UNIVERSITATEA ALEXANRU IOAN-CUZA DIN IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA FITNESS ȘI ESTETICĂ
CORPORALĂ

REFERAT LA OBIECTUL DE STUDIU

”ETICĂ ȘI INTEGRITATEA ACADEMICĂ”

ÎNDRUMĂTOR,

CONF. DR. LUCIAN POPESCU

MASTERAND,

Stambol Marcel

ANUL UNIVERSITAR
2022/2023, SEMESTRUL I
 UNIVERSITATEA ALEXANRU IOAN-CUZA DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA FITNESS ȘI ESTETICĂ CORPORALĂ

”PROFILUL ETIC, MORAL ȘI DEONTOLOGIC AL

SPECIALISTULUI

DIN DOMENIUL EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI”

ÎNDRUMĂTOR,

CONF. DR. LUCIAN POPESCU

MASTERAND,

Stambol Marcel

ANUL UNIVERSITAR
2022/2023, SEMESTRUL I

2
 CUPRINS

I. ARGUMENT

II. INTRODUCERE - Particularități toretice privind profilul etic, moral și

deontologic

III. STUDIU DE CAZ – Profesorul de educație fizică

IV. CONCLUZII

V. BIBLIOGRAFIE

3
ARGUMENT

Motivatia alegerii carierei didactice

Nicolae Iorga este de părere că “este profesor orice om de la care poți să înveți ceva”.

Există nenumărate afirmații cu privire la menirea unui profesor, cele mai multe fiind
subiective.

Am ales această temă de studiu în idea de a arăta complexitatea profesiei de dascăl.

Predarea este o chemare specială, deoarece această meserie nu se potrivește oricui. Trebuie să
ai, prin cumul, un minim de calități: dorința de a iniția pe cineva, așa cum au făcut și alții cu
tine; puterea asumării responsabilității în privința transmiterii elevilor unui bagaj
corespunzător de cunoştinţe; dorința de a fi catalizator în procesul de stimulare și dezvoltare a
minţilor tinere; prestigiul social - dascălul este o autoritate în felul său: membri comunităţii
văd în profesor/învăţător un stâlp al societăţii, persoana care poate  oferi soluţii şi sfaturi
pertinente.

Scopul lucrării constă în reflectarea unor aspecte privind orientarea educaţiei spre
formarea de competenţe etice, deontologice, personale, cognitive, profesionale, sportive şi
sociale prin abordarea pluridisciplinară a unor teme de interes general din planul de
învăţământ specific programului de studii.

Prin formarea eticii profesional – sportive se conturează un mod de a gândi, se

redefinesc interesele, se motivează activitatea profesională prin schimbarea
comportamentului în funcţie de situaţiile de învăţare, se dezvoltă și se maturizează
personalitatea în raport cu cerinţele de competenţă și performanţă, cu norme deontologice
(etica profesională), cu responsabilitatea afirmării sociale prin profesiune.

În referatul de față intenționez să arăt că nevoia de etică este un fapt obiectiv, iar
respectarea normelor etice, și a deontologiei profesionale se impune în orice activitate și în
mod necesar în lumea sportului.

4
 INTRODUCERE

Cuvinte-cheie: etică, morală și deontologie.

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei și poate fi numită știința realității
morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi
înțeleasă deasemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui și a răului, a datoriei.
Deontologia este un compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor și obligațiilor
specifice unei activitați profesionale.

Atunci când ne referim la problematica eticii practice a educației sau a deontologiei

pedagogice propriu-zise, nu avem cum să nu ne referim și la aspectele care privesc
profilulmoral al educatorului, conținutul și calitatea muncii educative.Educația serealizează
nu numai în instituțiile școlare și familie, ci și oriunde trăiesc, conlucrează sau seîntâlnesc doi
sau mai mulți membri ai societățiideci, și în comunitățile în care se realizează excelența
sportivă.

În domeniul educației fizice și sportului, realitatea ne dovedește că nu estesuficient ca

abaterile antrenorului să fie sancționate numai moral și etic. Este necesar caantrenorul și/sau
profesorul să fie conștient și de consecințele juridice ale conduitelor neconforme cu
deontologia profesională. O asemenea responsabilitate revine și celor carerealizează
pregătirea formatorilor sportivilor de performanță. Orice abatere de la exigențaconținutului
știintific și pedagogic atât a pregătirii, cât și a evaluării viitorilor profesori deeducație fizicăși
sport și antrenori poate constitui un cadru favorizant conduitelor ilicite de pe "terenul de
sport" - și toate acestea impunând constituirea unei discipline didactice:Pedagogia juridică a
educației fizice și sportului.

Deontologia profesiei de antrenor și/sau profesor de educație fizicăși sport, ca și a

oricaruieducator trebuie să se fundamenteze pe un sistem de norme, reguli, cerințe, obligații
moraleprofesionale, precum și pe reglementări de ordin juridic, administrativ și tehnico-
profesionalcare orientează activitatea acestora spre corectitudine și eficiență. Este unanim
recunoscut că performanța, victoria, care atrage după sine cununa de lauri, are întotdeauna o
funcție eticășisocială. Dar, în acelasi timp, se cunoaște că, nu de puține ori, în lumea
sportului, nu primează protecția drepturilor subiective și interesele legitime ale sportivilor.

5
Profilul etic al specialistului domeniului

G. E. Moore, susţine că ,,problema cum trebuie definit “bun” e cea mai importantă
problemă a eticii. Ceea ce e semnificat de cuvântul “bun” e, de fapt, (cu excepţia opusului
său, “rău”) singurul obiect simplu de cercetat specific eticii1”

Problema care în munca educativă se pune în cu totul alți termeni decât în orice alt
domeniu de activitate umană este aceea a rebuturilor. Obiectul muncii educative este omul.
Trebuie să admitem că, mai ales atunci când este vorba de om, de împlinirea lui socială, nu se
admite nicicel mai mic procent de rebuturi. În literatura pedagogică interbelică, s-a stabilit cu
claritategravitatea abaterii educatorului care nu ia în seamă principiile și legile educației care
ar trebui să concure, în primul rând, la interesele celui educat, în cazul nostru, ale sportivului.
În acestsens, deja s-a exprimat opinia potrivit căreia educatorului, ca oricărui practician de
altfel, fieel medic, inginer, arhitect, nu-i este posibil și nici permis a-și executa profesia fără o
serioasă și profundă cunoaștere a principiilor și legilor ce călăuzesc realitățile cu care
lucrează.

Astfel, cade în sarcina profesorilor, antrenorilor de a proteja sportivii pe care-i au în

pregatire sau îndrumare "împotriva oricăror exploatări în scopuri politice, comerciale și
financiare sau a practicilor abuzive și înjositoare, inclusiv abuzul de droguri"; antrenorii, cât
și ceilalți specialiști (profesori, medici, farmacisti, asistenți medicali, maseuri,
kinetoterapeuți,tehnicieni etc.) care concura la realizarea excelenței sportive, potrivit
"Codului EticiiSportive" (anexa a Cartei Europene a Sportului) trebuie:

,,- să aibă pregatirea și calificarea necesară pentru a putea lucra diferențiat pe grupe de
vârstă, sex și nivel de măiestrie sportivă (art. 12. 2)

- să urmarească ca sănatatea, securitatea și starea de bine a copilului sau a tânărului sportiv să

constituie o preocupare permanentă și prioritară față de interesele unei persoane interpuse,
față de reputația școlii, a clubului, antrenorului sau a părintelui (art. 12. 3)

- să comunice tinerilor ți familiilor lor informații cât mai complete pentru ca ei să fie
conștienți de riscurile și atracțiile posibile ale succesului (art. 12. 10);

- organizațiile sportive și cele asociate sportului trebuie să aibă grijă ca structurile

competițiilor să țină seama de nevoile proprii adolescenților și copiilor aflați în plină creștere

1
George Edward Moore, Principia Ethica, Editura DOVER PUBICATION INC, New York, 1903, pag . 30

6
și să permită o participare la niveluri diferite, de la activitatea recreativăla cea de înaltă
performanță (art. 11. 6)

- să sprijine modificarea regulamentelor pentru a răspunde nevoilor specifice ale tinerilor și

apune accentul nu numai pe succesul în competitie, ci și pe fair-play (art. 11. 7);

- să vegheze la stabilirea de garanții pentru a evita exploatarea copiilor îndeosebi a celor care
manifestă aptitudini precoce (art. 11. 8)

- să facă în asa fel încat toți membrii sau asociații dintr-o organizație care au raspunderi față
de copii și adolescenți să posede calificările necesare pentru a-i îndruma, a-i pregăti, a-i educa
și a-i antrena, și să vegheze mai ales să înțeleagă transformările biologice și psihologice
ceînsoțesc procesul de maturizare a copilului. (art. 11. 9)2”.

Principiile eticii

 Promovarea, menţinerea, dezvoltarea sănătăţii psihice educaţionale – Pentru a

putea respecta acest principiu, este necesar să ştim ce este sănătatea în opoziţie cu
boala, cudificultăţile educaţionale şi care sunt indiciile lor
 Interzicerea acţiunilor non- etice ca: relaţii sexuale cu clientul, avantaje
materialeobţinute ca scop al consilierii, obligaţii impuse clientului de către consilier
 Respectul reciproc – Acesta este asigurat de către consilier prinstatutul său
profesional, prin competenţa şi prin rezultatele sale practice, dar şi prin atitudinea
saumană de a se raportaca om la o altă fiinţă umană.
 Principiul ,,adevărului personal” al consiliatului în unitate şi în acord cu
adevărulmoral – este vectorul lumii personale a consiliatului
 Principiul non-agresitivităţii consilierii – Consilierul însuşi trebuie să se afle în
starea psihică de echilibru şi satisfacţie personală pentru a evita orice manifestare
agresivă prinlimbaj verbal, mimică sau gestică.

Evantaiul socio-profesional al sistemului național de educație fizică și sport este

deosebitde larg: profesori, antrenori, militari, medici, ingineri, economiști, funcționari
publici, etc.

2
CONSILIUL EUROPEI. A 7-a Conferinta a ministrilor europeni ai sportului, Carta Europeană a Sportului, art.
9, Resursele umane, alin. 2

7
 Toate aceste categorii raspund la doua tipuri de influențe:

a) influentele educativ- formative ale sistemului care au sustinut direct sau indirect
devenirealor profesionala si sociala, pe categorii si specialisti;

b) influentele pe care le transmit toate aceste categorii sistemului în funcție de specialitate

(profesie) și contextul statutului profesional și codului deontologic propriu (specific)
fiecareicategorii.

Codul deontologic al specilistului domeniului

Se referă la unele valori esenţiale legate de profesia de profesor-antrenor şi anume:

integritatea, onestitatea, respectul, responsabilitatea şi încrederea.

 Profesorul –antrenor trebuie să demonstreze integritate prin:

1. Crearea şi menţinerea relaţiilor profesionale corespunzătoare;

2. Imparţialitate, încredere şi onestitate.

 Profesorul –antrenor trebuie să demonstreze onestitate prin:

1. Exersarea acţiunilor de zi cu zi cu corectitudine, de la gânduri la fapte;

2. Exprimarea respectului faţă de o altă persoană, acţionând şi discutând sincer şi corect.

 Profesorul - antrenor trebuie să demonstreze respect fiind:

1. Tolerant, atent şi înţelegător cu alte persoane, faţă de părerile şi valorile lor;

2. Conştient de faptul că relaţia cu elevii şi părinţii acestora trebuie să fie bazată pe

respect reciproc, încredere şi dacă este necesar, pe confidenţialitate.

 Profesorul - antrenor trebuie să demonstreze responsabilitate prin:

1. Oferirea priorităţii procesului de antrenament, educaţiei şi îngrijirii elevilor;

2. Angajarea în activităţi de dezvoltare profesională continuă şi de îmbunătăţire a

programelor de predare-învăţare;

3. Colaborarea şi cooperarea cu colegii în interesul educării şi bunăstării discipolilor.

 Profesorul-antrenor trebuie să demonstreze încredere:

8
1. Fiind cinstit şi rezonabil;

2. Contribuind la bunăstarea indivizilor şi a comunităţii;

3. Soluţionând conflictele prin discuţii profesionale şi de reflecţie.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PROFESORILOR-ANTRENORI

Drepturi

1. Profesorii-antrenori se bucură de toate drepturile legale stipulate în Legea cu privire la

cultura fizică şi sport, Codul muncii, Regulamentul cu privire la şcolile sportive, Statutul
personalului didactic şi în contractul individual de muncă.

2. Profesorii-antrenori au dreptul de a participa la activităţi de perfecţionare profesională

şi în timpul anului şcolar. În acest caz, cu acordul directorilor, se va stabili durata absenţei
permise şi condiţiile de acoperire a orelor de instruire.

3. Profesorii-antrenori pot aduce la cunoştinţa directorilor observaţiile şi doleanţele lor,

verbal sau în scris.

4. Profesorii-antrenori pot fi membri ai asociaţiilor/cluburilor sportive.

Obligaţii:

1. Profesorii-antrenori din instituţiile extraşcolare au obligaţii şi răspunderi care decurg

din Codul muncii, Legea cu privire la cultura fizică şi sport, Regulamentul cu privire la
şcolile sportive, Statutul personalului didactic şi din contractul individual de muncă.

2. Să aibă o ţinută vestimentară decentă.

3. Să creeze o atmosferă de lucru în procesul de instruire şi antrenament, încurajând

elevii la o comunicare loială şi instruire eficientă, bazată pe respect reciproc.

4. Să evalueze cunoştinţele, abilităţile şi competenţele elevilor periodic, ritmic şi printr-o

varietate de mijloace, folosite cu obiectivitate şi corectitudine, pentru a oferi elevilor
posibilităţi de afirmare a tuturor laturilor personalităţii acestora (dezvoltarea calităţilor
motrice, inteligenţa, imaginaţia, spiritul critic, cultivarea aptitudinilor creatoare sportive,
sensibilitatea) ţinând cont de individualitatea acestora. Profesorii-antrenori trebuie sa
informeze elevii despre modalităţile şi criteriile de evaluare pe care le va aplica în procesul de
testare.

9
5. Profesorii-antrenori au obligaţia morală de a efectua în afara normei pregătirea
suplimentară sau individuală a elevilor.

6. Profesorii-antrenori vor fi ajutaţi în activitatea lor de elevul de serviciu (căpitanul

echipei). Activitatea elevului de serviciu, stabilit printr-un grafic, va fi coordonată de
profesorul-antrenor.

7. Profesorii-antrenori vor organiza, coordona activitatea de instruire şi antrenament,

competiţională, cultural-educativă, distractivă, programul de excursii al elevilor.

8. Profesorii-antrenori au obligaţia să organizeze activităţi care să contribuie la formarea

unităţii colectivelor pe care le conduc.

9. Profesorii-antrenori au obligaţia, prin conlucrarea cu elevii, să contribuie la păstrarea

bunurilor instituţiei.

10. Profesorii-antrenori, care deţin funcţia de şefi de secţie/comisie, răspund de

coordonarea întregii activităţi a secţiei/comisiei si îşi desfăşoară activitatea pe baza unui plan
de munca.

11. Activitatea instructiv-educativă şi de antrenament va fi sprijinită de personalul

auxiliar.

12. Cabinetul metodic al instituţiei va funcţiona conform programului stabilit.

13. Activitatea instituţiei este organizată de administraţia instituţiei conform

Regulamentului şcolilor sportive pe baza Programelor de instruire stabilite.

14. În cadrul Consiliului pedagogic şi Consiliului de antrenori vor fi comunicate sarcinile,

hotărârile organelor ierarhice şi ale celor din cadrul instituţiilor.

15. Profesorii-antrenori nu trebuie să participe la nici o activitate, în cadrul instituţiei sau

în afara acesteia, care ar aduce lezarea bunului renume.

CONCLUZIE

10
 Responsabilitatea promovării valențelor și competențelor educative revine atât
specialiștilor în educație fizică și sport în forme specifice accentuate necesare menirii de
formatori, cât și altor specialiști care slujesc domeniul: medici, militari, functionary publici,
etc, pentru formarea lor profesională specifică, dar și în perspective activitățiilor în domeniu.

Aceste responsabilități mai revin și tuturor cetățenilor în vederea valorificării

valențelor și competențelor în domeniul în care își desfașoară activitatea și integrării sociale;
instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale pentru sport și cele cu atribuții în domeniul
educației fizice și sportului.

Diversificarea profesională a slujitorilor domeniului extinde responsabilitatea acestora

și presupune:

a) respectarea unor statute profesionale diferite, a unor coduri deontologice particulare

și jurăminte: statutul funcționarului public, statutul militarului, statutul polițistului,
statutul personalului didactic, statutul personalului medical.

b) indiferent de statutul professional toți membrii mișcării sportive, ai structurilor sportive, în

special trebuie să respecte prevederile statutelor și regulamentelor federațiilor sportive
naționale, prevederile statutului antrenorului, normele comportamentale, etica și deontologia
domeniului.

Licențiatul în educație fizică și sport, în orice ipostază și rol s-ar afla, trebuie să
răspundă exigențelor, normelor etice specific postului, dar să susțină dezvoltarea sistemului
în ansamblul său, printr-o conduit profesională și morală exemplare, demnitate și
responsabilitate socială. În orice componentă a sistemului național de educație fizică și sport
s-ara fla, profesorul, specialistul, managerul, trebuie să îndeplinească, din inițiativă proprie,
cerința trecerii de la răspundere la responsabilitate, de la obligație la datorie.

Importanța socială a domeniului este dată de mai multe caracteristici și particularități

care îl diferențiază de alte domenii sociale și responsabilizează în cel mai înalt grad pe
slujitorii lui. Facem două sublinieri:

- educația fizică este o latură importantă a educației care se regăsește în educația

formală pe operioadă îndelungată, aproximativ 17 ani din care : 2-3 ani gradiniță, 10-12 ani
învațământ preuniversitar, 2 ani învățamant universitar.

11
 - exagerarea importanței sportului de performanță, puternic mediatizat, care este de
fapt "vârful aisbergului" și mobilizează un mic procent din populația țării.

Responsabilitatea de asesiza "eroarea", de a o corecta și de a susține dezvoltarea

sistemului în ansamblu, a zonelor mai puțin vizibile și mediatizate (educație fizică, sportul
pentru toți, finalitățile înansamblu), revine în primul rând absolvenților învățământului
superior de specialitate.

Putem afirma că în activitatea de depistare a tinerelor talente și de angajare aacestora

în activitatea de performanță pentru a obține excelența rezultă, cel puțin uneori,
nișteprejudicii care pot și trebuie reparate, prin urmare, se pun probleme de raspundere
juridică, nu numai etică. Activitatea de educație fizică și sport, asemenea altor medii
educaționale, necesită o educație juridică sistematizată, continuă – se impune așadar o
prezență activă a valorilor juridice în mediul sportiv. Educația juridică într-un și pentru un
stat de drept contribuie în mod covârșitor la formarea șiconsolidarea ideologiei democrate –
acceptăm astfel ca și ideologia sportului poate fi definită ca o teorie funcționalizată în scopuri
politice.

12
Bibliografie

ANGHEL, N. I.,Dreptultratatelor. LUMINA LEX, EdituraBucurești, 1996

BATLAN, Ion,Valorile sportive - încercare de întemeiere a existologiei sportive. Editura SEMNE,

București, 2000

 BOAR, Ana, Elemente de teoriadreptului. Arad, Editura SERVO-SAT, 1996

 CONSILIUL EUROPEI. A 7-a Conferinta a ministriloreuropeniaisportului, CartaEuropeană

a Sportului, art. 9, Resurseleumane, alin. 2

DRAGNEA, Adrian,Teoriaeducațieifiziceșisportului. EdituraCarteașcolii, București, 2002

 
EPURAN, Mihai, Modelareaconduitei sportive, Editura Sport-turism, Bucuresti, 1990
 
GRUPE, Omno, Culturasportuluisisportizareaculturii, C.C.P.S., Buletin informativnr.477-
480, Bucuresti, 1995.

MOORE, George, Edward, Principia Ethica, Editura Dover Publication INC, New York,
1903

 
 
 

13