CAMERE SUPRAVEGHERE IP

Acronimul “IP” înseamnă “Internet Protocol” si face referire la modul de funcţionare al

acestor camere, bazat pe principii pe care le întâlnim de obicei în structura internetului.

Cum funcţionează o cameră IP faţă de o cameră analog 

Într-un sistem de supraveghere cu camere analog, camerele captează informaţia, o
transformă într-un semnal analog şi trimit acea informaţie brută, neutilizabilă, către un DVR,
care face transformarea finală într-o imagine digitală, pe care o putem afişa pe un monitor sau
telefon.
O cameră IP funcţionează altfel. Camera IP captează şi ea informaţia , dar conversia pe
care o face camera este direct cea finală, în format final digital, gata să fie utilizat. Acest mod
diferit de funcţionare implică o complexitate mult mai mare a camerelor IP, dar şi o eficienţă
sporită în obţinerea imaginilor mult mai apropiate de cele reale.
Camera analog trimite semnalul într-un singur sens, fără control cu posibilitatea ca acel
semnal să sufere interferenţe. Camera IP, datorită modului digital de funcţionare, numerotează şi
etichetează fiecare pachet de informaţie, iar acolo unde un pachet se pierde datorită
interferenţelor, retransmite acel pachet pentru obţinerea imaginii perfecte. Semnalul digital este
transmis prin reţea locală şi internet, pe fir sau wireless, către orice destinaţie dorim (unitate de
stocare, telefonul clientului, tabletă, calculator, etc).
O camera IP este, în esenţă, un echipament de reţea. Are port de reţea şi se conectează la
o reţea.
Ca orice alt dispozitiv de reţea, sunt necesare câteva setări pentru ca totul să funcţioneze
corespunzător.
Aceste setări se fac folosind un laptop sau calculator şi implică accesarea directă a
camerei din acel calculator pentru setările menţionate.
Camerele IP pot funcţiona în orice locaţie şi fără internet, exact ca şi camerele analog cu
DVR. Conexiunea la internet este necesară doar dacă se doreste monitorizarea sistemului de
supraveghere (IP sau analog) de la distanţă prin telefon, tabletă, etc.

Alimentarea camerelor IP 

Alimentarea camerelor se poate face în 2 moduri.
Fie varianta clasică, valabilă pentru orice cameră de supraveghere, anume alimentarea cu
12V din sursă sau alimentator, fie prin tehnologia PoE (Power over Ethernet), care permite
alimentarea camerelor IP prin cablul de date.
PoE este o functie opţională şi nu toate camerele suportă PoE din fabrică.

Tipuri de camere IP  
Camerele IP se împart în mai multe categorii :
Camere IP de interior şi de exterior.
Camere IP cu fir sau fără fir (wireless).
Camere IP cu înregistrare interna (pe card SD), cu înregistrare pe unitate specială de înregistrare
(NVR), camere cu înregistrare pe server/PC/laptop şi camere cu înregistrare prin toate
posibilităţile de mai sus.

Stocarea înregistrarilor camerelor IP

Pentru stocarea şi accesarea imaginilor de la camerele IP există mai multe variante :
- pe un calculator sau laptop folosind soft-ul (în general gratuit) de la producător.
- un server de retea NAS.
- în interiorul camerei pe card SD (doar dacă avem o cameră cu această facilitate).
- cea mai bună soluţie pentru stocare rămane NVR-ul. Un NVR este un echipament gândit
şi construit special pentru funcţionare oferi eficienţa, organizare şi fiabilitate pentru
stocarea şi accesarea informaţiilor video.

Avantajele camerelor IP
- Calitatea imaginii finale
- Multiple setări individuale per camera : setări de imagine, de reţea, de detecţie mişcare, de
stocare internă la cameră, de optimizare a modului de noapte în funcţie de condiţiile de lumină
din zona respectivă, etc.
- Camerele IP pot avea şi parte audio integrate : transmisia semnalului audio se face pe acelaşi
cablu cu semnalul video, prin protocol de retea.
- Datorită senzorilor de imagine de dimensiuni mai mari aveţi un unghi de deschidere mult mai
mare faţă de camere analogice, deci se acoperă o suprafaţă mai mare cu o singură cameră.

Dezavantajele camerelor IP
- Preţul mai ridicat faţă de camerele analogice.
- Întarzieri de transmisie : datorită principiilor de funcţionare IP, bazate pe protocoale de reţea,
pot apărea întarzieri de transmisie de la camere până la dispozitivul de monitorizare, uneori chiar
şi de 1-2 secunde (în termeni retelistici această întarziere se numeşte “lag”).
- Configurarea aparaturii IP şi punerea ei în funcţiune este mai complexă.