DVR - Înregistrator video digital (Digital Video Recorder)

şi
NVR - Înregistrator video de reţea (Network Video Recorder)

DVR - Înregistrator video digital (Digital Video Recorder)

Un DVR (Digital Video Recorder) este o unitate de înregistrare destinată camerelor de
supraveghere analog.
Deci, la un DVR se conectează camere de supraveghere analog folosind cablu coaxial (cu
mufă bnc) sau cablu UTP (cu video-balun).
În ultimii ani, DVR-urile au început să se “joace” şi cu funcţiile unui NVR.
Deja aproape toate DVR-urile moderne suportă simultan conexiuni cu camere analog şi
camere IP. Aceste DVR-uri se numesc DVR-uri hibride (sau HVR-uri - Hybrid Video Recorder).
Un DVR hibrid permite conectarea fizică directă de camere analog pe intrările video din spatele
DVR-ului şi, indirect, adăugarea de camere IP prin reţea, folosind singurul port de reţea
disponibil. Camerele IP pe care un DVR le suportă nu se conectează fizic la DVR, ci mai întâi se
conectează fizic undeva în reţeaua locală (la router sau la un switch). Pentru ca DVR-ul este şi el
conectat la retea prin acelasi router sau switch, acesta va primi imaginile de la camerele IP prin
portul de reţea.
Un DVR poate fi de 2 tipuri. Putem găsi DVR-uri cu PoC sau DVR-uri simple, fără PoC.
PoC (Power Over Coaxial) este o tehnologie care permite alimentarea camerelor de supraveghere
analog prin acelasi cablu coaxial/UTP prin care se transmit şi imaginile.
Diferente vizuale între un DVR cu PoC şi un DVR fără PoC nu există. Totul este sub
carcasă, deci trebuie acordată atenţie la specificaţiile DVR-ului înainte de achiziţie.

NVR - Înregistrator video de reţea (Network Video Recorder)

Un NVR (Network Video Recorder) este o unitate de înregistrare construită special
pentru a stoca şi gestiona înregistrări de la camere IP.
Camerele IP sunt camere de supraveghere care se conectează folosind mufe de reţea RJ-
45 şi cablu de internet (UTP sau FTP).
 Un NVR are ca scop gestionarea (afişarea, stocarea, decodarea) imaginilor video pe care
le primeşte de la camere IP. Un NVR nu funcţionează cu camere analog.
Dacă găsiţi o unitate de înregistrare care suportă ambele tipuri de camere (IP şi analog),
acea unitate nu este un NVR, ci este un HVR (DVR hibrid).
Un NVR poate fi de 2 tipuri.
Putem găsi NVR-uri cu PoE şi putem găsi NVR-uri simple, fără PoE.
PoE (Power over Ethernet) este o tehnologie care permite alimentarea camerelor de
supraveghere IP prin acelaşi cablu UTP prin care se transmit şi imaginile.
 Un NVR cu PoE arată ca în fotografia de mai jos.

În spatele NVR-ului vedem mai multe porturi de reţea.

La acele porturi de reţea se conectează camere de supraveghere IP (care obligatoriu au şi
ele PoE).
Acele porturi pot fi în număr de 4, 8, 16 sau 32 şi împreună poartă numele de “switch
PoE integrat în NVR”.
Prin acele porturi de reţea, simultan, NVR-ul va alimenta camerele de supraveghere şi va
primi şi informaţia video de la acestea.
Se observă ca NVR-ul are şi un port de reţea separat de switch-ul PoE. Acel port este un
port standard de reţea, fără PoE, al carui scop este conectarea NVR-ului la un router pentru a
putea fi accesat prin internet.
În cazul unui NVR cu PoE, infrastructura sistemului de supraveghere arată aşa: camerele
IP se conectează direct la switch-ul PoE din spatele NVR-ului; NVR-ul se conectează la router
prin portul separat de reţea.
 Un NVR fără PoE arată ca în fotografia de mai jos.

În spatele NVR-ului fără PoE nu avem “aglomeraţia” de porturi de reţea pe care o vedem
în spatele NVR-ului cu PoE.
Un NVR fara PoE are un singur port de reţea (uneori 2 porturi), prin care se face toată
comunicarea NVR-ului.
Atât camerele IP, cât şi legatura NVR-ului cu internetul se face folosind acest unic port.
 În cazul unui NVR fără PoE, infrastructura sistemului de supraveghere arată astfel:
camerele IP se conectează la un switch intermediar din locaţie; switch-ul acela se conectează la
router; NVR-ul se conectează la switch sau la router.
Astfel, camerele si NVR-ul comunică perfect folosind adresele IP interne.

Asemănări între un DVR si un NVR

Pe lângă faptul că ambele tipuri de unităţi se ocupă cu stocarea şi gestionarea de
înregistrări video, iată restul de asemanari:
Ambele unităţi folosesc HDD-uri montate în interiorul carcasei pentru a stoca înregistrări.
Mai nou, atât DVR-urile, cât şi NVR-urile oferă posibilitatea stocării imaginilor obţinute prin
detecţie mişcare “in cloud”. Prin “cloud” se înţelege fie un server FTP, fie un cont tip Dropbox.
Ambele unităţi au o rezoluţie maximă suportată în ce priveşte camerele de supraveghere.
În specificaţiile fiecarei unităti se va gasi rezoluţia maximă pentru fiecare canal pe care unitatea
respectivă o suportă.
De exemplu : Un DVR de maxim 5 megapixeli va putea gestiona camere analog de până la 5
megapixeli inclusiv. Un NVR de maxim 8 megapixeli va putea gestiona camere IP de până la 8
megapixeli inclusiv. Nu se va putea conecta la un DVR de 5 megapixeli camere analog de 8
megapixeli. Nu se va putea conecta la un NVR de 8 megapixeli camere IP de 12 megapixeli
(decât dacă se coboară rezoluţia).
Ambele unităţi se conectează la internet identic. În ce priveste accesul prin internet, un
sistem cu camere IP şi un sistem cu camere analog se configurează folosind aceeaşi paşi şi se
utilizează la fel de către client. Inclusiv aplicaţia pe care un producător o oferă clienţilor pentru
accesul prin internet este aceeaşi pentru DVR şi NVR.
Ambele unităţi au un număr maxim de canale. Un NVR are un număr maxim de canale
IP. Indiferent dacă este un NVR cu PoE sau fără PoE, orice NVR suporta un număr maxim de
camere, care nu poate fi depăşit. De exemplu : Un NVR de 8 canale fără PoE suportă maxim 8
camere IP şi nimic în plus. Un NVR cu 8 canale PoE suportă maxim 8 camere IP, cu sau fără
PoE, dar nimic peste 8 camere. Dacă un DVR suportă 4 camere analog şi 2 camere IP, atunci atât
se va putea conecta maxim la acel DVR: 4 camere analog şi 2 camere IP.
Ambele unităţi sunt dotate cu ieşiri video locale pentru conectare de televizoare şi
monitoare prin VGA sau HDMI.
Ambele unităţi pot fi dotate cu diverse alte facilităţi de tip: intrări/ieşiri alarmă, intrări
audio RCA. Totul depinde de modelul ales.

Diferenţe între DVR şi NVR

Un DVR “munceşte” ceva mai mult decât un NVR.
 Un DVR primeşte semnalul brut de la camerele analog şi transformă acel semnal din
analog în digital.
Semnalul digital obţinut este folosit în 2 direcţii simultane.
Prima direcţie : este afişat pe monitor, pe televizor, transmis prin internet către telefonul
clientului, etc. 
A doua direcţie : este comprimat folosind o codare internă (H.264, H.265) şi stocat pe
HDD-ul intern DVR-ului. Rolul compresiei este de a optimiza spaţiul de stocare pe HDD. Atunci
când clientul are nevoie de înregistrări, DVR-ul caută în tabela unde a indexat înregistrările,
extrage informaţia comprimată şi o decodează pentru a fi oferită clientului pe monitor, televizor,
internet, etc.
Un NVR “munceşte” mai puţin decât un DVR.
Un NVR nu transformă semnalul video primit de la camere şi nici nu comprimă
semnalul. Camerele IP trimit deja informaţia în format digital, deja comprimat. NVR-ul doar
stochează şi indexează informaţia şi, atunci când clientul are nevoie, extrage înregistrările dorite
şi le decodează pentru a putea fi oferite clientului pe monitor, televizor, internet.
Un NVR nu are “fps-uri” de stocare. Un DVR are. Pentru că DVR-ul este cel care
transformă semnalul din analog în digital este şi responsabil de cadrele pe secundă obţinute după
acea transformare. Din acest motiv, în specificaţiile DVR-ului găsim menţionate numărul de
cadre pe secundă la care DVR-ul poate procesa diverse rezoluţii. Contrar DVR-ului, un NVR
primeste semnalul deja procesat de la camere şi va folosi rezoluţia şi cadrele pe secundă pe care
camera le foloseşte.