Bistrița, De nu venea adâncă

De George Coșbuc Din ceruri noaptea rece,

Pe Bistriţa, cântând Şi-acum aş fi acolo

O tânără fecioară, Privind în urma ei!

În vânt având vestmântul

Şi-n păr vuindu-i vântul,

Cu pluta ei uşoară

Trecea-n amurgul zilei —

Pe Bistriţa cântând.

Închise între stânci

Sălbaticele ape

Gemeau ca-n agonie

Albastre de mânie,

Izbindu-se să scape

Cu vuiet şi cu vaiet —

Închise între stânci.

La cârma plutei sta

Copila zâmbitoare:

Mireasă-i astă fată

Cu moartea cununată

Şi-n stingerea de soare

Părea un chip din basmuri —

La cârma plutei sta!

Privind în urma ei,

Vedeam cum dânsa trece

Râzând pe lângă stâncă —