Modulul 1.

CONSILIEREA ŞCOLARĂ

● scopul şi obiectivele

- Să indice caracteristicile principalelor tipuri de consiliere

- Să specifice principalele elemente de diferenţiere între consilierea educaţională
realizată de către profesorul-consilier şi consilierea psihologică realizată de către
psiholog
- Să identifice principalele caracteristici ale consilierii

 Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior

Conceptele studiate anterior, de interes pentru acest modul sunt: forme de
comunicare, personaţitatea individului.

 Schema logică a modului

Paralelă între consilierea educaţională vs. Consilierea psihologică
Consiliere educaţională Consiliere psihologică

Profesorul abilitat pentru activităţile de

CINE ? Psihologul sau consilierul şcolar
consiliere educaţională
În cadrul orelor de consiliere şi orientare
UNDE ? În cabinetul de consiliere
şi dirigenţie
Persoană (elev, părinte, profesor) sau
GRUP ŢINTĂ Clasa de elevi, părinţi
grup
Dezvoltare personală
Dezvoltare personală
Promovarea sănătăţii şi stării de bine
OBIECTIVE Promovarea sănătăţii şi stării de bine
Prevenţie
Prevenţie
Remediere
TEMATICA  Cunoaştere şi imagine de sine  Evaluare psihologică
 Dezvoltarea unor abilităţi de  Consilierea în probleme:
comunicare şi management al - emoţionale (anxietate, depresie)
conflictelor - comportamentale (agresivitate,
 Dezvoltarea abilităţilor sociale – hiperactivitate)
asertivitate - de învăţare (eşec şcolar, abandon
 Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a şcolar)
 consumului de alcool, tutun, droguri
 Dezvoltarea unei psihosexualităţi
sănătoase
 Prevenire HIV/SIDA, sarcini nedorite
 Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a
afectivităţii negative: anxietate,
depresie, agresivitate, suicid
 Consiliere vocaţională
 Controlul stresului
 Responsabilitate socială
 Rezolvare de probleme
 Decizii responsabile
 Consiliere vocaţională
 Dezvoltă proiecte de prevenţie
(prevenţia suicidului)
 Terapie individuală şi de grup
 Realizează cursuri de informare şi
formare pentru profesori şi părinţi pe
teme de psihologie educaţională şi
promovarea sănătăţii.
 Realizează materiale informative
pentru elevi, părinţi şi profesori
 Formează elevii-consilieri pentru
programele de “peer counseling”

 Tehnici de învăţare eficientă  Intervenţie în situaţii de criză (divorţ,

 Managementul timpului boală, decesul părintelui)

 Dezvoltarea creativităţii  Materiale informative pentru mass-

 Informarea privind resursele de media

consiliere – cabinete şcolare, cabinete  Cercetare în domeniul consilierii

de consiliere privind cariera, organizaţii  Elaborează metode de evaluare

non-guvernamentale valide, standardizate şi etalonate

 Conţinutul informaţional detaliat


1. CONSILIERE EDUCAȚIONALĂ

1.1. Delimitări conceptuale

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenţii care
impun o pregătire profesională de specialitate. Mai specific, termenul de consiliere descrie relaţia
interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi o altă persoană care solicită
asistenţă de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este
una de alianţă, de participareşi colaborare reciprocă (Ivey, 1994).
Există mai multe tipuri de consiliere, deşi formele prezentate în tabelul 2.1. nu se exclud una pe
alta. De exemplu, consilierea educaţională presupune elemente de consiliere vocaţională,
suportivă, de dezvoltare personală sau informaţională. Ce este important de reţinut în acest
context este faptul că profesorul de şcoală, ce poate fi abilitat pentru consiliere educațională
nu are competențe în consiliere de criză și consiliere pastorală.
Cel din urmă tip de consiliere este procesul de asistare psihologică realizat de către preot în
comunitatea sa religioasă. Consilierea de criză reprezintă un domeniu de intervenţie ce ţine strict
de competenţa psihologului.

Acest domeniu implică cunoştinţe, metode şi tehnici de intervenţie de specialitate. Un

pedagog, un psihopedagog, un asistent social sau sociolog, cu atât mai puţin un profesor, nu posedă
competenţele şi expertiza necesară unor astfel de intervenţii. Încercarea de asistare din partea
profesorului-consilier în scopul remedierii unor posibile situaţii de criză psihologică ale unor
elevi (ex. stări depresive sau de anxietate, ideaţie suicidară, reacţii de doliu, comportamente
compulsive sau obsesive, consum de droguri sau dependenţa de alcool) este deosebit de riscantă.
În felul acesta, persoana în cauză poate fi privată de dreptul şi şansa de a beneficia de un tratament
psihologic şi medical de specialitate. De asemenea, profesorul-consilier nu are ca obiectiv şi
competenţă evaluarea psihologică a elevului. Utilizarea testelor psihologice (cum sunt cele pentru
evaluarea nivelului de inteligenţă, a formelor de inteligenţă, testele proiective, alte teste de
personalitate), deşi poate apărea ca o activitate uşor de realizat, presupune vaste cunoştinţe de
psihodiagnostic. Rezultatul în sine la un test, exprimat numeric, poate să nu aibă absolut nici o
relevanţă dacă este rupt de un context anume. Interpretarea calitativă a multiplelor valenţe şi
relaţii pe care le implică orice rezultat la un test poate fi realizată doar de către psiholog. În
caz contrar, evaluarea psihologică poate avea efecte negative asupra persoanei evaluate.
Profesorul-consilier va utiliza diverse scale de cunoştinţe şi atitudini, fişe de lucru. Obiectivul
orelor de consiliere nu este cunoaşterea elevului de către profesor, ci acela de a facilita
autocunoaşterea.

Tabel 2.1. Tipuri de consiliere

 informaţională: oferirea de informaţii pe domenii / teme specifice

 educaţională: repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică,
socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor
 de dezvoltare personală: formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare
personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine
 suportivă: oferirea de suport emoţional, apreciativ şi material
  vocaţională: dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei
 de criză: asistarea psihologică a persoanelor în dificultate
 pastorală: consiliere din perspectivă religioasă

1.2. Caracteristicile consilierii

Consilierea psihologică şi educaţională integrează perspectiva umanistă dezvoltată de Carl

Rogers (1961) unde problemele psihice nu mai sunt văzute în mod obligatoriu în termenii de
tulburare şi deficienţă, ci în parametrii nevoii de autocunoaştere, de întărire a Eului, de dezvoltare
personală şi de adaptare. În acest sens, rolul principal nu îi mai revine doar psihologului văzut ca
un superexpert. Succesul consilierii este asigurat de implicarea activă şi responsabilă a ambelor
părţi (consilierul şi persoanele consiliate) în realizarea unei alianţe autentice, bazată pe respect şi
încredere reciprocă. A ajuta şi a credita persoana ca fiind capabilă să îşi asume propria dezvoltare
personală, să prevină diverse tulburări şi disfuncţii, să găsească soluţii la problemele cu care se
confruntă, să se simtă bine cu sine, cu ceilalţi şi în lumea în care trăieşte, reprezintă valorile
umaniste ale consilierii psihologice.
Definirea consilierii impune accentuarea anumitor caracteristici ce o disting de alte arii de
specializare ce implică asistenţa psihologică:
 o primă caracteristică este dată de tipul de persoane cărora li se adresează.
Consilierea vizează persoane normale, ce nu prezintă tulburări psihice sau de
personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură. Consilierea facilitează, prin
demersurile pe care le presupune, ca persoana să facă faţă mai eficient stresorilor
şi sarcinilor vieţii cotidiene şi astfel să îmbunătăţească calitatea vieţii;
 o a doua caracteristică definitorie pentru consiliere este dată de faptul că asistenţa
pe care o oferă utilizează un model educaţional şi un model al dezvoltării şi nu
unul clinic şi curativ. Sarcina consilierului este de a învăţa persoana/grupul,
strategii noi comportamentale, să îşi valorizeze potenţialul existent, să îşi dezvolte
noi resurse adaptative. Consilierea facilitează şi catalizează atingerea unui nivel
optim de funcţionare în lume;

 a treia caracteristică a consilierii este preocuparea pentru prevenţia problemelor

ce pot împieta dezvoltarea şi funcţionarea armonioasă a persoanei. Strategia
de prevenţie constă în identificarea situaţiilor şi grupurilor de risc şi în acţiunea
asupra lor înainte ca acestea să aibă un impact negativ şi să declanşeze “crize”
personale sau de grup.
 Sumarizând caracteristicile prezentate în paragrafele anterioare, putem spune că procesul
de consiliere pune accentul pe dimensiunea de prevenţie a tulburărilor emoţionale şi
comportamentale, pe cea a dezvoltării personale şi a rezolvării de probleme.

1.3. Obiectivele consilierii

Scopul fundamental al consilierii educaţionale este funcţionarea psihosocială optimă a
persoanei/grupului. Acest scop ultim poate fi atins prin urmărirea realizării obiectivelor procesului
de consiliere; acestea sunt în număr de trei, şi anume:

(1) PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ŞI A STĂRII DE BINE: funcţionare

optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional,
social şi spiritual.
(2) DEZVOLTARE PERSONALĂ: cunoaştere de sine, imaginea de sine,
capacitatea de decizie responsabilă, relaţionare interpersonală
armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare eficiente, atitudini
creative, opţiuni vocaţionale realiste.
(3) PREVENŢIE: a dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a
comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor
de învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor psihosomatice, a
situaţiilor de criză.
Consilierea este mai interesată de starea de bine decât de starea de boală. Ce reprezintă starea de
bine? Aşa cum o defineşte Organizaţia Mondială a Sănătăţii, sănătatea nu este condiţionată doar
de absenţa bolii şi disfuncţiei ci se referă la unproces complex şi multidimensional, în care
starea subiectivă de bine este un element fundamental.

Componentele stării de bine:

 ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitivă faţă de propria persoană,
acceptarea calităţilor şi defectelor personale, percepţia pozitivă a
experienţelor trecute şi a viitorului.
  RELAŢII POZITIVE CU CEILALŢI: încredere în oamenii, sociabil, intim,
nevoia de a primi şi a da afecţiune, atitudine empatică, deschisă şi caldă.
 AUTONOMIE: independent, hotărât, rezistă presiunilor de grup, se evaluează
pe sine după standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectanţele
şi evaluările celorlalţi.
 CONTROL: sentiment de competenţă şi control personal asupra sarcinilor, îşi
crează oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale, face opţiuni
conforme cu valorile proprii.
 SENS ŞI SCOP ÎN VIAŢĂ: direcţionat de scopuri de durată medie şi lungă,
experienţa pozitivă a trecutului, bucuria prezentului şi relevanţa viitorului,
convingerea că merită să te implici, curiozitate.
 DEZVOLTARE PERSONALĂ: deschidere spre experienţe noi,sentimentul
de valorizare a potenţialului propriu, capacitate de auto- reflexie, percepţia
schimbărilor de sine pozitive, eficienţă, flexibilitate, creativitate, nevoia de
provocări, respingerea rutinei.

Ar fi total eronat să considerăm că starea de bine este condiţionată de parcurgerea unui

proces psihoterapeutic complex. Înainte de toate, familia şi şcoala au un rol esenţial în dezvoltarea
şi menţinerea stării de bine. În acelaşi timp se constatăcă, nu de puţine ori din păcate, tocmai
familia şi şcoala sunt instituţiile care generează condiţii ce subminează încrederea în sine a copiilor
şi elevilor, îngrădesc autonomia şi independenţa lor, şablonează individualităţile, implică
competiţii neproductive în detrimentul cooperării şi colaborării, cenzurează bucuriile şi plăcerile
cotidiene, induc percepţii ameninţătoare asupra lumii şi vieţii, desfoliindu-le de orice element ludic
şi hedonist. Focalizarea exclusivă a şcolii pe latura intelectuală a elevilor şi pe performanţele lor
şcolare, ignorând nevoile lor emoţionale şi sociale, sunt căi sigurede diminuare a stării de bine
şi de creştere a riscului pentru disfuncţii şi boli fizice şi psihice. Şcoala modernă nu mai poate
ignora, în numele nevoii imperative de cunoştinţe şi rezultate şcolare performante, starea de bine
şi de sănătate fizică, psihică, spirituală şi socială a elevilor săi. În caz contrar, şcoala devine o
instituţie segregatăde individ, societate şi viaţă. Înainte de a fi o instituţie care conferă diplome,
şcoala trebuie să fie locul în care se formează persoane armonioase cu sine, cu ceilalţi, cu
lumea, capabile astfel să transpună în instrumente conţinutul diplomei, să opereze eficient cu ele,
să se bucure de procesul şi produsul activităţii lor.
Consilierea educaţională poate fi definită ca o relaţie interumană de asistenţă şi suport dintre
persoana specializată în psihologia şi consilierea educaţională (profesor) şi grupul de elevi în
scopul dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor problematice şi de criză. Principala sarcină a
consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă paşii unui demers de conştientizare, clarificare,
evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori. Deşi accentuăm încă o dată că profesorul-
consilier nu este şi nu poate să se substituie consilierului-psiholog, între cei doi profesionişti
(profesor şi psiholog) trebuie să existe relaţii de colaborare. Profesorul-consilier poate facilita, prin
activitatea sa, reducerea riscului apariţiei şi dezvoltării de probleme care solicită în mod obligatoriu
expertiza psihologului specialist. În acelaşi timp, psihologul şcolar are competenţa de a favoriza
procesul educativ prin conturarea unor strategii de intervenţie cognitivă, motivaţională,
emoţională şi comportamentală, atât la nivel individual cât şi de grup. Sintetizăm în tabelul 2.2.
diferenţele dintre consilierea psihologică şi cea educaţională.

Tabel 2.2. Diferenţe între consilierea educaţională şi consilierea psihologică

Consiliere educaţională Consiliere psihologică

Profesorul abilitat pentru activităţile de

CINE ? Psihologul sau consilierul şcolar
consiliere educaţională
În cadrul orelor de consiliere şi orientare
UNDE ? În cabinetul de consiliere
şi dirigenţie
Persoană (elev, părinte, profesor) sau
GRUP ŢINTĂ Clasa de elevi, părinţi
grup
Dezvoltare personală
Dezvoltare personală
Promovarea sănătăţii şi stării de bine
OBIECTIVE Promovarea sănătăţii şi stării de bine
Prevenţie
Prevenţie
Remediere
TEMATICA  Cunoaştere şi imagine de sine  Evaluare psihologică
 Dezvoltarea unor abilităţi de  Consilierea în probleme:
comunicare şi management al - emoţionale (anxietate, depresie)
conflictelor - comportamentale (agresivitate,
 Dezvoltarea abilităţilor sociale – hiperactivitate)
asertivitate - de învăţare (eşec şcolar, abandon
 Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a şcolar)
 consumului de alcool, tutun, droguri
 Dezvoltarea unei psihosexualităţi
sănătoase
 Prevenire HIV/SIDA, sarcini nedorite
 Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a
afectivităţii negative: anxietate,
depresie, agresivitate, suicid
 Consiliere vocaţională
 Controlul stresului
 Responsabilitate socială
 Rezolvare de probleme
 Decizii responsabile
 Consiliere vocaţională
 Dezvoltă proiecte de prevenţie
(prevenţia suicidului)
 Terapie individuală şi de grup
 Realizează cursuri de informare şi
formare pentru profesori şi părinţi pe
teme de psihologie educaţională şi
promovarea sănătăţii.
 Realizează materiale informative
pentru elevi, părinţi şi profesori
 Formează elevii-consilieri pentru
programele de “peer counseling”

 Tehnici de învăţare eficientă  Intervenţie în situaţii de criză (divorţ,

 Managementul timpului boală, decesul părintelui)

 Dezvoltarea creativităţii  Materiale informative pentru mass-

 Informarea privind resursele de media

consiliere – cabinete şcolare, cabinete  Cercetare în domeniul consilierii

de consiliere privind cariera, organizaţii  Elaborează metode de evaluare

non-guvernamentale valide, standardizate şi etalonate

● Sumar

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenţii

care impun o pregătire profesională de specialitate. Consilierea psihologică şi
educaţională integrează perspectiva umanistă dezvoltată de Carl Rogers (1961) unde
problemele psihice nu mai sunt văzute în mod obligatoriu în termenii de tulburare şi
deficienţă, ci în parametrii nevoii de autocunoaştere, de întărire a Eului,de dezvoltare
personală şi de adaptare. Consilierea educaţională poate fi definită ca o relaţie interumană
de asistenţă şi suport dintre persoana specializată în psihologia şi consilierea educaţională
(profesor) şi grupul de elevi în scopul dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor
problematice şi de criză. Consilierea educaţională se diferenţiază de cea psihologică
prin: locaţia unde sunt realizate, persoanele care le coordonează, grupul ţintă căruia îi
este adresată consilierea, obiectivele ţintite şi tematică.
1. Bibliografie:

1. Băban, A. (2001). Consiliere educaţională – ghid metodologic pentru

orele de dirigenţie şi consiliere. Ed. Psinet, Cluj-Napoca, cap I.
2. Dumitru, I. Al, (2008), Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii
practice. Ed. Polirom, Iași.
 3. Goleman, D. (2001). Inteligenţa emoţională. Ed. Curtea Veche, Bucureşti, John
Wiley & Sons Inc., NY.
4. Lemeni, G., Miclea, M., (coord.) (2004): Consiliere şi Orientare-ghid
de educaţie pentru carieră. Editura ASCR, Cluj-Napoca, cap. I.
5. Herman, I. (2021), Consiliere educațională, Suport de curs,
Specializarea PIPP, Centrul pentru Învățământ la Distanță, Alba-Iulia.