❤️ Osciloscop analog și digital - comparație și diferență ❤️

Funcționarea de bază a osciloscoapelor analogice și digitale este oarecum aceeași.

Componentele interne utilizate în oricare dintre dispozitive sunt, de asemenea, aceleași. Chiar
și afișajul folosit în ambele dispozitive poate același. Deci, dacă v-ați gândit vreodată la o
actualizare de la un osciloscop analogic la unul digital, ați putea face față cu ușurință.

Utilizarea principală a ambelor osciloscoape este măsurarea semnalelor variabile

bazate pe timp. Timpul, fiind unul dintre parametrii de analiză a formei de undă, semnalul pe
care îl obțineți la o anumită perioadă de timp va varia. Această variație este măsurată cu
ajutorul osciloscopului și rezultatul este de a găsi anomalii și anomalii și zgomote, împreună
cu caracteristicile din acesta.

Diferența dintre un osciloscop analog și un osciloscop digital este că într-un dispozitiv

analogic forma de undă este afișată în forma originală, în timp ce un osciloscop digital
convertește forma de undă analogică originală prin eșantionare și le convertește în numere
digitale și apoi le stochează în format digital. Acest lucru este realizat de un convertor analog-
digital.

Din punct de vedere al performanței, un osciloscop analogic se dovedește satisfăcător

pentru utilizarea în aplicații industriale, laboratoare de electronică și așa mai departe. Dar,
când vine vorba de aplicații high-end, osciloscoapele analogice nu sunt de încredere. Pentru
cercetare și aplicații avansate, singura modalitate este utilizarea osciloscoapelor digitale. Am
compilat unele dintre cele mai bine vândute osciloscoape digitale și le-am revizuit în articolul
- Cele mai bune osciloscoape digitale

Osciloscoape digitale ⚙️

Toate caracteristicile oferite de un osciloscop analogic sunt net depășite de

osciloscoapele digitale. Să luăm în considerare toți parametrii privind un osciloscop digital.

★ Lățimea de bandă (BW) 🌸

Lățimea de bandă se referă la frecvența maximă a semnalului care poate fi
trecută prin amplificatorul front-end. Acest lucru implică faptul că, în timp real, BW-
ul analogic al osciloscopului dvs. trebuie să fie mai mare decât frecvența maximă pe
care doriți să o calculați.
BW nu este singurul parametru care poate dovedi că un osciloscop digital
poate capta un semnal de înaltă frecvență (HF). Furnizorul osciloscopului trebuie să
se asigure că obține un anumit tip de răspuns în frecvență cu designul lor de
osciloscop. Acest răspuns este numit Maximally Flat Envelope Delay (MFED). Dar
acest parametru de răspuns nu poate fi atins pe deplin în mod ideal. Acest lucru se
datorează faptului că ar putea apărea o pierdere din cauza prezenței amplificatoarelor
 diferențiale, atenuatoarelor, convertoarelor analog-digitale, interconexiunilor și
releelor.
Utilizatorul trebuie să țină cont de faptul că toate osciloscoapele digitale
clarifică lățimea de bandă a dispozitivului ca frecvență la care un semnal de undă
sinusoidală va fi atenuat la 71% din amplitudinea reală (-3 decibeli). Cu alte cuvinte,
urma pe care o vedeți pe afișaj va avea o eroare de 29% din intrare. Înainte de a
cumpăra un osciloscop digital, trebuie să consultați fișa de date pentru a nota BW
definit pentru toate gamele de tensiune.
Dacă forma de undă de intrare nu este o undă sinusoidală pură, este sigur că va
include armonici de frecvență mai mare. De exemplu, o undă sinusoidală pură de 500
MegaHertz, când este văzută pe un osciloscop cu lățime de bandă de 50 MegaHertz,
va fi afișată ca o formă de undă atenuată și eroată. Deci, teoretic, utilizatorul ar trebui
să opteze pentru un osciloscop care are un BW de cinci ori mai mare decât forma de
undă de intrare a utilizatorului. Dar, în practică, acest lucru nu este posibil, deoarece
osciloscoapele BW mai mari sunt cu adevărat scumpe.

★ Rata de eșantionare și adâncimea memoriei 🌹

Rata de eșantionare și adâncimea memoriei sunt două dintre cele mai
importante aspecte ale unui osciloscop de stocare digitală. Într-un osciloscop digital,
rata de eșantionare este exprimată fie în Mega Probe pe secundă (MS/s) fie în Giga
Probe pe secundă (GS/s). Conform criteriului Nyquist, rata de eșantionare a
dispozitivului trebuie să fie egală cu sau mai mult de două ori frecvența maximă de
măsurare. Acest lucru poate fi adevărat în cazul unui analizor de spectru, dar într-un
osciloscop veți avea nevoie de cel puțin 5 mostre pentru a alterna și a repara cu
precizie o formă de undă.
Rata de eșantionare a semnalelor pentru toate osciloscoapele este diferită și
este definită pe baza eșantionării în timp real și a valorilor de eșantionare în timp
echivalent (ETS). În ETS, forma de undă trebuie să fie stabilă și repetitivă, deoarece
acest proces de eșantionare se realizează prin construirea formei de undă din achiziții
succesive.
Dacă se face o comparație între o formă de undă tranzitorie și o formă de undă
repetitivă, ETS nu se va dovedi demn pentru prima, iar singura metodă de eșantionare
fiabilă este lățimea de bandă în timp real (single-shot), care este de obicei foarte mică.
Producătorii de osciloscoape vor oferi întotdeauna specificații care sună
perfect pentru dispozitivul lor. Este recomandat ca utilizatorul să aibă grijă ca rata de
eșantionare indicată se aplică tuturor semnalelor sau numai celor repetitive.
Specificațiile pot varia, de asemenea, în funcție de numărul diferit de canale din
osciloscop.
În cazul adâncimii memoriei, se referă pur și simplu la memoria tampon care
captează forma de undă eșantionată. Rata de eșantionare este direct legată de
adâncimea memoriei dispozitivului. Adică, pentru o rată de eșantionare dată,
dimensiunea memoriei decide timpul de captare a unui semnal înainte ca memoria să
se termine. Această conexiune între acești doi parametri ai dispozitivului este
semnificativă, deoarece adevărul este că un osciloscop digital cu o rată de eșantionare
 mare și adâncime redusă a memoriei nu își va gestiona rata de eșantionare completă în
primele câteva baze de timp.
Dacă o formă de undă de 250 de microsecunde în modul video este capturată
folosind o adâncime de memorie mică de 1K, memoria mică va limita rata de
eșantionare la 5 mega eșantioane pe secundă, chiar dacă luneta are capacitatea de a
preleva probe la 100 mega mostre pe secundă.
Este important să cunoașteți conexiunea de bază dintre cei trei parametri de
mai sus: BW, rata de eșantionare și adâncimea memoriei. Pentru aceasta luați în
considerare un exemplu în care capturam un cadru de date USB (1.1). Datele sunt
transmise în serie la o viteză de 12 Mbps și un cadru de date la 1 Ms. Să luăm în
considerare cazul în care trebuie să captăm o undă pătrată de 12 MegaHertz pentru 1
Ms. Lățimea de bandă pentru un semnal de 12 MegaHertz ar necesita un 50
MegaHertz osciloscop, deoarece este posibil să obțineți un semnal distorsionat pentru
o lunetă cu un BW de 12 MegaHertz sau puțin peste. Pentru a obține rata de
eșantionare, vor fi necesare aproximativ 5 puncte pentru fiecare formă de undă.
Aceasta înseamnă că osciloscopul trebuie să aibă o rată de eșantionare de 60 MS/s sau
mai mult. Pentru rata de eșantionare menționată și un timp de 1 Ms, este nevoie de o
adâncime de memorie de 60.000 de mostre și mai mult.

★ Rezoluţia 🌼
Rezoluția majorității osciloscoapelor digitale este de până la 8 biți. Această
rezoluție este suficientă pentru a capta aproximativ 0,4% din distorsiunea semnalului.
Acest lucru este uriaș când se compară distorsiunea de 0,1% care poate provoca o
eroare generală într-un semnal audio.
Pentru o rezoluție de 8 biți, intervalele de tensiune sunt împărțite până la 256
de trepte verticale. Aceasta este egală cu aproximativ 8 milivolti pe pas, cu condiția ca
intervalul selectat să fie în jur de +/- 1 Volt. Acest lucru va fi suficient în analiza
semnalelor digitale.
Rezoluțiile mai mari de 12 biți și 16 biți sunt mai ideale pentru cazurile în care
se măsoară zgomotul audio sau vibrațiile pe baza de temperatură, curent sau presiune.
Precizia unui osciloscop digital variază în jur de 3% până la 5% pentru o
rezoluție de 8 biți. Pe măsură ce rezoluția crește, crește și precizia. Oscilatoarele
digitale de înaltă rezoluție care au o precizie DC mare sunt denumite osciloscoape de
precizie.

★ Mecanism de declanșare/ Trăgaci 🌷

Funcția de declanșare a unui osciloscop este importantă în ceea ce privește
caracterizarea semnalului în analiză. Ideea principală din spatele utilizării unui
declanșator este de a sincroniza matura orizontală a punctului corect cu semnalul său.
Trigger ajută utilizatorul să stabilizeze formele de undă care se repetă și să captureze
forme de undă dintr-o singură lovitură. Opțiunile de declanșare oferite de osciloscop
includ sursa, panta de nivel, pre-declanșare și post-declanșare. Aceste opțiuni sunt
aceleași pentru toate osciloscoapele, dar variază în ceea ce privește prevederile
 producătorului în ceea ce privește funcțiile avansate de declanșare. Aceste opțiuni
avansate pot fi utilizate în funcție de tipul de semnal care trebuie analizat. În funcție
de preferința utilizatorilor, unele declanșatoare speciale, cum ar fi testarea unității de
disc, pot fi furnizate de producător pentru bani suplimentari și pot fi actualizate la
software-ul osciloscopului.

★ Domenii de intrare și sonde 🌺

Majoritatea oscilatoarelor oferă intervale de intrare între +/- 50 milivolți și +/-
50 volți. Asigurați-vă că luneta are un domeniu de tensiune discret pentru semnalele
de măsurat. Măsurarea tensiunilor înalte se poate face folosind sonde de atenuare 10:1
și 100:1. Pentru analiza semnalelor foarte mici (<50 milivolți), este recomandabil să
căutați osciloscoape cu rezoluție peste 12 biți. Acest lucru va ajuta la capacitățile de
mărire a semnalelor de nivel în milivolți și microvolți.
Vă rugăm să verificați standardul sondei înainte de cumpărare. Unii
producători doar sonde BW mai înalte, care sunt necesare pentru a obține cele mai
bune din domeniul de aplicare, ca componente opționale. Deși sondele furnizate pot fi
comutate între atenuarea 1:1 și 10:1, este de preferat să folosiți o atenuare 10:1 mai
ales pentru a reduce sarcina circuitului și a crește protecția împotriva tensiunii înalte
accidentale.
O sondă FET poate fi cumpărată și în cazurile în care sunt utilizate semnale de
mare viteză care sunt mai mari de 200 MegaHertz. O sondă de izolare diferențială
poate fi utilizată pentru aplicații trifazate de înaltă tensiune.