Sunteți pe pagina 1din 9

APROB

Şef catedră comunicaţii şi informatică –

Locotenent-colonel Gheorghe Dadu

„_____”_______ _________2022___

PROIECT DIDACTIC
pentru desfăşurarea prelegerii cu efectivul studenţilor
la disciplina „Aparate ghidate la distanță – 1”
TEMA 1. Semnalul analogic și cel digital
Lecţia 1. Semnalul analogic și cel digital
OBIECTIVE:
1. Studenții vor putea identifica semnalul analogic de cel digital.
2. Studenții vor cunoaște avantajele și dezavantajele semnalului analogic
și celui digital.
3. Studenții vor putea descrie situațiile referitoare la utilizarea optimă a
semnalului analogic și celui digital.
4. Studenții vor putea caracteriza semnalul analogic și cel digital.
5. Cultivarea la studenţii militari a unui morav înalt ca viitori ofiţeri
transmisionişti.

DETALII ORGANIZATORICE:
DURATA: 90 min.
LOCUL DE DESFĂŞURARE: Sala de studiu Nr. 329
FORMA DE DESFĂŞURARE: Prelegere.
METODE DIDACTICE: Expunere, explicare, demonstrare.
ASIGURAREA MATERIALĂ: laptop, ecran, proiector video, telefon mobil,
rație, dronă

BIBLIOGRAFIA:
1. https://promstall.ru/ro/tv/the-difference-between-an-analog-and-a-digital-signal-
the-differences-between-analogue-sound-and-digital.html.
2. http://blogit.diabloscomputer.ro/despre-semnalul-analogic-si-cel-digital/.
3. https://despretot.info/semnal-analogic-semnal-digital/.
4. http://www.mobilindustrial.ro/current_version/online_docs/COMPENDIU/
conversia_semnalului_analogic_in_semnal_digital.htm.
5. http://www.etc.ugal.ro/lfrangu/IETC3.pdf.

SECVENŢE DE INSTRUIRE, SUBIETE DE STUDIU


ŞI REPARTIŢIA TIMPULUI:

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ – 10 min


II. SECVENŢA FUNDAMENTALĂ – 80 min
1. Semnalul analogic și cel digital
2. Convertorii ADC și DAC
3. Diferența dintre semnalele analogice și cele digitale
4. Site-ul de concluzii. Spații de semnale
5. Avantajele și dezavantajele semnalului analogic și celui digital
III. SECVENŢA FINALĂ – 10 min

Proiectul didactic a fost discutat şi aprobat la şedinţa catedrei proces verbal


nr. din 2022
I. SECVENŢĂ INTRODUCTIVĂ 10 min
- Captarea atenţiei;
- Evaluarea lecţiei precedente;
- Actualizarea temei şi obiectivelor lecţiei;
- Determinarea susrselor bibliografice de studiu;

II. SECVENŢĂ FUNDAMENTALĂ 80 min

1. Semnalul analogic și cel digital


Atunci când se ocupă cu emisiunile de televiziune și radiodifuziune, precum
și cu formele moderne de comunicare, de cele mai multe ori trebuie să se trateze
termeni precum "Semnal analogic"și "Semnal digital". Pentru specialiști aceste
cuvinte nu prezintă nici un secret, dar pentru oamenii care nu știu, diferența dintre
"digital" și "analog" poate fi complet necunoscută. Între timp, există o diferență
foarte semnificativă.
Când vorbim despre un semnal, înseamnă de obicei oscilații
electromagnetice, care și provoacă oscilații curente în antena receptorului. În
funcție de aceste fluctuații, dispozitivul de recepție - televizor, radio, walkie-talkie
sau telefon mobil - face o idee despre ce imagine să afișeze pe ecran (dacă există
un semnal video) și ceea ce pare să însoțească acest semnal video.
În orice caz, semnalul unei stații radio sau al unui turn mobil poate apărea
atât în formă digitală, cât și analogă. La urma urmei, de exemplu, sunetul în sine
este un semnal analogic. La postul de radio, sunetul perceput de microfon este
transformat în oscilațiile electromagnetice menționate anterior. Cu cât frecvența
sunetului este mai mare, cu atât este mai mare frecvența de oscilație la ieșire și cu
cât difuzorul spune mai tare, cu atât este mai mare amplitudinea.
Oscilațiile electromagnetice rezultate sau undele se propagă în spațiu
folosind o antenă de transfer. Pentru ca difuzarea să nu fie înfundată de interferențe
de joasă frecvență și pentru ca diferite posturi de radio să aibă posibilitatea de a
lucra în paralel, fără a interfera unul cu altul, vibrațiile care rezultă din efectul
sonor se însumează, adică "impun" alte vibrații care au o frecvență constantă.
Frecvența din urmă este denumită în mod obișnuit "purtătoare", și este pentru
percepția ei că ne acordăm receptorul radio pentru a "captura" semnalul analog al
unor posturi de radio.
În receptor, procesul de inversare are loc în modul următor: frecvența
purtătoare este separată, iar oscilațiile electromagnetice recepționate de antenă sunt
transformate în vibrații sonore, iar vocea vorbitorului se aude din difuzor.
În procesul de transmitere a unui semnal sonor de la postul de radio către
receptor, se poate întâmpla orice. Ar putea să apară interferențe de la terți,
frecvența și amplitudinea se pot schimba, ceea ce, desigur, va afecta sunetele
realizate de radio. În cele din urmă, atât transmițătorul cât și receptorul introduc o
eroare în timpul conversiei semnalului. Prin urmare, sunetul reprodus de un
receptor radio analogic are întotdeauna o anumită distorsiune. Vocea poate fi
reprodusă complet, în ciuda schimbărilor, dar fundalul va fi șuierat sau chiar unele
raloare cauzate de interferențe. Cu cât mai puțină încredere va avea loc recepția, cu
atât vor fi mai tari și mai clare aceste efecte sonore străine.
În plus, semnalul analog terestru are un grad de protecție foarte scăzut
împotriva accesului neautorizat. Pentru posturile de radio publice acest lucru,
desigur, nu face nici o diferență, dar dacă utilizați telefonul mobil ? A fost un
moment neplăcut, legat de faptul că aproape orice outsider ar putea fi ușor reglat la
valul drept pentru a asculta conversația dvs. telefonică. Astfel de deficiențe sunt în
radiodifuziunea analogică. Din cauza lor, de exemplu, televiziunea promite să fie
complet digitală într-un timp relativ scurt.
Comunicarea și radiodifuziunea digitală sunt considerate mai protejate de
interferențe și de influențele externe. Faptul este că atunci când se utilizează
semnalul analogic "digital" de la un microfon la postul de emisie este criptat într-
un cod digital. Nu, desigur, fluxul de numere și numere nu se răspândește în spațiul
din jur. Doar unui sunet de o anumită frecvență și volum îi este atribuit un cod de
la impulsuri radio. Durata și frecvența impulsurilor sunt setate în avans - este
aceeași atât la emițător, cât și la receptor. Prezența unui impuls corespunde cu unu,
absența - cu zero. Prin urmare, o astfel de conexiune și a primit numele "digital".

2. Convertorii ADC și DAC

Se numește convertor analog-digital (ADC) un dispozitiv care convertește


un semnal analogic într-un cod digital. Un dispozitiv instalat în receptor și care
convertește codul într-un semnal analogic (care corespunde vocii prietenului tău)
în dinamica unui telefon mobil GSM este denumit "convertor digital analogic"
(DAC).
În timpul transmiterii unui semnal digital, erorile și distorsiunile sunt practic
excluse. Dacă impulsul devine puțin mai puternic, mai lung sau invers, acesta va fi
totuși recunoscut de sistem ca o unitate. Un zero va rămâne zero, chiar dacă în
locul lui vor fi unele aleatoare semnal slab. Pentru ADC și DAC, nu există alte
valori, cum ar fi 0,2 sau 0,9 - numai zero și unu. Prin urmare, interferența cu
comunicațiile digitale și radiodifuziunea nu are aproape niciun efect.
În plus, "figura" este de asemenea mai protejată de accesul neautorizat. La
urma urmei, pentru ca DAC-ul dispozitivului să poată decripta semnalul, este
necesar ca acesta să "cunoască" codul de decriptare. ADC împreună cu semnalul
pot transmite adresa digitală a dispozitivului selectat ca receptor. Astfel, chiar dacă
semnalul radio este interceptat, acesta nu poate fi recunoscut din cauza absenței a
cel puțin unei părți a codului. Acest lucru este valabil mai ales pentru celularul
mobil.

3. Diferența dintre semnalele analogice și cele digitale


Deci aici diferențele dintre semnalele digitale și cele analogice:
1) Un semnal analogic poate fi distorsionat de interferențe și un semnal digital
poate fi blocat complet cu interferențe, fie fără distorsiuni. Semnalul digital este
complet absent sau complet prezent (fie zero, fie unul).
2) Un semnal analogic este disponibil pentru percepție de către toate dispozitivele
care funcționează pe același principiu ca și transmițătorul. Semnalul digital este
protejat în mod fiabil de cod, este dificil să îl interceptați dacă acesta nu este
destinat pentru dvs.
Persoana obișnuită nu se gândește la natura semnalelor, ci la diferența dintre
analog și transmisia digitală   sau formate - uneori necesare. În mod implicit, se
crede că tehnologiile analogice sunt un lucru din trecut și vor fi în curând înlocuite
complet de cele digitale. Merită să știm ce renunțăm în favoarea noilor tendințe.
Semnal analogic   - semnalul de date, descris de funcțiile continue ale
timpului, adică amplitudinea sa poate lua orice valoare în limitele maxime.
Semnal digital   - semnalul de date descris de funcțiile discrete ale timpului,
adică amplitudinea oscilațiilor, are valori definite strict.
În practică, acest lucru sugerează că semnalul analogic este însoțit de o
cantitate mare de interferențe, în timp ce semnalul digital le îndepărtează cu
succes. Acesta din urmă este capabil să restabilească datele originale. În plus, un
semnal analogic continuu poartă adesea o mulțime de informații inutile, ceea ce
duce la redundanța sa - mai multe semnale digitale pot fi transmise în loc de un
semnal analogic.
Dacă vorbim despre televiziune, și aceasta este sfera pe care majoritatea
consumatorilor o îngrijește de tranziția la "cifră", atunci putem considera că
semnalul analogic este complet depășit. Cu toate acestea, până în prezent, orice
echipament analogic acceptă semnale analogice, iar cel digital necesită unul
special.
O altă caracteristică importantă a semnalului este securitatea. În acest sens,
analogul demonstrează lipsa de apărare completă a influențelor sau a invaziilor din
exterior. Digitalul este criptat prin atribuirea unui cod de la impulsuri radio, astfel
încât orice interferență să fie exclusă. Este dificil să se transmită semnale digitale
pe distanțe lungi, deoarece se folosește schema de modulare-demodulare.
4. Site-ul de concluzii. Spații de semnale
1. Semnalul analogic este continuu, digital - discret.
2. Prin transfer semnal analogic   risc crescut de colmatare a canalelor.
3. Semnalul analogic este redundant.
4. Semnalul digital filtrează zgomotele și restabilește datele originale.
5. Semnalul digital este transmis în formă criptată.
6. Pot fi trimise mai multe semnale digitale în locul unui semnal analogic.
Un semnal analogic este un semnal de date în care fiecare dintre parametrii
reprezentativi este descris de o funcție de timp și de un set continuu de valori
posibile.
Există două spații de semnal - spațiul L (semnale continue) și spațiul l (L
este mic) - spațiul secvențelor. Spațiul l (L este mic) este spațiul coeficienților
Fourier (un număr numeric care definește o funcție continuă pe un interval finit al
domeniului de definiție), spațiul L este spațiul semnalelor (analogice) continue în
domeniul definiției. În anumite condiții, spațiul L este mapat unic în spațiul l (de
exemplu, primele două teze de discretizare Kotelnikov).
Semnalele analogice sunt descrise de funcțiile continue ale timpului, deci un
semnal analogic este denumit uneori un semnal continuu. Semnalele analogice sunt
contraste cu cele discrete (cuantificate, digitale). Exemple de spații continue și
cantități fizice corespunzătoare:
directe: tensiune electrică
circumferința: poziția rotorului, a roților, a angrenajelor, a mâinilor unui ceas
analogic sau a fazei semnalului purtător
segment: poziția pistonului, pârghia de comandă, termometrul lichid sau semnalul
electric, limitată în amplitudine; diferite spații multidimensionale: culoare, semnal
modulat în cuadratură.
Proprietățile semnalelor analogice sunt în mare parte opus proprietăților
semnalelor cuantificate sau digitale.
Absența unor nivele distincte de semnal care se disting clar între ele face
imposibilă utilizarea conceptului de informație așa cum este descris în tehnologiile
digitale pentru a o descrie. Cantitatea de informații conținute într-o probă va fi
limitată numai de domeniul dinamic al instrumentului de măsurare.
Lipsa redundanței. Din continuitatea spațiului de valori, rezultă că orice
interferență introdusă în semnal este indistinguizabilă de semnalul însuși și, prin
urmare, amplitudinea originală nu poate fi restabilită. De fapt, filtrarea este
posibilă, de exemplu, prin metode de frecvență, dacă se cunosc informații
suplimentare despre proprietățile acestui semnal (în special, banda de frecvență).
Aplicație: Semnalele analogice sunt adesea folosite pentru a reprezenta
cantități fizice în continuă schimbare. De exemplu, un semnal electric analogic
preluat de la un termocuplu poartă informații despre schimbările de temperatură,
un semnal de microfon despre schimbările de presiune rapidă într-un val de sunet
și așa mai departe.
Un semnal digital este un semnal de date în care fiecare dintre parametrii
reprezentativi este descris printr-o funcție de timp discret și un set finit de valori
posibile.
Semnalele sunt impulsuri electrice separate sau luminoase. Prin această
metodă, întreaga capacitate a canalului de comunicare este utilizată pentru
transmiterea unui singur semnal. Semnalul digital utilizează întreaga lățime de
bandă a cablului. Lățimea de bandă este diferența dintre frecvența maximă și cea
minimă care poate fi transmisă pe un cablu. Fiecare dispozitiv din astfel de rețele
transmite date în ambele direcții, iar unele pot recepționa și transmite simultan.
Sistemele cu bandă îngustă (banda de bază) transmit date sub forma unui semnal
digital de o frecvență.
Un semnal digital discret este mai dificil de transmis pe distanțe lungi decât
un semnal analogic, prin urmare, este pre-modulat la partea transmițătorului și
demodulat pe partea receptorului. Utilizarea algoritmilor de verificare și recuperare
a informațiilor digitale în sistemele digitale permite creșterea semnificativă a
fiabilității transferului de informații.
Notă. Trebuie avut în vedere faptul că un semnal digital real este analog în natura
sa fizică. Datorită zgomotului și modificărilor parametrilor liniilor de transmisie,
acesta are fluctuații în amplitudine, fază / frecvență (jitter) și polarizare. Dar acest
semnal analogic (impulsiv și discret) este înzestrat cu proprietățile unui număr. Ca
rezultat, pentru prelucrarea sa devine posibilă utilizarea metodelor numerice
(prelucrarea computerizată).
Foarte des auzim astfel de definiții ca un semnal "digital" sau "discret", care este
diferența față de semnalul "analogic"? 
Esența diferenței este că semnalul analogic este continuu în timp (linia
albastră), în timp ce semnalul digital constă într-un set limitat de coordonate
(puncte roșii). Dacă totul este redus la coordonate, atunci orice segment al
semnalului analogic constă dintr-un număr infinit de coordonate.
5. Avantajele și dezavantajele semnalului analogic și celui digital

Avantajele și dezavantajele unui semnal analogic


Avantajul semnalului analogic este acela că, în formă analogică se percepe
sunetul cu urechile noastre. Și, deși sistemul nostru auditiv transformă fluxul sonor
perceput într-o formă digitală și îl transmite creierului în această formă, știința și
tehnologia nu au ajuns încă la posibilitatea de a conecta jucători și alte surse de
sunet direct în această formă. Astfel de studii sunt acum desfășurate în mod activ
pentru persoanele cu dizabilități și ne bucurăm doar de sunetul analogic.
Dezavantajul semnalului analog este capacitatea de a stoca, transmite și
replica semnalul. Când înregistrați pe bandă magnetică, calitatea semnalului va
depinde de proprietățile benzii. În timp, banda este demagnetizată, iar calitatea
semnalului înregistrat se deteriorează. Fiecare citire distruge treptat mass-media,
iar suprascrierea introduce distorsiuni suplimentare, în cazul în care media
următoare (banda) se adaugă la cititor, înregistrarea și transmiterea semnalului.
Efectuarea unei copii a unui semnal analogic este identică cu a face o
fotografie din nou pentru a copia o fotografie.

Avantajele și dezavantajele unui semnal digital


  Avantajele semnalului digital sunt precizia la copierea și transmiterea fluxului
audio, unde originalul nu este diferit de o copie.
Principalul dezavantaj este că semnalul digital este o etapă intermediară, iar
precizia semnalului analogic final va depinde de cât de detaliat și precis este valul
sonor descris de coordonate. Este destul de logic că cu cât există mai multe puncte
și cu cât sunt mai precise coordonatele, cu atât va fi mai precis valul. Dar nu există
încă un consens cu privire la câte coordonate și exactitatea datelor sunt suficiente
pentru a spune că reprezentarea digitală a semnalului este suficientă pentru a
restabili cu acuratețe semnalul analog care nu poate fi distins de original cu
urechile noastre.
Dacă lucrați cu volume de date, atunci capacitatea unei casete convenționale
audio analogice este de numai aproximativ 700-1,1 MB, în timp ce un CD
convențional poate deține 700 MB. Aceasta oferă o idee despre nevoia de
transportatori de mare capacitate. Și acest lucru creează un război separat de
compromisuri cu cerințe diferite privind numărul de puncte descriptive și
corectitudinea coordonatelor.
Astăzi, este considerat suficient să se reprezinte un val de sunet cu o
frecvență de eșantionare de 44,1 kHz și 16 biți. Cu o frecvență de eșantionare de
44,1 kHz, puteți restabili semnalul cu o frecvență de până la 22 kHz. După cum
arată studiile psihoacustice, o creștere suplimentară a ratei de eșantionare nu este
foarte vizibilă, dar o creștere a capacității numerice dă o îmbunătățire subiectivă.

III. SECVENŢA FINALĂ 10 min.

- Evaluarea temei predate;


- Generalizarea aspectelor principale a lecţiei;
- Indic bibliografia necesară pentru studiere
- Pun sarcini pentru pregătirea individuală

Elaborat:
Funcţionar, Catedra Comunicaţii şi Informatică

Doctor în științe fizico-matematice,


conferențiar universitar Dorin Afanas

S-ar putea să vă placă și