunoscută , iar
câ nd s-a întors acasă a publicat prima carte de că lă torie, pe care a intitulat-o Historia ,
greacă pentru „cercetă ri”, derivarea cuvâ ntului nostru „istorie”. ” Relatarea lui despre
piramide are unele inexactită ți flagrante și, cu siguranță , nu poate fi luată ca o Evanghelie.
De exemplu, el spune că „nici un bloc nu există mai puțin de treizeci de picioare
lungime.”43 Adevă rul este că puține blocuri au mai mult de cinci picioare lungime. La ce se
uita? Totuși, el are câ teva lucruri interesante de spus despre modul în care a fost construită
Piramida.
Potrivit lui Herodot, în primele etape de construcție, Piramida era o piramidă în trepte.
Apoi, prin intermediul unor pâ rghii, blocurile ră mase au fost manevrate în sus treptele sale.
Herodot adaugă că nu este sigur dacă au existat pâ rghii la fiecare treaptă sau dacă a fost
folosită o singură pâ rghie și apoi dusă pas cu pas pe mă sură ce un bloc a fost ridicat.
Oameni diferiți i-au spus metode diferite. Noțiunea de pâ rghii a fost preluată de mai mulți
scriitori care sugerează că ar fi putut fi folosit ceva ca un shadouf .
Acest shadouf a fost folosit în Egiptul antic pentru a ridica apa din Nil și a continuat să fie
folosit pâ nă în secolul al XX-lea. Este un stâ lp lung pe pivot. La un capă t al stâ lpului se află o
gă leată pentru apă , iar la celă lalt este o greutate, de obicei o minge de noroi uscată , care
facilitează ridicarea gă leții cu apă . Există scene de shadouf-uri pe picturile murale ale
mormâ ntului antic, iar câ nd Napoleon a invadat Egiptul în 1798, artiștii să i i-au înfă țișat pe
shadouf-ii în acțiune. La început pare rezonabil că acest dispozitiv de ridicare a apei ar
putea fi transformat în ridicarea blocurilor de piatră în susul piramidei, dar în realitate
această idee a avut probleme insurmontabile.
Blocurile de două tone ar necesita stâ lpi de lemn foarte substanțiali și acolo

Artiștii lui Napoleon au schițat umbrele pe care le foloseau egiptenii pentru a ridica apa din
Nil.
120
Sec r et al Greciei Piramidei pur și simplu nu era atâ t de mult lemn greu în Egipt. Ar fi fost
nevoie de sute de shadouf care lucrează constant. De asemenea, nu era loc pentru a
poziționa shadouf-urile. Multe niveluri ale Piramidei sunt construite din blocuri relativ
mici, cu margini lă țime de doar două picioare, cu siguranță nu este suficient spațiu pentru
un shadouf. Deci ideea de pâ rghii pur și simplu nu va funcționa pentru atâ tea blocuri grele.
Dar Herodot menționează o altă posibilitate.
El spune că , timp de zece ani, oamenii egipteni au fost nevoiți să construiască drumul pe
care erau tâ râ te pietrele și comentează : „facerea drumului a fost pentru gâ ndirea mea o
sarcină , dar puțin mai ușoară decâ t construirea piramidei”. Deși nu este sigur că Herodot
vorbește despre o rampă , un scriitor de mai tâ rziu al antichită ții, Diodor din Sicilia, este
destul de specific.
Scriind la aproximativ trei sute de ani după Herodot, spune Diodor
„construcția s-a realizat prin intermediul movilelor, deoarece macaralele nu fuseseră încă
inventate la acea vreme.”44 Aceasta este cea mai veche mențiune a teoriei rampei și a
început o controversă care va dura 2.000 de ani.
A folosit Hemienu o rampă chiar în vâ rful Piramidei? Nu suntem siguri. Diodor a
recunoscut că pe vremea lui doar nisipul înconjura Piramida, fă ră nicio urmă de movilă .
Unde s-a dus această construcție masivă ?
Ș tim cu siguranță că egiptenii antici foloseau rampe pentru unele dintre clă dirile lor. Puteți
chiar să vedeți unul fiind folosit dacă vizitați mormâ ntul unui egiptean numit �echmire,
care a tră it în timpul dinastiei a XVIII-a, la mai bine de o mie de ani după ce Marea Piramidă
a fost construită .
Echmire era în vâ rful lanțului trofic — vizirul Egiptului, echivalentul nostru de prim-
ministru. În calitate de cel mai înalt funcționar din țară , era responsabil de tot felul de
lucruri, de la administrarea justiției pâ nă la supravegherea bugetelor diferitelor proiecte de
construcție. Desigur, ca vizir, avea un mormâ nt mare și frumos ai că rui pereți sunt decorați
cu scene și evenimente din cariera sa. Un perete este format din hieroglife, care proclamă
biografia și îndatoririle lui Echmire. În mod clar impresionat de biroul să u, un râ nd spune:
„Nimeni să nu-l judece pe vizir în casa lui”.
Echmire nu era doar dincolo de lege, el era legea.45 Dar nu totul era muncă pentru
Echmire. Un perete al mormâ ntului să u este acoperit cu picturi frumoase cu el gă zduind un
banchet. Doamnele, asistate de servitoare, se machiază , oamenii mă nâ ncă și beau – în mod
clar, Echmire știa să se distreze.
Pe peretele opus scenei de banchet, diverse proiecte de construcție
Soluția lui H emien u

121
că �echmire supravegheat sunt descrise. Mai mulți sculptori finalizează un sfinx, în timp
ce un alt grup de muncitori lustruiesc un bloc de piatră . Tehnica de finisare a unui bloc a
fost destul de simplă . Pe perete vedem doi bă rbați care întind un șnur pe diagonala
blocului. Dacă o parte a blocului nu este netedă și iese puțin mai mult decâ t restul blocului,
va provoca o umflă tură în șir. Acesta este un loc care trebuie lustruit. În toată această
activitate, se ridică o clă dire și pentru a ajunge sus muncitorii au construit o rampă .
Interesant este că rampa nu este fă cută din material uniform, cum ar fi că ră mizi. Pare a fi
că ră midă cu niște moloz ca umplutură .46 Pe partea de jos a rampei, ceea ce arată ca o placă
de acoperiș este adusă pe rampă pentru a se așeza deasupra pereților, care sunt afișați în
profil în dreapta. Această reprezentare antică a unei rampe este importantă , dar putem face
și mai bine. Pe partea opusă a Nilului față de mormâ ntul lui Echmire, la Templul Karnak, se
află o rampă reală .
Un vast complex de temple construit pe o perioadă de 2.000 de ani, fiecare faraon
adă ugâ ndu-și monumentul, Karnak se întinde pe 300 de acri. În fața fiecă rui templu stă tea
un stâ lp — o poartă uriașă , de obicei sculptată și pictată cu scene cu faraonul victorios
lovindu-și dușmanii stră ini. Ultimul stâ lp construit la Karnak a fost construit în declinul
Egiptului și nu a fost niciodată finalizat. Chiar și așa, este o masă imensă , impresionantă , de
aproape 100 de picioare înă lțime și cincisprezece picioare grosime, construită din blocuri
de piatră . Evident, unele dintre blocuri trebuiau ridicate chiar în vâ rful peretelui, dar aici
nu există nicio îndoială cum s-a fă cut. Rampa este încă pe locul unde acum 2.000 de ani
muncitorii și-au pus jos uneltele și nu s-au mai întors. Acum erodata si doar vreo treizeci de
picioare inaltime, rampa a ajuns candva in varf. Din ceea ce ră mâ ne putem vedea că a fost
construit din mai mulți pereți paraleli de că ră midă de noroi, iar spațiile dintre pereți au fost
umplute cu moloz la fel ca reprezentarea de pe peretele mormâ ntului lui Echmire. Nu este
dificil să folosești o rampă pentru a construi un stâ lp de 100 de picioare, dar pictura
mormâ ntului egiptean a unei rampe este folosită în construcție.
122
Sec r et al Gr e at Pyramid câ nd vă gâ ndiți să construiți o piramidă de 480 de picioare cu o
rampă , complicațiile apar foarte repede.
Există , de fapt, două teorii concurente despre cum au fost folosite rampele pentru a
construi piramida, iar egiptologii știu că ambele au legi fatale. Cea mai populară dintre cele
două , teoria rampei externe, este mai ușor de imaginat. O rampă lungă de pe o parte a
piramidei era autostrada pe care blocurile se deplasau spre vâ rf.
După cum am menționat mai devreme, problema este că există o limită a câ t de abruptă
poate fi rampa și totuși permite ca blocurile de două tone și jumă tate să fie transportate de
că tre muncitori. Gâ ndește-te la felul în care te simți câ nd urci pe un deal abrupt dintr-un
oraș, genul care îți ia ceva din tine, poate lă sâ ndu-te în sus. Acum imaginați-vă că trebuie să
trageți nu doar pe tine, ci și un bloc de piatră în spatele tă u. Asta a fost problema lui
Hemienu.
Dealul (rampa) nu putea fi foarte abrupt, cu o pată de aproximativ 8 la sută , altfel blocurile
nu puteau fi ridicate. Pentru a avea o cotă blâ ndă , dar totuși să ajungă în vâ rful piramidei de
480 de picioare, rampa trebuie să aibă o lungime de aproximativ o milă . Așa este: atâ ta
timp câ t cincisprezece terenuri de fotbal înșirate pe lungime. Volumul de pă mâ nt și piatră
necesar pentru o rampă atâ t de uriașă este aproape egal cu volumul Piramidei în sine! Deci,
pentru a construi Piramida folosind o singură rampă externă , nu doar construiți Piramida,
trebuie să construiți și o a doua structură la fel de mare. Sunt multe ore de om.
Apoi există întrebarea unde pe Platoul Gizeh puteți pune o rampă de o milă . Platoul este
doar atâ t, un platou, și coboară brusc în deșert de mai jos, pe partea de nord. Pe ambele
laturi de est și de vest sunt cimitire pentru nobilimi care au fost construite pe mă sură ce a
fost construită piramida, astfel încâ t nu lasă decâ t o latură ca posibilitate - partea de sud,
singurul loc în care ar fi putut fi construită o rampă de o milă . Cu toate acestea, nu au fost
gă site ră mă șițe ale unei rampe atâ t de mari. Câ teva milioane de tone de piatră și pă mâ nt nu
dispar pur și simplu. Deși teoria unei singure rampe este cea mai populară explicație a
modului în care a fost construită Marea Piramidă , pur și simplu nu pare să funcționeze.
E timpul pentru Planul B, rampa tirbușonului.
Pentru a înțelege a doua teorie, trebuie să ne gâ ndim în termenii unui drum care șerpuiește
pe coasta unui munte. Dacă drumul ar merge în linie dreaptă , de jos în sus, ar fi prea abrupt
chiar și pentru mașini.
Pentru a face panta mai blâ ndă , inginerii o înfă șoară în jurul muntelui. Este mai lung, dar
mult mai puțin abrupt. Este exact ceea ce a fost sugerat-
Ră mâ ne o
canapea
f an a
n antic r
t rampa u
p a folosit H
t
d la eb
o bm
ui il e
dn
au
w
daw'
alll a
la S
la
K
tKl
ar u
nt
ak io
Te
kTn
mple.

123
Un t
e teoria o
y din h
f cum b
w blocuri w
s au fost r
e ridicat t
d la t
ot
e top o
p din t
fG
e marele P
t Piramida i
d este
via ar
aa ramp co
p tirbuşonul u
g sus t
po
e afara.
124
Sec r et al Gr e at Pyramid a indicat Marea Piramidă : acea tirbușonă în susul piramidei, ca
un drum de munte, era o rampă pe care se ridicau blocurile. Virtutea acestei teorii este că
nu avem nevoie de o rampă care se întinde pe o milă dincolo de Piramidă . Teoria explică , de
asemenea, de ce nu au fost gă site ră mă șițele unei rampe uriașe - Piramida însă și era rampa.
Totul sună atâ t de bine, dar Planul B are și o lege f fatală , una pe care doar un constructor ar
observa-o.
Pe mă sură ce Piramida a crescut an de an, unghiul de înclinare a trebuit monitorizat cu
atenție. Cu o structură la fel de mare ca Marea Piramidă , dacă vă depă rtați de un centimetru
în partea de jos, atunci câ nd ajungeți în vâ rf, puteți fi îndepă rtat de câ țiva metri, iar cele
patru margini ale Piramidei nu se vor întâ lni la un moment dat. Astfel, pe mă sură ce
piramida s-a ridicat, geodezii au trebuit să facă mă sură tori repetate de-a lungul marginilor
piramidei pentru a se asigura că unghiul este constant. Dacă , totuși, ar fi existat o rampă
tirbușonă în jurul Piramidei, liniile de vedere de-a lungul marginilor ar fi fost ascunse și
Hemienu nu ar fi putut urmă ri unghiul cu atâ ta atenție pe câ t trebuia.
Deci Hemienu nu a folosit metoda tirbușonului. Orice soluție a gă sit-o Hemienu, nu a fost
ceea ce și-au propus oamenii. La patru mii cinci sute de ani după ce Hemienu și-a dat seama
cum să ridice blocurile pâ nă în vâ rful Piramidei, un inginer francez se apropia de soluție.
Primele Planuri
Paris, 1999
La scurt timp după ce a vizionat emisiunea de televiziune despre Marea Piramidă , Henri
Houdin a intrat în acțiune, punâ nd noua sa idee că Piramida a fost construită din interior
spre exterior pe hâ rtie. Era inginer și a început prin a-și imagina ce ar face dacă i s-ar
atribui contractul pentru construirea Piramidei lui Khufu. Pentru prima dată în 4.500
ani, un constructor se gâ ndea ca Hemienu. Ce materiale ar folosi? Cum i-ar aduce pe
șantier? Cum muți pietrele la locul lor sus pe piramidă ? Curâ nd, hâ rtia milimetrică ,
creioanele și pă tratele în T au apă rut și el desenă planuri, încercâ nd tot timpul să
gâ ndească ca un inginer în Egiptul antic.
Acum că era pensionat, Henri s-a putut dedica cu normă întreagă noului să u proiect. În
calitate de inginer, știa că atâ t rampa exterioară unică , câ t și rampa externă tirbușon pe
care le vă zuse la emisiunea de televiziune nu erau practice. Trebuia să existe o altă soluție.
Apoi a venit la el: construiește rampa în interiorul Piramidei! Cu o rampă internă , blocurile
puteau fi aduse în sus în piramidă fă ră a întuneca liniile de vedere, iar pe mă sură ce
piramida creștea, la fel și rampa. Dar cum ar ară ta o astfel de rampă ?
Primul desen al rampei interne a lui Henri Houdin este datat ianuarie
126
The Sec r et of the Gr e at Pyramid 4, 1999. Prezintă o singură rampă care arată foarte mult
ca o scară în spirală .
În colțul din dreapta sus al planului se află notația „rampa cu pantă de 8 procente”.
Conectate la pă rțile de sus și din dreapta ale rampei sunt o serie de linii paralele - conducte
de ventilație, astfel încâ t muncitorii să aibă aer proaspă t în timp ce transportau blocurile pe
rampa interioară . Dar atunci Henri s-a gâ ndit că o singură rampă nu ar fi suficientă .
Pâ nă pe 24 ianuarie, un al doilea plan a fost desenat și arată patru rampe care se întorc prin
Piramidă . Există patru intră ri separate pentru cele patru rampe separate, fiecare atingâ nd
un nivel diferit al Piramidei. Henric credea că a rezolvat problema rampei interne. Era
departe de soluție, dar fă cuse primul mare pas înainte.
Prin iarna rece din Paris, Henri și-a rafinat desenele, încercâ nd tot timpul să gâ ndească ca
un egiptean. Nu a funcționat întotdeauna. La început și-a imaginat blocurile trase pe
că rucioare cu roți. Pare perfect rezonabil, cu excepția faptului că egiptenii foloseau să nii;
roțile se scufundă în nisip. Au existat și alte starturi false, dar pâ nă la sfâ rșitul verii era
suficient de încreză tor pentru a încerca teoria în public. În octombrie 1999, Henri Houdin a
publicat un scurt articol despre teoria sa internă a rampei în jurnalul Societă ții Naționale
Franceze a Inginerilor și Oamenilor de Ș tiință .47
El discutase despre articol cu fiul să u arhitect și adă ugase numele lui Jean-Pierre ca
coautor, dar arhitectul știa că există unele probleme serioase cu planurile pe care le
desenase tată l să u. Ideea lui Henri că interiorul, nu exteriorul, a determinat modul în care a
fost construită Piramida a fost genială , iar conceptul de rampă internă a fost un salt cuantic
înainte.
Uneori, în știință , Marea Idee vine de la un stră in, cineva care nu a fost îndoctrinat despre
ce este posibil și ce nu.
Henri era acel stră in. Neștiind practic nimic despre Egiptul antic, el a fost liber de
preconcepții despre modul în care fuseseră construite piramidele. Tată l și fiul au vorbit
despre Marea Piramidă de fiecare dată câ nd s-au întâ lnit. Pentru Jean-Pierre, era doar o
ocupație interesantă pe care tată l să u o ocupase, ceva care să -și pă streze mintea ascuțită a
unui inginer pensionar. În curâ nd, el și-a învă țat tată l în vâ rstă de șaptezeci și cinci de ani
cum să folosească cel mai recent software de calculator pentru a-și îmbună tă ți desenele.
Dar, în timp ce Jean-Pierre se uita peste desenele tată lui să u, știa că anumite aspecte nu
puteau funcționa.
În primul râ nd, nu puteți trage blocuri grele de piatră pe o rampă circulară . Pentru tragerea
eficientă trebuie să vă deplasați în linii drepte; nu te poți întoarce tot timpul. A doua
problemă a fost că multe blocuri din interiorul Piramidei câ ntă resc mai mult de șaizeci de
tone. Pentru a trage un bloc de șaizeci de tone în sus cu 8%.

Primul desen al rampei interne al lui Henri Houdin din 4 ianuarie 1999. Sunt indicate
puțuri de ventilație pentru muncitori.
Desenul revizuit al lui Henri cu patru rampe interioare.

Primele P la ns

129
panta ar necesita sute de oameni, și pur și simplu nu poți introduce atâ t de mulți oameni
într-o rampă închisă . Prin urmare, rampa interioară a lui Henri nu putea fi circulară și
blocurile cele mai mari nu puteau fi trase prin nici un fel de rampă interioară . Jean-Pierre
devenea intrigat. Aceasta era o problemă pe care avea să o rezolve, dar spre deosebire de
tată l să u, el nu folosea creion și hâ rtie.
Primul pas a fost să aflați mai multe despre Piramidă . Cu experiența sa arhitecturală , Jean-
Pierre a absorbit rapid informațiile prezentate în lucră rile standard despre Piramidă , dar
curâ nd și-a dat seama că pâ nă și experților le lipsește o componentă esențială pentru
rezolvarea misterului. Toate planurile au fost desenate bidimensional. Toate au ară tat
componentele de bază ale Piramidei: camera funerară subterană , Camera Reginei, Camera
Regelui și Marea Galerie, dar numai pe un plan, o secțiune transversală . Cum erau aceste
camere legate între ele în trei dimensiuni? Clă dirile sunt proiectate în trei dimensiuni. Toți
experții în piramidă care încercau să -și dea seama cum a fost construită se uitau la planuri
plane, bidimensionale. Jean-Pierre era pe cale să devină prima persoană de la Hemienu care
a înțeles pe deplin interiorul Marii Piramide în trei dimensiuni.
În timpul anului să u sabatic, Jean-Pierre dobâ ndise unele dintre abilită țile de calculator
necesare de care avea nevoie pentru a aborda misterul Marii Piramide. Acum a fă cut un pas
mai departe. Folosind software dezvoltat recent pentru arhitecți, el a început să
construiască simulă ri pe computer ale Diagramei bidimensionale standard.
a Marii Piramide. Trei dimensiuni
au fost necesare pentru a rezolva problema.
130
Sec r et al Greciei Piramidei Piramidei. Chiar și cu noul software, re-crearea camerelor
interioare ale Marii Piramide în trei dimensiuni a fost incredibil de consumatoare de timp.
Fiecare zid trebuia construit linie cu linie la proporțiile exacte ale piramidei. În
apartamentul să u din Paris, Jean-Pierre a petrecut mai întâ i sute și apoi mii de ore la
computerul să u creâ nd cele mai detaliate redă ri tridimensionale ale interiorului Marii
Piramide de pâ nă acum. Câ nd modelele erau complete, el putea selecta orice cameră
internă , o roti pe ecranul computerului să u în orice direcție, vedea cum se raportează
camera cu toate celelalte și începe să înțeleagă secretele interne ale Piramidei. Dar acesta a
fost doar un început.
Urmă torul pas a fost să -ți imaginezi ce trebuie să fi vă zut Hemienu în timp ce construia
Piramida. Jean-Pierre a creat reprezentă ri 3-D ale Piramidei pentru fiecare an de
construcție. Acum putea vedea de fapt problemele care trebuiau rezolvate pe mă sură ce
Piramida se ridica deasupra Platoului Giza. Era clar că atunci câ nd Piramida ajunsese la
înă lțimea Camerei Regelui, trebuia folosit altceva decâ t rampa exterioară pentru a ridica
blocurile din partea superioară a Piramidei — dar cum ară ta altceva?
Jean-Pierre crease acum mai mult de o mie de simulă ri pe computer ale Marii Piramide și o
imagine a cum trebuia să arate rampa interioară a început să prindă contur în mintea lui.
Întotdeauna a știut că trebuie să fie drept, nu circular, așa cum o desenase tată l să u, dar
asta a lă sat totuși problema cotiturii. Deplasarea blocurilor în linie dreaptă prin rampa
interioară a fost relativ ușoară – aproximativ opt bă rbați tră gâ nd un bloc pe o sanie, dar
aveți nevoie de mult spațiu pentru a vira un colț atunci câ nd transportați un bloc mare,
deoarece bă rbații care trag au nevoie de un loc unde să vii. stand. Așadar, pentru a lă sa loc
pentru întoarcerea blocurilor, la capă tul fiecă rei linii drepte a rampei, un spațiu mare a fost
lă sat deschis la colțul Piramidei. Pentru a face de fapt colțul, muncitorii ar fi putut folosi
ceva ca un shadouf, folosit pâ nă de curâ nd pentru a ridica apa din Nil pentru irigare.
Această macara veche ar fi putut fi ceea ce a vrut să spună Herodot câ nd a spus că egiptenii
foloseau „mașini” pentru a construi piramida. Blocul putea fi ridicat, rotit cu 90 de grade în
poziție pentru a transporta urmă toarea lumină a rampei. Astfel, crestă turile au fost lă sate
deschise la fiecare colț – care ar fi asigurat și aer proaspă t pentru oamenii care lucrau în
interiorul rampei.
Proiectarea traseului și dimensiunii rampei a fost o problemă complexă . Trebuia să fie
suficient de lat pentru blocuri și bă rbați, dar nu putea fi atâ t de lat

Primele P la ns

131
Rampa interioară mai avea colțuri
deschis pentru întoarcerea blocurilor.
Reco
constructie o
n din ap
fa posibil l
e liftingg
macara f
e pentru t
r întorcâ nd t
gb
e blocurile a
s la or
T-ul
e
colțuri.

132
Sec r et al Greciei piramidei că construcția ei a creat probleme de inginerie. În plus, calea
rampei a trebuit să fie proiectată astfel încâ t să nu se intersecteze cu celelalte pasaje și
camere ale Piramidei.
Jean-Pierre a calculat că rampa avea o lă țime de aproximativ cinci coți (nouă picioare), cu
pereți corbeli care atingeau o înă lțime de cincisprezece picioare. Corbelingul a asigurat că
greutatea piramidei de deasupra ei nu va zdrobi tavanul. La începutul să u, lâ ngă partea de
jos a piramidei, rampa a înclinat aproximativ 7 procente și a alergat drept pâ nă s-a apropiat
de capă tul unei laturi a piramidei. Apoi a fă cut un viraj la stâ nga și a continuat în sus pe
partea urmă toare cu aceeași pantă de 7 procente; apoi un alt viraj la stâ nga, în partea
urmă toare și așa mai departe în susul piramidei. Piramida se îngustează pe mă sură ce
înă lțimea ei crește, astfel încâ t luminile rampei devin din ce în ce mai scurte pe mă sură ce
tirbușonul prin piramidă . Prima porțiune dreaptă din partea de jos avea o lungime de 575
de picioare, dar după ce rampa interioară fă cuse paisprezece viraje și era mai sus în
Piramidă , avea doar 150 de picioare lungime. În total, ră sucirile și întoarcerile vâ nt prin
Piramidă mai mult de o milă .
Jean-Pierre avea acum
a elaborat elementele de bază ale lui
teoria modului în care Marea Pira-
mijlocul fusese construit. Într-un fel
au fost folosite trei metode.
1) Blocurile din partea inferioară
nivelurile Piramidei au fost
crescut pe scurt
rampa nal. 2) Cel mai mare gran-
blocuri de ite folosite pentru King's
A apă rut și Camera
rampa exterioară , dar cu
cu ajutorul unei contragreutati
sistem din interiorul Grand Gal-
Rampa interioară a fost proiectată astfel încâ t să nu leze. 3) Blocurile mai mici pe
se intersectează cu orice pasaje sau camere.
nivelurile superioare ale Pyra-
mid au fost aduse printr-o
rampa interioara. Teoria a fost revoluționară , dar pă rea să rezolve toate problemele pe care
alte teorii le lă saseră nerezolvate. Totuși, a fost doar o teorie și, fă ră nicio dovadă fizică care
să o susțină , ar ră mâ ne doar o altă teorie. Houdinii aveau nevoie cu disperare de dovezi
solide pentru a susține teoria. Câ nd a venit, a fost dintr-o sursă cea mai neașteptată .
Anomalie în creștere
Paris, august 2000
În vara anului 2000, Henri Houdin a vizitat compania franceză care a efectuat studiul
microgravimetric al Marii Piramide în 1986, dar paisprezece ani mai tâ rziu nu toți cei care
fă cuseră parte din echipă erau încă în companie. Henri s-a întâ lnit cu Pierre Deletie,
geologul companiei. Câ nd i-a ară tat lui Deletie desenele lui Jean-Pierre despre cum trebuie
să arate rampa interioară , Deletie a ră mas uimit.
Ară ta remarcabil ca o anomalie detectată de echipa sa, care a ră mas în dosare timp de
paisprezece ani. A promis că va că uta tipă ritul și îi va oferi lui Henric o copie.
Fidel cuvâ ntului să u, domnul Deletie i-a trimis lui Henri tipă rirea anomaliei. Henri a fost
uimit. Parcă cineva și-ar fi fotografiat teoria. Urcâ nd în spirală piramida era rampa
interioară ! Henri l-a sunat entuziasmat pe Jean-Pierre, care s-a repezit să vadă ce era atâ t
de uimitor. De îndată ce a vă zut-o, a știut că a gă sit marea idee pe care o că uta. Rampa
interioară era prea importantă pentru a renunța. A trebuit să dezvolte teoria câ t de departe
putea, să completeze și mai multe detalii și, cel mai important, să vadă dacă ar putea fi
gă site mai multe dovezi care să o susțină .
Vă zâ nd câ t de important era acest lucru pentru Houdin, Deletie le-a sugerat să vorbească cu
Hui Duong Bui, omul responsabil de calculul...

13 4
Sec rt al Piramidei Grei Prima dovadă empirică pentru rampa internă a fost această imagine
din 1986 generată de computer a zonelor cu densitate scă zută din cadrul Marii Piramide.
Arată remarcabil ca rampa interioară .
cțiunile care au produs imaginea. O să ptă mâ nă mai tâ rziu, Henri și Bui erau adâ nci în
conversație despre Marea Piramidă din Giza. Bui a explicat că nu au ignorat total anomalia;
pur și simplu nu știau ce să facă din asta. Teoria principală a echipei a fost că ei culegeau
urme stră vechi ale unei rampe care odată a scos bucă ți în exteriorul Piramidei. Poate că ,
cumva, toate transporturile comprimaseră zona, fă câ nd-o mai densă . În adâ ncul sufletului
ei știau că acest lucru nu poate fi corect, dar era cea mai bună explicație pe care o puteau
gă si în acel moment. Odată ce Bui a auzit detaliile teoriei rampei interne, a devenit un
convertit. O rampă internă în spirală în sus prin Piramidă este singurul lucru care ar putea
provoca o astfel de imprimare. Teoria rampei interne a avut primele sale dovezi solide.
R isirii nominale

135
Houdinii au fost incredibil de încurajați să audă că francezii au gă sit dovezi pentru rampa
interioară fă ră să știe mă car.
Cu această nouă muniție, ei au fost mai siguri ca niciodată că au dreptate. Jean-Pierre s-a
întors la computerul să u pentru a-și perfecționa modelele, pentru a vedea dacă poate afla
mai multe detalii despre construcție. Zilele fă ră griji ale că lă toriilor s-au terminat pentru o
vreme. El a vrut să ră mâ nă la Paris pentru a întâ lni oameni pentru a discuta și a perfecționa
teoria. Michelle vă zuse obsesia venind și și-a dat seama rapid câ t de mare va fi Piramida lui
Khufu în viața lor; ea i-a spus lui Jean-Pierre: „Dacă vrei să mergi cu Khufu, mergi direct
pâ nă la capă t. Va trebui să explici totul.”
Au închiriat un mic apartament în Paris în vechiul lor cartier și pentru anul urmă tor Jean-
Pierre a lucrat intens la computerul să u, încercâ nd să înțeleagă exact cum se potrivește
Marea Galerie în imaginea cu rampa interioară . Adesea își suna tată l pentru a spune: „Tu
ești inginerul, poți face calculele pentru a-ți da seama de câ ți oameni sunt necesari pentru a
transporta un astfel de bloc de piatră , de câ tă forță de muncă a fost nevoie pentru această
sarcină ?”
Pâ nă în octombrie 2001, banii din vâ nzarea apartamentului lor se epuizau. Timp de trei ani
Jean-Pierre și Michelle tră iseră din acea vâ nzare, fă ră niciun venit, iar acum contul bancar
era periculos de scă zut. Din fericire, unul dintre chiriașii unei garsoniere s-a mutat. Fă ră
ezitare, l-au vâ ndut pentru ca Jean-Pierre să poată continua că utarea Piramidei. În cursul
anului urmă tor, a început să completeze detalii despre legă tura dintre rampa interioară și
Marea Galerie. Dar pâ nă la sfâ rșitul anului 2002, banii s-au epuizat din nou.
Un alt apartament închiriat a devenit liber și a fost vâ ndut. Jean-Pierre era încă în joc, cel
puțin pentru o vreme. Pe mă sură ce Jean-Pierre își perfecționa teoria din ce în ce mai mult,
a decis să vorbească din nou cu echipa franceză pentru a vedea dacă a ratat ceva sau poate
au uitat ceva.
Notch-ul
Paris, ianuarie 2003
La începutul anului 2003, Jean-Pierre a avut o altă întâ lnire cu echipa franceză Opération
Khéops care a examinat Piramida. El a descris în detaliu teoria rampei interne și a
menționat unghiul de înclinare și crestă turile de la colțuri care trebuiau lă sate deschise
pentru ca blocurile să poată întoarce colțurile. Unul dintre membrii echipei, Jean-Pierre
Baron, și-a amintit ceva ciudat pe care îl vă zuse câ nd fă cea mă sură tori în sus și în josul
piramidei. La aproximativ 275 de picioare în sus de Piramidă , în colțul de nord-est, era o
crestă tură ! Aici a fost în esență locul în care teoria lui Houdin ar plasa a noua crestă tură a
rampei! Echipa franceză a mă surat crestă tura câ nd își fă ceau studiul și a menționat că avea
șapte picioare și șase inci pe fiecare parte - un pă trat. În termeni egipteni antici, care se
traduce în cinci coți pă trați, o mă sură egipteană perfectă . Teoria rampei interne avea acum
a doua confirmare empirică , dar urmau mai multe.
Baron și-a amintit și că a vă zut o vulpe din deșert dispă râ nd într-o gaură de lâ ngă
crestă tură . De ce s-ar urca o vulpe 275 de picioare în piramidă pentru a gă si o gaură ? Poate
că nu a fă cut-o. Poate că a gă sit o gaură de intrare în rampă lâ ngă partea de jos și apoi și-a
urcat rampa. Ar fi

13 8
Este interesant să atașezi un dispozitiv de telemetrie la o vulpe și să -l trimiți prin gaură și
să -i urmă rești mișcă rile. Ar ară ta animalul mișcâ ndu-se prin rampa interioară ?
Rampa interioară pă rea din ce în ce mai promiță toare, dar mai era ceva pe care Jean-Pierre
trebuia să -l explice. Unde au fost folosite ră mă șițele rampei exterioare în primele etape ale
construcției Piramidei? Deși rampa a fost folosită doar pâ nă la aproximativ o treime din
înă lțimea Piramidei, era totuși o construcție uriașă care folosea mii de tone de materiale,
dar dispă ruse fă ră urmă . Cumva, rampa exterioară lipsă a fost legată de construcția restului
Piramidei, dar cum? Apoi, dintr-o dată , a devenit clar; știa unde era rampa. Gă sise soluția.
Bineînțeles, Hemienu îl bă tuse cu 4.500 de ani.
O crestă tură din colțul de nord-est al Piramidei poate fi o ră mă șiță a unuia dintre colțurile
rampei interne care a fost lă sată deschisă .
Rampa Internă
Gizeh, Egipt, 2570 î.Hr. (Anul 19 al domniei lui Khufu) Câ nd Hemienu a vă zut că priorii de
deasupra ultimei camere de eliberare puse la loc, a pus Marea Galerie acoperită complet.
Nu mai era nevoie; nu mai era nevoie de ridicare blocuri uriașe de granit. În acest moment,
Piramida avea 200 de picioare înă lțime, iar rampa exterioară care fusese folosită în primii
șaisprezece ani nu mai putea fi folosită . Dacă ar fi ridicată pentru a se adapta la creșterea
înă lțimii Piramidei, unghiul de înclinare ar depă și rapid 8%, prea abrupt pentru ca oamenii
să ridice blocuri. Era în sfâ rșit timpul ca rampa interioară să -și servească scopul.
De la început, Hemienu a știut că va veni vremea câ nd rampa exterioară nu va putea fi
folosită . Din acest motiv, l-a construit din blocuri de calcar aspre la fel ca blocurile de
umplutură din interiorul Pyramidului, doar puțin mai mici. Acum, că rampa exterioară și-a
îndeplinit scopul, a fost demontată și blocurile cu care a fost construită au putut fi refolosite
pentru a construi restul Piramidei. Mii de ani mai tâ rziu, arheologii s-au înțeles unde se
îndreptase rampa. Ră spunsul era la vedere, în vâ rful Piramidei.
Inca o data planificarea incredibila a lui Hemienu a fost la vedere, dar nimeni nu a vazut-o.
Vâ rful Marii Piramide a fost construit din blocurile de
14 0
Sec r et al Gr e at Pyramid rampa exterioară demontată . Blocurile de calcar care compunau
rampa sunt ceva mai mici decâ t blocul mediu folosit în interiorul Piramidei. Blocurile
trebuiau să fie mai mici pentru că urmau să fie trase prin spațiul restrâ ns al rampei
interioare. Deci, pe mă sură ce rampa exterioară era coborâ tă , blocurile sale se deplasau
prin pasaj pâ nă în vâ rful Piramidei, unde au fost împinse în poziție. Așa se explică de ce
nimeni nu a gă sit gră mezi uriașe de resturi de pe rampă .
Pe mă sură ce Piramida se apropia de finalizare, Hemienu trebuie să fi simțit atâ t ușurare,
câ t și un mare sentiment de satisfacție. Khufu era în viață și să nă tos, camera funerară era
completă , iar blocurile de la rampa exterioară se mișcau acum în sus prin rampa interioară
și erau plasate în vâ rful Piramidei. În doar câ țiva ani, piatra de vâ rf va fi la locul celui mai
mare monument construit vreodată . Dar tocmai câ nd Hemienu se simțea câ t se poate de
sigur în privința proiectului, dezastrul a lovit. Grinzile acoperișului camerei funerare au
cră pat. Erau mici cră pă turi, dar Hemienu avea motive să fie îngrijorat. Cu doar patruzeci de
ani mai devreme, pereții piramidei îndoite s-au cră pat în timpul construcției, iar piramida a
trebuit să fie abandonată . Hemienu nu-și putea permite să abandoneze Marea Piramidă în
această etapă ; faraonul să u îmbă trâ nea și nu avea timp să construiască o a doua piramidă .
Trebuia să știe ce se întâ mplă deasupra tavanului. Au cră pat și alte pă rți ale piramidei? În
partea de sus a Marii Galerie, i-a pus pe pietreri să dă ltuiască un mic tunel de treizeci de
inci prin calcar, astfel încâ t să poată intra în camera de eliberare de deasupra tavanului
Camerei Regelui. În timp ce se tâ ra prin tunel, habar n-avea ce avea să gă sească . A doua
cameră de eliberare se pră bușise în prima? S-a tâ râ t în că mă ruța neagră ca beznă și și-a
mutat lampa cu ulei. Nici un dezastru.
Podeaua camerei de degajare este formată din vâ rfurile grinzilor de tavan, iar Hemienu
putea acum să examineze fisurile de pe ambele pă rți ale grinzilor. Nu pă rea grav, dar se
putea înră ută ți. A pus muncitori să tencuiască cră pă turile grinzilor. Aceasta nu era pentru a
stabiliza grinzile; tencuiala nu va face asta. În schimb, tencuiala îi spunea dacă cră pă turile
deveneau mai mari pe mă sură ce Piramida era finalizată și din ce în ce mai multe blocuri
erau îngră mă dite deasupra. Tehnica lui Hemienu este asemă nă toare cu ceea ce fac
arheologii astă zi pentru a spune dacă monumentele sunt stabile. Dacă există o cră pă tură în
perete, ceva care arată ca o bandă de ipsos este plasat peste
R ampul I nter na l

141
Hemi
Hemienu
enu,
, cel
pyr
e piramida
in mijlocul'
ds
lui
arhitect, c
, tă iați ah
ta gaura i
e în t
n
e
sus o
p din t
fG
e Grand G
d Galeria
la a
o evaluează t
ed
e daune w
e câ nd
P
e Pyra
ramid c
d cra
strâ ns.
C
e fisuri i
s în t
nb
e grinzi o
s din t
f la f
e primul
ameliorarea c
g camera a
r sunt s
e încă v
sunt vizibil.

Benzile de ipsos de pe cră pă turile din Camera Regelui îi ajută pe egiptologi să detecteze
dacă fisurile devin mai mari.

R ampul intern
14 3
sparge. Dacă peretele se mișcă , fisura se mă rește, tencuiala cră pă , iar arheologul știe că are
o problemă . Grinzile de acoperiș ale lui Hemienu s-au ținut și, deși tavanele a două dintre
camerele de degajare de mai sus s-au cră pat, tencuiala nu s-a mișcat, așa că nu a trebuit
niciodată să taie un al doilea tunel care să urce în a doua cameră de degajare pentru a
verifica grinzile respective.
Giza, Egipt, 2569 î.Hr. (Anul 20 în timpul domniei lui Khufu) Pâ nă în anul 20 al domniei lui
Khufu, Piramida era aproape de finalizare.
Atinsese o înă lțime de 360 de picioare și 98 la sută din volum...
2.550.000 de metri cubi — era pe loc, dar mai erau aproximativ 130
picioare de completat. Cu sfâ rșitul atâ t de aproape, au fost necesare schimbă ri în rampa
interioară . Zona de deasupra piramidei devenea destul de mică .
În acest moment, liniile drepte ale rampei aveau doar 125 de picioare lungime și, pe
mă sură ce se apropiau de vâ rf, au scă zut la doar optzeci de picioare. Pentru a evita
alergarea în crestă tura colțului de sub ea, unghiul rampei a trebuit să fie mă rit considerabil.
Era mai dificil să tragi blocurile în sus pe panta mai abruptă , dar cu un bloc mic, câ ntă rind
doar o jumă tate de tonă , acest lucru era încă posibil. Cu toate acestea, rampa interioară se
apropia de sfâ rșitul utilită ții sale. Pâ nă a ajuns la nivelul de 400 de picioare, unghiul de
înclinare era de 20 la sută și aproape toată energia bă rbaților care transportau ar fi mers
doar pentru a-și ridica propriile trupuri pe rampă .
Există un truc mecanic pe care transportoarele l-ar fi putut folosi. Dacă stă teau pe un teren
plan, la crestă tura dinaintea blocului și tră geau, atunci nimic din energia lor nu s-ar
îndrepta spre ridicarea greută ții corporale. Acesta este genul de tehnică pe care Hemienu l-
ar fi învă țat aproape sigur din secolul precedent de construcție în piatră .
În vâ rful Piramidei, interiorul
unghiul de înclinare al rampei trebuia să fie
crescut pentru a evita lovirea de crestă turi
la colțurile de sub ea.
14 4
Sec rt al piramidei Grei Este posibil ca muncitorii să fi stat pe un teren plan pentru a trage
blocurile în sus, economisind astfel energia de a trebui să -și ridice propria greutate.

Inserție fotografică II
pagina anterioară:
Ală turi de piramidele celor trei faraoni
la Giza sunt câ teva mai mici pentru ei
regine.
stânga:
Faraonul Sneferu a construit trei uriașe
piramide și a dezvoltat tehnicile pentru
construirea unei încă peri interioare în piramide. A lui este prima instanță a numelui unui
rege descris într-un cartuș.
de mai jos:
Intrarea în piramida în trepte din Saqqara,
prima piramidă din istorie.

Scara de la templul ptolemaic din Dendera poate fi un descendent al rampei interne din
interiorul Marii Piramide.
Templul Regatului Nou al
Medinet Habu mai pă strează câ teva
de culorile sale originale.
Din cele mai vechi timpuri faraonul
a fost asociat cu Horus, cel
zeu șoim.
Sfinxul are capul regelui
Kephren și corpul unui leu.
Piramidele dinastiei a V-a la
Abu Sir sunt mult mai mici decâ t
piramidele din Giza.
Statuia că zută a lui Ramses cel Mare la templul să u mortuar, Ramesseum, câ ntă rea aproape
1.000 de tone.
Osirionul de la Abydos a fost un cenotaf – o înmormâ ntare falsă – pentru Osiris, zeul
morților.

Autorii își planifică itinerariul egiptean. Jean-Pierre Houdin este în negru.

Templul Karnak a fost construit de o succesiune de faraoni pe o perioadă de peste 1.000 de
ani.
The Capstone
Ultima sarcină majoră de inginerie a fost poziționarea pietrei de capă t, practic o mică
piramidă , chiar în vâ rful piramidei.
Piramidionul, așa cum se numește, era fă cut din calcar fin și probabil acoperit cu electrum,
un aliaj de aur și argint, și ar fi putut câ ntă ri pâ nă la cincisprezece tone.48 Nu știm detaliile
despre cum a fost ridicat, dar cu siguranță ar fi necesitat o planificare în avans, deoarece
este prea mare pentru a fi mutată prin rampa interioară înghesuită . După câ teva să ptă mâ ni
petrecute la computer, Jean-Pierre și-a dat seama de un posibil scenariu pentru mișcă rile
capstonei.
În timpul celui de-al paisprezecelea an al domniei lui Khufu, piramida și grinzile și că priorii
Camerei Regelui au fost trase pe rampa exterioară pâ nă în vâ rful Piramidei, care avea acum
150 de picioare înă lțime.
În urmă torii cinci ani, piatra de vâ rf s-a deplasat în sus, curs cu curs, pe mă sură ce Piramida
era în curs de construire. Ar fi putut fi suspendat într-un leagă n din lemn în formă de
piramidă . Corzile care țin piatra ar putea fi ră sucită , în același mod în care copiii ră sucesc
lanțurile care susțin leagă nele. Pe mă sură ce frâ nghiile s-au ră sucit, s-au scurtat, iar piatra
de capă t a fost puțin ridicată . Pene au fost glisate sub piatra de capat, iar folosind pene,
leagă nul a fost ridicat la aceeași înă lțime. Acum procesul s-a repetat
14 6
Sec r et al Greciei Piramidei cu piatra de capat mișcâ ndu-se încet în sus. Acest dispozitiv se
numește troliu spaniol.49 Câ nd piatra de vâ rf a fost ridicată la înă lțimea completă a unui
curs al Piramidei, blocuri piramidale normale au fost plasate sub el și cursul Piramidei a
fost finalizat în jurul lui. Acest proces a continuat timp de cinci ani și mai mult de 100 de
cursuri pâ nă câ nd piatra de vâ rf a fost aproape de vâ rful piramidei. În acest moment spațiul
de lucru era foarte mic și era nevoie de schele speciale pentru a manevra și poziționa
piramida la 480 de picioare deasupra Platoului Giza. Era acum anul 20 al domniei lui Khufu
și Piramida era aproape completă .
În urmă torii câ țiva ani, ultimele sunt adă ugate Piramidei. Ultimele blocuri fine de carcasa
sunt puse la locul lor în partea de sus. Crestă turile lă sate deschise la colțurile rampei
interne sunt completate de sus în jos cu blocuri aduse prin rampa internă , iar rampa este
acum sigilată în interiorul Piramidei. Ultimele ră mă șițe ale rampei exterioare și rampa de
acces exterioară a rampei interne sunt îndepă rtate și toate urmele tehnicilor de construcție
ale lui Hemienu dispar. Locul de înmormâ ntare al lui Khufu este gata pentru eternitate.
Hemienu a fă cut-o. Cu excepția cră pă turilor din Camera Regelui, nu cunoaștem altă
apropiere
The Cap stone e

14 7
chemarea pune în pericol finalizarea Piramidei. Nu exista nicio modalitate ca Hemienu să -și
fi dat seama vreodată de ce a cauzat cră pă turile. Ră spunsul la asta a fost îngropat adâ nc în
interiorul piramidei.
Gaura pe care Hemienu a pus oamenii să i să o facă pentru a putea intra în camera de
eliberare nu va fi descoperită decâ t în 1764, câ nd un englez aflat în vacanță în Egipt a decis
să exploreze Piramida. Nathaniel Davison vizita Egiptul împreună cu prietenul să u Edward
Montagu, fostul consul al Angliei la Cairo, și s-a gâ ndit că ar putea fi distractiv să caute în
Piramidă o comoară ascunsă . După ce a că utat fă ră succes porțiunile inferioare ale
Piramidei, și-a îndreptat atenția că tre misterioasa Marea Galerie. La capă tul de sus al
Galeriei, a auzit ecourile propriei voci și a dedus că trebuie să existe o deschidere care duce
la o cameră . Punâ nd o lumâ nare aprinsă la capă tul unui stâ lp lung, cercetă cele mai
întunecate adâ ncituri ale Galeriei și descoperi gaura pe care Hemienu o fă cuse cu patruzeci
și cinci de secole în urmă . Strâ ngâ nd împreună șapte scă ri pentru a ajunge la deschidere, a
trebuit să scoată mai mult de un picior de guano de liliac înainte de a putea strâ nge prin
gaură . Nu era, desigur, nicio comoară , doar mirosul înă bușit al liliecilor. A pă ră sit camera
de eliberare The
Th pyr
e py ami
amidi
dion,
la așteptare
, în așteptare
a fi crescut, a
, la th
tte
15
1 nivel de 0 picioare o
l din th
fte Py
e P ramid.
14 8
The Sec r et of the Gre at Pyramid The py
e pyramidion e
n inclus i
d într-un „
na „Spaniolă
h troliu” th
” t la ridicat i
d it t
t la th
ote to
et p.
p.
The Cap stone e

14 9
fă ră recompense materiale, dar camera este cunoscută și astă zi ca Camera lui Davison.
În deceniile urmă toare, aventurierii s-au strecurat prin gaură , dar nimeni nu a mers mai
departe decâ t Camera lui Davison pâ nă câ nd colonelul Howard Vyse a apă rut pe scenă în
1836. Vyse era suficient de bogat pentru a-l angaja pe John Perring, un inginer civil, pentru
a-i ajuta investigația.50 Au stabilit. a construit locuințe într-un mormâ nt din apropiere și a
efectuat cea mai amă nunțită examinare a Piramidei de pâ nă atunci. Muncitorii lui Vyse au
cură țat Sfinxul, care era acoperit pâ nă la gâ t cu nisip, au să pat podeaua Camerei Reginei și
au că utat în Piramidă camere ascunse.51
Câ nd au investigat Camera lui Davison, au observat o cră pă tură în una dintre grinzile de
granit de deasupra lor și au împins o trestie de trei picioare lungime prin cră pă tură ,
ajungâ nd la concluzia că trebuie să existe o cameră deasupra. Curâ nd, muncitorii arabi ai
lui Vyse ciopliră granitul de deasupra lor. Câ nd granitul s-a dovedit prea dur pentru ei, Vyse
a trimis zidari experimentați din cariera Tura de peste râ u. Carierei, însă , erau obișnuiți cu
calcarul moale, iar granitul s-a dovedit prea dificil și pentru ei. Planul C era praf de pușcă .
Un muncitor pe nume Daoud, trimis să facă treaba periculoasă și murdară , a reușit în cele
din urmă să facă o gaură printr-un colț al uneia dintre grinzile uriașe care formau tavanul
deasupra Camerei lui Davison. În a doua cameră de eliberare au gă sit podeaua acoperită cu
milioane de exoschelete vă rsate de insecte care se reproduciseră în cameră , probabil la
scurt timp după ce a fost sigilată . Vyse a numit patriotic noua cameră după amiralul Horatio
Nelson, care scufundase flota lui Bonaparte în bă tă lia de la Nil în 1798.
Daoud a continuat să -și croiască drumul în sus și a descoperit a treia cameră de eliberare,
pe care Vyse a numit-o după un alt învins al lui Napoleon, Ducele de Wellington. Ca și
ceilalți, Camera lui Wellington era goală , așa că Vyse și lucră torii să i au continuat procesul
dificil de explozie în sus. Le era pe bună dreptate teamă să nu provoace pră bușirea totală a
camerei de eliberare de deasupra lor și, câ nd Daoud a pornit o încă rcare, a trebuit să aibă
grijă de așchii de granit care zboară . „Fiecare a patra dintre camerele de ajutorare, ei au
trecut de la numirea lor după eroii britanici și au numit-o după Lady Arbuthnot, care
vizitase Piramida la 9 mai 1837, imediat după ce camera a fost descoperită . În acest
moment, Vyse trebuie să se fi întrebat câ nd a avut succes
15 0
Se va încheia Sec ritatea Greciei Piramide a camerelor de eliberare. În cele din urmă , Daoud
a explodat pâ nă la a cincea și ultima cameră de eliberare, dezvă luind uriașele că priori de
calcar pe care Hemienu le așezase atâ t de precis la locul lor cu patruzeci și cinci de secole în
urmă . Au numit această cameră după consulul Angliei la Cairo, colonelul Campbell.
Vyse nu a gă sit comori, dar a descoperit patru camere de alinare nemaivă zute de câ nd le-a
construit Hemienu. În plus, a copiat graffiti-urile antice ale muncitorilor de pe pereții
camerelor și i-a trimis-o dr. Samuel Birch, Pă zitor al Antichită ților la British Museum și
unul dintre puținii savanți care puteau traduce în limba egipteană antică . Birch a putut să
citească cartușele care conțineau numele lui Khufu, stabilind în mod concludent că
Piramida aparținea într-adevă r regelui Khufu. Vyse a fost, de asemenea, primul care a
observat cră pă turile din grinzile celei de-a doua camere de eliberare, dar habar n-avea
câ nd au cră pat sau de ce. Acea descoperire avea să vină mult mai tâ rziu, câ nd Jean-Pierre a
achiziționat un nou program de calculator și un prieten foarte puternic.
Anii dificili
În timp ce Jean-Pierre și tată l să u se apropiau de soluția pentru modul în care rampa
interioară și Marea Galerie au lucrat împreună la construcția Marii Piramide, tragedia
personală a lovit pentru ambii.
Mama lui Jean-Pierre a fost diagnosticată cu boala Alzheimer. În urmă torii câ țiva ani, un �
În urma lui Houdin, a coborâ t inevitabil în jos, Henri a fost legat de casa lui din mediul rural,
avâ nd grijă de soția sa.
Pr j
o ect Khufu a devenit colac de salvare cu lumea exterioară , ajutâ ndu-l să treacă prin anii
întunecați. În fiecare dimineață și în fiecare seară de ani de zile, Jean-Pierre suna pentru a
da vești despre proiect și pentru a primi știri.
despre mama lui. Câ nd moartea ei a venit în sfâ rșit, Henri slă bise de treizeci de kilograme și
era un bă rbat stricat, dar, încurajat de Jean-Pierre, a început să reia legă tura cu lumea
exterioară . Era nevoie de el; Pr jo ect
Khufu avea probleme.
Michelle și Jean-Pierre locuiau într-o garsonieră minusculă de doar 236 de metri pă trați, cu
un pat pliat dintr-un dulap fals.
Michelle și-a editat videoclipurile experimentale la un capă t al singurei mese, în timp ce la
celă lalt capă t Jean-Pierre a lucrat la proiectul Pyramid. Jean-Pierre a asigurat-o pe Michelle:
„Nu-ți face griji. Vom locui aici doar câ teva să ptă mâ ni.” (Au stat patru ani.) Au calculat că cu
nr
15 2
Sec r et al Greciei Piramidei că lă toresc, ar putea rezista aproape un an. Teoria era aproape
completă . Jean-Pierre ajunsese la concluzia că sistemul de contragreutate din Marea Galerie
a fost folosit pentru a aduce grinzile de tavan de granit pe rampa exterioară și, de
asemenea, că vâ rful Piramidei a fost construit din blocurile folosite pentru construirea
rampei exterioare. Multe alte detalii erau, de asemenea, la locul lor, dar fă ră ajutor din
exterior ar trebui să renunțe în curâ nd la proiect.
Jean-Pierre știa că are nevoie de sprijinul comunită ții egiptologice. Pentru el, Statele Unite
au fost un loc unde s-au fă cut noi începuturi, au fost binevenite idei noi, așa că a luat
directorul egiptologilor americani și a început să trimită e-mailuri. Unul, Jack Josephson, a
scris că ar trebui să contacteze un egiptolog al că rui nume era Bob Brier. Asta a dus la cina
la mine și la întâ lnirea ulterioară cu Dieter Arnold. Dar sprijinul moral egiptologic a fost un
lucru; Jean-Pierre avea nevoie disperată de ceva mai substanțial.
Jean-Pierre a început să susțină discuții cu grupuri profesioniste de inginerie, atâ t pentru a
vedea cum va fi primită teoria, câ t și în speranța de a gă si un sponsor. Ră spunsurile la
teorie au fost copleșitor de pozitive. Inginerii și arhitecții profesioniști au fost impresionați.
Prima firmă care a oferit asistență a fost Thales Group, o companie de radare de înaltă
tehnologie care dezvolta un nou tip de radar care ar putea fi folosit pentru a detecta rampa
internă din interiorul Marii Piramide. În pregă tirea pentru un test, au început să -și testeze
echipamentul pe castelul Coucy, o fortă reață de calcar din secolul al XIII-lea, la șaizeci de
mile nord de Paris. Dacă urma să fie descoperită o rampă internă veche de 4.500 de ani, ei
voiau să se asigure că era cu echipamentul lor. Expertiza lor tehnică a fost extrem de
binevenită , dar urma să fie nevoie de sprijin financiar pentru a menține proiectul Khufu.
Fratele lui Jean-Pierre, Bernard, a aranjat o întâ lnire cu Eiffel, o firmă de inginerie cu o
legă tură piramidală – au construit piramida de sticlă în fața Luvru din Paris. Jean-Pierre a
prezentat teoria rampei interne unui grup mic de ingineri și directori.
Pă rea că merge foarte bine, dar nu putea fi sigur. A doua zi a primit un e-mail de la unul
dintre inginerii seniori. „Cred că ești la începutul unei descoperiri mult mai importantă
decâ t mormâ ntul regelui Tut.” Eiffel era dornic să sprijine proiectul și transfera 25.000 de
euro în cufa de ră zboi a proiectului. Un prim pas foarte încurajator; mingea începea să se
rostogolească .
The Diff icu lt Years
153
Bernard a putut aranja o altă întâ lnire pentru Jean-Pierre, de data aceasta cu managerul de
relații publice al Air France pentru Africa și Orientul Mijlociu. După șase luni de etichetare
telefonică , întâ lnirea a avut loc în sfâ rșit și Jean-Pierre, laptopul în mâ nă , și-a explicat teoria
la prâ nz.
La final, domnule Brousse, managerul a spus pur și simplu: „Bine ați venit la bord, dragă
partener!” Air France nu putea să dea bani, dar l-ar zbura gratuit pe Jean-Pierre oriunde ar
fi trebuit să meargă pentru Proiectul Khufu. Acum ar putea reduce cheltuielile și nu ar
trebui să plă tească pentru că lă torii la New York și Cairo. Jean-Pierre începuse în sfâ rșit să
viziteze Piramida!
La scurt timp, alți sponsori au venit la bord. Toată lumea dorea să facă parte din
descoperire. Companiile franceze și egiptene au contribuit cu numerar la o cufă de ră zboi
care deținea acum 100.000 de euro. Proiectul Khufu era în sfâ rşit pe teren ferm, iar
arhitectul solitar în negru nu mai era singur.
Odată cu sponsorizarea a venit și recunoașterea. Pe 18 mai 2005, Jean-Pierre ținea din nou
o prelegere la Paris despre munca sa la Marea Piramidă , dar nu pentru a strâ nge fonduri.
Primea Premiul Montgolfier, o recompensă acordată de SEIN (Société d'Encouragement
pour l'Industrie Nationale), o fundație înființată de Napoleon în 1802 pentru a încuraja
industria națională . Jean-Pierre a primit medalia pentru contribuțiile sale la arhitectură și
beaux-arts. Tată l mâ ndru al lui Jean-Pierre i s-a ală turat pe scenă pentru a împă rtă și
premiul. Câ nd Henri Houdin a spus: „Am o cotă de 5 la sută în poveste și Jean-Pierre 95 la
sută ”, Jean-Pierre a ră spuns: „Nu aș fi avut niciodată 95 la sută fă ră primele 5 la sută ”.
Sponsorizarea și recunoașterea veniseră în sfâ rșit. Ș i cel mai mare impuls pentru Proiectul
Khufu a fost chiar după colț.
Rampa internă devine publică
Paris, 3 iunie 2005
În mediul academic, ideile sunt testate în mod constant, mai întâ i la conferințe și mai tâ rziu
prin publicare. Acesta este momentul în care știi cu adevă rat dacă ceea ce propui
funcționează . Pentru că Jean-Pierre este un arhitect, nu un academic, ideile lui nu au urmat
acest drum. Unul dintre primele lucruri pe care le-am observat câ nd mi-a dat câ teva dintre
scrierile lui de citit este că nu existau referințe. În mod normal, atunci câ nd abordezi o
problemă , cercetezi literatura, citești tot ce poți gă si despre subiect și enumeră sursele. Nu
vrei să reinventezi roata. Jean-Pierre tocmai s-a așezat la computer și a început să lucreze,
ceea ce l-a dezavantajat. El nu a publicat detaliile teoriei sale și nici nu a avut discuții
serioase cu cei calificați să evalueze teoria.52 Unele dintre discuțiile sale neoficiale
anterioare cu inginerii fă cuseră furie despre teorie și acum despre organizația profesională
a tată lui să u, Société des Ingénieurs. des Arts et Métiers, a vrut ca Jean-Pierre să țină o
cuvâ ntare. A fost șansa perfectă de a testa apele. Inginerii civili i-ar oferi feedback-ul
necesar asupra teoriei, dar ar fi un public prietenos.
Ora de prelegere a mers bine. Au fost câ teva întrebă ri despre detalii, dar nimeni nu a avut
obiecții serioase la teorie sau la
15 6
Sec r et al Greciei la Piramide, cel puţin nu au menţionat niciunul. În audiență se afla fostul
manager al Peugeot/Citroën, care fusese responsabil de proiectarea și producția digitală . A
înțeles câ t de eroic a fost efortul solitar al lui Jean-Pierre de a reconstrui digital Marea
Piramidă și a fost la fel de impresionat de teoria în sine. A crezut că este corect.
Era familiar cu software-ul Dassault Systèmes și s-a gâ ndit că , dacă Jean-Pierre avea acces
la programele lor, ar putea duce simulă rile sale la un alt nivel. Dassault Group este o
corporație de miliarde de dolari fondată de Marcel Dassault, tată l celebrului avion Mirage.
Una dintre diviziile lor, Dassault Systèmes, proiectează software de inginerie 3-D. Fă ră să -i
spună lui Jean-Pierre, a sunat la Dassault Systèmes și le-a povestit despre acest geniu
obsedat într-o garsonieră din Paris, care pă rea să fi rezolvat pe computerul să u enigma
Marii Piramide.
La două să ptă mâ ni după prelegerea sa, Jean-Pierre a pă ră sit Parisul pentru Cairo. În timp
ce stă tea la bă utură în gră dina hotelului să u, i-a sunat telefonul. �ichard Breitner de la
Dassault Systèmes a vrut să vorbească cu el despre teoria lui. La început, Jean-Pierre a fost
îngrijorat pentru că costul apelului putea fi taxat de telefonul să u mobil, dar după un minut
de discuție cu Breitner, a știut că conversația ar merita costul. Dassault Systèmes a avut un
nou program numit Passion for Innovation prin care sponsorizează un om de știință care
gâ ndește în afara cutiei și care nu are acces la sistemele de suport obișnuite furnizate de
universită ți sau corporații. Cei doi bă rbați au convenit să se întâ lnească de îndată ce Jean-
Pierre s-a întors la Paris.
Paris, 30 iunie 2005
Într-o după -amiază caldă și însorită de iunie, Jean-Pierre a avut prima întâ lnire cu �ichard
Breitner. Un inginer de patruzeci de ani cu un interes intens pentru grafica computerizată ,
Breitner era responsabil de sistemele corporative Dassault. De la început au știut că va fi o
că să torie perfectă . �ichard a fost interesat de Egiptul antic și hieroglife încă de câ nd era
bă iat și chiar s-a îmbră cat în negru! Cu �ichard a fost Mehdi Tayoubi, director de
marketing al companiei. Mehdi avea vreo treizeci de ani, un campion a ceea ce se putea face
cu software-ul 3-D, dar al lui
R ampul I nter na l devine P u blic

15 7
rolul ar fi cu totul diferit de cel al lui �ichard. �ichard a fost o persoană tehnică de nivel
înalt; Mehdi a fost responsabil pentru difuzarea noilor inovații ale Dassault Systèmes.
Jean-Pierre și-a fă cut prezentarea pe laptop, dar spre deosebire de spectacolul din
apartamentul meu cu doi ani mai devreme, publicul a înțeles tot ce vorbea Jean-Pierre.
După câ teva ore, s-au prins. Au convenit imediat să lucreze împreună , singura întrebare era
cum.
Mehdi și �ichard au simțit că Marea Piramidă este interesantă pentru toată lumea și ar fi
vitrina perfectă pentru ca Dassault Systèmes să -și poată construi lucrurile. Pe mă sură ce cei
trei vorbeau, au devenit din ce în ce mai entuziasmați. Ei vor recrea întreaga clă dire a Marii
Piramide în simulare 3-D. Nu numai că imaginile ar prezenta teoria, ci ar fi folosite pentru a
o valida. Dassault Systèmes a construit adesea fabrici virtuale întregi pentru clienții să i.
Ideea a fost să vedem dacă totul merge bine împreună .
Benzile transportoare au loc în jurul lor pentru a nu se supraîncă lzi?
Sunt spațiile de lucru suficient de mari pentru a gă zdui patru mecanici care lucrează la un
motor? Sunt cablurile din ascensoare suficient de puternice pentru a ridica mă rfuri grele?
La aceste întrebă ri se poate ră spunde într-o fabrică virtuală , înainte ca cea reală să fie
construită . Așa intenționau Jean-Pierre, �ichard și Mehdi să testeze teoria rampei interne.
Ei construiau piramida, construiau rampa internă , aveau bă ieți mici pe ecranul
computerului care ridicau blocurile și vedeau dacă funcționează . Modelarea computerizată
a fost folosită tot timpul pentru a testa construcțiile viitoare; acum pentru prima dată ar
aplica această tehnologie la un monument antic. Jean-Pierre avea acum sponsorizarea și
sprijinul tehnic de care avea nevoie pentru a duce teoria mai departe. A pă ră sit ședința
bucuros. A fost una dintre cele mai bune zile din viața lui. O organizație cu resurse aparent
nelimitate a înțeles și apreciat ceea ce fă cea și urma să -l adopte.
Primul lucru pe care l-a fă cut a fost să -și sune tată l.
Proiectul Khufu a început serios în septembrie. Jean-Pierre a fost trimis la școala de
software a Dassault Systèmes pentru un curs intensiv în CATIA, software-ul lor emblematic
3-D. Pe mă sură ce Jean-Pierre învă ța noi abilită ți de calculator, echipe de ingineri din
diferite departamente sub conducerea lui �ichard Breitner au început să redeseneze
Marea Piramidă în toată splendoarea ei. Timp de mai bine de un an, echipa a lucrat pentru a
crea piramida virtuală completă și forța de muncă . Mehdi, �ichard și Jean-Pierre au format
„Triumviratul”, fiecare membru avâ nd rolul să u de jucat. Mai tâ rziu, Jean-Pierre ar fi fă cut-o
15 8
Sec r et al Gr e at Pyramid o descrie ca pe o „echipă de vis, fă ră nimeni care nu vrea credit”.
Toți lucrau pentru a transfera viziunea lui Jean-Pierre într-o animație 3-D remarcabilă .
Curâ nd a început să prindă formă . Sistemul de contragreutate din Marea Galerie s-a
deplasat în sus și în jos pe role virtuale de bușteni, mii de muncitori s-au chinuit în cariere
virtuale, au tras de frâ nghii virtuale și au transportat apă virtuală pentru alți muncitori.
Pâ nă la jumă tatea anului 2006, programul funcționa. Nu existau contradicții evidente în
teoria lui Jean-Pierre.
Blocurile nu s-au blocat, frâ nghiile nu s-au rupt și muncitorii nu s-au pră bușit.
A fost un mare succes, dar Mehdi avea în minte un proiect și mai ambițios.
Mehdi crea un nou site web Dassault Systèmes și dorea să pună piramida virtuală pe site
pentru ca toți să o vadă , dar a simțit că recreă rile lor științifice nu erau sfâ rșitul. Își dorea
ceva mai mult, ceva de genul unor filme pe care oamenii plă teau să le vadă în
cinematografe. În timp ce echipa lucra la prezentarea CATIA, compania lor a cumpă rat o
mică companie start-up, Virtools, al că rei software era perfect pentru aplicații 3-D. A durat
aproape un an pentru a construi site-ul Web și o mulțime de forță de muncă , dar Dassault
Systèmes a fost dispus să arunce în spatele lui Jean-Pierre orice resurse erau necesare. Pe
mă sură ce simulă rile elaborate au apă rut pe ecranele computerului, toți cei din proiect au
devenit și mai entuziasmați. Imaginează -ți o duzină de vră jitori de computer care rezolvă
ghicitoarea Marii Piramide fă câ nd ceea ce le place să facă și să fie plă tiți pentru asta!
Recreă rile au fost perfecte pentru site-ul web, dar câ nd Mehdi a vă zut câ t de bine ară tau, a
decis să meargă și mai departe. Ei aveau să țină o conferință de presă internațională în care
anunța marea descoperire a lui Jean-Pierre.
�ichard și Mehdi erau obișnuiți să gâ ndească în mare și să aibă resursele pentru a-și
realiza viziunea. Au discutat ideea de a-l avea pe Jean-Pierre pe scenă , interacționâ nd cu o
hologramă în mă rime naturală a lui Hemienu, astfel încâ t cei doi arhitecți să poată discuta
despre construirea Marii Piramide. Câ nd tehnicienii au fost chemați pentru a crea
holograma, în curâ nd a devenit clar că nu va funcționa. Era nevoie de alte mijloace
spectaculoase de prezentare a teoriei. Fortune a zâ mbit proiectului Khufu câ nd Mehdi a
auzit că La Géode, teatrul IMAX din Paris, este echipat cu cele mai noi echipamente pentru a
proiecta animații stereoscopice. Au acceptat rapid să închirieze La Géode pentru conferința
de presă și să arate o animație stereoscopică 3-D în timp real a Marii Piramide în curs de
construcție.
Au trebuit rezolvate multe probleme pentru a prezenta prezentarea pe trei

R ampul I nter na l devine P u blic

159
Men in Black: „Triumviratul” care a creat simulă rile 3-D în timp real ale construcției Marii
Piramide. Jean-Pierre Houdin este la mijloc cu Mehdi Tayoubi în stâ nga și Richard Breitner
în dreapta.
ecran de poveste, dar au crezut că ar putea reuși. Un IMAX
filmul costă milioane de dolari de realizat și durează mult mai mult decâ t cele câ teva luni
pe care și le-au permis. Ș i mai dificil, ar folosi o tehnică mai complexă decâ t IMAX-ul
obișnuit. Acesta nu ar fi un film; ar fi o prezentare digitală , în timp real, interactivă , un fel de
joc video pe steroizi.
Pe mă sură ce proiectul se apropia de încheiere, echipa l-a dus la La Géode seara tâ rzie
pentru a încerca să îl proiecteze pe ecranul gigant. Zeci de tehnicieni informatici, prietenele
lor și angajați Dassault Systèmes care auziseră despre proiect au umplut La Géode pentru
sesiuni de toată noaptea pentru a elimina erorile din simularea 3-D. Pe mă sură ce se
apropia timpul pentru conferința de presă , ei și-au dat seama cum să o proiecteze. A fost
nevoie de atâ t de multă memorie pentru animații încâ t ar trebui să folosească șase
proiectoare simultan. Aceasta nu ar fi conferința ta de presă obișnuită .
16 0
Sec rt al Greciei la Piramide Pe mă sură ce se apropia timpul conferinţei, am fost întrebat
dacă pot să ţin o discuţie de cinci minute despre teorie. Cinci minute sunt cam tot ceea ce
mi-a putut supraviețui franceza, dar am fost de acord să vorbesc. Pe mă sură ce se apropia
data conferinței, soția mea Pat și cu mine am primit două bilete de la Air France, iar pe 27
martie 2007, ne îndreptam spre Paris. Dassault Systèmes fă cuse rezervă ri pentru noi la
Méridien É toile, un hotel foarte dră guț.
Lucrurile ară tau bine pentru conferință .
Paris, 28 martie 2007
La șase și jumă tate în seara urmă toare, Jean-Pierre ne-a întâ lnit în holul nostru pentru a ne
duce la cină . Era clar încâ ntat. În cele din urmă , cineva a apreciat ceea ce a fă cut. Ni s-a
ală turat la cină o gamă remarcabilă de oameni care au fost interesați de proiect și care ar
putea ajuta în viitor. Două domnișoare, una egipteană și cealaltă libaneză , au organizat
evenimente culturale în Cairo și în întreaga lume. Foarte stră luciți, vorbeau perfect engleză ,
franceză și arabă și ar putea ajuta compania și Jean-Pierre să -și crească imaginea în Egipt.
De asemenea, a fost prezent un inginer din Eiffel care a construit faimosul pod înalt al lui
Sir Norman Foster, Viaductul Millau, în sudul Franței. El ne-a spus că pentru a ridica stâ lpii
podului a folosit metode similare cu cele pe care le foloseau egiptenii antici pentru a-și
ridica obeliscurile. Peter Spry-Leverton, care a regizat o serie de documentare despre Egipt,
a venit din Anglia, încercâ nd să -și dea seama dacă ar putea exista un documentar în teoria
rampei interne. Tată l lui Jean-Pierre, a că rui intuiție a început toate acestea, stă tea lâ ngă un
inginer american, Craig B. Smith, care a scris cartea Cum a fost construită Marea Piramidă și
este un susțină tor al teoriei lui Jean-Pierre.
Conversația a fost foarte animată , dacă nu chiar concentrată . La opt și jumă tate ne-am urcat
într-un autobuz trimis de Dassault Systèmes pentru a merge la La Géode pentru o repetiție
de trei ore. M-am întrebat de ce atâ t de mult timp. Câ nd am ajuns, erau vreo 100 de
tehnicieni și prietenele lor, toți în vâ rstă de două zeci și ceva de ani. Jean-Pierre s-a apropiat
de mine, pă râ nd puțin îngrijorat, și a întrebat dacă ar fi în regulă dacă nu țin discursul pe
care am fost adus să -l susțin; programul rulează mult timp. Am fost încâ ntat să mă înclin.
Câ nd a început repetiția, mi-am dat seama de ce sunt necesare trei ore.
R ampul I nter na l devine P u blic

161
Întreaga prezentare urma să fie gă zduită de personalitatea de televiziune François de
Closets, Walter Cronkite al Franței, care avea să dialogheze pe scenă cu Jean-Pierre înainte
de difuzarea filmului. De Closets a fost alegerea perfectă . Cu opt ani mai devreme, a gă zduit
documentarul de televiziune vizionat de Henri Houdin, care a dat startul întregului proiect.
În primul râ nd, un înlocuitor al CEO-ului Dassault Systèmes a citit remarcile sale
introductive. Au fost menționați diferiții lor clienți și s-a vorbit mult despre faptul că
arhitectul Frank Gehry a spus că nu ar fi putut construi Muzeul Guggenheim din Bilbao,
Spania, fă ră software-ul lor. La cincisprezece minute, remarcile introductive au durat mult
prea mult, dar acesta a fost doar începutul. Supleantul CEO-ului a citit și un dialog care a
durat aproape o oră , iar noi nu vă zusem încă spectacolul! Apoi, constructorul de pod și-a
ară tat diapozitivele podului și a mai consumat alte cincisprezece minute.
În continuare, Craig Smith a avut cele cincisprezece minute și a vorbit despre
„managementul de proiect” și despre câ ți oameni ar fi fost necesari pentru a construi
Piramida.
Câ nd urmă torul difuzor a intervenit, a devenit clar de ce acest program rula atâ t de mult.
Toată lumea avea cincisprezece minute, ceea ce nu sună prea mult, dar nimeni nu fă cuse
adă ugarea.
În continuare, �ichard Breitner a ținut o discuție despre realizarea simulă rii 3-D –
spectacolul pe care nu l-am vă zut încă . �ichard a ară tat diapozitive despre modul în care
software-ul companiei sale le permite producă torilor de mașini să simuleze accidentele de
mașină și să economisească bani fă ră a fi nevoiți să testeze mașinile reale. Este pasionat de
ceea ce face; a vrut să împă rtă șească totul cu publicul.
Câ nd am vă zut prezentarea, era miezul nopții și jumă tate din public dormea. Nu exista
coloană sonoră ; Jean-Pierre a povestit în direct imaginile de realitate virtuală , iar vocea lui
nu era puternică . Este un arhitect, nu un prezentator de televiziune. Prezentarea a fost
bună , dar și ea trebuia scurtată . Așa cum se întâ mplă adesea, oamenii tehnici s-au
îndră gostit de grafica lor și nu s-au gâ ndit prea mult la povestea.
Au existat imagini frumoase, uimitoare, cu blocuri trase prin rampa interioară , superbe
flocuri ale satului muncitorilor și imagini dramatice cu Marea Galerie folosită ca sistem de
contragreutate pentru a ridica blocuri uriașe de granit. A fost într-adevă r un triumf, dar ar
fi putut fi și mai bine cu puțină editare.
Întregul program a durat aproximativ trei ore. Jean-Pierre a venit la
16 2
The Sec r et of the Gr e at Pyramid me la sfâ rşit, foarte îngrijorat. Conferința de presă a fost
un dezastru care aștepta să fie prezentat pe scena mondială și toată lumea știa asta. Numai
o intervenție chirurgicală radicală ar putea salva programul. La 1:00 am ne-am urcat cu
toții în autobuz pentru a ne întoarce la hotel. Fusese o noapte lungă și toată lumea era
tă cută . Știau că nu funcționează .
A doua zi dimineață a avut loc o întâ lnire la birourile Dassault Systèmes pentru a discuta
despre conferința de presă . Câ nd am ajuns, Jean-Pierre mi-a spus că în cea mai lungă
noapte din viața lui, Mehdi hotă râ se să taie drastic programul. Inginerul de pod era plecat,
Craig Smith era plecat și se fă ceau alte tă ieturi. Acest lucru a fost încurajator; poate
dezastrul ar putea fi evitat.
După prâ nz, ne-am întors la birou pentru o întâ lnire pentru a discuta cum să scurtă m și mai
mult programul. De Closets a început prin repetarea dialogului să u cu Jean-Pierre. Era
foarte bun, un adevă rat profesionist...
animat, captivant și, din milă , scurt. L-a antrenat pe Jean-Pierre să -și ră spundă succint la
întrebă ri. Câ nd Jean-Pierre a început să vorbească despre
„microgravimetrics”, a spus De Closets, „Este un cuvâ nt mare. Vorbiți despre mase,
densitate. . .” Era speranță . Discursul lui Ichard Breitner „Making of the 3-D Animation” nu
fusese scurtat. Am sugerat să ne concentră m pe rampa interioară . Am pierdut lupta.
A doua zi dimineața ne-am urcat cu toții în autobuz la hotelul nostru spre La Géode.
Fratele lui Jean-Pierre, Bernard, și tată l lor erau în autobuz, la fel ca și suspecții obișnuiți.
Era prima dată câ nd îl întâ lnim pe Bernard și nu semă na deloc cu Jean-Pierre. Era foarte
corporatist, bine îngrijit și într-un costum imaculat. Am ajuns cam devreme; burnișea, dar
mulți oameni erau deja acolo și s-a auzit un bâ zâ it.
Ne-am plimbat, am luat ceai și cafea și, pentru prima dată , ne-am întâ lnit pe Michelle, soția
lui Jean-Pierre! Ne-am gâ ndit că ar putea fi o soție virtuală – a fost liniștitor să vă d că este
reală .
Teatrul de 400 de locuri era plin. Toți cei din public au simțit că este ceva special, istoria va
fi fă cută aici astă zi și toți erau încâ ntați să facă parte din ea. CEO-ul Dassault Systèmes a
început. Era frumos, fermecă tor și era evident că era cu adevă rat interesat de inovație. Apoi
am avut de Closets: sigur de sine și concis. L-a prezentat pe Jean-Pierre și au avut dialogul
lor. A fost bine, dar tot cam prea lung. Apoi �ichard Breitner a urcat pe scenă și am vă zut
accidentul de mașină , cră pă turile, grinzile și orice altceva. În acest moment toată lumea
ascultase de mai bine de o oră .
R ampul I nter na l devine P u blic

16 3
De Closets s-a întors și a explicat că opera lui Jean-Pierre nu era doar o teorie, ci o ipoteză
care fusese testată prin procesul realită ții virtuale. În cele din urmă ne-am pus cu toții
ochelarii 3-D și a început spectacolul. Jean-Pierre a povestit și a explicat că Fabien va fi
pilotul nostru. Jean-Pierre l-a rugat pe Fabien să ne urce în Piramidă , să coborâ m, înă untru,
orice ne dorim. Grafica este minunată ; am vă zut rampa exterioară , Marea Galerie fiind
folosită pentru a ridica grinzile uriașe din tavan și rampa interioară . Am privit o pasă re
zburâ nd în jurul satului muncitoresc și a fost foarte distractiv. La sfâ rșit a fost o muzică
înă lță toare, pasă rea a zburat și am urmat-o. Multe aplauze.
De Closets și Jean-Pierre au discutat despre posibilitatea de a testa teoria. De Closets a
primit întrebă ri din partea publicului, dar au fost foarte puține. Au fost epuizați? Confuz?
Foame? Apoi, la fel ca reclamele de televiziune de noaptea tâ rziu pentru cuțitele de friptură
Ginsu — „Dar stai, mai sunt!” — Jean-Pierre a vrut să arate tuturor un videoclip de treizeci
de secunde pe care soția lui îl filmase în Cairo de la fereastra camerei lor de hotel în 2005.
Era vorba de muncitori care strâ ngeau saci de nisip pentru a testa rezistența structurală a
unei fundații pentru o clă dire pe care intenționau să o construiască . Practic construiau o
piramidă cu o rampă interioară din saci de nisip! Apoi programul sa terminat cu adevă rat și
a fost ovație în picioare pentru Jean-Pierre, care a durat cinci minute întregi. A fost foarte
emoționant. Ș tiam câ t de mult muncise Jean-Pierre; asta era ziua lui și era radiant. În
urmă toarele câ teva zile, teoria lui Jean-Pierre a fost raportată în aproape toate ziarele și
revistele științifice importante din lume.53 Conferința fusese un succes zdrobitor.54

Publicul de la La Géode
la Paris privind lumea
premiera lui Dassault
animația 3-D de la Systèmes
ție a clă dirii a
Piramidă .
Mașina timpului că tre Hemienu
Simularea 3-D a construcției Marii Piramide a fost o mare realizare. A prezentat teoria
rampei interne a lui Jean-Pierre și, într-o mă sură limitată , a validat-o. Cu toate acestea, noul
trio format din Jean-Pierre, �
ichard, iar Mehdi a vrut să meargă
chiar mai mult. Ei doreau ceva absolut sigur, „o descoperire egiptologică pe care nimeni nu
o putea contesta”. Au decis să abordeze problema fisurilor din Camera Regelui.
Într-un capitol anterior am descris modul în care grinzile s-au cră pat în timp ce piramida
era construită . Pâ nă câ nd trio-ul și-a concentrat resursele pe fisuri, acest lucru a fost
departe de a fi stabilit. Timp de mai bine de un secol, egiptologii nu au fost siguri câ nd au
cră pat grinzile. S-ar fi putut cră pa la secole după ce piramida a fost construită , poate în
timpul unui cutremur.
Acum, folosind încă un alt program Dassault Systèmes, SIMULIA, aceștia ar acționa ca niște
ingineri criminaliști pentru a determina exact ce a cauzat fisurile. SIMULIA este folosit de
mulți producă tori de avioane și auto pentru a testa rezistența produselor lor: aripi și
carene înainte de zborul avioanelor, teste de impact pentru mașini și așa mai departe. Ei ar
trata Marea Piramidă ca pe un dezastru în construcții și ar fi „inginer din spate” ceea ce sa
întâ mplat.
Criminalistica lor în construcție a necesitat trei pași. În primul râ nd, aveau nevoie
16 8
The Sec r et of the Gr e at Pyramida modelare geometrică , o re-creare în trei dimensiuni, a
Marii Piramide. Folosiseră planurile desenate de echipa franceză Opération Khéops în
1986, care erau cele mai detaliate produse vreodată .55
Dar un model geometric nu este suficient pentru a simula evenimente fizice. Tot ceea ce vă
poate oferi este forma, geometria construcției. Pentru a recrea un eveniment, cum ar fi
cră parea grinzilor, aveți nevoie și de caracteristicile fizice ale materialelor utilizate în
Piramidă . Ai nevoie de greutatea materialelor, de elasticitatea lor, de textura lor. Pentru
aceasta, Jean-Pierre s-a întâ lnit cu François Schlosser de la Laboratorul Poduri și Oads din
Paris, care a fost capabil să furnizeze parametrii specifici ai calcarului și granitului folosit în
Piramidă , care au fost introduși în computer. Piramida virtuală devenea din ce în ce mai
detaliată . Ultima caracteristică necesară a fost modelarea funcțională . Teoria lui Jean-Pierre
despre modul în care a fost construită piramida implică sisteme mecanice precum să nii și
că rucioare care rulează pe role de lemn. Proprietă țile mecanice ale acestor sisteme –
frecarea generată de un bloc tras pe o sanie, comprimarea unei că priori de calcar pe
mă sură ce acesta este pus la loc – toate trebuiau introduse în computer.
Apoi au construit camera funerară strat cu strat. Câ nd s-a terminat, au construit camerele
de eliberare, iar în cele din urmă blocurile de calcar cele mai sus au fost îngră mă dite
deasupra piramidei. Inginerii se așteptau ca pe mă sură ce piramida crește, sarcina va fi
prea mare pentru grinzi și acestea se vor cră pa. Dar, pe mă sură ce îngră mă deau din ce în ce
mai multe blocuri deasupra, grinzile se țineau fă ră să crape. În cele din urmă , piatra de vâ rf
virtuală a fost plasată pe Piramidă și încă nu există cră pă turi. Unul dintre inginerii
informatici care lucrează la proiect a sunat. „Jean-Pierre, nu putem sparge aceste grinzi; nu
există nicio sarcină pe grinzi, doar pe că priori.”
Bineînțeles, exact asta plă nuise Hemienu. Că priorii de deasupra au fost menite să distribuie
încă rcă tura prin corpul Piramidei, iar simularea pe computer a confirmat că tocmai asta
fă ceau. Echipa a simulat chiar și un mini cutremur, dar încă fă ră fisuri.
Ș i totuși, grinzile adevă rate cră pă seră – și trebuia să existe un motiv.
Jean-Pierre s-a întors pentru a studia planurile detaliate ale echipei franceze ale Piramidei
pentru a că uta ceva greșit. El a descoperit că că priorii alunecaseră doar puțin, doar
doisprezece milimetri pe laturile nordice, astfel încâ t acoperișul în formă de V inversat
apă sa pe blocurile de calcar de sub ele, mai degrabă decâ t să distribuie forțele în corpul
Piramidei. Acest lucru ar fi putut transmite presiunea că tre grinzi.
Inginerii s-au întors la simulă rile lor, intrâ nd acum în

The Ti me M ac hine to H emienu

169
alunecarea usoara a capriorilor. Desigur, au vă zut o presiune considerabilă asupra
grinzilor, dar fă ră cră pă turi. Trebuia să fie altceva, așa că Jean-Pierre s-a întors la planuri.
Apoi a observat că peretele sudic al camerei funerare se așezase și era cu trei centimetri
mai jos decâ t peretele de nord. Inginerii informatici au adă ugat acum faptul că peretele
sudic era puțin mai jos decâ t nordul și au executat din nou simularea. Mai întâ i au terminat
Camera Regelui și apoi au continuat să construiască camerele de eliberare pe râ nd.
Simularea a ară tat o presiune în creștere asupra grinzilor, dar încă nu există fisuri.
Piramida a crescut curs cu curs pe computerul lor. Câ nd a ajuns la o înă lțime de
aproximativ 375 de picioare, grinzile din Camera Regelui au cră pat. Nu doar greutatea
Piramidei de deasupra a fă cut-o; a fost o combinație de factori.
Zidul sudic se așeză atâ t de ușor – suficient pentru a face ca capriorii să se miște. Această
deplasare a transmis forțele în jos pe grinzile tavanului. Grinzile de granit, prinse asimetric
sub sarcină , aveau o singură modalitate de a elibera presiunea: nu se puteau îndoi, așa că s-
au rupt.
Din simulare știm acum că tavanul a cră pat în timpul construcției Piramidei, la aproximativ
trei ani după ce Camera Regelui a fost finalizată .
Echipa Dassault Systèmes nu s-a oprit câ nd grinzile din tavan s-au cră pat. Au continuat să
construiască Piramida pe computer, adunâ nd mai multe blocuri deasupra. Câ nd Piramida a
atins aproximativ 420 de picioare în înă lțime, deasupra era suficientă greutate pentru a
sparge grinzile tavanului din prima cameră de eliberare. La aproximativ 450 de picioare,
tavanul în a doua simulare de relief-Computer a
fisuri în Camera Regelui
a demonstrat că Piramida
cră pat în timp ce se construia.
170
Sec r et al camerei Gr e at Pyramid ing a cră pat. În acest moment, mai erau încă vreo
treizeci de picioare pâ nă în vâ rful Piramidei, greutatea insuficientă pentru a provoca mai
multe cră pă turi și dezastrul a fost evitat. Echipa a demonstrat în mod concludent nu numai
cauza fisurilor, dar câ nd acestea au avut loc, pentru prima dată câ nd un astfel de software
de simulare de mare putere a fost aplicat unei clă diri construite în trecutul îndepă rtat.
A fost o descoperire minunată – o descoperire egiptologică care era sigură – dar ceva îl
deranja pe Jean-Pierre. Ce ar putea face ca zidul de sud să se așeze imediat după finalizarea
Camerei Regelui?
De ce nu se așezaseră ceilalți ziduri? Avâ nd cunoștințele sale enciclopedice despre
construcția an de an a Piramidei, Jean-Pierre a venit cu ră spunsul. La scurt timp după
finalizarea camerei funerare, rampa exterioară a fost demontată - rampa exterioară care se
sprijinise pe partea de sud a Piramidei. Câ nd această masă uriașă a fost îndepă rtată de pe
fața de sud, peretele sudic al camerei funerare s-a așezat doar câ țiva centimetri, dar
suficient pentru a avea consecințe mari.
Că utarea pentru
Rampă internă
Conferința de presă a lui Dassault Systèmes a scos în centrul atenției teoria lui Jean-Pierre
și a deschis-o criticilor. Reporterii din ziare și reviste chemau experți în piramidă pentru
opiniile lor. Mulți au fost lipsiți de angajare; pur și simplu nu aveau suficiente detalii pentru
a judeca. Vestea bună a fost că niciunul dintre experți nu a gă sit nicio lege serioasă în teorie.
Rampa interioară era o posibilitate reală , dar detaliile trebuiau prezentate undeva. Am
publicat un 56
relatare simplificată a teoriei în revista Archaeology pentru a vedea care ar fi reacția. A
existat destul de mult interes și, din nou, niciunul dintre experți nu a venit cu o lege
serioasă în teorie. Teoria se muta în curentul mainstream, oamenii vorbeau despre ea,
fă câ nd referire la ea în publicații, dar în mod clar avea nevoie de niște dovezi solide.
O mare parte din dovezile lui Jean-Pierre pentru rampa internă proveneau din reconstrucții
computerizate sau prin imprimă ri ale computerului. Crestă tura a fost singurul suport din
„lumea reală ” pentru teorie și asta a fost departe de a fi concludent. Jean-Pierre avea nevoie
de sl
o id, tangi l
fi dovezi pentru o rampă internă spre
duce teoria lui de la tă râ mul „posibilului” la probabil. A început că utarea dovezilor fizice.
În aprilie 2008, am avut șansa de a adă uga dovezi fizice
17 2
Sec r et al Gr e at Pyramid pentru teoria rampei interne. În fiecare an ghid un grup de
pasionați de egiptologie prin Egipt. Prima noastră zi este petrecută pe Platoul Giza vizitâ nd
piramidele și, inevitabil, se încheie cu o discuție despre modul în care a fost construită
Marea Piramidă . Datorită lui Jean-Pierre, descrierea mea a construcției Piramidei s-a
schimbat considerabil în ultimii ani și include acum o discuție detaliată a teoriei rampei
interne. Ară t spre crestă tura de 275 de picioare deasupra noastră și prezint posibilitatea ca
acesta să fie ră mă șița unuia dintre colțurile lă sate deschise, astfel încâ t blocurile să poată
face viraj pe rampa internă . Le spun grupului că echipa franceză a vă zut o vulpe din deșert
dispă râ nd în crestă tură și, de asemenea, au spus că crestă tura li s-a pă rut a fi un pă trat
perfect. Cineva din grup spune mereu: „Nu ar fi grozav să urci acolo și să vezi cum arată cu
adevă rat?”
Bineînțeles că ar fi, dar nu poți să te urci doar pe Piramidă . Este interzis. Pe vremuri, câ nd
lucrurile erau mult mai relaxate, urcam în mod regulat în vâ rful Marii Piramide în ajunul
Anului Nou cu elevii mei. Din anii 1980, totul s-a schimbat, iar alpinismul este reglementat
cu atenție. În anii 1990, mi s-a dat permisiunea de a urca în vâ rf de câ teva ori pentru
documentare de televiziune, dar nu urcasem Piramida de aproape zece ani. Acum nu voiam
să urc în vâ rf, doar pâ nă la crestă tură .
Câ nd grupul meu de tur a plecat din Cairo acasă , am ră mas în urmă pentru a ajuta National
Geographic să filmeze un documentar despre teoriile despre cum a fost construită Marea
Piramidă . Filmă rile în Egipt implică obținerea de tot felul de permisiuni și acces la site-uri
închise, iar eu le-am sugerat să -mi ceară permisiunea să urc pe Piramidă , nu în vâ rf, ci doar
pâ nă la crestă tură . În după -amiaza zilei de 25 aprilie 2008, tâ rziu, am început să cață r.
Există trasee tradiționale în sus pe Piramidă , unde blocurile nu sunt prea mari și piatra este
stabilă . În unele zone blocurile sunt foarte mari și greu de ridicat, iar în alte zone piatra este
sfă râ micioasă . Din pă cate, colțul de nord-est, unde se află crestă tura, este format atâ t din
blocuri mari, câ t și din blocuri sfă râ micioase. Câ nd am aflat că voi putea să urc, am petrecut
câ teva ore că utâ nd cel mai bun traseu de sus. Era posibil, dar va fi dificil și lent. Pentru a
face lucrurile și mai interesante, în ziua în care urma să vizitez crestă tura, micul
termometru atașat la geanta mea indica 111 grade Fahrenheit. Ar fi o urcare fierbinte.
Câ nd am pornit să vă d în sfâ rșit crestă tura, buzunarele mele conțineau o bandă de mă sură
(pentru a confirma mă surarea echipei franceze), o cameră digitală
Că utarea sau R ampul I nter na l

173
(pentru a face poze pentru ca Jean-Pierre să le analizeze) și sclipire (să stră lucească în
cră pă tura unde a dispă rut vulpea). Pe mă sură ce am început să -mi urcă m încet primele
râ nduri de blocuri, punctele de sprijin erau destul de înguste și acoperite cu pietre libere,
așa că mergea încet. După aproximativ cinci minute de progres foarte lent, calitatea pietrei
s-a îmbună tă țit mult, iar urcarea s-a schimbat de la stresante la plă cută . După aproximativ
cincisprezece minute, am putut vedea crestă tura care se profilează la doar câ teva cursuri
deasupra mea. Treizeci de secunde mai tâ rziu stă team în celebra crestă tură .
Jean-Pierre și cu mine ne uitam adesea la fotografiile aeriene ale crestă turii, încercâ nd să
distingem detalii care ar putea indica o rampă . Am avut nenumă rate conversații despre
raportul francez și despre ce ar putea însemna acesta pentru teorie. Acum că stă team de
fapt în crestă tură , am fost dezamă git. Nu a fost ceea ce mă așteptam. Era mult mai mare.
Din ceea ce i-au spus francezii lui Jean-Pierre, îmi imaginasem un etaj pă trat destul de
obișnuit, de șapte picioare și șase inci. Acum că eram acolo, nu îmi puteam imagina despre
ce vorbeau. Stă team pe o platformă foarte neregulată de două ori mai mare.
Nu am avut timp să mă gâ ndesc la discrepanța dintre ceea ce îmi spuneau ochii și ceea ce
raportaseră francezii. Era cald și nu puteam sta prea mult în Piramidă , așa că am trecut
rapid prin lista mentală a celor trei sarcini ale mele, dâ ndu-mi seama ce să fac mai întâ i.
Ordinul evident a fost să fotografiez mai întâ i în timp ce aveam lumina, să mă soare pe al
doilea, din nou cu lumina și al treilea să stră lucesc lanterna în cră pă tură , deoarece asta nu
necesita lumină . Privind în jurul meu, a devenit evident că nici cea de-a treia sarcină nu va
fi ceea ce mi-am imaginat. În partea din spate a crestă turii era o cră pă tură de aproximativ
optsprezece inci lă țime și cinci picioare înă lțime.
În spatele ei se afla o zonă care pă rea o cameră mică — suficient de mare pentru o sută de
vulpi din deșert! Eram dornic să mă strec prin cră pă tură , dar am decis să fotografiez mai
întâ i crestă tura înainte ca lumina să se estompeze.
Cu camera mea digitală am fă cut fotografiile pe care le-ar fi dorit Jean-Pierre, încercâ nd să
ară t zidă ria, podeaua neregulată și poziția cră pă turii. Problema era că nu puteam să mă
întorc suficient de mult pentru a-i oferi o perspectivă reală . Chiar aveam nevoie să plutesc
în spațiu dincolo de crestă tură , astfel încâ t să pot obține totul într-o singură fotografie. Ar
trebui să facă fotografii cu detalii. Imediat ce au fost fă cute fotografiile, m-am pus pe mâ ini
și în genunchi mă surâ nd.
Crestă tura era atâ t de neregulată , cu blocuri ieșind în afară în toate direcțiile, încâ t nu era
clar ce dimensiuni să mă soare. M-am prefă cut că este o
Crestă tura, sus pe piramidă ,
poate fi ră mă șița unui colț
lă sat deschis pentru a întoarce blocurile pe mă sură ce acestea
urcat pe rampa interioară .

Că utarea sau R ampul I nter na l

175
dreptunghi și a luat patru mă sură tori. A fost rapid și murdar, dar pentru asta am avut timp.
Era timpul să trecem prin cră pă tură .
Am fost întâ mpinat de graffiti pictate
în negru pe unul dintre blocuri. Acest
nu era teritoriu virgin. Totuși, a fost
interesant, foarte interesant. am fost
stâ nd într-un spațiu destul de mare.
Acesta a fost de șapte picioare și șase inci
pă trat despre care vorbiseră francezii?
Nu, era prea mare și, de asemenea, ir-
regulat. Parcă ar fi fost o peșteră
format prin stivuirea blocurilor mari
unul peste altul, formâ nd un acoperiș
mai mult de opt picioare înă lțime. Ea cer-
În definitiv, nu era rampa interioară , dar
ce fă cea un spațiu atâ t de mare
atâ t de sus pe piramidă ?
Am fotografiat rapid „the
peşteră ." Cră pă tura a lă sat să intre suficient
lumina soarelui că eram sigur că fotografiile
ar ieși. Cum eram mea-
asigurâ nd peștera pentru Jean-Pierre, I
a observat o a doua cră pă tură la etaj
nivel în interiorul peșterii. S-a format
O cră pă tură în spatele crestă turii ducea la
un spațiu mare deschis în interiorul piramidei.
de două blocuri nefiind puse corect
unul lâ ngă altul, lă sâ nd un spațiu
de aproximativ doisprezece inci. Dar mica cră pă tură se extindea cu mult dincolo de primele
două blocuri, formâ nd un mic tunel care se întindea pe cel puțin cincisprezece picioare.
Nu m-am putut strâ nge înă untru, așa că am fă cut câ teva fotografii și am început coborâ rea.
Coborâ rea este mult mai ușoară decâ t urcarea. Este diferența dintre să te ridici în blocuri
de piatră de trei și patru picioare și să te lași jos pe acele blocuri. Cu o că lă torie relaxată în
jos, am început să evaluez crestă tura și modul în care se potrivește cu teoria lui Jean-Pierre.
Am fost un pic dezamă git. Fantezia era că voi gă si o mică cră pă tură la nivelul podelei, îmi
voi stră luci lanterna și voi vedea ce pă rea o rampă . Jean-Pierre i se dovedește dreptate,
ajunge să urce rampa și este apreciat de lume ca un geniu. Se estompează în negru. Ș tiam că
este puțin probabil, dar acesta era scenariul ideal.
176
The Sec r et of the Gre at Pyramid A sm
A s aller cr
rc evice le
eldt
d la un sm
oas toate „t
Eu „unnel”.
.
Că utarea sau R ampul I nter na l

17 7
La un nivel mai realist, mă așteptam să gă sesc o zonă mai finisată , obișnuită , sugerâ nd că a
fost construită cu un scop. Pentru ochiul meu neantrenat nu puteam vedea prea multe
dovezi în acest sens. Ară ta ca niște blocuri îngră mă dite peste blocuri în cursul construcției
Piramidei. Pe de altă parte, crestă tura era destul de mare, suficient de mare pentru a ține o
macara. Ș i care era spațiul acela mare din spatele cră pă turii? A fost doar o cavitate ră masă
în cursul construirii Piramidei pentru a salva câ teva blocuri de piatră ? Există și alte cavită ți
nedetectate ca aceasta în întreaga Piramidă ? Crestă tura și spațiul au o cauză comună ?
Pă rea puțin probabil ca spațiul din spatele crestă turii să fi fost doar o coincidență . Acestea
au fost întrebă rile mele în timp ce mă coboram pe piramidă . Aproape de jos a trebuit din
nou să mă concentrez asupra a ceea ce fă ceam. Pervazurile erau din ce în ce mai înguste, iar
piciorul era incert.
În timp ce mi-am luat încet traseul, l-am vă zut pe Jean-Pierre aşteptâ ndu-mă la cincizeci de
metri mai jos. În curâ nd i-am ră spuns la întrebă rile lui câ t am putut de bine. În timp ce
eram puțin dezamă git, sau cel puțin confuz, de ceea ce descoperisem, el pă rea încâ ntat.
Totul pă rea să se potrivească cu teoria lui.
Muream după o sticlă de apă rece și am plecat cam precipitat. Am convenit să descarcă m
pozele mele pe computerul lui de la hotel, astfel încâ t să poată face analiza.
La hotel în acea noapte am descă rcat fotografiile de pe camera mea digitală pe laptopul lui
Jean-Pierre. Pe mă sură ce imaginile au apă rut pe ecran, Jean-Pierre a subliniat detalii pe
care creierul meu non-arhitect le-a ratat. „Nu arată ca un corbeling dur?” „Vezi blocul acela?
Trebuia să fie împins în poziție din spate.” Totul avea sens pentru Jean-Pierre pe rampa
internă – chiar și rugozitatea crestă turii și a peșterii din spatele ei. Dar nu a vrut să spună
mai multe. El plă nuia deja un model pe computer al crestă turii și peșterii, care să dezvă luie
mai multe despre modul în care fusese construită peștera și tipurile de blocuri care lipseau
acum din crestă tură . Va dura luni de zile pâ nă să poată spune ceva sigur, dar că utarea
probelor pentru rampa internă a început bine.
În că utarea dovezilor, Jean-Pierre a început să studieze sute de fotografii ale Piramidei,
că utâ nd indicii despre construcția acesteia. În timp ce se uita la unul dintre Sfinxurile din
anii 1880, cu Marea Piramidă în fundal, nu-i venea să creadă ce a vă zut – rampa interioară !
Cel puțin așa arată . Trecerea peste Piramidă este o dreaptă

17 8
Sec r etul liniei Gr e la piramidă la o pantă de aproximativ 8%. Acest lucru, desigur, nu are
niciun sens. Rampa ar trebui să fie la aproximativ trei metri în interiorul suprafeței
Piramidei; nu există niciun motiv să ne așteptă m la urme slabe din exterior, deși acestea ar
putea fi de la pasarela paralelă pe care coborau transportatorii. Aceasta nu este singura
fotografie care arată acest fenomen. O fotografie mai recentă arată , de asemenea, urme
foarte slabe, fantomatice, a ceea ce arată ca două cursuri ale rampei. Acest tip de dovezi
este intrigant, dar nu este foarte puternic. Ceea ce este cu adevă rat nevoie este o rampă
internă reală , nu urme slabe de una.
Cel mai apropiat lucru de o rampă internă egipteană antică nu este într-o piramidă , ci într-
un templu din Dendera, la 500 de mile sud de Giza. Construit la 2.000 de ani după Marea
Piramidă , templul a fost construit câ nd grecii conduceau Egiptul, dar aceeași tehnică de
construcție de așezare a blocurilor de piatră peste blocuri de piatră era încă în uz. Unul
dintre cele mai frumoase temple din tot Egiptul, Dendera a fost dedicat zeiței Hathor,
amanta iubirii și muzicii. Fiecare coloană din templu este depă șită de capul zeiței, o femeie
frumoasă cu O fotografie recentă arată și urme a ceea ce ar putea fi rampa interioară .
Că utarea sau R ampul I nter na l

17 9
urechile unei vaci. (Vacile din Egiptul antic erau asociate cu hră nirea, laptele matern și
securitatea.)
Templele egiptene erau structuri închise vaste, întunecate. Persoana obișnuită nu trebuia
niciodată să intre în incinta sacră a zeului; acela era tă râ mul preoţilor. În fiecare zi, în
numeroasele încă peri ale templului, preoții aduceau lui Hathor jertfe de mâ ncare și
bă utură . O dată pe an, în ziua de Anul Nou, avea loc o procesiune solemnă pâ nă pe
acoperișul templului, unde preoții cu capul ras salutau soarele și mulțumiu pentru
bună tatea lui. Drumul pe care l-au luat acei preoți este încă în interiorul templului și este o
rampă interioară . Spre deosebire de rampa interioară a lui Hemienu, aceasta nu a fost
folosită pentru construcție. Această rampă era pentru procesiuni și este mai îngustă decâ t
cea construită de Hemienu în interiorul Marii Piramide, dar arată că vocabularul
arhitecturii egiptene antice includea rampa interioară , chiar cu 2.000 de ani mai tâ rziu
decâ t Marea Piramidă . Pe ambii pereți sunt sculptate reprezentă ri ale preoților care poartă
cutii care conțin lenjerie, parfumuri și alte ofrande pe care le vor prezenta lui, zeul soarelui.
Din fericire, rampa procesională de la Dendera nu este singura Templul din Dendera a fost
dedicat lui Hathor, zeița iubirii și a muzicii.
Rampa interioară folosită de preoții din Dendera pentru a urca pe acoperișul templului
pentru ritualurile de Anul Nou.

Că utarea sau R ampul I nter na l

18 1
în Egipt. Există un altul, mult mai aproape de Marea Piramidă , atâ t în spațiu, câ t și în timp.
Câ nd Jean-Pierre și cu mine am avut întâ lnirea noastră cu Dieter Arnold la Muzeul
Metropolitan de Artă , chiar înainte de a pleca, Dieter a menționat în mod dezinvolt că într-o
să pă tură anterioară de la Abu Gurob au gă sit ceea ce pă rea o rampă interioară , dar nimeni
nu știa ce să facă . face din ea. Abu Gurob se află la doar câ țiva mile de Marea Piramidă , iar
principala sa caracteristică este un templu al soarelui construit de regele Ni-Userre al
dinastiei a V-a.
Piramidele dinastiei a 4-a din Giza au marcat sfâ rșitul piramidelor uriașe.
Egiptul nu va mai construi niciodată ceva atâ t de mare ca Marea Piramidă . Faraonii mai
tâ rziu au construit piramide mai mici, iar în dinastia a V-a era moda să construiască o
piramidă mică și, de asemenea, un templu dedicat soarelui. Templul soarelui lui Ni-Userre a
fost construit la aproximativ 100 de ani după Marea Piramidă și oferă dovezi fizice pentru
rampele interne.
Templul soarelui era practic o bază foarte mare pe care a fost ridicat un obelisc.
Obeliscurile, care se întindeau în sus spre cer, erau asociate cu soarele și erau fă cute dintr-o
singură bucată de granit. (Monumentul Washington al Americii se bazează pe obeliscul
egiptean, dar este construit din mii de blocuri de piatră .) Templul lui Ni-Userre a fost să pat
cu aproape exact 100 de ani în urmă de renumitul egiptolog german Ludwig Borchardt. El a
publicat o diagramă a templului soarelui și arată ceea ce pare a fi o rampă interioară .57
Dacă desenul este corect, aceasta ar fi diagrama lui Ludwig Borchardt a unei rampe
interioare în interiorul unui templu soarelui la Abu Gurob.
18 2
Sec r et al Greciei Piramidei Ră mă șițele unei rampe interioare vechi de 4.000 de ani la Abu
Gurob.
Că utarea sau R ampul I nter na l

18 3
într-adevă r să fie o dovadă importantă — o rampă internă construită la scurt timp după
construirea Marii Piramide.
La locul lui Abu Gurob se ajunge printr-o pă dure minunată de palmieri. Unde se termină
palmierii, începe deșertul și acolo, pe un deal, este templul soarelui. Prima mea privire a
fost dezamă gitoare. Templul soarelui este îngrozitor distrus și în mod clar diagrama lui
Borchardt a fost reconstrucția lui a ceea ce a fost odată acolo, nu ceea ce a vă zut. Dar,
desigur, câ nd m-am plimbat un pic am vă zut că a existat o rampă interioară și încă era
recunoscută . Tavanul a dispă rut, dar puteți merge în continuare pe poteca pe care preoții o
luaseră câ ndva pentru a-și face ofrandele, virați la dreapta și continuați în sus spre vâ rf. La
puțin mai mult de un secol după ce a fost construită Marea Piramidă , un arhitect egiptean
fă ră nume a adus un omagiu creației lui Hemienu.
Ce urmeaza?
Gă sirea rampei mici și bă tute din interiorul templului în ruine a fost încurajatoare, dar nu
genul de dovezi de care aveam cu adevă rat nevoie. Într-o lume perfectă , cea mai bună
dovadă ar fi gă sirea rampei în interiorul Piramidei însă și. Dacă urma să facem asta, știam că
ar trebui să fie fă cut nedistructiv. Nu putea exista mișcare de blocuri de piatră pe Piramidă .
Cel mai bun pariu al nostru a fost fotografia termică . Fotografia termică detectează
diferențele de că ldură . Dacă rampa este într-adevă r în interiorul piramidei, atunci aerul din
interiorul rampei ar fi mai rece decâ t pietrele din jurul acesteia. Cu o cameră termică foarte
bună , s-ar putea să putem face un fel de radiografie a piramidei și să fotografiem rampa
rece din interior. Fotografia termică a fost folosită înainte în arheologie pentru a determina
structura internă a clă dirilor antice. Aveam nevoie doar de permisiunea să -l încercă m pe
Marea Piramidă .
Pentru a lucra la antichită țile Egiptului, aveți nevoie de permisiunea oficială din partea
Consiliului Suprem al Antichită ților. Trebuie să trimiteți o descriere a ceea ce doriți să
faceți, CV-urile membrilor echipei și perioada de timp de care veți avea nevoie pentru a
finaliza proiectul. Membrii echipei
trebuie să aibă atâ t abilită țile, câ t și acredită rile pentru a lucra la proiect. Aceasta
totul sună relativ simplu, dar în curâ nd am aflat că nu a fost atâ t de ușor.
18 6
Sec r et al Gr e at Pyramidei Există două tipuri diferite de permisiuni — să pă turi și sondaje.
Să pă turile implică mutarea pă mâ ntului și a nisipului și este cea mai dificilă dintre cele două
permisiuni de obținut. Sondajele nu mișcă nimic și de obicei constau în cartografierea unui
monument, cum ar fi un mormâ nt sau un templu și copierea inscripțiilor de pe pereții
acestuia. Proiectul nostru a fost un sondaj; nu am vrut să mută m blocuri, să gă urim sau să
mută m nisip. Am vrut doar să fotografiem Piramida cu o cameră termică sau un dispozitiv
similar pentru a detecta dacă există într-adevă r o rampă de o milă înă untru.
Câ nd am scris propunerea noastră , am știut că Jean-Pierre nu poate fi directorul
proiectului. Consiliul Suprem al Antichită ților cere o afiliere universitară pentru directorii
de proiect, iar Jean-Pierre a fost arhitect, nu profesor universitar. Pentru a ne asigura că
proiectul nostru va fi aprobat, i-am cerut lui Dieter Arnold să fie director. Bine respectat și
autorul celei mai autorizate că rți despre construcția în Egiptul antic, a excavat piramide
timp de treizeci de ani. Propunerea noastră a explicat exact ce am vrut să facem și ce am
sperat să gă sim. Aveam totul necesar pentru proiect, am enumerat companiile care
furnizează toate echipamentele și am explicat că întregul proiect ar putea fi finalizat în mai
puțin de o să ptă mâ nă și am subliniat caracterul nedistructiv al studiului nostru. Cu mari
speranțe am trimis propunerea dr. Zahi Hawass, secretarul general al Consiliului Suprem al
Antichită ților.
Hawass este egiptologul egiptean cu pă rul că runt și entuziast, care apare în aproape toate
documentarele de televiziune produse vreodată despre Egiptul antic. Nimic nu este aprobat
fă ră el și de ani de zile am lucrat cu el în condiții bune. Eram optimist cu privire la
aprobarea noastră , dar nu a fost să fie. Am fost respinși pentru că Dieter Arnold avea deja o
concesiune de excavat, la Dashur, și era una pentru fiecare client.
Consiliul Suprem dorea să se asigure că directorul se ocupa în mod corespunză tor de
proiectul să u; și nimeni nu putea fi în două locuri în același timp. Această îngrijorare a
revenit la primele zile ale arheologiei egiptene, câ nd Serviciul de Antichită ți era sub
controlul francezilor și directorul să u, August Mariette, a efectuat pâ nă la o duzină de
să pă turi în același timp! Cine știe ce antichită ți au fost furate de muncitorii să i câ nd era
plecat să supravegheze alte să pă turi la sute de mile distanță .
Aveam Planul B. Mai devreme, Jean-Pierre discutase despre rampa interioară
Ce urmeaza?

18 7
teorie cu dr. �ainer Stadelmann, membru al Institutului de Arheologie German care
scrisese și el pe larg despre piramide.
Ca și Arnold, și el a crezut că este o posibilitate „interesantă ”. Ne-am gâ ndit că , dacă din
orice motiv Dieter Arnold nu vrea să fie directorul de proiect, atunci l-am întreba pe
Stadelmann. Dar și el a avut propria sapă tură în curs de desfă șurare în Egipt, așa că nu am
putut niciodată să -l întrebă m. Eram disperați și am trecut la Planul C.
Eram profesor universitar și nu fă ceam să pă turi. Aș putea fi director de proiect? Adevă rul a
fost că motivul pentru care nu am excavat este că habar n-am cum să sap. Arheologia
murdă riei este o abilitate foarte diferită de studiile pe mumii. Nu am fost instruit să așez
grile, să cercetez un șantier de să pă tură , să să p șanțuri de probă și să pă strez ceea ce aș
putea gă si.
Totuși, proiectul a fost doar un sondaj și am avut alți experți în echipă . A meritat încercat.
Asistentul doctorului Hawass a trimis prin e-mail că nici acest plan nu va funcționa.
În timp ce Zahi a fost foarte apreciat pentru munca mea, a simțit că expertiza mea a fost
„avoarea greșită ”. Am fost dezamă git, dar am înțeles poziția. De ce ar trebui o persoană
mumie să supravegheze un proiect piramidal? Eram fă ră planuri câ nd am venit cu o altă
posibilitate. De ce nu ar putea Zahi însuși să fie director de proiect? Înainte de a deveni
secretar general, dr. Hawass fusese director al Podișului Giza. Este un expert în piramide, îi
plă cea să fie în preajma lor și credea că teoria noastră este interesantă , deși nu a spus
niciodată că o crede. Dacă am avea dreptate în privința rampei, acest proiect ar atrage
atenția lumii și documentarele de televiziune erau inevitabile. Zahi este excelent la
televiziune și ar putea fi și purtă torul de cuvâ nt al proiectului. Desigur, acest lucru a fost
prea perfect pentru a fi adevă rat. Zahi a refuzat; acesta nu era proiectul lui și nu voia să -l
facă ; era ocupat să lucreze la propriile sale cercetă ri. Se poate, de asemenea, că Hawass a
fost politicos și să nu fi crezut în teoria bă rbatului din negru. Poate că are nevoie de mai
multe dovezi.
Este posibil ca înainte de a primi permisiunea să avem și mai multe dovezi, să construim o
carcasă și mai puternică pentru rampa internă . Analiza lui Jean-Pierre a crestă turii și a
„camerului” din spatele acesteia poate adă uga ceva. Ajutorul poate veni și de la noile
tehnologii aflate la orizont. O cameră simplă cu infraroșu care vă permite să faceți o
fotografie
18 8
Sec r et al clă dirii Gr e at Pyramida și apoi vezi camerele din interior ar putea fi pe piață în
curâ nd.
O astfel de cameră ar putea contribui la adă ugarea considerabil la dovezi.
Pe mă sură ce continuă m să adună m dovezi, îmi amintesc de Scully și Mulder din vechiul
serial TV X-Files . Avem nevoie doar de puține dovezi pentru a dovedi cazul înainte ca
autorită țile să asculte. Avantajul nostru față de X-Files este că sfâ rșitul este la vedere. Fie
rampa este în interiorul piramidei, fie nu este. Adevă rul este acolo și sunt sigur că îl vom
afla în curâ nd.
Anexe
Anexa I: Că utarea lui Imhotep Aproape sigur, Imhotep ar fi fost ră splă tit de Zoser cu un
mormâ nt grozav, dar, în ciuda că ută rilor ample ale egiptologilor, acel mormâ nt nu a fost
încă gă sit. Există dovezi considerabile că a fost îngropat la Saqqara, lâ ngă faraonul pe care l-
a slujit atâ t de bine. Din scrierile antice știm că la două mii de ani de la moartea sa, câ nd era
venerat ca zeul vindecă rii, mormâ ntul lui Imhotep era un loc de pelerinaj, precum Lourdes
în Franța, vizitat de bolnavi în că utarea unor remedii miraculoase. Pelerinii veneau din tot
Egiptul – iar câ nd au ajuns în sfâ rșit la Saqqara, au fost întâ mpinați de vâ nză tori care
vindeau ibis mumificati. Ibisul era sacru pentru Imhotep, așa că ideea a fost că dacă ai
cumpă ra una dintre aceste pă să ri și ai lă sa-o ca ofrandă la mormâ ntul lui Imhotep, el ar fi
mulțumit și te-ar vindeca.
Comerțul cu ibis mumificat a fost o afacere mare și mii dintre aceste pă să ri au fost crescute
în captivitate, sacrificate, mumificate, împachetate și apoi puse în vase de lut pentru a fi
vâ ndute pelerinilor. Deoarece mumiile erau împachetate și în ghivece, că lă torul plin de
speranță cumpă ra un „porc într-o pică tură ”. Habar n-avea ce se afla în oferta pe care tocmai
o cumpă rase și era adesea înșelat. Câ nd studiem mumiile, rareori le desfacem – razele X și
scană rile CAT sunt nedistructive și destul de re-
19 2
A ppe n dice
viteliere. Adesea, împachetă rile frumoase ascund doar un mă nunchi de câ rpe și câ teva oase
de animale aleatorii, dar nu ibis. Hor, preotul responsabil cu ofrandele animalelor de la
Saqqara, s-a plâ ns de fraudă . El a vrut
„un zeu în fiecare oală !” „Indiferent dacă oalele conțineau mumii reale sau false, ele au
oferit indicii care i-au trimis pe egiptologi să caute timp de decenii mormâ ntul arhitectului
primei piramide.
În 1966, Walter B. Emery, un cunoscut arheolog britanic, și-a început că utarea lui Imhotep.
Observâ nd o dâ ră de mii de cioburi sparte la Saqqara, Emery s-a gâ ndit că ar fi putut fi
sparte de pelerini de-a lungul drumului lor că tre mormâ ntul lui Imhotep. În timpul
să pă turilor sale a gă sit câ teva morminte importante ale dinastiei a III-a, perioada potrivită
pentru Imhotep. Într-un mormâ nt a gă sit chiar 500 de ghivece care conțineau ibisi, dar încă
niciun Imhotep. Urmă toarea descoperire a lui Emery a fost intrarea în celebrele galerii de
mumii de animale. Galeriile se desfă șoară pe kilometri pe sub nisipurile din Saqqara, iar în
pereții tunelurilor sunt sculptate nișe, fiecare ținâ nd un vas de lut. Prima galerie excavată
de Emery adă posteau zeci de mii de ibis mumificați, convingâ ndu-l că se află pe urmele lui
Imhotep. Multe au fost împachetate elaborat cu decorațiuni aplicate cusute pe ambalajele
exterioare. Apă sâ nd mai departe, Emery gă si o galerie de babuini mumificati, fiecare învelit
și așezat într-un sicriu care se odihnea într-o nișă sculptată în calcar moale. Atâ t ibisul, câ t
și babuinul erau forme ale zeului Toth, care era asociat cu Imhotep.
Emery a excavat timp de șase sezoane, descoperind kilometri de tuneluri care conțineau
mai mult de un milion de animale mumificate. În molozurile unor galerii se aflau modele
din ipsos ale diferitelor pă rți ale corpului uman—
mâ ini, picioare, picioare — fă ră îndoială lă sate de pelerinii cu suferințele acelor membri,
sperâ nd să fie vindecați. În sezonul 1969–70, el a descoperit prima sa confirmare scrisă
care leagă Imhotep cu galeriile de animale. Într-o galerie, Emery a descoperit o inscripție cu
cerneală pe care scria:
„Fie ca Imhotep, marele fiu al lui Ptah, marele zeu și bunul zeu care se odihnește aici, să -i
dea viață lui Petenfertem. . .” Toate indicii erau că Emery se apropia de obiectivul să u. Spera
că , dacă va urmă ri galeriile pâ nă la capă t, va gă si mormâ ntul lui Imhotep, dar nu a fost o
să pă tură ușoară . Unele galerii erau complet blocate cu mii de pă să ri mumificate care
fuseseră stivuite câ nd spațiul de pe perete pentru nișe
A ppe n dice

193
a alerga afară . Odată , acoperișul s-a pră bușit în timp ce au excavat și a trebuit să fie
sprijinit. În cele din urmă , Emery a suferit un accident vascular cerebral fatal în timp ce
lucra la Saqqara și nu l-a gă sit niciodată pe Imhotep. Timp de zeci de ani nimeni nu a reluat
munca lui Emery, dar în prezent mai multe echipe de excavare de la Saqqara speră să -l
gă sească pe arhitectul primei piramide din istorie.
O expediție poloneză care lucrează în apropierea Piramidei în trepte a gă sit plă ci ceramice
albastru-verzui similare cu cele folosite în camera funerară a lui Zoser, iar echipa speră că
Imhotep ar fi folosit aceste plă ci pentru mormâ ntul să u.
În 2008, o echipă scoțiană care folosea un radar de penetrare la sol la Saqqara a gă sit un
mormâ nt foarte mare sub nisip. Mormâ ntul nu a fost încă excavat, dar se spune că este
suficient de mare pentru a fi al lui Imhotep. Că utarea mormâ ntului lui Imhotep se apropie
de sfâ rșit.
Anexa II : Piramida pierdută S-ar putea să se întrebe cum se poate pierde o piramidă , dar
asta sa întâ mplat la doar câ teva sute de metri de Piramida în trepte. În 1951, egiptologul
egiptean Zakariah Goneim a descoperit ră mă șițele unei piramide care nu a fost niciodată
finalizată .58 Spre deosebire de cea a lui Zoser, care avea șase trepte, se pare că era
intenționată să aibă șapte. Aproape complet acoperită de nisip, excavarea sa a durat câ țiva
ani și a dat multe informații despre primele zile ale construcției piramidei. Un graffito de pe
peretele incintei piramidei scrie „Imhotep”, așa că este foarte posibil ca Imhotep să fi
supraviețuit lui Zoser și să fi conceput o a doua piramidă . În timpul sezonului 1953–54,
intrarea a fost gă sită pe partea de nord, cu ușa încă sigilată , ceea ce indică faptul că , deși
piramida era neterminată , faraonul era evident îngropat înă untru. A fost o emoție
extraordinară ; fusese gă sită o înmormâ ntare regală intactă a Vechiului Regat.
Pentru a face și mai bine, inscripțiile fragmentare indicau că regele era Horus-Sekhem-
Khet, un faraon puțin cunoscut care era pe cale să se întoarcă în istorie.
Goneim a deschis ușa și a gă sit un coridor coborâ t încadrat de un arc - atâ t de mult pentru
�omanii care au inventat arcul! În partea de jos a coridorului, blocuri uriașe de calcar și
moloz încă blocau intrarea.
A ppe n dice

195
transă la camera de înmormâ ntare. Îndepă rtâ nd cu grijă resturile, Goneim a gă sit bijuterii
din aur pe etajul coridorului: două zeci și una de bră ță ri de aur, 388 de margele goale și
ră mă șițele unei baghete magice din lemn acoperite în aur. De ce o asemenea comoară
fusese lă sată pe jos? Poate pentru a-i liniști pe hoți de morminte, în speranța că , după ce vor
cură ța coridorul, vor gă si bijuteriile, vor fi mulțumiți și vor pleca. Nu a fost necesar: nu au
ajuns niciodată atâ t de departe, iar ușa camerei funerare era încă intactă câ nd Goneim a
ajuns la ea. Probabil că lui Goneim i-a trecut prin minte că descoperirea lui ar putea fi
urmă torul Tutankamon. Dacă pe podeaua din afara camerei funerare erau bijuterii de aur,
ce era înă untru? Despre marea descoperire li s-a spus diverși oficiali și mass-media, iar în
ziua deschiderii, coridorul a fost plin de reporteri.
Ușa a fost coborâ tă cu grijă și Goneim a privit înă untru. Toți au fost șocați. Camera funerară
era practic goală ! Nu existau comori ca în mormâ ntul lui Tutankamon – nici mobilier, nici
cutii cu haine, nici statui sau vaze, doar un sarcofag translucid de alabastru.
Odată ce dezamă girea s-a domolit, atenția tuturor s-a îndreptat că tre sarcofag. Era încă
sigilat și pe capac erau resturi de plante, poate tă mâ ie folosită într-un ritual de
înmormâ ntare. Sarcofagul nu fusese evident atins, deoarece a fost plasat sub piramidă la
peste 4.500 de
cu ani în urmă , așa că din nou spiritele au crescut. Mumia intactă a unui faraon din Vechiul
Regat a fost încă o descoperire fabuloasă .
A fost nevoie de câ teva ore de muncă grea pentru a deschide sarcofagul, deoarece panoul
să u lateral glisant de cinci tone a trebuit să fie ridicat. Din nou, Goneim se uită înă untru; din
nou dezamă gire. Sarcofagul era gol; nu fusese niciodată folosită . Unde era Horus-Sekhem-
Khet? Piramida era o momeală , menită să -i arunce pe hoți de pe urma adevă ratei
înmormâ ntă ri a faraonului. Dacă acest lucru este corect, ar putea explica de ce piramida nu
a fost niciodată jefuită . �obbers au obținut frecvent informații din interior de la
constructorii de morminte. Dacă ar fi fă cut-o în acest caz, ar fi știut că piramida
neterminată a lui Horus-Sekhem-Khet este o prostie, nu merită jefuită .
Apendicele III: Cazul reginei dispă rute Una dintre marile comori din Muzeul Egiptean din
Cairo este mobilierul funerar și bijuteriile Reginei Hetepheres. Mobilierul elegant, cu benzi
frumoase de aur de hieroglife sunt principala atracție, dar există și bră ță ri de argint
spectaculoase încrustate cu minciuni de fluture turcoaz, a că ror descoperire a avut loc în
circumstanțe unice. Gă sit în 1925, câ nd mormâ ntul lui Tutankamon era excavat,
mormâ ntul lui Hetepheres era un alt mormâ nt regal intact cu (speră m) același potențial
pentru comori.
Spre deosebire de descoperirea lui Howard Carter, care a fost rezultatul muncii grele și a
știi ce să caute, mormâ ntul lui Hetepheres a fost gă sit prin pur noroc. Un fotograf pentru
echipa Muzeului Harvard-Boston care să pă la Giza fotografia situl câ nd unul dintre
picioarele trepiedului să u pă rea să treacă prin roca de bază pe care se sprijinea. O
examinare atentă a ară tat că piciorul trepiedului trecuse de fapt prin ipsos stră vechi care
acoperea un ax adâ nc. Pe mă sură ce molozul care umplea puțul a fost îndepă rtat, a devenit
clar că va exista un mormâ nt în partea de jos. La treizeci de picioare mai jos, excavatoarele
au descoperit un perete sigilat; în spatele lui ar fi, speră m, ceva ce rivalizează cu comorile
lui Tutankamon.
A ppe n dice
19 7
Câ nd zidul a fost dă râ mat, a fost dezvă luită o cameră mică cu ră mă șițe de mobilier antic, un
sarcofag de alabastru și alte câ teva obiecte. Nu chiar Tutankhamon, dar încă niște lucruri
minunate.
Inscripțiile de pe mobilier au ară tat că acesta a fost locul de înmormâ ntare al reginei
Hetepheres, soția lui Sneferu și mama lui Khufu, constructorul Marii Piramide. Se pare că
Khufu și-ar fi dorit ca mama sa să fie îngropată aproape de el, așa că i-a să pat mormâ ntul
lâ ngă baza Piramidei sale. Singura piesă care nu se potrivea era mă rimea mormâ ntului; era
destul de modest pentru o regină atâ t de importantă . Apoi lucrurile au devenit și mai
încurcate.
Acum tot ce trebuia să facă excavatorii era să îndepă rteze capacul sarcofagului de alabastru
din mormâ nt și aveau să devină primii oameni în mai bine de patru mii de ani care să
privească chipul reginei Hetepheres. Mai întâ i, mobilierul a trebuit să fie îndepă rtat pentru
a crea suficient spațiu pentru a lucra la sarcofag. Acest lucru a fost extrem de dificil,
deoarece lemnul s-a deteriorat și totul a trebuit mai întâ i fotografiat și cartografiat la loc,
astfel încâ t, dacă s-a pră bușit în praf, să poată fi recreat în materiale moderne. În cele din
urmă a sosit momentul de a scoate capacul sarcofagului și un grup impună tor de oficiali a
fost invitat la deschidere.
Râ nd pe râ nd, augustii vizitatori au fost prinși într-un fotoliu și coborâ ti în mormâ nt.
Maestrul de ceremonii a fost George Andrew
�eisner, directorul de teren al expediției. Eisner i-a cerut artistului expediției, Joseph
Lindon Smith, să fie prezent. Mai tâ rziu a publicat o relatare a evenimentelor
surprinză toare din acea zi.
Wheeler și Dunham se aflau de ambele pă rți ale sarcofagului, pentru a acționa două
proiectoare scurte, care urmau să servească drept mâ nere pentru ridicarea capacului. Sub
mâ nere era montat un cadru din grinzi de lemn care se sprijinea pe șuruburile cricului.
Eisner stă tea pe o cutie mică , iar eu eram lâ ngă el, în genunchi și cel mai aproape de
sarcofag.
Într-o tă cere fă ră suflare, capacul a început să fie ridicat. Câ nd a fost suficient de ridicat
pentru ca eu să mă uit înă untru, am vă zut, spre disperarea mea, că regina nu era acolo –
sarcofagul era Gol! Întorcâ ndu-mă că tre Eisner, am spus cu o voce mai tare decâ t mi-am
propus: „George, e o prostie!” La care ministrul Lucră rilor Publice a întrebat:
„Ce este un Dud?” �eisner s-a ridicat din cutia lui și a spus: „Domnilor, regret că regina
Hetepheres nu primește” și a adă ugat:
"D-na. �eisner va servi bă uturi ră coritoare în tabă ră .”59
19 8
A ppe n dice
Pentru a face lucrurile și mai derutante, unul dintre obiectele din mormâ nt era un cufă r
frumos cu patru compartimente, sculptat dintr-un singur bloc de alabastru. Conținea
organele interne ale reginei Hetepheres care fuseseră îndepă rtate în momentul
mumifică rii. Absența mumiei reginei a dus la tot felul de speculații. Teoria lui Eisner a fost
că mormâ ntul original al reginei se afla la Dashur, lâ ngă piramida soțului ei Sneferu. Din
pă cate, mormâ ntul ei a fost parțial jefuit în timpul domniei fiului ei, Khufu. Pâ nă câ nd
oficialii au descoperit că mormâ ntul a fost jefuit, cadavrul era dispă rut. (Jefuitorii de
morminte au scos frecvent cadavrul pentru a-l desface mai tâ rziu în siguranță , sperâ nd să
gă sească bijuterii.) „în loc să -l supă reze pe faraon cu vestea că corpul mamei sale a
dispă rut, oficialii au resigilat sarcofagul și i-au spus regelui că , deși unele obiecte au fost
jefuit din mormâ nt, trupul ei era intact. Pentru a preveni jefuirea în continuare a
mormâ ntului, Khufu a reîngropat ceea ce credea că era corpul mamei sale, împreună cu
ceea ce a ră mas din echipamentul funerar al acesteia, lâ ngă piramida sa de pe platoul Giza.
Teoria lui Eisner este foarte speculativă și a fost poate influențată de dependența lui de
romanele misterioase. A citit sute și sute dintre ele, care ulterior au fost donate Bibliotecii
Widener a Harvard. Fiecare are evaluarea lui Eisner pe hâ rtia frontală . Le-a notat ca pe
lucră rile studenților — multe au B+ și cei cu adevă rat ră i au primit un C. Niciun mormâ nt
pentru Hetepheres nu a fost gă sit vreodată la Dashur, așa că nu știm cu adevă rat dacă a fost
un jaf și reîngropare. S-ar putea ca, la fel ca soțul ei, Sneferu, Hetepheres să fi avut o
înmormâ ntare sudică și nordică , iar cel de-al doilea mormâ nt care conține mumia ei este
încă de gă sit.
Anexa IV: Realizarea sarcofagului lui K hufu Situat într-o carieră de granit la Aswan este un
obelisc vechi de 3.000 de ani care deține ră spunsul la ce instrumente au fost folosite pentru
a modela sarcofagul lui Khufu. Obeliscul a cră pat în timp ce era extras și a fost abandonat,
încă atașat carierei pe două pă rți. Câ ntă rind aproximativ 1.000 de tone - câ t două avioane
jumbo - obeliscul poate fi cel mai mare bloc de piatră extras vreodată . Pentru că este
neterminată , putem vedea clar tehnicile folosite pentru a-l elibera din carieră .
Nu există urme de daltă pe obelisc, dar pe laturile unde este liber de carieră putem observa
depresiuni de parcă o linguriță uriașă de înghețată ar fi îndepă rtat bile de granit pentru a
modela obeliscul. Ce instrument ar fi putut face asta? Nimic atâ t de sofisticat pe câ t și-a
imaginat Petrie. Pe tot parcursul carierei sunt sute de pietre negre de marimea pepenilor.
Acestea sunt uneltele care au scos obeliscul din carieră și au modelat și sarcofagul din
Camera Regelui, care l-a impresionat atâ t de mult pe Petrie. Rocile negre sunt dolerită , care
este chiar mai tare decâ t granitul. Au fost aruncate în mod repetat pe marginile obeliscului,
provocâ nd depresiunile.
Acesta este un proces care necesită o forță de muncă intensă , care implică mii și mii de ore
de muncă pentru a scă pa în mod repetat piesele pentru a ciobi granitul puțin la un moment
dat; o sarcină posibil îndeplinită de prizonieri condamnați la greu
200
A ppe n dice
munca in cariera. Petrie nu și-a dat seama că orele de lucru nelimitate pot lua locul
uneltelor fine. Tehnicile care au fost folosite pentru extragerea obeliscului au fost practic
aceleași cu cele necesare pentru a elibera blocul din care a fost modelat sarcofagul lui
Khufu.
Într-o serie remarcabilă de experimente, Denys Stocks, un expert în tehnologia antică de
prelucrare a pietrei, a recreat uneltele folosite de muncitorii lui Hemienu și a demonstrat
cum a fost modelat sarcofagul lui Khufu.60
Odată ce blocul dur de granit a fost scos din carieră , capetele au fost tă iate cu feră stră u
gigant de cupru, asemă nă tor cu feră straiele de modă veche pentru doi oameni. Cu toate
acestea, feră straiele de cupru erau simple foi dreptunghiulare de cupru, fă ră dinți. Nisip,
folosit ca abraziv, a fost plasat între lamă și viitorul sarcofag și doi bă rbați mișcau feră stră ul
înainte și înapoi, purtâ nd o canelură în blocul de granit. A fost un proces lent, laborios, dar
în cele din urmă capă tul blocului a fost tă iat.
Scobirea blocului a fost mai complicată .
Picturile mormintelor egiptene antice arată meșteri care folosesc burghie cu arc —
ceva foarte asemă nă tor cu arcul dintr-un arc și să geată . Câ nd arcul a fost mișcat înainte și
înapoi pe orizontală , coarda a rotit un bit tubular de cupru. Cu nisipul ca abraziv, o gaură
circulară a fost uzată încet în granit. Experimentele lui Stocks au ară tat că pentru a gă uri
doar șase centimetri în granit prin această metodă a fost nevoie de șaizeci de ore-om. Peste
100 de astfel de gă uri au fost gă urite în granit, iar miezurile ră mase au fost tă iate cu daltă .
Fă câ nd mai degrabă decâ t teoretizâ nd, Stocks ar putea calcula orele-om necesare pentru a
crea sarcofagul lui Khufu — 28.000 de ore-om!61 Aceasta este o cifră pe care o țin mereu în
minte câ nd mă gâ ndesc la toate grinzile și blocurile de granit folosite pentru înmormâ ntare.
camera din Marea Piramidă .
Anexa V: Unghiul piramidei Înainte ca un singur bloc să fie montat, trebuia determinat
unghiul piramidei. Egiptenii nu gâ ndeau în termeni de grade; nu au împă rțit niciodată
cercul la 360 de grade așa cum facem noi. Mai mult, unitatea lor pentru unghiuri se numea
seked . Unitatea lor de lungime era cotul, aproximativ distanța de la cot pâ nă la capă tul
degetului mijlociu. Acest lucru a fost, desigur, standardizat. Toiagul lor de mă surat, bă ţul de
coţi, era împă rţit în şapte palme, iar fiecare palmă în patru degete, asemă nă tor cu felul în
care împă rţim un etaj în picioare şi inci. Câ nd arhitecții egipteni au luat în considerare
unghiurile, s-au gâ ndit în termeni de cum
mulți coți i-ai construit pe exterior pentru fiecare
cot de înă lțime. De exemplu, dacă piramida-
la mijloc se ridică un cot și tu construiești unul
cot, vei avea un unghi de 45 de grade.
Raportul nu trebuie să fie în termeni
de coți; am putea gâ ndi și în termeni
de palme. Deci dacă ai construit unul în sus
cot dar din zece palme, ai avea
un seked de zece, care este același cu al nostru
Unghi de 35 de grade.
202
A ppe n dice
Toate piramidele pot ară ta aproape la fel pentru profan, dar nu sunt. La Meidum, prima
încercare la adevă rata piramidă , unghiul exterior este de 52 de grade. Piramida îndoită
începe la 54 de grade, dar spre vâ rf se schimbă la 43 de grade. Piramida �ed are 43 de
grade, iar Marea Piramidă are 52 de grade. Toate aceste piramide aveau pietre de carcasă
albe care au fost esențiale pentru a se asigura că unghiurile piramidelor au fost constante
pe toată durata construcției.
Miile de pietre de înveliș necesare pentru Marea Piramidă ar fi fost terminate la carieră cu
unghiurile lor de 52 de grade înainte de transportul la șantier. Câ nd unghiul este sculptat
pe blocul brut, greutatea este redusă cu câ teva sute de lire sterline. Prin completarea
blocurilor în carieră , în loc să le expediați în formă brută la șantier, economisiți transportul
și transportul a mii de tone din ceea ce în cele din urmă va fi moloz.
Lui Herodot i s-a spus că Piramida a fost finalizată de sus în jos - că pietrele carcasei au fost
puse pe suprafața piramidei în timp ce erau încă în formă dreptunghiulară și apoi, câ nd
toate erau la locul lor, blocurile au primit unghiul lor de 52 de grade prin sculptură de sus
în jos. Motivul economic menționat mai sus oferă un argument împotriva relată rii lui
Herodot, dar există și alte argumente. În primul râ nd, unde ar sta muncitorii câ nd
sculptează de sus în jos? Nu este suficient loc în partea de sus. În al doilea râ nd, pe mă sură
ce o piramidă se ridică , unghiurile de la colțuri trebuie verificate în mod repetat pentru a vă
asigura că cele patru laturi se vor întâ lni perfect în vâ rf pentru a crea un punct. Acest lucru
necesită ca blocurile finite să fie la locul lor pe mă sură ce piramida crește. În al treilea râ nd,
dacă toate blocurile exterioare ar fi terminate la sfâ rșitul proiectului, acest lucru ar adă uga
câ țiva ani la timpul de construcție. Astfel, din toate aceste motive, este logic să finalizați
fiecare bloc de față din carieră înainte de a fi plasat pe piramidă .
Există , de asemenea, dovezi empirice care arată că blocurile au fost terminate mai întâ i și
apoi puse la locul lor. Piramida îndoită de la Dashur are mai multe pietre de carcasă pe loc
decâ t orice altă piramidă . Câ nd aceste blocuri sunt examinate cu atenție, se vă d numeroase
blocuri cu așchii care au fost reparate cu dopuri de calcar asortate. Acest lucru sugerează că
blocurile au fost terminate și s-au produs unele daune fie în timpul transportului, fie în
timpul punerii blocurilor în poziție. Dacă blocurile ar fi fost așezate la locul lor atunci câ nd
sunt aspre și apoi finisate in situ de sus în jos, nu ne-am aștepta să gă sim multe așchii și
reparații.
Note de final
1. Isler, Sticks , Stones & Shadows , pp. 215–217 și Arnold, Building în Egipt , p. 100.
Problemele cu teoria rampei unice sunt uneori ignorate. Vezi, de exemplu, �omer, The
Great Pyramid , pp. 204–205, unde el doar afirmă „probabil că a existat o singură rampă
centrală construită mai înaltă și mai lungă , care se sprijinea pe fața de sud a piramidei. . .”
Nu se discută niciodată câ t de mare sau lungă ar trebui să fie o astfel de rampă .
2. Burton, Cartea celor o mie de nopți și a unei nopți , p. 1675. Povestea intră rii lui Al Mamun
în Marea Piramidă este povestea 398. Ideea că piramida conținea metal care nu va rugini și
sticlă care nu se va sparge este un exemplu timpuriu al tradiției că vechii egipteni erau o
civilizație avansată , o mare parte din a că ror înțelepciune și tehnologie s-au pierdut.
3. Două canale dreptunghiulare de opt inci, unul care începe în peretele sudic și unul în
nord, continuă aproape 200 de picioare prin miezul piramidei. De ce? S-a sugerat că
puțurile asigurau ventilație pentru muncitorii din interiorul camerei, dar o deschidere atâ t
de mică este în mod clar inadecvată pentru circulația aerului. Alții sugerează că au fost
folosite pentru observarea stelelor pentru a ajuta la construcția
204
En dnot es
Piramidă . Este imposibil. Arborele nu sunt drepte; ele încep orizontal și apoi unghiular în
sus în corpul Piramidei.
O altă posibilitate este că erau un sistem de interfon foarte timpuriu care conducea sunetul,
permițâ nd muncitorilor să comunice din diferite pă rți ale Piramidei. De asemenea, este
posibil ca puțurile să fi avut o funcție pur religioasă , permițâ nd sufletului faraonului
decedat să vină și să treacă prin Piramidă .
În 1992, într-o încercare de a rezolva misterul puțurilor de aer, un mic robot cu o cameră
video în miniatură a fost proiectat și construit de �udolph Gantenbrink, un inginer
german. Numit Wepwawet, după zeul șacal care a condus decedatul în lumea urmă toare și
a fost numit „deschiză torul drumului”, robotul era practic un rezervor în miniatură ,
complet cu benzi de rulare. Ideea a fost să trimită robotul de 17 centimetri prin puțurile de
19 centimetri pentru a descoperi unde au mers. La prima sa că lă torie de descoperire, a fost
blocat în puțul din peretele sudic. Greutatea enormă deformată de că priorii camerei a
provocat o oarecare așezare a blocurilor care formau puțul și, în unele locuri, axul era de
numai 16,5.
centimetri, prea mic pentru Wepawet. La prima încercare, robotul a pă truns doar 12 metri.
În puțul de nord, camera a dezvă luit o tijă lungă de metal care fusese abandonată de
Waynman Dixon, un explorator din secolul al XIX-lea care a descoperit pentru prima dată
puțurile prin cizelare în perete.
În 1993, Gantenbrink s-a întors în Egipt cu un Wepawet mai mic, resemnat. Pe 22 martie
1993, robotul și-a fă cut încet drum în sus pe puțul sudic și, după aproximativ 185 de
picioare, a întâ lnit o placă de calcar care bloca complet pasajul. Pe placă sunt două fitinguri
de cupru care arată ca mâ nere. Ce se află în spatele blocului? Nu știm, iar explorarea de
că tre roboți a puțurilor din a doua cameră funerară nu a rezolvat problema scopului
puțurilor de aer.
4. Exod 1:12.
5. Geneza 37:2–50:26. Povestea lui Joseph, desigur, nu menționează niciodată construirea
de piramide ca grâ nare. Există mai multe reprezentă ri egiptene ale grâ narelor și niciuna nu
este nici pe departe piramidală . Muzeul Metropolitan de Artă din New York are un model
tridimensional al unui grâ nar gă sit în mormâ ntul unui nobil pe nume Meketre. Este o
cameră dreptunghiulară .
En dnot es

205
6. Cipici, Pyramidographia .
7. Smyth, Marea Piramidă , p. ix. Marele opus a lui Smyth a trecut prin multe ediții, chiar
dacă teoriile sale au fost abandonate de comunitatea științifică și este încă tipă rită astă zi la
mai bine de un secol de la prima apariție.
8. Smyth, pagina 35.
9. Ostrander și Schroeder, Descoperiri psihice . Autorii au vizitat parapsihologi sovietici și
au raportat afirmațiile lor că lamele de ras tocite erau ascuțite atunci câ nd erau plasate în
interiorul unei piramide de carton.
Câ nd eram cercetă tor la Institutul de Parapsihologie din Durham, NC, câ țiva dintre noi au
testat afirmația sovietică cu rezultate slabe. Totuși, cartea a început moftul „Pyramid
Power”.
10. Scamuzzi, Arta egipteană .
11. Brier, „Utilizarea Natronului în mumificarea umană ”.
12. Lauer, Saqqara . Să pă tura și reconstrucția Piramidei în trepte a fost opera arhitectului
francez Jean-Philippe Lauer, care a lucrat pe șantier timp de mai bine de cincizeci de ani.
13. Mendelssohn, Ghicitoarea piramidelor .
14. O altă teorie este că faraonul a murit înainte ca piramida să fie finalizată și a fost astfel
îngropat în altă parte. Această teorie se bazează pe identificarea proprietarului piramidei
ca regele Huni, tată l lui Sneferu, dar există puține dovezi pentru această atribuire.
15. Grecii antici aveau o reverență față de egiptenii și mai vechii. Herodot afirmă cu
mâ ndrie că grecii și-au luat zeii de la egipteni și, de asemenea, au învă țat cum să
construiască în piatră de la egipteni. Dialogurile lui Platon prezintă referiri frecvente la
abilită țile și înțelepciunea egiptenilor. În anii 1990, cartea lui Martin Bernal Black Athena a
continuat această tradiție și a încercat să arate că o mare parte din civilizația occidentală
derivă din Egiptul antic. Această carte a fost foarte controversată și a fost criticată de
majoritatea oamenilor de știință .
16. Gillings, Matematica în vremea faraonilor .
17. Lichtheim, „Trei povești despre minuni”.
18. Jenkins, Barca sub piramidă .
19. Lipke, nava regală a lui Keops .
20. Manetho, Aegyptiaca .
21. Din cauza pâ nzei freatice înalte din zona a ceea ce era anticul Memphis, orașul antic s-a
scufundat în pă mâ nt și aproape
206
En dnot es
complet dispă rut. Să pă turile din anii 1890 și începutul anilor 1900 au fost îngreunate
considerabil de apă .
22. Krauss, „Lungimea autonomiei lui Sneferu”.
23. �omer, Marea Piramidă , pp. 74–75. Este dificil de estimat numă rul de lucră tori, iar
estimă rile variază considerabil.
24. Lehner, în Giza Reports , oferă o bună imagine de ansamblu asupra să pă turilor din satul
muncitorilor. El publică , de asemenea, un buletin informativ, Aeragram , care oferă
rapoarte de progres pentru fiecare sezon.
25. Naville, Templul din Deir El Bahr , Plă ci CLIII–CLIV.
26. Landstrom, Ships of the Pharaohs , oferă un studiu bun al tipurilor de bă rci folosite în
Egiptul antic.
27. �omer, Marea Piramidă , p. 169.
28. Petrie, Cercetări în Sinai .
29. �omer, Marea Piramidă , p. 158.
30. Lucas , Ancient Egyptian Materials , pp. 74–79.
31. Lehner, Piramidele complete , p. 212.
32. Spence, „Cronologia Egiptului Antic”.
33. Goidin și Dormion, „Analiza arhitecturală ”.
34. Bui, „Primele rezultate ale analizei structurale”.
35. Tonouchi, „Investigații nedistructive ale piramidei”.
36. Eissa, „Aplicarea Mossbauer și fluorescența cu raze X”.
37. Newberry, El Bersheh , Partea I , pp. 16–26 și Pl. XII.
38. Pentru o biografie excelentă a lui Petrie, plină de anecdote minunate, vezi Flinders
Petrie de Margaret Drower.
39. Petrie, Pyramids and Temples , pp. 15–16.
40. Lehner, Pyramid Tomb of Hetep-here , pp. 45–50. Pentru o scurtă prezentare a
descoperirii mormâ ntului reginei Hetepheres, vezi Anexa III.
41. Hawass, „Pyramids and Temples of Egypt”, pp. 107–111.
42. Arnold, Building in Egypt , p. 9.
43. Herodot, Istorie , p. 427.
44. Diodor din Sicilia , Biblioteca de Istorie , Vol. eu , p. 217.
45. Iacov, Poporul Faraonului , p. 64.
46. Clarke, Ancient Egyptian Construction , fig. 86.
47. Houdin și Houdin, „Construction de la Pyramide de Khéops”
pp. 76–83.
48. Hawass, Pyramids : Treasures , Mysteries , and New Discoveries , pp. 176–179.
49. Nu a fost gă sit vreodată un troliu spaniol, dar cu siguranță este un simplu
En dnot es
207
suficient dispozitiv încâ t egiptenii l-ar fi putut folosi. Lemnul de la astfel de mașini ar fi fost
reutilizat în proiecte ulterioare.
50. Perring, Piramidele din Gizeh .
51. Vyse, Operațiuni desfășurate .
52. De fapt, Jean-Pierre Houdin și tată l să u au publicat o versiune timpurie a teoriei sale sub
formă de carte în 2003 (Houdin și Houdin, La Pyramide de Khéops ). Cartea a trecut în mare
parte neobservată , parțial pentru că era atâ t de tehnică și, de asemenea, pentru că editorul
era extrem de mic și nu avea mijloacele să o distribuie. O versiune ulterioară a teoriei a fost
publicată în 2006 ( J.-P. Houdin , Khufu ) într-o ediție care urma să fie vâ ndută doar în
libră ria din Muzeul Egiptean din Cairo. Ș i această carte este extrem de tehnică , are în mare
parte diagrame și puțin text și ar fi putut beneficia de o editare profesională . De asemenea,
de înțeles, a trecut neobservat.
53. Kiner, Révélations sur Khéops , pp. 44–59, și Brier, „How the Pyramids Were Built” pp.
22–27, de exemplu.
54. Dassault Systèmes, Khéops Révélé .
55. Dormion, Piramida lui Keops : Architecture des Appartements . Planurile sunt pe
două sprezece foi separate, fiecare acoperind o zonă diferită a Marii Piramide.
56. Brier, Cum au fost construite piramidele .
57. Borchardt, „Der Bau”, fig. 20.
58. Goneim, Piramida îngropată .
59. JL Smith, Tombs , Temples , & Ancient Art , pp. 147–148.
60. Stocuri, Tehnologia de prelucrare a pietrei , pp. 169–177.
61. Stocuri, Tehnologia de prelucrare a pietrei , p. 176.
Bibliografie
Arnold, Dieter. Clădire în Egipt . New York: Oxford University Press, 1991.
———. Piramida din Senwosret I . New York: Muzeul Metropolitan de Artă , 1988.
Bernal, Martin. Atena Neagră. New Brunswick, NJ: �utgers University Press, 1987.
Borchardt, Ludwig. „Der Bau” în Friedrich von Bissing, ed., Das Re-Heiligtum des Konigs Ne-
woser-re (Rathures) , Vol. 1 . Berlin: A.
Duncker, 1905.
Brier, Bob. „Cum au fost construite piramidele”, în Arheologie , vol. 60, nr. 3 (2007).
Brier, Bob și �onald S. Wade. „Utilizarea natronului în mumificarea umană : un experiment
modern”, în Zeitschrift fur Agyptische Sprache , voi. 124 (1997), 89–100.
———. „Proceduri chirurgicale în timpul mumifică rii egiptene antice”, în Zeitschrift fur
Agyptische Sprache , voi. 126 (1999), 89–97.
Bui, Hui Duong, et al. „Primele rezultate ale analizei structurale a piramidei Cheops prin
microgravitație”, în Proceedings of the First International Symposium on the Application of
Modern Technology to Archaeo-
210
Bi bliogr a ph y
Explorare logică la Necropola din Giza . Cairo: Egyptian Antiquities Organization Press,
1988, 66–90.
Burton, �ichard, trad. Cartea celor o mie de nopți și a unei nopți . 6
vol. New York: Club Ediție Limitată , 1934.
Butler, Hadyn �. Geometria piramidei egiptene . Mississauga, Ontario: Benben Publications,
1998.
Clarke, Somers și �. Engelbach. Construcție și arhitectură egipteană antică . Mineola, NY:
Dover, 1990.
Cottrell, Leonard. Munții Faraonului . New York: Inehart & Co., 1956.
Dassault Systèmes. Khéops Révélé: Revue de Presse . Paris: Dassault Systèmes, 2007.
David, �osalie. Constructorii de piramide din Egiptul Antic . Londra: Outledge, 1986.
Davidovits, Joseph și Margie Morris. Piramidele . New York: Hip-pocrene Books, 1988.
Davidson, D. și H. Aldersmith. Marea Piramidă și mesajul ei divin . Londra: Williams &
Norgate, 1936.
Davidson, David. Profeția Marii Piramide despre britanici Imperiul și America . Londra:
Covenant Publishing Co., 1932.
Diodor din Sicilia. Biblioteca de istorie , vol. eu . Cambridge, MA: Harvard University Press,
1968.
Dormion, Gilles, Pyramide of Chéops : Architecture des Appartements . Lille: auto-publicat,
1996.
Drower, Margaret. Flinders Petrie: O viață în arheologie. Londra: Victor Gollancz, 1985.
Edgar, John. Pasajele și camerele Marii Piramide , Vol. I. Glasgow: Bones & Hulley, 1910.
Edwards, IES Piramidele Egiptului . Baltimore: Penguin Books, 1972.
Eissa, NA, et al. 1988. „Application of Mossbauer and X-ray Fluorescence Spectroscopies to
Study Sand and Limestone Din: 1) Cavitatea în trecerea că tre Camera Reginei din Piramida
Khufu. 2) Acoperiri ale gropilor care închid bă rci Khufu”, în Proceedings of the First
International Simpozion privind aplicarea tehnologiei moderne în domeniul arheologic
Explorare la Necropola din Giza . Cairo: Egyptian Antiquities Organization Press, 1988, 233–
247.
Evans, Humphry. Misterul Piramidelor . New York: Thomas Y.
Crowell, 1986.
Bi bliogr a ph y

2 11
Fakhry, Ahmed. Monumentele lui Sneferu la Dashur . 2 voi. Cairo: Imprimerie
guvernamentale, 1959–61.
———. Piramidele . Chicago: University of Chicago Press, 1961.
Gillings, �ichard. Matematica pe vremea faraonilor . New York: Dover, 1982.
Goidin, Jean Patrice și Gilles Dormion. 1988. „Arhitectural Analysis of the Horizontal
Passage and the Discharge Chambres”, în Proceedings of the First International Symposium
on the Application of Modern Tehnologie la explorarea arheologică la Necropola din Giza .
Cairo: Egyptian Antiquities Organization Press, 1988, 184–205.
Goneim, M. Zakariah. Piramida Îngropată . Londra: Longmans, 1956.
Greaves, John. Piramidografie . Londra: J. Brindley, 1736.
Grinsell, LV Piramidele egiptene . Poarta de Est, Gloucestershire, Marea Britanie: John
Bellows, 1947.
Habachi, Labib. Obeliscurile Egiptului . New York: Scribners, 1977.
Hart, George. Faraoni și piramide . Londra: Herbert Press, 1991.
Hawass, Zahi, „Piramidele și templele din Egipt: o actualizare”, în Petrie, WM Flinders,
Piramidele și templele din Gizeh . Londra: Istorii și misterele omului, 1990.
———. Munții Faraonilor . Cairo: American University of Cairo Press, 2006.
———. 2007. Piramide : Comori , mistere și noi descoperiri în Egipt .
Vercelli, Italia: Steaua Albă .
Herodot. Istorie . Cambridge, MA: Harvard University Press, 1990.
Hodges, Peter. Cum au fost construite piramidele . Oxford, Marea Britanie: Aris & Phil-lips,
1993.
Houdin, Jean-Pierre. Khufu . Cairo: Farid Atiya Press, 2006.
Houdin, Jean-Pierre și Henri Houdin. 2002. „La Construction de la Pyramide de Khéops:
Vers la Fin des Mystères?” în Annales des Ponts et Chaussées , voi. 101 (2002). Paris:
Ingénieur Science Société.
———. La Pyramide de Khéops . Paris: Editions Du Linteau, 2003.
Isler, Martin. Sticks , Stones , & Shadows : Construirea piramidelor egiptene .
Norman, OK: University of Oklahoma Press, 2001.
Jackson, Kevin și Jonathan Stamp. Construirea Marii Piramide . Toronto: Firef ly Books,
2003.
Poporul Faraonului TGH . Chicago: University of Chicago Press, 1984.
212
Bi bliogr a ph y
Jacquier, Gustave. La Pyramide d'Oudjebten . Cairo: L'Organisation Egyptienne Générale du
Livre, 1978.
Jenkins, Nancy. Barca de sub piramidă . Londra: Thames & Hudson, 1980.
Kiner, Aline. „É vélations sur Khéops”, în Le Nouvel Observateur Science et Avenirs , aprilie
2007.
Cavaler, Charles. Misterul și Profeția Marii Piramide . San Jose, CA: �osicrucian Press, 1928.
Krauss, �olf. „Lungimea �eignului lui Sneferu și câ t a durat să construiască piramida
�ed’, în Journal of Egyptian Archaeology , vol. 82
(1996), 43–50.
Landstrom, Bjö rn. Navele faraonilor . New York: Doubleday, 1970.
Lauer, Jean-Philippe. Saqqara . Londra: Thames & Hudson, 1976.
Lawton, Ian și Chris Ogilvie-Herald. Giza : Adevărul . Londra: Virgin Books, 1999.
Lef kowitz, Mary �. și Guy MacClean �ogers, eds. Atena Neagră Revizuită . Chapel Hill, NC:
University of North Carolina Press, 1996.
Lehner, Mark, ed. Rapoartele Giza , vol. eu . Boston: Ancient Egypt �esearch Associates,
2007.
———. Mormântul piramidei lui Hetep-heres și piramida satelită a lui Khufu . Mainz
Amheim, Germania: Von Zabern, 1985.
———. Piramidele complete . Londra: Thames & Hudson, 1997.
Lemesurier, Peter. Marea Piramidă decodificată . New York: St. Martin's Press, 1977.
Lichtheim, Miriam. „Trei povești de minune”, în Literatura egipteană antică , vol. I : Vechiul
și Regatul Mijlociu . Berkeley: University of California Press, 1975.
Lipke, Paul. Nava regală a lui Keops . Greenwich, Marea Britanie: National Mari-time
Museum, 1984.
Lucas, A. Materiale și industrii egiptene antice . Londra: Istorii și misterele omului, 1989.
Macaulay, David. Piramida . Boston: Houghton Miff lin Co., 1975.
Manetho. Aegyptiaca . Cambridge, MA: Harvard University Press, 1971.
Maragioglio, V. şi C. Rinaldio. L'Architettura Delle Piramidi Menfite , Vols. I–VII. Rapallo:
Officine Grafiche Canessa, 1963–1977.
McCarty, Louis. Marea Piramidă a lui Iezeh . San Francisco: auto-publicat, 1907.
Bi bliogr a ph y

213
Mendelssohn, Kurt. Ghicitoarea Piramidelor . New York: Praeger, 1974.
Naville, É douard. Templul din Deir el Bahri , partea a VI -a . Londra: Egypt Exploration Fund,
1908.
Newberry, Percy E. El Bersheh , partea I. Londra: Egypt Exploration Fund, 1895.
Ostrander, Sheila și Lynn Schroeder. Descoperiri psihice din spatele fierului Cortina .
Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall, 1970.
Parry, Dick. Ingineria piramidelor . Thrupp, Gloucestershire, Marea Britanie: Sutton
Publishing Ltd, 2004.
Perring, JE Piramidele din Gizeh din Actual Survey and Admeasure-ment . Londra: James
Fraser, 1839.
Petrie, WM Flinders. Piramidele și templele din Gizeh . Londra: Istorii și misterele omului,
1990 (retipă rire).
———. Cercetări în Sinai . Londra: John Murray, 1906.
�omer, John. Marea Piramidă . Cambridge, Marea Britanie: Cambridge University Press,
2007.
jos, William. Misterul Bibliei Date rezolvate de cei mari Piramida . Londra: WH Guest, 1877.
�utherford, Adam. O nouă revelație în Marea Piramidă . Londra: Institutul de
Piramidologie, 1945.
———. Marea Piramidă . Londra: auto-publicat, 1939.
Scamuzzi, Ernesto. Artă egipteană în Muzeul Egiptean din Torino . New York: Harry N.
Abrams, 1965.
Seiss, Joseph A. O minune în piatră : Marea Piramidă a Egiptului . Philadelphia: Porter &
Coates, 1877.
Smith, Craig B. Cum a fost construită Marea Piramidă . Washington DC: Smithsonian Press,
2004.
Smith, Joseph Lindon. Morminte , temple și artă antică . Norman, OK: University of
Oklahoma Press, 1956.
Smyth, Piazzi. Marea Piramidă: Secretele și misterele sale dezvăluite . New York: Bell
Publishing, 1975 (retipă rire).
Spence, Kate. „Cronologia egipteană antică și orientarea astronomică a piramidelor”, în
Nature , vol. 408 (2000), 320–324.
Acțiuni, Denys. Experimente în arheologia egipteană . Londra: Outledge, 2003.
Tompkins, Peter. Secretele Marii Piramide . New York: Harper &
�ow, 1971.
2 14
Bi bliogr a ph y
Tonouchi, Shoji. „Investigații nedistructive ale piramidei și proprietatea fizică a nisipului
gă sit în interiorul piramidei” în Proceedings of primul simpozion internațional privind
aplicarea tehnologiei moderne la explorarea arheologică la necropola din Giza . Cairo:
Egyptian Antiquities Organization Press, 1988, 91–105.
Verner, Miroslav. Faraoni uitați , Piramide pierdute , Abusir . Praga: Academia Skodaexport,
1994.
———. Piramide . New York: Grove Press, 2001.
Vyse, Howard. Operațiuni desfășurate la piramidele din Gizeh în 1837 . 3
vol. Londra: James Fraser, 1837–42.
Credite de fotografie
Toate imaginile sunt prin amabilitatea lui Bob Brier, cu excepția:
Imagini din text:
Jon Bodsworth: paginile 16-7, 31, 82-3 (jos).
Jean-Pierre Houdin: paginile 39, 83, 86, 95 (dreapta), 103, 106, 143.
Val Parks: pagina 56.
Albert Anson: paginile 62-3, 129.
Farid Atiya: pagina 74.
Dassault Systèmes: paginile 98-9, 101, 105, 109, 112, 123 (jos), 131, 132, 144, 146-7, 148,
159, 164-5, 169.
Frații Edgar: pagina 104.
Henri Houdin: paginile 127, 128.
Fundația EDF: pagina 134.
Imagini în inserții color:
Jon Bodsworth: pagina 1.
Colecția Hulton-Deutsch/Corbis: pagina 2.
Dassault Systèmes: paginile 3, 4, 5, 6, 7, 8.
Index
A
Armand, 1–2
Abu Gurob, 181, 182, 183
Arnold, Dieter, 19–21, 152, 181,
ACGP. Vezi Asociația Constru-
186
ire la Grande Pyramide
Asociația Construire la Grande
Esculapius, 23–28
Piramida (ACGP), xi
Agyptiaca (Manetho), 56–57
Asociaţia pentru Cercetare şi
Air France, 153
Iluminismul, 64
Akheperkare-seneb, 32 de ani
Astronomi, 60, 73, 74
Alexandru cel Mare, 56 de ani
Cariera de granit Aswan, 96, 109,
Al Mamun, 7, 8, 103, 203n2
199–200. Vezi și Cariere
Amenemhet (regele Egiptului), 25
Ammenmesu, 32
B
Nopti Arabe, 8
Baron, Jean-Pierre, 137–138
Arbuthnot, Lady, 149
Lilieci, 11
Arcul de Triumf, 40
Bă tă lia de la Cades, 8
arheologie , 171
Bă tă lia de la Nil, 149
Arhitecți, 35, 37–42, 43–45. Vedea
Bauefre, Prinț, 51 de ani
de asemenea Houdin, Jean-Pierre
Începe, Menachem (Prim Minis-
definit, 55–56
ter al Israelului), 8
218
I n de x
Bă nci, 95, 101, 103
Capela, 18
Piramida îndoită din Dashur, 33–35,
Barca lui Cheops, 53 de ani
59, 140, 202
Chirac, președinte, 47 de ani
Bernal, Martin, 205n15
Creștinismul, 12
Birch, Dr. Samuel, 150
Cleopatra VII, 56
Blocuri, 113–124, 144. Vezi și
CNISF. Vezi Conseil National des
Hemienu; Rampe
Ingineri și științifici
Barcă de sub piramidă , 52–54
de France
Barci, 114
Colosul din Rodos, 7
construcție, 53–54
Podul Conf lans, 38
cusut, 54
Conseil National des Ingénieurs
pentru transport bloc de piatră , 70
et des Scientifiques de France
Borchardt, Ludwig, 181, 183
(CNISF), xi
Breitner, Richard, 156, 157, 159,
Cupru, 68, 72, 200
161, 162
Tavan cu corbele, 30–32, 33–34,
Poduri, 38–39
35, 68, 95, 107
Laboratorul de poduri și drumuri,
Castelul Coucy, 152
168
Contragreutati, 97, 100, 101,
Brier, Bob, 152
102, 103, 109, 110, 132, 152
Muzeul Britanic, 14, 15, 150
Macara, 130, 131
Brousse, domnul, 153
Bui, Hui Duong, 90–91, 133–135 D
Clădire în Egipt (Arnold), 19
Daoud, 149, 150
Camere funerare, 15, 18, 68,
Piramida Dashur, 81–82, 116,
107–112, 195. Vezi și Cenotaful
186
deasupra solului, 30
Dassault, Marcel, 156
recreație cu computer 3-D,
Dassault Systèmes, 156, 162,
168–170
164–165, 171
subteran, 79–83
Camera lui Davison, 149
Deces, 14, 49
C
înmormâ ntare și, 15, 18
Campbell, colonel, 150
capela, 18
Capstone, 140, 145–150
mobilier funerar, 4
Carter, Howard, 196
De Closets, François, 48, 161,
Software CATIA, 157, 158
162–163
Cayce, Edgar, 64 de ani
Deletie, Pierre, 133–135
Cenotaph, 28. Vezi și Înmormâ ntare
Diodor din Sicilia, 120
cameră
Dixon, Waynman, 203–204n3
I n de x

219
Djadja-em-ankh, 51 de ani
G
Djehuti-hotep, 96
Gabri, Ali, 115
Dormion, Gilless, 86–89
Galeria, 66
Galeria 43, 41
E
Gantenbrink, Rudolph,
È cole des Arts et Métiers, 2, 37
203–204n3
È cole des Beaux-Arts, 40
Gehry, Frank, 161
Egipt
Ghimbir, 14–15, 18
calendar, 50–51
Podișul Gizeh, xi, 7, 9, 47–48, 59,
constructii, 113
81, 114, 116, 122, 130, 146,
agricultura, 14
172, 187, 198
nemurirea egiptenilor,
platou de rocă de bază , 76–77
13–14
harta a, 62–63
clasa de mijloc, 14
Piramidele din Giza, 9
Vechiul Regat, 18 ani
reprezentă ri timpurii ale, 10
înregistră ri, 8
Gnomon, 73 de ani
unificare, 24
Goidin, Jean-Patrice, 86–89
ră zboi și, 24
Goneim, Zakariah, 194–195
Serviciul de antichită ți egiptene, 52, GPR. Vezi Pă trunderea pă mâ ntului 88
radar
Muzeul Egiptean (Berlin, Germania)
Graffiti, 175, 194
multe), 50
Granare, 9, 65, 204n5
Muzeul Egiptean (Cairo,
Marea Galerie, 4, 8, 11, 48, 86,
Egipt), 24
93–106, 104, 135, 140, 141,
Muzeul Egiptean (Torino, Italia),
147, 161. Vezi și Marea Pira-
13
mijlocul Gizei
Eiffel, 152, 160
plafon, 105–106
Imbalsamatori, 54–55. Vezi mumia-
crestă turi pe pereți, 102
ficțiune
notare, 95
Emery, Walter B., 192, 193
scop, 93–95, 97, 105
relația cu Camera Regelui,
F
95
Foster, Norman (domnule), 160
sistem de tachelaj, 105
Ministerul francez de externe
cameră versus pasaj, 93–95
țiuni, 88
pereții laterali, 106
Societatea Națională Franceză de Inginerie
bă nci de piatră în, 95
neers și oameni de știință , 126
Granit, 68–72, 98–99, 102, 105,
Mobilier funerar, 4
115
220
I n de x
Granit, ( cont. )
rampe. Vezi Rampe
Aswan, 68 de ani
teoria rampei, 3–4, 21, 123,
dolerit pounders, 69
133–135
Marea piramidă din Giza, 1. Vezi și
camere de relief, 107–112
Marea Galerie
povestiri despre, 9, 11
unghiuri, 202
fotografie termică , 185–188
camere funerare, 11
tunel, 176
capstone, 140, 145–150
ventilație, 203–204n3
camere, 4
grupuri de lucru, 64
analiza computerizată , 89–90
Greaves, Ioan, 9, 11
simulă ri 3-D pe computer, 130, radar de penetrare a solului (GPR), 167–170
89–90
modelare pe calculator, 157–165
Muzeul Guggenheim (Spania),
construcție, 70, 75–76
161
fisuri, 140, 141, 142
Gips, 72
intră ri, 126
graffiti, 175, 194
H
grâ nare și, 9
Gră dinile suspendate din Babilon, 7
radar de penetrare a solului și,
Muzeul Harvard-Boston, 196
89–90
Hathor, 178, 179
teoria blocurilor de transport, 3
Hatshepsut (Regina Egiptului), 71
camere ascunse, 85–91
Hawass, Dr. Zahi, 186, 187
rampe interioare, 139–144,
Festivalul Heb-Sed, 28
155–165, 171–183
Hemienu, 55–61, 80, 93, 107,
Camera Regelui, 4, 8, 11, 48,
113–124, 139–144, 145–150,
86, 93, 95, 110, 142, 169–170
158
calcar versus granit
Herodot, 117, 120, 130, 202
blocuri, 3
Hetepheres (Regina Egiptului), 33,
studiu microgravimetric, 133
196–198
mistere, 8
Hieroglife, 64, 96
crestă tura, 137–138, 143,
Muzeul Hildesheim (Germania),
172–175
56
pasaje, 86, 116
Historia (Herodot), 117
Camera Reginei, 4, 7–8, 48,
Barajul Hoover, 44
81, 82–83, 86, 90, 93, 107
Horus-Sekhem-Khet, 14, 194,
că priori, 168–169
195
desene de rampă , 126, 127, 128,
Houdin, Bernard, 38, 40, 47, 152,
129
159
I n de x

221
Houdin, Henri, 2, 37–42, 47–48,
Kerisel, Jean, 38–39, 47–48
125–132, 133–135, 153
Kha, 13
Houdin, Jean-Pierre, xiii, 1–5,
Khufu (regele Egiptului), 35, 54,
126, 151–153, 207n52
59, 79, 125, 135, 145, 150,
în Coasta de Fildeș, 38–41
151–153, 197, 198, 199–200
Premiul Montgolfier și, 153
Camera Regelui. Vezi Marea Pira-
în New York City, 43–45
mijlocul Gizei
la Paris, 37–42, 44–45
Klein, Calvin, 41 de ani
Houdin, Michelle, 41, 135, 151,
Kochab, 73 de ani
162
Krauss, Rolf, 61 de ani
Houdin, Renée, 151
Podul Houphouet Boigny, 38
L
Cum a fost construită Marea Piramidă
La Géode, 158–159, 160, 162,
(Smith), 160
164–165
Huni (Regele Egiptului), 205n14
Lauer, Jean-François, 48 de ani
Sala Hipostilă , 107, 108
Laurent, 44
Canalul de învă țare, 3
eu
Lehner, Mark, 65 de ani
IAEG. Vezi Asociația Internațională
Les Enfants Gâ tes (The Rotten
ţie pentru Inginerie Geologie
Copii), 41
și Mediul înconjură tor
Viața și munca la Marea Piramidă
Imhotep, 23–28, 191–193
(Smyth), 12
Nemurirea, 13–14
Farul din Alexandria, 7
Asociatia Internationala pentru
Calcar, 67, 112
Inginerie Geologia și
Orașul pierdut, 65, 66
Mediu (IAEG), 90
Liceul Carnot, 40 de ani
Israel, 8–9
Coasta de Fildeș, 38–41, 47–48
M
Producă tor de vase de piatră . Vezi Im-
J
hotep
Iosif, 9, 204n5
Manetho, 56 de ani
Josephson, Jack, 1, 152
Conac, 66
Mariette, august, 186
K
Mastabas (morminte), 16–17, 18, 25
Kamal el-Mallakh, 52 de ani
Mausoleul de la Halicarnas, 7
Templul Karnak, 107, 108, 121,
Mă sură tori, 11, 12, 115
123
Piramida Meidum, 29–35, 81–82,
Kephren (regele Egiptului), 35
202
222
I n de x
Meketre, 204n5
Opération Khéops, 88–89, 137,
Memphis, 57–58
168
Mendelssohn, Kurt, 29 de ani
Osiris (Zeul morților), 57
Méridien È toile, 160
Supraveghetorul Carierelor, 58
Merit, 13
Supraveghetorul transporturilor, 58
Mesana, Renée, 37–42
Mesopotamieni, 50
P
Muzeul Metropolitan de Artă , 19, Piatra Palermo, 49–50
181, 204n5
Papirus, 50
Piramidele Regatului Mijlociu, 116
Pasaje, 86, 115–116
Militar, 96
Pasiunea pentru inovare, 156
Viaductul Millau, 160
Perring, John, 149
Jet Mirage, 156
Petrie, William M. Flinders,
Mizar, 73 de ani
114–116, 199–200
Monitor, 70
Faraon, 8, 9, 14
Premiul Montgolfier, 153
Pitiu, 8
Mortar, 72
Platon, 32, 205n15
Mumii, 14–15, 191–193
Preoți, 96
Mumificarea, 13–14, 55. Vezi
Ptah (Dumnezeu creator), 57, 192
asemenea imbalsamatori
Pyramidion, 145–150
Mut este mulțumit, 8
Pyramidographia (Cipici), 11
Misterul Piramidelor, 48
Piramidele. Vezi și Dashur Pyra-
mijlocul; piramidele din Giza; Grozav
N
Piramida din Giza; Meidum
Napoleon, 118–119, 153
Piramidă ; Regatul Mijlociu
Narmer (regele Egiptului), 24 de ani
piramide; Piramida Rosie; Etapa
Paleta Narmer, 24
Piramida din Saqqara
National Geographic, 172
unghiuri, 201–202
Nefertum, 57 de ani
tavane corbelate, 30–32
Nelson, Horatio (Amiral), 149
Regatul Mijlociu, 116
Nil, 24, 66
orientare, 73
Ni-Userre (regele Egiptului), 181
prezentare generală , 7–8
Arca lui Noak, 12
a că lcat, 117
Steaua Nordului, 73
Pitagora, 32–33
O
Q
Obelisc, 71, 96, 181, 199–200
Cariere, 30, 66–67, 69–72. Vedea
Vechiul Testament, 8
asemenea, cariera de granit Aswan
I n de x
223
Camera Reginei. Vezi Marea Pira-
d'Encouragement pour
mijlocul Gizei
l'Industrie Nationale
Seked. Vezi Piramide, unghiuri
R
Sekhem-Khet (regele Egiptului),
Radar, 152
29
Rampe, 3–4, 21, 98–99, 121–123, Sekhmet, 57
131
Sesostris (regele Egiptului), 25
unghi de înclinare, 143
Ș apte minuni ale lumii, 7
imagine generată pe computer, 134 Barcă cusă , 54
desene, 126, 127, 128, 129
Shadoufs, 117, 118–119, 120
intern, 139–144, 155–165,
Programul SIMULIA, 167
171–183
Deșertul Sinai, 72
Ramses (oraș), 8
Smith, Craig B., 160, 161
Ramses cel Mare (faraon), 8,
Smith, Joseph Lindon, 197–198
50
Smyth, Piazzi, 11–12, 114–115,
Rechmire, 120, 121
205n7
Piramida Roșie, 35, 59, 60, 61,
Sneferu (regele Egiptului), 32, 34,
202
49–50, 198, 205n14
Marea Roșie, 72
Société d'Encouragement pour
Muzeul Regional de Arheologie
l'Industrie Nationale (SEIN),
(Sicilia), 49
153
Reisner, George Andrew,
Société des Ingénieurs des Arts et
197–198
Meserii, 155
Camerele de relief, 107–112,
Templul lui Solomon, 12
141, 147, 149
Fiul lui Re, 25 de ani
Remler, Pat, 2
Înmormâ ntarea de Sud, 28
Re (zeul soarelui), 51–52
Troliu spaniol, 146, 148
Funii, 145–146
Sfinx, 64, 85, 121, 149, 177
Spry-Leverton, Peter, 160
S
Stadelmann, Dr. Rainer, 60–61,
Cotul sacru, 12, 13
187
Cimitirul Saqqara, 15, 58, 191
Statuia lui Zeus, 7
Sarcofag, 4, 8, 79, 109, 115,
Statui, 4
195, 197, 199–200
Stela, 30
Scaparro, Jack, 2
Piramida în trepte din Saqqara, 25, 59,
Schiaparelli, Ernesto, 13
193, 194
Schlosser, François, 168
pereți exteriori, 26
SEIN. Vezi Société
vedere exterior, 26
22 4
I n de x
Stocuri, Denys, 200
Tutankhamon, 21, 65, 152, 195, 196
Blocuri de piatră , forță gravitațională
Tuthmosis III (regele Egiptului), 32
și, 88–89. Vezi și Că rucior
Templul Soarelui, 181, 183
V
Consiliul Suprem al Antichită ților,
Templul din Valea lui Kephren, 32, 85
185, 186
Puțuri de ventilație, 127
Victorie la Teba, 8
T
Vizir, 120
Tayoubi, Mehdi, 156–157, 159
Vyse, Howard (colonel), 149–150
Telescop, 115
Templul lui Artemis, 7
W
Templul din Dendera, 178, 179,
Arme, 8
180, 181
Webb, William, 70 de ani
Grupul Thales, 152
Institutul Webb pentru Arhiva Navală
Thales din Milet, 32–33
tectură , 70
Teodolit, 115
Wellington, Duce de, 149
Morminte, 16–17, 18
Wepwawet, 203–204n3
picturi în, 96, 121
Papirusul Westcar, 50, 51
Instrumente, 67
Zidul Alb. Vezi Memphis
Toth, 192
Biblioteca Widener (Harvard), 198
Comoara, 147, 150, 195, 196
tranșee, 115
Y
Triunghiulare, 115
Yoshimura, Dr. Sakuji, 89–90
„Triumvirat”, 157–159
Că rucior, 97, 100, 101, 102, 103,
Z
110
Zoser (regele Egiptului), 23, 25,
Tura, 67, 72
27, 32
despre autori
Bob Brier este un Egipt faimos în întreaga lume-
olog care a efectuat cercetă ri asupra
piramide și morminte în cincisprezece ță ri.
Un cercetă tor senior la CW Post
campusul Universită ții Long Island, el este
autor a șapte că rți, inclusiv The Murder of Tutankhamon , și a gă zduit The Great Serial
egiptean pentru Learning Channel.
Jean-Pierre Houdin a pă ră sit-o pe a lui
Firma pariziana de arhitectura in 1999 sa se dedice rezolvarii misterului Marelui
Piramidă . A primit premiul Mont-
Premiul jucă torului de golf pentru cercetă rile sale.
Vizitați www.AuthorTracker.com pentru exclusivitate
informații despre HarperCollins preferate
autor.
tot de bob brier
Uciderea lui Tutankhamon
Magia egipteană antică
Mumii egiptene: dezlegarea
Secretele unei arte antice
credite
Proiectat de Sunil Manchikanti
Designul jachetei de că tre Deignworks Group, Jeff Miller Artă jachetei © Dassault Systémes
Drepturi de autor
SECRETUL MARII PIRAMIDE. Copyright © 2008 de că tre Bob Brier și Jean-Pierre Houdin.
Toate drepturile rezervate conform Convențiilor internaționale și panamericane privind
drepturile de autor. Prin plata taxelor solicitate, vi s-a acordat dreptul neexclusiv,
netransferabil de a accesa și de a citi textul acestei că rți electronice pe ecran. Nicio parte a
acestui text nu poate fi reprodusă , transmisă , descă rcată , decompilată , inginerie inversă sau
stocată sau introdusă în orice sistem de stocare și recuperare a informațiilor, sub nicio
formă sau prin orice mijloace, fie electronice sau mecanice, cunoscute acum sau în
continuare. inventat, fă ră permisiunea scrisă expresă a că rților electronice HarperCollins.
Adobe Acrobat eBook Reader septembrie 2008
ISBN 978-0-06-171410-8
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Despre editor

Australia
HarperCollins Publishers (Australia) Pty. Ltd.
25 Ryde Road (PO Box 321)
Pymble, NSW 2073, Australia
http://www.harpercollinsebooks.com.au
Canada
HarperCollins Publishers Ltd.
55 Avenue Road, Suite 2900
Toronto, ON, M5R, 3L2, Canada
http://www.harpercollinsebooks.ca

Noua Zeelanda
HarperCollinsPublishers (Noua Zeelandă ) Limited PO Box 1
Auckland, Noua Zeelandă
http://www.harpercollins.co.nz

Regatul Unit
HarperCollins Publishers Ltd.
77-85 Fulham Palace Road
Londra, W6 8JB, Marea Britanie
http://www.harpercollinsebooks.co.uk

Statele Unite
HarperCollins Publishers Inc.
10 East 53rd Street
New York, NY 10022
http://www.harpercollinsebooks.com