Povestea 1

Sunt o persoană care încă din copilărie a fost nevoită să mă descurc

singură. Tatăl meu a murit când aveam 6 ani și a trebuit să am grijă de frații
mei când mama era la muncă. La 12 ani am plecat de-acasă să lucrez la o
fermă, apoi de-a lungul timpului am fost soldat în Cuba (pentru 6 luni),
pompier, vatman, am reuşit să studiez Dreptul la distanță, corespondenţei şi
am practicat cele învăţate în vânzarea asigurărilor. Apoi, la 40 de ani, am
început să vând pui prăjit – după o rețetă propie - într-o benzinărie, după un
timp am cumpărat un motel și am început să-mi vând puiul în restaurantul
motelului. Eram foarte căutat, însă după ce s-a construit o autostrada în
dreptul motelului meu și vânzările nu mergeau bine deloc. M-am hotărât să
plec în lume să-mi vând rețeta mea specială de pui, însă am fost respins de
1009 ori.
 Povestea 2

M-am născut cu sindromul Tetra-Amelia, o afecțiune rară,

caracterizată prin absența membrelor (fără mâini și fără picioare), căreia
bebelușii, astfel născuți, nici nu-i prea supraviețuiesc. Copilaria mi-a fost
marcată de rautățile colegilor, de neputința de a-mi face prieteni si de
ignoranța oamenilor din jur, care mi se adresau mereu ca unui copil retardat.
La 10 ani, am decis că nu-mi mai suport viața și am încercat să mă sinucid,
dupa ce îmi făcusem o listă cu toate lucrurile pe care nu le voi putea face în
viață si de care nu mă voi putea bucura vreodată, din cauza handicapului meu.

2
 Povestea 3

M-am născut într-o familie numeroasă și săracă, am fost nevoit să

livreze zilnic un număr considerabil de ziare pentru a-mi ajuta familia. Toți
banii strânși de mine erau luați de către tatăl meu. Am muncit foarte mult la
vița mea. La 19 ani am deschis o companie, dar aceasta a dat faliment în scurt
timp. Apoi mi-am deschis un studio de creație, însă am muncit 5 ani fără a
avea vreun profit. Apoi, am realizat ceva de success, dar colegii mei mi-au
furat ideea și și-au însușit-o. Am rămas devastat, fără locuință, cu puțini bani
pentru a mă întreține.

3
 Povestea 4

M-am născut într-o familie cu 5 frați, una dintre primele învățături

primite de la tatăl meu a fost să munceasc din greu și să nu mă las tentat de
viața de pe stradă, iar mama m-a învățat să cos, să facă curat și să-mi spăl
singur rufele. Mi-a plăcut să fac sport de mic și mă antrenam mereu. Însă
oricât de mult m-am antrenat nu am fost ales în echipa liceului, am reușit
abia anul următor. Mai târziu am fost selecționat în cea mai slabă echipă din
campionat, iar apoi mi-am rupt piciorul și a trebuit să stau pe tușă 64 de
meciuri.