Circulația în lumea vie

Circulația reprezintă procesul de deplasare a unor lichide (sânge, limfă, sevă

brută/elaborată) pentru a transporta spre celule substanțe nutritive și oxigen și dinspre celule
substanțe de excreție și dioxid de carbon.

Circulația la plante: este procesul de deplasare a sevei brute prin vasele lemnoase,
așcendent de la rădăcină spre frunze unde prin fotosinteză va fi transformată în sevă
elaborată care prin vasele liberiene va fi transportată descendent spre tot corpul plantei
pentru a hrăni toate celulele.

Absorbția sevei brute: este realizată de rădăcină prin perișorii absorbanți și celulele de
pasaj. Perișorul absorbant este o celulă care absoarbe din sol săruri minerale activ prin
pompe ionice, iar sărurile minerale atrag după ele apa care intră pasiv prin osmoză.

Circulația sevei brute: se realizează prin două mecanisme:

1.Forța de sucțiune a frunzelor (absorbție pasivă) – rădăcina nu participă ci doar
frunzele care pierzând apă prin transpirație o absorb apoi din vasele lemnoase; are loc vara
când este cald și planta transpiră.
2.Presiunea radiculară (absorbție activă) – rădăcina absoarbe apă din sol și o
“pompează” prin vasele lemnoase până la frunze; are loc primavară când este mai frig și când
nu sunt frunze.
Exemplu: vița-de-vie

Circulația sevei elaborate: are loc de la frunze sau din organele de depozitare spre tot
corpul plantei prin vasele liberiene. Deoarece substanțele organice din organele de
depozitare au moleculă mare, trebuie produse întâi enzime care să le descompună în
molecule mici cum ar fi glucoza.