Igor Biliț

SOLDATUL RUS

Traducere de Raluca Rădulescu

București, aprilie 2022
O bucătărie. Noapte. O femeie însărcinată intră în bucătărie, lumina
rămâne stinsă. Un soldat rus se așază la masă.

FEMEIA: Ce dracuʼ?! Tu ești?

S.R: Păi, cinʼ dracuʼ să fie?
FEMEIA: Ce faci?
S.R: Ce pula mea crezi că fac?! N-aprinde lumina, eu nu sunt aici.
FEMEIA: Cum adică? Și unde ești?
S.R: Zac lângă Cernigov, băga-mi-aș. Târfă-nmpuțită!
FEMEIA: Și ce mama dracului ar trebui să fac eu? O să nasc în curând,
jigodie!
S.R: Și ce mă-ntrebi pe mine, io nu-s aici, băgami-aș. De unde, pula mea să
știu io ce e de făcut?
FEMEIA: Și de ce-ai venit?
S.R: Dracuʼ știe, poate ca să-mi iau la revedere.
FEMEIA: Vrei ce de mâncare? De băut?
S.R: Unde dracuʼ să beau, dacă nu sunt aici?!
FEMEIA: А.
S.R: Numaʼ nu plânge.

Femeia plânge.

FEMEIA: A, la dracuʼ!

Femeia plânge.

S.R: Nu plânge, că te pocnesc de nu te vezi.

FEMEIA: Nu plâng.

Femeia se oprește din plâns.

S.R: Ce se-ntâmplă?
FEMEIA: Nu e niciun urmă de zahăr.
S.R: Ce căcat!
FEMEIA: Deci te-au prins banderiții?
S.R: Cine dracuʼ altcineva?!
FEMEIA: Jigodiile. Și cum arată? Povestește-mi.
S.R: Eram în tanc, n-am văzut.
FEMEIA: Și-atunci cum o să ne dăm seama când o să vină după noi? Cum o
să-i recunoaștem, cum arată?
S.R: Și eu am vrut să văd. Dar io nu-s aici.
FEMEIA: Bine, bine, dacă nu ești, nu ești. Nu mai repeta într-una. Nu ești și
gata.

Tăcere.

FIUL: Tată, tu ești?

FEMEIA: Du-te dracului de aici, nu e tac-tu.
S.R: N-ai voie să vorbești așa, e o expresie interzisă. Ți-ai făcut temele?
FEMEIA: Daʼ e abia la grădiniță.
S.R: A, futu-i, am uitat. Du-te și te culcă. Altfel scot cureaua.
FIUL: Tată, tu ești la război?
S.R: Ce dracuʼ tâmpenii vorbești acolo?
FEMEIA: Te pun la colț. N-ai voie să vorbești așa.
S.R: Uite ce-ai crescut, băga-mi-aș!
FEMEIA: Și tu unde erai, jigodie?
S.R: Îmi apăram patria, ai auzit de cuvântul ăsta?

Tăcere.

S.R: Păcat că nu pot să beau. Măcar sărbătoream și noi Ziua Apărătorilor

Patriei, de 23 februarie. Și pentru asta mulțumesc.
FEMEIA: Daʼ eu pot.
S.R: Tu o să naști.
FEMEIA: Mi se rupe!
S.R: Și maică-mea a băut, și vezi că n-a ieșit nimic bun. Tata ce face?

Femeia bea.

FEMEIA: Trăiește, jigodia, nu mai moare, dar acum e bine, o să trăim din
pensia lui. Și o să-mi dea bani pentru tine?
S.R: Așa ar trebui, să te duci să ceri la unitate.
 Femeia bea din nou. Sună la ușă.

FEMEIA: Cine să fie la miezul nopții?

S.R: Probabil c-au venit după mine, dar nu aprinde lumina.

Femeia deschide ușa.

SECURISTUL FSB: E deja aici?

FEMEIA: Stă în bucătărie. Nu bea.
SECURISTUL FSB: Dar știți că nu e.
FEMEIA: Știu, și ce?
SECURISTUL FSB: Ce dracuʼ aveați în cap? Semnați aici.
FEMEIA: N-o să semnez nimic. Când o să-mi dea banii de compensație
pentru el, atunci o să semnez.
S.R: Nu-i răspunde, te aruncă în pârnaie.
SECURISTUL FSB: Tu nu ești aici. Și nu existați. Ce bani, ce compensație?
O FEMEIA: Am un copil mic, îl mai am în grijă și pe bunicul, o să nasc în
curând.
SECURISTUL FSB: Oricum nu existați.
O FEMEIA: Dar eu cine sunt?
SECURISTUL FSB: Nimeni.

Au dispărut.