ANEXĂ

DISPOZIŢII GENERALE
privind apărarea împotriva incendiilor la structuri de primire turistică,
unităţi de alimentaţie publică şi agrement, discoteci, cluburi şi cazinouri

CAPITOLUL I
Scop şi domeniu de aplicare

Art.1. – (1) Scopul prezentelor Dispoziţii generale de apărare împotriva incendiilor

la structuri de primire turistică, unităţi de alimentaţie publică şi agrement, discoteci,
cluburi şi cazinouri, denumite în continuare dispoziţii generale, este de prevenire şi
reducere a riscurilor de producere a incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru limitarea
propagării şi dezvoltării acestora prin măsuri tehnice şi organizatorice pentru protecţia
utilizatorilor, forţelor care acţionează la intervenţie, bunurilor şi mediului împotriva
efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
(2) Prin structură de primire turistică, denumită în continuare structură turistică,
conform legii se înţelege orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şi
execuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportului special
destinat turiştilor, tratamentului balnear pentru turişti, împreună cu serviciile aferente.
(3) Structurile de primire turistice includ:
a) structuri turistice cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluri-apartament,
moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri, camere de
închiriat în locuinţe familiale, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni
agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
b) structuri turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie din
incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate
în staţiuni turistice, precum şi cele administrate de societăţi comerciale de turism,
restaurante, baruri, unităţi de fast food, cofetării, patiserii şi care sunt atestate conform
legii;
c) structuri turistice cu funcţiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente,
instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic;
d) structuri turistice cu funcţiuni de tratament balnear: unităţi de prestări de servicii
pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate complexelor de turism
balnear.
(4) Nu fac obiectul prezentelor dispoziţii generale aspectele specifice referitoare la
structurile de primire turistice cu funcţiuni de transport.
Art. 2. - Prezentele dispoziţii se aplică - alături de Normele generale de apărare
împotriva incendiilor şi de alte reglementări tehnice în domeniul apărării împotriva
incendiilor specifice exploatării instalaţiilor tehnice - pe timpul exploatării structurilor
turistice, precum şi a unităţilor de alimentaţie publică şi agrement, a discotecilor,
cluburilor şi cazinourilor care nu sunt constituite ca operatori economici din domeniul
turismului.
Art. 3. - Dispoziţiile generale se aplică şi sunt obligatorii pe întreg teritoriul
României, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
1
 CAPITOLUL II
Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor

Secţiunea 1
Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor la construcţii şi spaţii aferente

1.1. Sistemul unitar de apărare împotriva incendiilor

Art. 4 – (1) În cazul structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare are în

vedere crearea unui sistem unitar de apărare împotriva incendiilor.
(2) Elementele care alcătuiesc un sistem unitar de apărare împotriva incendiilor pentru
structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare sunt următoarele:
a) instalaţii speciale de stingere a incendiilor cu sprinklere;
b) detectoare autonome de fum şi detectoare de flacără;
c) detectoare de fum liniare;
d) sisteme automate de alarmare în caz de incendiu;
e) automatizarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare a aerului în funcţie de
sistemele de alarmare în caz de incendiu, astfel încât în momentul declanşării sistemului
de alarmare în caz de incendiu, instalaţia de ventilare şi climatizare a hotelului să se poată
opri din funcţionare;
f) butoane manuale de semnalizare care se amplasează de obicei lângă uşile de acces
către casele de scări sau în apropierea lifturilor;
g) coloane uscate care se amplasează în casele de scări;
h) iluminatul de siguranţă;
i) căi de evacuare şi marcarea corespunzătoare a acestora;
j) case de scări ventilate în suprapresiune;
k) sistemul de control al fumului;
l) stingătoare portative;
m) planuri de intervenţie în caz de incendiu;
n) instruirea şi pregătirea personalului în caz de incendiu;
o) instrucţiuni privind întreruperea alimentării cu gaze a structurii turistice;
p) sistem de alarmare în caz de incendiu;
q) regimul de înălţime al clădirilor;
r) spaţiu special pentru aterizarea unui elicopter în caz de intervenţie;
(3) Toate elementele enumerate mai sus trebuie proiectate astfel încât să funcţioneze
ca o parte componentă a unui întreg, de aici şi conceptul de „sistem unitar de apărare
împotriva incendiilor”.
(4) Personalul angajat al structurii turistice trebuie să întreţină şi să menţină, cu
stricteţe, în stare bună de funcţionare fiecare element al sistemului unitar de apărare
împotriva incendiului, fiind exclusă premisa că un element al acestui sistem îl va
compensa pe celălalt.
Art. 5 – Verificarea, controlul şi întreţinerea mijloacelor de apărare împotriva
incendiilor, a sistemelor şi instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se face periodic,
conform prevederilor legale în domeniu. Dintre elementele care alcătuiesc conceptul
prezentat mai sus, următoarele se vor supune strict celor trei operaţiuni:
2
 a) instalaţiile speciale de stingere a incendiilor cu sprinklere;
b) detectoarele automate de fum şi de flacără;
d) detectoarele de fum liniare;
e) sistemele automate de alarmare în caz de incendiu;
f) coloanele uscate
g) iluminatul de siguranţă;
h) dispozitivele de autoînchidere a uşilor căilor de evacuare ventilate în
suprapresiune;
i) stingătoarele portative;
j) sistemul de alarmare în caz de incendiu.
Art. 6 – Toate evidenţele privind controalele sau verificările periodice efectuate de
către persoane autorizate la echipamentele, instalaţiile, sistemele şi mijloacele tehnice de
apărare împotriva incendiilor din dotarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de
cazare se păstrează în vederea prezentării acestora personalului de specialitate cu atribuţii
în acest sens.
Art. 7 – Fiecare angajat al structurii turistice este instruit periodic, iar aceasta se
justifică prin planurile de pregătire, în care se punctează următoarele:
a) responsabilităţile fiecărui angajat în caz de incendiu;
b) caracteristicile mijloacelor de apărare împotriva incendiilor, a sistemelor şi
instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor aflate în dotarea unităţii respective;
c) varietatea semnalelor de alarmă;
d) personalul responsabil să anunţe forţele specializate de intervenţie în caz de
incendiu;
e) utilizarea stingătoarelor portative.

1.2. Spaţii de cazare

Art. 8 – În cazul construcţiilor aferente structurilor de primire turistică cu funcţiuni

de cazare se interzice blocarea căilor de acces şi intervenţie cu diferite materiale, mărfuri
precum şi prin parcarea mijloacelor de transport; parcarea autovehiculele se face numai în
spaţiile destinate în acest scop.
Art. 9 – Căile de evacuare trebuie se proiectează astfel încât să asigure evacuarea
utilizatorilor direct în exterior sau în spaţii deschise, suficient de mari, pentru a permite
persoanelor să se îndepărteze de clădire într-un timp foarte scurt şi deplină siguranţă.
Art. 10 – Este obligatorie menţinerea în permanenţă a practicabilităţii căilor de
evacuare a persoanelor şi evitarea blocării acestora cu orice fel de materiale sau obiecte.
elemente de mobilier, obiecte electrocasnice, aranjamente florale, combustibili solizi sau
recipiente având combustibili lichizi ori alte mărfuri.
Art. 11 – În scopul asigurării condiţiilor pentru evacuarea persoanelor la obiectivele
arătate mai sus se iau următoarele măsuri:
a) uşile, casele scărilor, ieşirile, cât şi traseele către acestea trebuie marcate cu
indicatoare de securitate prevăzute în standardele în vigoare, astfel încât să fie vizibile ziua
şi noaptea;
b) uşile de pe căile de evacuare se prevăd de regulă cu deschiderea în sensul
deplasării persoanelor spre exterior şi se menţin, în permanenţă, descuiate.

3
 c) uşile care nu sunt folosite de către turişti şi au corespondenţă cu căile de evacuare
trebuie păstrate închise sau prevăzute cu dispozitive de autoînchidere şi marcate
corespunzător;
d) întotdeauna ultima uşă de pe calea de evacuare trebuie să poată fi deschisă cu
uşurinţă de orice persoană;
e) la ieşirile prevăzute cu uşi glisante sau rotative trebuie prevăzută cel puţin o uşă
pietonală care să se deschidă în sensul evacuării persoanelor;
f) pe căile de evacuare se interzice amplasarea oglinzilor care ar dezorienta
utilizatorii structurii turistice.
Art. 12 – Toate unităţile de cazare se echipează cu iluminat de siguranţă
corespunzător care intră în funcţiune atunci când iluminatul principal nu mai
funcţionează/este scos din funcţiune.
Art. 13 – Iluminatul de siguranţă trebuie să funcţioneze o perioadă de timp
suficientă pentru ca utilizatorii să se evacueze în siguranţă.
Art. 14 – Mijloacele de apărare împotriva incendiilor echipează fiecare nivel în
apropierea caselor de scări şi pe căile de evacuare la intervale de cel mult 25 metri.
Acestea se amplasează în locuri accesibile şi întreţinute corespunzător.
Art. 15 – Structurile turistice cu funcţiuni de cazare se dotează cu sisteme de
alarmare acustice, al căror semnal să fie inconfundabil.
Art. 16 – (1) Sistemul de alarmare se proiectează şi execută pentru alarmarea tuturor
utilizatorilor structurii turistice.
(2) Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu cu mesaj
preînregistrat.
(3) Înregistratrea mesajului se realizează şi în limbi de circulaţie internaţională.
Art. 17 – Alertarea serviciilor de intervenţie în cazul producerii unui incendiu se
realizează prin intermediul telefoniei, printr-o linie directă cu serviciile de urgenţă sau
orice alte mijloace.
Art. 18 – Procedura de alertare a serviciilor pentru situaţii de urgenţă trebuie se
afişează în imediata apropiere a oricărui telefon şi se prezintă şi în instrucţiunile redactate
în cadrul structurii turistice.
Art. 19 – Alarmarea în caz de incendiu a persoanelor cazate se realizează cu
mijloace adecvate fiecărui obiectiv şi dinainte stabilite, astfel încât să nu producă panică în
rândul utilizatorilor pasagerilor şi personalului din camere, spre a nu le periclita viaţa.
Art. 20 – Conducerea structurii turistice trebuie să se asigure că, în cazul unui
incendiu, personalul este capabil să utilizeze mijloacele de apărare împotriva incendiilor şi
să acţioneze sistemul de alarmare şi alertare. De asemenea, personalul hotelului trebuie să
fie capabil să aplice instrucţiunile specifice în vederea eficientizării procedurii de evacuare
a utilizatorilor.
Art. 21 – Personalul unităţii de cazare participă de cel puţin 2 ori pe an la instruiri în
domeniul apărării împotriva incendiilor.
Art. 22 – Conducerea structurii turistice asigură în permanenţă buna funcţionare a
mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor şi a instalaţiilor de protecţie împotriva
incendiilor din dotare ca: hidranţi interiori, stingătoare, butoane manuale de semnalizare
etc.
Art. 23 – În cazul construcţiilor aferente structurilor de primire turistică cu funcţiuni
de cazare se interzice construirea de anexe provizorii ca magazii, şoproane, chioşcuri în

4
incinta sau adiacent construcţiei, precum şi depozitarea la o distanţă mai mică de 20 m de
construcţie a combustibililor solizi (lemn de foc, cărbuni), ambalaje etc.
Art. 24 – Se asigură o bună funcţionare a lifturilor din punct de vedere tehnic prin
executarea întreţinerii şi reviziilor periodice, conform normelor tehnice, precum şi prin
prezenţa personalului care le deserveşte, după caz.
Art. 25 – În cazul construcţiilor echipate cu lifturi de intervenţie în caz de incendiu
se urmăreşte permanent funcţionarea acestora, iar în caz de incendiu se asigură utilizarea
acestora de către forţele de intervenţie cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului.
Art. 26 – Se interzice folosirea podurilor clădirilor în scopul depozitării materialelor
combustibile sau altor întrebuinţări ca: spălătorii, ateliere, magazii, afumătorii etc.
Art. 27 – Se interzice intrarea în poduri şi subsoluri cu foc deschis (lumânări,
chibrituri aprinse, lămpi şi alte asemenea).
Art. 28 – În interiorul camerelor de cazare este interzisă folosirea aparatelor pentru
preparat hrana.
Art. 29 – Clădirile construite din materiale combustibile (cabane, vile, căsuţe,
depozite, garaje, poduri şi lemn) se protejază conform normativelor pentru ignifugarea
materialelor combustibile utilizate în construcţii.
Art. 30 – În caz de temperaturi scăzute stingătoarele de incendiu amplasate în
încăperi neîncălzite sau în aer liber, se vor grupa în încăperi ferite de îngheţ.
Art. 31 – Este interzis fumatul în depozite, oficii, magazii de materiale etc. şi, în
general, în locurile cu risc mare de incendiu. Această interdicţie trebuie afişată în mod
vizibil.
Art. 32 – Locurile în care personalului şi utilizatorilor le este permis să fumeze sunt
stabilite şi echipate corespunzător.
Art. 33 – În fiecare camera se pun la dispoziţia utilizatorilor, înclusiv în limbi de
circulaţie internaţională, informaţii clare, scrise, privind posibilităţile de alarmare, alertare,
evacuare în caz de incendiu, precum şi modul în care trebuie să se acţioneze în caz de
incendiu.
Art. 34 – În situaţia cazării persoanelor vârstnice sau care necesită tratament medical
se are în vedere ca la realizarea căilor de evacuare să se prevadă elementelor de racordare
(rampe) în aşa fel încât să poată fi utilizate de persoanele care utilizează mijloace de
transport specifice persoanelor cu dizabilităţi.
Art. 35 – Supravegherea periodică sau, după caz, permanentă, a persoanelor
vârstnice cazate în spaţiile special amenajate, în funcţie de gradul de mobilitate, vârstă şi
starea de sănătate se asigură astfel încât să se elimine posibilităţile de manifestare a unor
cauze potenţiale de incendiu ce pot fi determinate de aceste persoane (ca de exemplu,
lăsarea la îndemână a unor obiecte ori materiale care facilitează aprinderea focului,
precum chibrituri şi brichete, mijloace de încălzire, alte aparate electrice etc.);
Art. 36 – Anunţarea operativă a personalului de supraveghere despre o situaţie
deosebită constatată se asigură prin mijloace tehnice adecvate şi facil de manevrat,
amplasate în imediata vecinătate a persoanelor vârstnice sau cu dizabilităţi (de exemplu
sonerii).
Art. 37 – Asupra modalităţilor practice de asigurare a evacuării / salvării persoanelor
vârstnice ori a celor care nu se pot evacua singure şi asigurarea mijloacelor tehnice
specifice adecvate, în cantităţi rezonabile (de exemplu cărucioare, tărgi, pături, cârje, cadre
de sprijin etc.) se impune instruirea temeinică a personalului de supraveghere.

5
 Art. 38 – În cazul cabanelor montane şi structurile de primire turistică amplasate
izolat se vor avea în vedere respectarea următoarelor reguli:
a) toate spaţiile se echipează cu detectoare automate de fum şi gaze de ardere, cu
excepţia bucătăriei care trebuie dotată cu detector termovelocimetric;
b) se interzice fumatul în dormitoare şi utilizarea focului deschis în apropierea
cabanei;
c) focurile de tabără sau pentru prepararea hranei se fac doar pe timp fără vânt, la
distanţă suficientă de cabană şi cu asigurarea supravegherii permanente şi stingerii
acestora cu apă;
d) utilizarea cu mare atenţie a mijloacelor de iluminat cu flacără ( felinare, lumânări)
şi să se verifice, de către cabanier, dacă acestea au fost stinse după utilizare;
e) verificarea periodică a coşurilor de fum, curăţarea acestora şi izolarea
corespunzătoare a acestora faţă de elementele de construcţie combustibile;
f) verificarea instalaţiei electrice şi remedierea defecţiunilor şi improvizaţiilor
constatate;
g) interzicerea funcţionării fără supraveghere a mijloacelor de încălzire care pot
constitui sursă de aprindere şi a celor de preparat şi încălzit hrana, iar pe timpul nopţii
oprirea alimentării acestora;
h) utilizarea sobelor să se facă cu mare atenţie, iar în faţa acestora să existe,
obligatoriu, tăvi de tablă pentru recuperarea jarului care poate cădea accidental din sobă
atunci când este alimentată cu combustibil;
i) să se asigure rezerva suficientă de apă şi condiţii ca aceasta să poată fi utilizată
eficient în caz de incendiu;
j) să se asigure instruirea permanentă a turiştilor cazaţi la cabană privind modul
concret şi operativ de a interveni cu mijloacele din dotare pentru stingerea incendiului;
k) este obligatorie afişarea instrucţiunilor specifice de apărare împotriva incendiilor
în fiecare cameră de cazare, inclusiv în limbi de circulaţie internaţională;
l) în instrucţiunile specifice se consemnează în mod expres interzicerea uscării
hainelor, genţilor sau altor materiale textile pe aparatele de bucătărie sau de încălzire;
m) numărul maxim de public admis este determinat de numărul de persoane ce pot
ocupa camerele de cazare în condiţii normale de exploatare ca structură turistică.
Art. 39 – La obiectivele prevăzute la art.38 este interzisă utilizarea aparatelor mobile
pentru încălzire sau preparare hrană alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos în
spaţiile accesibile publicului şi în camerele de cazare.
Art. 40 – (1) Personalul cabanelor montane şi structurilor de primire turistică
amplasate izolat se instruieşte periodic, aducându-se în atenţie, îndeosebi, următoarele
interdicţii:
a) uscarea pe aparatele de bucătărie sau de încălzire a hainelor, genţilor sau a altor
materiale textile;
b) introducerea (depozitarea) de ambalaje inutile în spaţiile destinate publicului;
c) fumatul în spaţii cu risc de incendiu.
(1) Locurile în care personalului îi este permis să fumeze vor fi amenajate şi dotate
corespunzător.

6
 1.3. Săli de dans şi săli de jocuri

Art. 41 – Efectivul maxim de public admis este determinat astfel încât la un număr
de 4 persoane să revină 3 m2 din suprafaţă sălii, determinată fără a fi luată în considerare
suprafaţa podiumului aferent muzicienilor şi amenajările fixe, altele decât mesele şi
scaunele. Totodată, în cazul sălilor rezervate exclusiv meselor pentru biliard, calculul
numărului maxim de persoane se efectuează funcţie de numărul de mese, astfel încât o
masă să revină la 4 persoane. La aceasta se adaugă, dacă este cazul, locurile rezervate
publicului, fie pe scaune, bănci sau gradene, fie în zona rezervată consumării de băuturi
sau de restaurant.
Art. 42 – În spaţiile de dans nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare
decât capacitatea stabilită prin proiect.
Art. 43 – Instalarea de sisteme destinate creării de efecte speciale de lumini, ceaţă,
fum etc. se face cu respectarea normativelor tehnice în vigoare.
Art. 44 – (1) Instalaţiile de producere a efectelor speciale (luminoase, cu ceaţă, cu
fum, etc.) se prevăd cu un sistem centralizat de scoatere din funcţiune în caz de incendiu.
(2) Se interzice utilizarea lumânărilor.
Art. 45 – Mesele şi scaunele se dispun astfel încât căile de circulaţie să fie menţinute
libere în permanenţă.
Art. 46 – Garderobele pot fi amenajate în sală şi dependinţele sale, în afară de căile
de comunicaţie şi scări. Ele trebuie dispuse astfel încât publicul care staţionează în
vecinătatea lor să nu îngreuneze circulaţia altor persoane.
Art. 47 – Spaţiul destinat DJ-ului sau activităţii de regie (echipamentele/instalaţiile
de muzică) nu trebuie să îngreuneze circulaţia publicului. Acest spaţiu se separă faţă de
public fie printr-un perete (sau perete-ecran) de 2 metri înălţime de la nivelul accesibil
publicului, fie printr-o zonă liberă de cel puţin un metru.
Art. 48 – Toate elementele mobile de decor, plafoanele suspendate, părţile
translucide (sau transparente) care au încorporate instalaţii de lumini şi plasele orizontale
suspendate se realizează din materiale practic neinflamabile. Totodată, plantele artificiale
sau sintetice se realizează din materiale dificil inflamabile.
Art. 49 – Elementele de decor suspendate se asigură prin prinderi sau armături de
siguranţă suficiente care să împiedice căderea lor în timpul evacuării publicului.
Art. 50 – Montarea de elemente de decor gonflabile este interzisă.
Art. 51 – Scheletul scaunelor din sală, fixe sau mobile, se realizează din materiale
mediu inflamabile. Ele pot avea material de umplutură uşor inflamabil cu condiţia ca husa
exterioară să fie realizată din material dificil combustibil.
Art. 52 – Prezenţa lămpilor mobile pentru iluminat este admisă doar pe mese; aceste
lămpi se alimentează cu energie electrică din prize de curent amplasate în locuri accesibile
serviciilor de urgenţă.
Art. 53 – Este obligatorie asigurarea permanentă a funcţionării iluminatului de
siguranţă.
Art. 54 – Toate elementele folosite pentru fixarea cablurilor se realizează din
materiale incombustibile.
Art. 55 – Sălile aflate la mezanin sau subsoluri, scările închise care deservesc
subsoluri ori circulaţiile orizontale închise cu lungime mai mare sau egală cu 5 m se
asigură cu sistem de desfumare.

7
 Art. 56 – Este interzisă introducerea în sălile de jocuri a unui număr mai mare de
aparate electrice sau electronice decât cel prevăzut prin proiect şi utilizarea acestora cu
defecţiuni ori improvizaţi.
Art. 57 – La amplasarea mobilierului şi aparatelor electrice sau electronice cu jocuri
se urmăreşte asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu.
Art. 58 – (1) Sub pardoseala falsă nu se folosesc prize, doze de derivaţie şi nu se
execută îmbinări de cabluri.
(2) Atunci când sunt absolut necesare astfel de lucrări, dozele de derivaţie trebuie să
fie de tip etanş, legate la pământ şi fixate de pardoseală.
(3) În pardoselile înalte tip estradă, în zonele cu aglomerări mari de cabluri şi în
apropierea echipamentului, se prevăd panouri uşor demontabile, astfel încât spaţiul de sub
pardoseală să fie uşor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu,
(4) Panourile de la alin. (3) se marchează vizibil şi se întreţin corespunzător.
Art. 59 – Detectoarele automate de incendiu trebuie să satisfacă următoarele
condiţii:
a) să fie adaptate condiţiilor particulare de exploatare şi să nu producă semnale de
incendiu la influenţa factorilor ambianţi;
b) să fie instalate în toate spaţiile accesibile publicului şi în spaţiile cu risc mare de
incendiu.
Art. 60 – Alarmarea în caz de incendiu a publicului prin mesaj preînregistrat se
realizează cu recomandarea clară a succesiunii în evacuare.
Art. 61 – Alarmarea în caz de incendiu trebuie precedată în mod obligatoriu de:
a) oprirea programului desfăşurat;
b) punerea în funcţiune a iluminatului normal în spaţiile în care programul se
desfăşoară cu lumină obscură.

1.4. Restaurante, cafenele, braserii şi baruri

Art. 62 – În spaţiile de tip restaurant, cafenea, braserie sau bar nu se admite accesul
unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită prin proiect.
Art. 63 – Amenajarea sălilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de
siguranţă între elementele de mobilier (mese, scaune) astfel încât să fie asigurate căile de
evacuare, marcarea acestora iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se asigură
sensul de deschidere spre exterior cât şi menţinerea descuiată a acestora pe întreaga durată
cât sunt prezente persoane în sală;
Art. 64 – Nu se admite amplasarea, pe căile de evacuare, a unor obiecte care pot
îngreuna evacuarea în caz de incendiu (de exemplu ghivece de flori, draperii, cuiere,
oglinzi, alte elemente de mobilier), cât şi existenţa unor praguri şi a unor covoare ori
mochete nefixate pe pardoseală;
Art. 65 – Părţile de construcţie şi decoraţiunile se realizează din materiale greu
combustibile sau incombustibile.
Art. 66 – (1) Este interzisă folosirea de făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul
festivităţilor sau pentru ambianţă ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci,
etc., ce excepţia lumânărilor lumânărilor ornamentale amplasate pe mese.
(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile
menţionate la alin. (1) cu condiţia asigurării măsurilor de împiedicare a iniţierii şi
propagării incendiului, precum:
8
 a) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile:
decoruri, costume, haine, perdele ş.a.;
b) folosirea unor suporturi incombustibile;
c) prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc;
d) stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;
e) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz
de incendiu;
f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;
g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist/voluntar pentru situaţii de urgenţă,
a cadrului tehic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor.

1.5. Spaţii de preparare a hranei

Art. 67 – În spaţiile de prepararea hranei se asigură realizarea următoarelor măsuri:

a) menţinerea permanentă a curăţeniei şi ordinii (exemple: curăţarea
petelor/scurgerilor de grăsimi/ulei, amenajarea de cutii pentru cârpele îmbibate cu grăsimi,
separat de cele pentru resturi de ţigări, păstrarea cârpelor de lucru departe de sursele de
aprindere);
b) amenajarea şi marcarea locurilor speciale în care se depozitează materiale
combustibile provenite din ambalaje (scânduri, cartoane, hârtii, talaş, paie, vată, textile
etc.);
c) amenajarea, organizarea şi întreţinerea în bune condiţii a căilor de acces şi
evacuare şi evitarea blocării acestora;
d) asigurarea bunei funcţionări, în orice anotimp, a tuturor mijloacelor tehnice de
apărare împotriva incendiilor.
Art. 68 – În aceste spaţii se interzice cu desăvârşire:
a) folosirea mijloacelor şi dispozitivelor termice de preparare a hranei cu defecţiuni,
improvizaţii ori fără supravegherea şi respectarea instrucţiunilor specifice de apărare
împotriva incendiilor;
b) curăţarea pardoselilor din spaţiile de pregătire a mâncării sau de deservire cu
produse petroliere;
c) pregătirea diverselor preparate în aşa fel încât să prezinte pericol de incendiu;
d) prelingerea grăsimilor din tăvi, vase umplute peste limită sau manipularea
necorespunzătoare a lor;
f) lăsarea produselor alimentare/culinare (exemple: ulei/grăsime, alcool, mâncare)
care prezintă pericol de incendiu în apropierea/pe sursele de aprindere.
g) fumatul fără respectarea normelor generale de apărare împotriva incendiilor.
Art. 69 – Maşinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele şi celelalte
utilaje care folosesc temperaturi ridicate se amplasează la o distanţă de cel puţin 1 m faţă
de elementele combustibile ale construcţiilor sau de materialele combustibile din încăperi.
Art. 70 – Este obligatorie efectuarea verificării periodice a mijloacelor de preparat şi
încălzit hrană şi remedierea de îndată a deficienţelor sesizate, în aşa fel încât să fie excluse
scăpări de gaze ori scurgeri de lichide inflamabile.
Art. 71 – (1) Maşinile de gătit şi grătarele pentru fript se echipează cu hote
prevăzute cu site de protecţie.
9
 (2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie ce deservesc maşinile de gătit, grătarele
pentru fript, cuptoarele pentru copt se curăţă şi degresează săptămânal şi ori de câte ori
este nevoie.
(3) Se interzice curăţarea hotelor prin ardere.
Art. 72 – În dreptul fiecărei maşini de gătit cu gaze şi gaze lichefiate se afişează
instrucţiuni de exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se face numai cu chei
speciale.
Art. 73 – La terminarea programului de lucru în aceste spaţii se efectuează
următoarele operaţiuni obligatorii:
a) întreruperea alimentării cu energie (electrică, gaze, abur etc.) a maşinilor,
utilajelor, aparatelor, dispozitivelor;
b) verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente;
c) evacuarea deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii şi efectuarea
curăţeniei la locul de muncă;
d) stingerea luminilor, încuierea şi predarea cheilor la locurile stabilite de
persoanelor cu atribuţii de conducere.

1.6. Depozite şi magazii

Art. 74 – (1) Cantitatea de produse şi materiale admisă în spaţiile de depozitare nu

trebuie să depăşească valorile prevăzute pentru sarcina termică maximă admisă prin
proiect.
(2) Amplasarea rafturilor, standurilor, lăzilor frigorifice, mobilierului specific se
face fără a reduce gabaritele căilor de acces şi evacuare în caz de incendiu.
Art. 75 – (1) Depozitarea produselor şi materialelor nu trebuie să blocheze sau să
îngreuneze accesul la mijloacele de primă intervenţie.
(2) Se interzice blocarea cu produse şi materiale a uşilor de pe traseele de evacuare.
Art. 76 – (1) Instalaţiile frigotehnice se amplasează în încăperi aerisite în care nu
este permis accesul cu surse de foc.
(2) Exploatarea instalaţiilor frigorifice se face numai de personal instruit conform
normelor de exploatare.
Art. 77 – La depozitarea produselor şi materialelor combustibile pe rafturi sau în
stive se asigură distanţe suficiente faţă de corpurile de iluminat cu incandescenţă şi faţă de
instalaţiile electrice.
Art. 78 – Deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor
şi livrărilor de materiale şi produse se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare.
Art. 79 – Depozitarea se face în funcţie de natura, forma, dimensiunile, modul de
ambalare, combustibilitatea şi proprietăţile fizico-chimice (clasa de
periculozitate/combustibilitate, comportarea la foc, comportarea faţă de
produsele/substanţele de stingere etc.).
Art. 80 – Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se
păstrează în condiţii adecvate naturii lor, în spaţii bine ventilate şi luându-se măsuri de
control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.
Art. 81 – Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalaje
adecvate, omologate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii
riscurilor de incendiu, a stabilirii procedeelor şi produselor de stingere ori de neutralizare

10
adecvate precum şi pentru cunoaşterea regulilor de protecţie necesare pentru personalul de
intervenţie.
Art. 82 – Se interzice depozitarea materialelor combustibile şi explozive ale căror
proprietăţi nu sunt cunoscute.
Art. 83 – Rafturile pe care se depozitează produsele şi materialele se execută, pe cât
posibil, din materiale incombustibile şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii
bunurilor depozitate.
Art. 84 – Corpurile de iluminat incandescente din depozite şi magazii se protejează
cu globuri de protecţie, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi
lovite, se vor monta şi apărători de protecţie.
Art. 85 – Orice scurgere de lichid combustibil pe pardoseală sau orice prelingere pe
rastel, ambalaj etc. se îndepărtează imediat, prin acoperire cu nisip sau prin ştergere cu
cârpe. Cârpele astfel utilizate sunt depozitate în locuri special amenajate, în afara
depozitului, cu adoptarea măsurilor împotriva producerii incendiilor.
Art. 86 – Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în depozite se face
potrivit planului de depozitare.
Art. 87 – Pentru asigurarea căilor de acces şi de evacuare, spaţiile de depozitare se
marchează cu bandă de vopsea albă pe pardoseală, corespunzător prevederilor planului de
depozitare.
Art. 88 – Într-un loc vizibil din depozit se afişează instrucţiuni specifice de
prevenire a incendiilor precum şi reguli de comportament în caz de incendiu.
Art. 89 – Se interzice accesul în depozite, magazii şi arhive al altor persoane în afara
celor anume stabilite de către factorii de răspundere, lucru ce se marchează corespunzător
pe uşa încăperilor respective.
Art. 90 – La terminarea lucrului, şeful depozitului sau magaziei ia măsuri pentru
deconectarea instalaţiilor electrice existente de la reţeaua de alimentare cu energie
electrică.

Secţiunea a 2-a
Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor la instalaţii utilitare aferente construcţiilor şi
spaţiilor aflate în exploatare

Art. 91 – Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă,
de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi
instalaţiile tehnologice se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor
specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de
iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
Art. 92 – Se impune ca instalaţiile aferente construcţiilor să corespundă destinaţiei,
tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să
aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte
prevederile din normele specifice de apărare împotriva incendiilor.
Art. 93 – Instalaţiile tehnologice se exploatează cu respectarea strictă a
instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.
Art. 94 – Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
11
 b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform
instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa
în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
a) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică
sau electrică ori pentru separare;
b) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi
reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
c) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către
personal neautorizat;
d) utilizarea cu improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau explozie;
e) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele
combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;
f) lăsarea în funcţiune peste programul stabilit, în cazurile în care instrucţiunile
specifice interzic acest lucru.
Art. 95 – Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere
la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii,
utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
Art. 96 – Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice
conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.
Art. 97 – Privind exploatarea instalaţiilor electrice se interzic, în principal:
a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întreruptoarelor automate cu
altele necalibrate;
b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
c) încărcarea instalaţiei electrice (conductoare, cabluri, întreruptoare, comutatoare,
prize, transformatoare etc.) peste sarcina admisă;
d) nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu rezistenţă de trecere comparabilă
cu rezistenţa ohmică a conductoarelor legate, sigure în timp şi uşor de verificat:
e) neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al conductoarelor la legăturile
electrice;
f) supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din liniile
de contact ce alimentează receptoare mobile şi conductele electrice izolate liber;
g) nepregătirea suprafeţelor de contact ale conductorilor înainte de execuţia
legăturilor electrice, prin mijloace adecvate;
h) nelegarea corespunzătoare a conductoarelor la aparate, echipamente, maşini,
elemente metalice etc. Legarea corectă se face prin strângere mecanică cu şuruburi, în
cazul conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm² şi direct sau prin
intermediul papucilor sau a clemelor speciale în cazul conductoarelor cu secţiuni egale sau
mai mari de 16 mm2. La conductoarele care se leagă cu elemente mobile, legăturile se
prevăd cu elemente elastice cu suprafaţă striată;
i) lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale
a unei instalaţii;
j) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără
ştecher, direct în prize;
k) utilizarea prizelor neprevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de
limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile (în
depozitele şi magaziile cu materiale combustibile);

12
 l) utilizarea receptorilor de energie electrică (radiatoare, reşouri, fiare de călcat,
ciocane de lipit etc.) fără luarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele
combustibile din spaţiul sau încăperea respectivă;
m) utilizarea lămpilor mobile (portative), alimentate prin cordoane improvizate şi /
sau uzate;
n) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururilor) improvizate,
din carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
o) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile (cârpe, hârtii, folii
de mase plastice, lemne etc);
p) utilizarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice neomologate sau în alte locuri
decât cele stabilite prin instrucţiuni sau agremente tehnice;
q) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice şi/sau
a receptorilor electrici;
r) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă
aceasta nu este prevăzută din fabricaţie;
s) agăţarea sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor
sau a tunelelor electrice, a obiectelor de orice fel;
t) depozitarea de obiecte şi/sau materiale combustibile în posturile de transformare
şi/sau încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;
u) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat
şi neautorizat.
v) neafişarea schemei electrice de conexiuni în interiorul tablourilor electrice.
Art. 98 – Privind exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele reguli
principale:
a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei (conducte,
robinete, arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se
aeriseşte încăperea respectivă şi se depistează şi înlătură, de către personal autorizat,
defectele care au provocat scăpările de gaze;
c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în
acest scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă se pune câte o etichetă, pe care se menţionează,
pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “Pentru aprinderea şi stingerea
focului răspunde ( numele şi prenumele persoanei )”;
d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când
arzătorul este în funcţiune uşa cenuşarului va fi deschisă;
e) atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise mai
întâi de la robinetul principal (de siguranţă), apoi de la robinetul de manevră al arzătorului
(aparatului);
f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau aparatele defecte şi a căror etanşeitate
nu este asigurată;
g) depistarea scăpărilor de gaze se face numai cu emulsie de apă şi săpun.
Art. 99 – (1) La exploatarea instalaţiilor de încălzire locală se respectă următoarele
reguli precizate în prezentele dispoziţii generale. Astfel, la exploatarea sobelor cu sau fără
acumulare de căldură, a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de gătit, se au în vedere:
a) materialele sau elementele combustibile se amplasează la distanţă de minimum
1,25 metri în faţa focarelor şi cenuşarelor, iar cele greu combustibile la minimum 1,00
metri;
13
 b) în încăperile în care sunt amplasate sobele, nu se admite depozitarea materialului
combustibil care să depăşească consumul pentru 24 ore;
c) depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare
de 1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 metri la sobele cu acumulare
de căldură;
d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi
rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror protecţie
termică a fost asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la
omologarea produsului), pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute mai
sus, doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;
e) este interzisă depozitarea materialului combustibil (de exemplu cărţi,
îmbrăcăminte etc.) deasupra sobelor;
f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu
tablă metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 metri;
g) înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit,
reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
h) nu este admisă utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau
izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului
şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi nezăvorâte;
j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau
alte lichide combustibile;
k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în
imediata apropiere a lor;
l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau cărbuni
cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producător (cox de furnal);
m) se numesc persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului
corespunzător fiecărui spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează astfel;
n) cenuşa se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără
pericol de incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar;
o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.
(2) La exploatarea sobelor fără acumulare de căldură se au în vedere şi:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie de
cel puţin 1,00 metru, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 metri;
b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 metri, pardoseala de sub
acestea se protejează printr-un strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu
mortar de argilă, sau prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă, ori cu alt
material incombustibil cu aceeaşi capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;
c) postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 metri,
iar în faţa focarului cu 0,50 metri;
d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 metri, pentru a
se izola faţă de pardoselile combustibile, se protejează printr-un postament format din
două rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă, sau alcătuit din alte materiale
incombustibile termoizolatoare echivalente termic.
Art. 100 – (1) La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă următoarele reguli
principale:

14
 a) sistemele de ventilare natural-organizată şi sistemele de ventilare mecanică ale
încăperilor sunt întreţinute şi utilizate astfel încât în exploatarea normală să se evite
posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu
sau explozie;
b) prizele de ventilare au menţinute plasele de sârmă sau grătarele de protecţie în
bună stare, astfel încât să împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de
ventilare;
c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea
specifică a gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale, acestea trebuie
să se afle cât mai aproape de locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor
combustibile;
d) ventilatoarele montate în încăperile (zonele) cu degajări de substanţe
combustibile (gaze, vapori sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive) sau care
vehiculează astfel de substanţe sunt menţinute în bună stare de funcţionare şi vor avea
protecţii corespunzătoare mediului;
(3) La exploatarea instalaţiilor de ventilare se au în vedere şi măsuri pentru:
a) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a
aerului în canale pentru a se înlătura posibilităţile de formare a amestecurilor explozive;
b) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a
ventilatoarelor de depunerile combustibile;
c) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de
ventilare, prin întreţinerea în bune condiţiuni a clapetelor antifoc prevăzute.
Art. 101 – La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se respectă
următoarele reguli principale:
a) instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se menţin şi exploatează în bună
stare de funcţionare;
b) verificarea şi întreţinerea acestora se efectuează numai de personal specializat şi
conform cerinţelor reglementărilor tehnice în vigoare;
c) instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se verifică periodic, conform unui grafic
stabilit, urmărindu-se integritatea fizică, continuitatea şi buna funcţionare a tuturor
elementelor componente (dispozitive de captare, conductoare de coborâre, prize de
pământ etc.).

Secţiunea a 3-a
Reguli şi măsuri specifice instalaţilor şi sistemelor de protecţie împotriva incendiilor

3.1. Instalaţii de semnalizare a incendiilor

Art. 102 – Instalaţiile de semnalizare a incendiilor aferente construcţiilor se stabilesc

în funcţie de riscul de incendiu, tipul de clădire, destinaţie şi de parametrii ce trebuie
supravegheaţi (temperatura din încăpere, fumul, flacăra etc.).
Art. 103 – Service-ul şi mentenanţa instalaţiilor şi echipamentelor aferente
instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se realizează de către persoane fizice/societăţi
comerciale autorizate în condiţiile legii din partea organelor abilitate.
Art. 104 – Declanşatoarele manuale de la care se pot iniţia semnale de incendiu
trebuie să fie accesibile, se marchează clar, vizibil, pentru a putea fi diferenţiate de
dispozitivele prevăzute în alte scopuri, astfel încât să fie identificate uşor.
15
 Art. 105 – În cazul detectoarelor autonome este obligatorie asigurarea înlocuirii
surselor de alimentare în cazul atenţionării utilizatorilor asupra necesităţii efectuării acestei
operaţii.
Art. 106 – Asigurarea alimentării cu energie electrică a instalaţiilor de semnalizare a
incendiilor se asigură, în mod obligatoriu, din două surse independente.
Art. 107 – La circuitele de alimentare de la sursa de bază şi de rezervă nu se admite
conectarea altor consumatori care nu au legătură cu instalaţia de semnalizare a incendiului.
Art. 108 – În exploatarea instalaţiei de semnalizare a incendiilor se asigură
menţinerea instalaţiei în cele mai bune condiţii de funcţionare.
Art. 109 – Pentru prevenirea alarmelor false, este obligatorie adoptarea de măsuri
adecvate pentru împiedicarea activării detectoarelor prin operaţii de sudare, tăiere metale,
fumat, încălzit, gătit etc.
Art. 110 – În situaţia în care apar schimbări semnificative de utilizare sau
configurare a clădirii, este obligatorie asigurarea că instalaţia este modificată
corespunzător.
Art. 111 – Evenimentele care afectează sau au ca sursă instalaţia de semnalizare a
incendiilor se înregistrează într-un registru de evidenţă a intervenţiilor.

3.2. Instalaţii de stingere a incendiilor

Art. 112 – Exploatarea sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor se

realizează pe întreaga perioadă de utilizare a acestora, asigurându-se permanent intrarea în
funcţiune şi funcţionarea lor la parametri proiectaţi, în caz de incendiu.
Art. 113 – Exploatarea sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor cuprinde
următoarele operaţii:
a) controlul, verificarea şi întreţinerea sistemelor şi instalaţiilor pentru asigurarea
funcţionării eficiente, la parametri proiectaţi, în caz de incendiu;
b) revizia tehnică;
c) repararea sistemelor şi instalaţiilor de stingerea a incendiilor.
Art. 114 – Pentru asigurarea funcţionării corecte şi eficiente a instalaţiei în caz de
incendiu este necesar să se întocmească şi să se execute un program strict de întreţinere,
control şi verificări periodice.
Art. 115 – Controlul, verificarea şi întreţinerea sistemelor şi instalaţiilor de stingerea
a incendiilor se efectuează de către personal de exploatare specializat şi instruit în acest
scop, pe baza programului stabilit.
Art. 116 – Orice defecţiune constatată de responsabilul numit cu exploatarea
instalaţiei este consemnată de către acesta în registrul de evidenţă întocmit în acest scop,
urmărind şi remedierea ei în cel mai scurt timp.
Art. 117 – Beneficiarii (proprietarii, administratorii şi utilizatorii) sistemelor şi
instalaţiilor de stingere a incendiilor sunt obligaţi să efectueze la timp, cu personal
calificat, lucrările de întreţinere şi reparaţii, respectiv să folosească sistemele şi instalaţiile
de stingere în conformitate cu instrucţiunile de exploatare.
Art. 118 – La instalaţiile de stingere a incendiilor, lucrările de reparaţii curente şi
reparaţii capitale cu foc deschis se consemnează într-un registru special, pentru astfel de
lucrări fiind eliberate permise de lucru cu foc.
Art. 119 – Personalul de exploatare are obligaţia de a cunoaşte în detaliu
configuraţia instalaţiei, modul de punere în funcţiune a acesteia şi măsurile prestabilite ce
16
trebuie luate în caz de incendiu, poziţia şi rolul fiecărui element al sistemului, parametrii
funcţionali prevăzuţi în documentaţia de funcţionare şi urmările nerespectării acestora,
cauzele posibile care pot perturba buna funcţionare a sistemului şi modul de înlăturare a
acestora. În acest scop se foloseşte schema funcţională şi instrucţiunile de exploatare date
de producător ale echipamentelor, aparatelor şi utilajelor.
Art. 120 – Personalul de exploatare şi întreţinere are obligaţia să remedieze imediat
orice defecţiune îndată ce aceasta a fost sesizată, pentru a menţine instalaţia în permanentă
stare de funcţionare.
Art. 121 – Extinderea, modificarea sau completarea unor instalaţii de stingere a
incendiilor se poate face numai pe baza unei documentaţii tehnice.

3.2.1. Instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate şi hidranţi exteriori

Art. 122 – Hidranţii de incendiu interiori şi exteriori sunt menţinuţi permanent în

stare de funcţionare. În acest scop se verifică periodic:
a) modul de manevrare a robinetelor, urmărindu-se ca deschiderea, respectiv
închiderea să se facă uşor şi complet;
b) starea furtului să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ, astfel încât să
nu cedeze la presiunea apei;
c) accesul la hidranţi să fie permanent liber; în acest scop nu se depozitează
materiale în faţa hidranţilor sau pe hidranţi.
Art. 123 – Este obligatorie menţinerea permanentă a echipării cu accesorii a
hidranţilor interiori şi exteriori.
Art. 124 – Persoanele care lucrează în încăperi prevăzute cu hidranţi de incendiu
interiori trebuie să cunoască modul de folosire a acestora.
Art. 125 – La hidranţii de incendiu exteriori se verifică în plus:
a) starea tehnică a cutiilor de protecţie, înlocuindu-se cele deteriorate datorită
circulaţiei autovehiculelor sau a unor intervenţii necorespunzătoare;
b) gradul de etanşeitate a garniturilor;
c) existenţe indicatoarelor de marcare a hidranţilor.
Art. 126 – De pe hidranţii amplasaţi în spaţiile verzi se înlătură pământul şi iarba,
astfel încât poziţia lor să fie uşor de identificat în orice moment. În acelaşi scop, pe timpul
iernii, după fiecare ninsoare, se înlătură zăpada de pe cutiile hidranţilor.
Art. 127 – În cazul efectuării unor lucrări de modernizare a unor căi de acces,
săpături la diverse reţele etc. se urmăreşte permanent ca hidranţii subterani să nu fie
acoperiţi cu beton, asfalt etc. sau să fie blocaţi prin parcare.
Art. 128 – La clădirile dotate cu coloane uscate se asigură în permanenţă accesul
liber al maşinilor de pompieri la racordul de alimentare cu apă al clădirii, indiferent de
anotimp, precum şi accesul formaţiilor de pompieri la racordurile de alimentare cu apă din
clădire. În acest scop, spaţiile de acces vor fi în permanenţă libere, nefiind admisă
depozitarea de materiale, etc. care să blocheze accesul sau să mascheze racordul.
Art. 129 – La coloanele uscate, periodic, se verifică şi se asigură existenţa indicaţiei
„RACORD INCENDIU” la fiecare racord de alimentare, în vederea facilitării
intervenţiilor.

3.2.2. Instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

17
 Art. 130 – Instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere necesită o supraveghere
specială şi permanentă pentru a putea fi menţinute în stare de funcţionare.
Art. 131 – Supravegherea, întreţinerea şi efectuarea reparaţiilor curente ale acestor
instalaţii se încredinţează numai personalului calificat şi pregătit special pentru a cunoaşte
bine instalaţiile şi modul lor de funcţionare.
Art. 132 – Instalaţiile cu sprinklere se verifică săptămânal de către un responsabil
competent desemnat de beneficiar, care trebuie să cunoască întreg sistemul, defecţiunile
curente ce pot să apară, precum şi măsurile de remediere ce se impun a fi luate.
Art. 133 – Verificările săptămânale, planificate şi executate, constatările respective
şi măsurile luate se consemnează în registrul de control al instalaţiei.
Art. 134 – Eventualele defecţiuni sesizate cu ocazia verificărilor şi reviziilor se
remediază imediat pentru a se repune instalaţia de stingere a incendiilor în stare de
funcţionare, în cel mai scurt timp.
Art. 135 – Curăţarea de praf, scame sau alte depuneri pe sprinklerele montate în
instalaţie se face în funcţie de necesitate, cel puţin odată la 3 luni, folosind o perie cu păr
lung şi moale, fără a deranja dispozitivul de declanşare.
Art. 136 – Pe timpul efectuării de reparaţii la construcţii sau instalaţii se recomandă,
pentru protejare, acoperirea sprinklerelor cu câte o pungă din material plastic.
Art. 137 – Sprinklerele se protejează împotriva deteriorărilor mecanice, efectelor
termice şi a influenţărilor reciproce asupra declanşării lor.
Art. 138 – Cel puţin odată la 3 luni se verifică şi corectează funcţionarea
manometrelor, cu ajutorul manometrului de control.
Art. 139 – Pentru a asigura o exploatare corectă a instalaţiei de stingere a incendiilor
se iau următoarele măsuri:
a) toate vanele se numerotează pentru identificare, având totodată marcaje distincte,
indicând ramura cu sprinklere pe care o controlează;
b) pe fiecare vană se marchează sensul în care se deschide;
c) se asigură accesul permanent la fiecare vană, inclusiv la cele montate la înălţime,
prin prevederea unei scări de acces.
Art. 140 – Fiecare vană se controlează prin manevrarea tijei de acţionare pentru a
constata dacă este complet deschisă.
Art. 141 – Este interzisă folosirea conductelor instalaţiei de stingere a incendiului
pentru suspendarea sau rezemarea unor obiecte, materiale etc.
Art. 142 – Ori de câte ori se constată defecţiuni se iau imediat măsuri de reparare
sau înlocuire a pieselor uzate sau cu defecţiuni. Pentru aceasta trebuie asigurată o rezervă
suficientă de piese de schimb (manometre, robinete, garnituri etc.)

Secţiunea a 4-a
Planificarea şi executarea exerciţiilor de evacuare în caz de incendiu

Art. 143 – (1) Instruirea în domeniul apărării împotriva incendiilor constituie parte
componentă a activităţii de prevenire a incendiilor desfăşurată de persoanele fizice şi
juridice potrivit prevederilor legale în vigoare.
(2) Conducătorul instituţiei care desfăşoară activităţi cu personal angajat permanent
sau temporar din afara acesteia, în condiţiile prevăzute de lege, este obligat să organizeze
şi să desfăşoare instruirea acestuia în domeniul apărării împotriva incendiilor pe baza

18
dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă,
precum şi a altor reglementări specifice.
(3) Instruirea se efectuează de persoane fizice sau juridice atestate.
Art. 144 – (1) Pentru evacuarea utilizatorilor la structuri de primire turistică, unităţi
de alimentaţie publică şi agrement, discoteci, cluburi şi cazinouri, se planifică şi execută,
cel puţin de două ori pe an, exerciţii de evacuare şi utilizare a mijloacelor de primă
intervenţie din dotare.
(2) Aceste activităţi sunt coordonate de persoana responsabilă cu apărarea împotriva
incendiilor pe întreaga construcţie, respectiv reprezentantul proprietarului.
Art. 145 – Exerciţii de alarmare/evacuare în caz de incendiu se organizează şi numai
pe segmente închiriate din clădire, cu periodicitatea stabilită de persoana responsabilă cu
activitatea de apărare împotriva incendiilor a locatarului, dar nu mai puţin de o dată la şase
luni.
Art. 146 – Exerciţiile de alarmare/evacuare în caz de incendiu se execută doar cu
personalul obiectivului.
Art. 147 – În cazurile în care activitatea cu publicul a operatorului economic are
caracter sezonier, exerciţiile de alarmare se planifică şi desfăşoară înaintea începerii
sezonului.
Art. 148 – Pentru evacuarea în siguranţă în caz de incendiu se iau măsuri de
instruire temeinică a personalului privind:
a) modalităţile practice, concrete, de asigurare a evacuării utilizatorilor ori, după
caz, a salvării persoanelor ce nu se pot evacua singure;
b) modalităţile practice, concrete, de asigurare a salvării obiectelor din cadrul
obiectiv în cazul producerii unui incendiu, cu precizarea ordinii de salvare (prioritatea în
salvare fiind determinată de valoarea acestora), a personalului nominalizat pentru salvarea,
paza obiectelor evacuate, locurilor de adăpostire şi, după caz, a mijloacelor tehnice
alocate.
Art. 149 – Factorii de conducere din cadrul obiectivului asigură instruirea
personalului şi pentru prevenirea producerii unor situaţii deosebite (incendiu) ca urmare a
neefectuării unor manevre strict obligatorii la părăsirea locului de muncă pe durata
participării la exerciţiu (de exemplu neoprirea alimentării cu energie electrică a unor
utilaje care se pot supraîncălzi, neoprirea alimentării cu gaze a mijloacelor de încălzire
locală, neoprirea alimentării mijloacelor de preparat hrană etc.).
Art. 150 – Pe timpul exerciţiilor de evacuare se urmăreşte inclusiv nivelul de
respectare a regulilor privind comportamentul personalului (evitarea panicii, a
busculadelor, acţionarea coordonată).

CAPITOLUL III
ECHIPAREA ŞI DOTAREA CU INSTALAŢII, SISTEME, UTILAJE ŞI
MIJLOACE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Art. 151 – Prima intervenţie este asigurată cu stingătoare portabile adecvate riscului
de incendiu, care vor fi amplasate vizibil, în locuri uşor accesibile, de regulă în apropierea
căilor de acces/evacuare.
Art. 152 – (1) Echiparea şi dotarea construcţiilor cu instalaţii de protecţie împotriva
incendiilor şi alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor,
tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se
19
asigură conform prevederilor din proiectul amenajării astfel încât riscul de incendiu
asociat să fie mic.
Art. 153 – Dotarea cu stingătoare portative de incendiu se realizează cu stingătoare
portabile, adaptate riscurilor specifice, de minimum 6 litri, repartizate judicios astfel încât
un stingător să revină unei suprafeţe de 200 m 2, iar distanţa maximă parcursă pentru a
ajunge la un stingător să nu depăşească 15 metri.
Art. 154 – (1) Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în
conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.
(2) Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.
Art. 155 – Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează
şi se dotează construcţiile se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea
fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice.
Art. 156 – (1) Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice trebuie
să asigure verificarea periodică a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor cu
care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.
(2) Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor
fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea
parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.
(3) Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele
specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de
proiectanţi şi/sau de producători /furnizori.
Art. 157 – Proprietarii sau persoanele care deţin, sub orice formă, obiectivele din
categoriile care fac obiectul de reglementare ale prezentelor dispoziţii generale asigură
amenajarea şi dotarea pichetelor de incendiu cu mijloacele şi materialele de primă
intervenţie.

CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII FINALE

Art. 158 – Controlul pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor se realizează de către

structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor de la nivelul operatorilor economici
din domeniu, de către reprezentanţii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al
municipiului Bucureşti şi de personal cu atribuţii de control în domeniu din structurile
Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Art. 159 – De la caz la caz, proprietarii/administratorii obiectivelor pot impune
suplimentar măsuri pe linia apărării împotriva incendiilor.
Art. 160 – (1) Rezultatele controlului intern realizat prin grija
proprietarilor/administratorilor se trec într-un registru de control.
(2) Rezultatele controlului desfăşurat de către reprezentanţii inspectoratelor pentru
situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de personal cu atribuţii de control
în domeniu din structurile Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ,
Turism şi Profesii Liberale sunt menţionate în procesele verbale de control, organizatorul
având obligaţia de a le menţiona separat în registrul de control.

20
 Anexă la
Dispoziţiile generale

Reguli
privind apărarea împotriva incendiilor
ce se recomandă a fi respectate de utilizatori

1. Înainte de călătorie se solicită informaţii în ceea ce priveşte dotarea structurii de primire

turistică cu detectoare de fum şi instalaţie specială de stingere a incendiilor cu sprinklere;
2. La împachetarea bagajului se are în vedere şi un complet pentru urgenţe ce va conţine,
după caz, lanternă pentru traseele de evacuare intunecate/care sunt inundate de fum, bandă
izolantă/scotch pentru situaţiile în care fumul începe să pătrundă în încăpere, detector
autonom de fum în cazul în care hotelul nu este dotat în acest sens, batistă pentru filtrarea
aerului, care se va uda înainte de utilizare. În loc de bandă izolantă/scotch se poate asigura
etanşeitatea uşii utilizând prosoape ude;
3. Când se alege camera de cazare, aceasta trebuie să aibă vederea spre căile de
acces/intervenţie ale construcţiei. Astfel, în cazul operaţiunilor de salvare de la înălţimi
forţele specializate vor amplasa autoscara mecanică pe acea parte;
4. La unitatea de cazare se studiază planul de evacuare în caz de incendiu care trebuie să se
găsească afişate pe spatele uşilor camerelor de cazare;
5. Se identifică traseele de evacuare faţă de camera de cazare şi butoanele manuale de
semnalizare a incendiilor de pe nivel;
6. În cazul în care căile de evacuare sunt blocate sau sunt depozitate necorespunzător
materiale combustibile se informează personalul de la recepţie;
7. Completul pentru urgenţe şi cheia de la camera de cazare se amplasează în locuri uşor
accesibile;
8. Se verifică modalitatea de deschidere a ferestrelor;
9. Se verifică dacă există scară exterioară de incendiu şi dacă aceasta se află în apropierea
ferestrei camerei de cazare;
10. Se verifică modul de oprire a sistemului de ventilare şi climatizare a camerei de cazare
(în timpul unui incendiu camera de hotel în care vă aflaţi poate fi inundată cu fum şi gaze
toxice dacă nu se întrerupe.
În caz de incendiu se au în vedere următoarele reguli:
1. Dacă incendiul este în cameră se va proceda la părăsirea imediată a încăperii, acţionarea
butonului de semnalizare şi anunţarea personalului de la recepţie;
2. Pentru evacuarea de la nivelurile superioare al clădirii se folosesc întotdeauna scările de
evacuare. Este interzisă folosirea liftului, acesta putându-se bloca la nivelul incendiat;
3. Dacă incendiul nu este în propria cameră de cazare se va proceda la părăsirea încăperii
cu condiţia ca acest lucru să poată fi făcut în siguranţă. La părăsirea camerei de cazare se
va urmări a fi luată cheia/cartela de intrare pentru situaţia în care incendiul blochează calea
de evacuare şi utilizatorul va trebui să se întoarcă în cameră;
4. Pentru a verifica dacă incendiul se manifestă pe coridor, se va proceda la verificarea cu
dosul palmei a temperaturii uşii de corespondenţă cu acesta. În situaţia în care uşa este
rece, din poziţia aplecat spre pardoseală cu umărul sprijinit de uşă, se va proceda la
deschiderea acesteia cu atenţie. Se va avea în vedere că închiderea uşii trebuie să se facă
imediat ce se constată că dincolo de aceasta sunt flăcări. Parcurgerea distanţei până la
21
scara se evacuare, în situaţia în care coridorul este inundat cu fum, se realizează din poziţia
aplecat sau târâş, având în vedere că zona dinspre pardoseală este mai puţin afectată.
5. În situaţia în care uşa este fierbinte, aceasta nu se va deschide ci se va etanşa cu
prosoape sau cearceafuri umede. Se procedează la anunţarea serviciilor de urgenţă pentru a
comunica poziţia în clădire. Aceasta se va semnala şi de la fereastra camerei de cazare.
6. În situaţia evacuării în caz de incendiu a spaţiilor de cazare ale cabanelor montane şi
structurile de primire turistică amplasate izolat, utilizatorii vor lua asupra lor haine
călduroase.

22