Viata Mea Viata Unui Jucator

Viața mea, viața unui jucător
M-am născut în nouă septembrie 1995, în

orașul Satu Mare, din județul Satu Mare și am
copilărit în orașul Carei.
Am avut o copilărie plină de libertate cam

toată viața, la început. Am fost un copil
hiperactiv, cu păr lung, negru, urechi mari, față
rotundă. Timp de șase ani am fost crescut de
părinții mei. Îmi aduc aminte din ce îmi povestea
bunica, că eu când aveam vreo trei săptămâni
sau o lună, dormeam în pătuț cu primul nostru
câine. Era un Cocker Spaniel1, iar de atunci știu
că iubeam și iubesc și în momentul de față foarte
mult animalele. Știu că aveam o rață, un puiuț
nou-născut, de care aveam foarte mare grijă, așa
cum știam la vârsta aceea. Bunicii creșteau
animale la casă: porci, gâște, pui... Când rățușca,
gâscuța a început să fie bolnavă, nu știu din ce
cauză, probabil la cât de mare grijă am avut de
ea, vă dați seama, a murit... și știu că o duceam
cu bicicleta, o legam efectiv de bicicletă și
mergeam prin oraș cu ea și vă dați seama că cine
mă vedea ce zicea...
1
Rasă de câine - https://g.co/kgs/PHJ15N
1
Într-o zi, după moartea cocker-ului... nu

știu, cred că aveam în jur de cinci ani. Bunica,
cum iubea și ea animalele foarte tare, a adoptat
de pe stradă un maidanez. A crescut cu noi în
curte o vreme, dar știu că într-o zi stăteam afară
cu mama și cu câinele respectiv, iar mama ne-a
dat câte o bomboană, lui și mie. El a înghițit-o,
eu nu apucasem să o termin și câinele, de foame,
cred, nu știu, a sărit pe mine să îmi ia bomboana
din gură și m-a mușcat de mână, de degetul
mare, stângul, ca să fiu specific și era să îmi
smulgă degetul și m-a zgâriat pe piept. Știu că
atunci mama m-a luat repede de acolo, iar
câinele a mușcat-o și pe ea. M-a dus repede la
baie să mă spele și plângeam în hohote, și l-a
sunat pe tata să vină să mă ducă la spital pentru
injecție.
Atunci câinele, simțindu-se vinovat, s-a ascuns

sub chestia aceea de porci, unde se ține
mâncarea pentru ei, iar atunci tatăl meu a venit
cu un baros sau ceva asemănător și a vrut să îl
alunge, dar, din câte am auzit, știu că, câinele a
fost împușcat de nașul meu de botez, unchiul
2
meu de fap, și eram foarte trist fiindcă iubeam

animalele, după cum ziceam, dar viața mea a
început să fie bună din momentul în care bunica
a cumpărat un pui de Ciobănesc German2 și am
avut grijă împreuna cu familia de cățeluș. Era
femelă, un puiuț mic cât o palmă. I-am dat de
mâncare cu biberonul, am crescut frumos
împreună. Era cel mai frumos câine, negru tot.
Noi mai aveam încă unul, nu știu exact de când,
nu cred că era de rasă, dar era frumos. Era băiat,
dar, din păcate, la bătrânețe a murit de cancer la
testicule, iar bunicul l-a adormit de milă. Totul a
fost minunat alături de cățelușa noastră cea nouă,
căreia i-am dat numele de BETI, de la Beti cea
urâtă, dar nu era deloc urâtă.
După aceea a avut loc un divorț și am

ajuns să fiu crescut de bunicii mei, părinții
mamei mele... Bunicii mei erau ingineri
agronomi.
2
Rasă de caine - https://g.co/kgs/fqeEcH
3
Bunicul era de multe ori tot plecat... ca inginer

agronom se mergea dis-de-dimineață pe câmp.
Avea firma lui și oamenii lui, era șef de C.A.P.3
Îmi aduc aminte cum venea acasă seara și mă
pupa, mă îmbrățișa. Era și este omul cel care m-
a învățat bunele maniere, cel care m-a învățat
cum se ține furculița și cuțitul în mână, cum se
dă noroc, cine întinde primul mâna, omul care a
renunțat la multe... După nașterea mea, la trei
săptămâni, a avut o moară de cereale care s-a ars
și nu prea mai aveam bani. Cum el era sprijinul
familiei, a renunțat la fumat, a vândut tractoare,
mașini, doar că să îmi cumpere pampers și lapte
praf. Mama nu avea salariu mare să mă întrețină.
Bunica era profesoară la universitate și la liceu.

Este și în momentul de față la liceul Agro din
Carei, dar nu mai este ce a fost. A renunțat să
predea la universitate deoarece s-a desființat
secția din orașul Carei și mai exista doar în
Oradea, județul Bihor și nu i se merita să facă
naveta o sută de kilometri zilnic. Era și este o
femeie cu un suflet foarte mare, dar cum era
3
Cooperativă Agricolă de Producție -
https://ro.wikipedia.org/wiki/Colectivizarea_în_România
4
profesoară avea și pretenții de la mine, legat de

învățătură, de școală, de felul cum ies în
societate. Mă mai certa ea din când în când,
fiindcă nu reușeam să învăț o poezie sau ceva.
Na, nu am fost eu bun la învățătură, dar am știut
să mă descurc.
Tata a plecat în Portugalia, din câte știu eu,

pentru vreo patru ani și a venit acasă cu o altă
femeie. De atunci a încercat să reintre în viața
mea cu respectiva, dar eu eram un copil, vă dați
seama că am acceptat orice din exterior, dar eu
ce nu știam e că tata era dependent de alcool. Nu
știam pentru că nu mi-a spus nimeni... Bine, știu,
eram un copil, dar chestia cu alcoolul m-a
derutat și nu știam când era treaz sau când era
băut. Eu, neștiind lucrul acela, cănd mă chema în
oraș eu stăteam și doar îl ascultam. Efectiv îi
ascultam frustrările legate de familia mamei
mele. După divorț... tata mă întreba de ce mama
este cu bărbatul respectiv, de ce nu vreau să mă
mut la el, etc...
5
Mama mea a plecat în orașul Valea lui Mihai cu

altcineva, iar eu am început să am sentimetul de
gelozie pentru prima oară în viața mea.
Mergând în fiecare weekend acolo, am văzut că

bărbatul cu care este mama mea era un om
extraordinar de bun la suflet, m-a integrat foarte
repede în familia lui, m-a iubit ca pe propriul lui
copil. El mai avea un baiat cu trei ani mai mic
decât mine, am început să socializăm și m-am
înțeles bine cu el, am început să îl simt ca pe un
frate și asta a rămas și în ziua de azi, fratele meu
mai mic, „Oviți4”. Mama, fiind cu probleme de
la divorț, îi era frică mereu și îi este și în ziua de
azi că nu o să îi accept în viața mea, dar ea nu
știe că ei deja aparțin de mult în viața mea și că
i-am acceptat așa cum sunt: cu bune, cu rele, o
altă familie.
Oviți, când era mic, era un neastâmpărat. A

acceptat-o mai târziu pe mama mea în viața lui.
El, săracul, și-a pierdut mama când era foarte
mic, nu știu exact la ce vârsta. Mama mea a
devenit și mama lui, iar asta mă bucura foarte
4
Porecla fratelui meu, de la Ovidiu
6
tare, deoarece aveam un frate. Pot să spun că am

crescut aproape împreună, adică în fiecare
weekend ne vedeam, ne jucam împreună, ieșeam
împreună.
În orașul Valea lui Mihai stăteam la intrare în

oraș, iar acolo era un restaurant în partea stângă,
care era a lor. Acolo aveau o casă cu o curte
mare, unde ne mai jucam de-a soldații, ne
dădeam cu bicicletele, ne mai și băteam, dar ne
și distram.
La vârsta de cinci ani bunicii m-au trimis la

karate. A fost frumos acolo, am învățat ce
înseamnă să ai reguli, responsabilitate. Am fost
sportiv de performanță în domeniul acesta. Am
mai încercat și fotbal, dar nu mi-a plăcut. Am
rămas la karate timp de cinci ani, dar, crescând
cu bunicii, am avut mai mereu libertate, asta
nefiind o problemă până la vârsta de șase ani,
când mi-au cumpărat primul meu calculator. Pe
vremea aceea era scump, dar își făcea treaba,
„vorba aia”, iar de atunci am început să renunț
ușor, ușor la viața reală și am ales să petrec din
ce în ce mai mult timp pe calculator și să învăț
7
ce înseamnă „viața virtuală”. Era ceea ce îmi

lipsea, o apropiere părintească, care, cum
spuneam, îmi lipsea. Am fost și dat afară de la
karate la vârsta de zece ani, din cauză că nu
știam ce e aia activitate virtuală sau reală. Eu,
luptând acolo în competiție, ca să cresc în grad,
i-am spart nasul adversarului meu și am fost dat
afară, eu crezând că sunt într-un joc...
Prima mea zi de școală, la vârsta de șapte

ani, a fost una interesantă. Am cunoscut oameni
frumoși și un fel de frate. Îl chema Leo și am
fost așa de apropiați, că de fiecare dată când ne
revedeam, săream unul la altul în brațe, dar nu
puteam să fac diferența de atunci, dintre care
viață este mai bună: cea reală sau cea virtuală?
Am ales viața virtuală... Mergeam la școală

numai pentru faptul că știam că după ce se
termină orele, ajung acasă înapoi la prietenul
meu, calculatorul.
8
Într-o zi, după ore, nu îmi mai aduc

aminte ce vârstă aveam: opt, nouă, zece ani, cam
așa, am descoperit un joc, cred că toată lumea îl
cunoaște, cei de vârsta mea sau mai în vârstă:
„Mario5” . Îmi aduc aminte că mă jucam foarte
mult acel joc și îmi dezvoltam reflexele și
concentrarea. Mă jucam efectiv toată ziua după
ce ajungeam acasă de la ore. De atunci a început
prima dată când, creierul meu începea să se
reprogrameze și nu mai percepeam ce e aceea
viață reală sau ce e aceea viață virtuală și le
confundam, ca să zic așa. Am continuat tot așa,
petreceam din ce în ce mai mult timp pe
calculator și începusem să descopăr cât mai
multe jocuri. Mă ridicam de la calculator doar în
momentul în care îmi era foame sau sete. Mă
duceam la bunica, îi ceream ceva de mancare,
dar nu prea mâncam împreuna cu ei, căci eram
prea ocupat cu calculatorul și cu viața mea
virtuală. Îmi plăcea mai mult viața asta nou
descoperită, unde se petrecea doar exact ce
voiam eu, pentru a-mi astupa golurile lăsate în
urma divorțului și lipsei de responsabilitate pe
5
Joc pe calculator din 1981- https://en.wikipedia.org/wiki/Mario
9
care ți-o oferă orice părinte, dar nu ți-o oferă

bunicii.. Bunicii îți oferă doar iubire și te învață
ce să faci în viață, dar nu îți oferă
responsabilitate, esențialul unei vieți normale.
Uneori am avut și zile frumoase în viața reală,
spre exemplu, în școala generală.
Am întâlnit doi băieții foarte de treabă, pe nume

Viktor și Șerban. Am copilărit cot la cot,
mergeam la ziua fiecăruia, mâncam, mai beam
câte o șampanie de copii, râdeam, dansam, ne
jucam și nu, nu ne jucam pe calculator, ci în
viața reală.
Asta a fost prima mea activitate reală de după

întalnirea cu calculatorul, mă simțeam
extraordinar de bine și uitasem o perioadă ce e
aceea viață virtuală, dar am revenit la ea și am
continuat așa.
După ce am ajuns în posesia

calculatorului, din nou, am descoperit un joc pe
nume “World of Warcraft6”, iar de atunci viața
mea a început să se schimbe din nou în negativ,
6
Un joc pe calculator - https://g.co/kgs/GcqhMx
10
după ce l-am cunoscut pe un baiat italian din

vecini, care mi-a arătat jocul acesta, partea
proastă fiind că jocul trebuia plătit lunar și anual.
Am ajuns să fur foarte mulți bani de pe cardul
mamei mele, doar ca să pot să mă joc și eu.
Am ajuns să ne jucăm și mai mulți, am găsit și

alți prieteni, mergeam în campionate online, iar
partea bună era că am ajuns toți pe locul
cincizeci din Europa. Partea bună era din punctul
meu de vedere, pentru că am ajuns să folosesc
din ce în ce mai mulți bani de pe cardul mamei
mele, timp de trei ani, încât îl golisem. Am ajuns
să îi fac un minus pe card de treisute de milioane
de lei vechi. Mama, din ziua aceea, când a aflat,
a închis cardul și nu a mai vorbit cu mine o
perioadă mai lungă, dar m-a iertat.
Am continuat să mă joc orice joc gratuit pe care-

l găseam de jucat, din ce în ce mai mult, nu mai
mergeam nici să mănânc la bunica, ci îmi
cumpăram mâncare „junk food7” și începusem să
7
se referă, de obicei, la alimentele cu valoare nutritivă mică,
care sunt bogate în calorii, grăsimi, zahăr, sare sau cafeina și
poate include cerealele pentru micul dejun, bomboane,
chipsuri, prăjituri, cartofi prăjiți, gumă, hamburgeri, hotdog,
11
mă îngraș. Sport nu făceam, dar, totuși,

practicasem un sport, și anume cel de pe
calculator, din lumea virtuală.
La împlinirea vârstei de paisprezece ani

am ajuns să cântăresc o sută douăzeci și cinci de
kilograme, ajunsesem să mănânc doar mâncare
proastă și beam patru litri de coca cola zilnic și
trei cafele pentru a rezista cât mai mult în fața
calculatorului. Aveam părul lung, negru, uns,
purtam doar haine negre, eram neîngrijit. Îmi
plăcea să ascult muzică, pe de altă parte, dar
muzică ROCK, o muzică foarte gălăgioasă.
La vârsta aceea am cunoscut cinci baieți

foarte buni, care erau, de asemenea, jucători ca
mine și ne jucam zilnic, mergeam unul la altul
doar ca să ne jucăm, dar nu mint, mai și ieșeam
la o pizza sau ceva. Am ajuns o perioadă în care
ieșeam mai mult decât mă jucam. Mi-am creat
propria mea gașcă, eu fiind liderul, împreună cu
înca trei baieți, care nu erau jucători, dar erau
tineri ca mine și ieșeam peste tot și ne prosteam,
înghețată, sucuri și multe dulciuri.
12
ieșeam în cluburi, la fete, la băut, peste tot unde

era distracție.
Îmi aduc aminte când am fost o dată la zilele

orașului și eram toți acolo mai puțin un băiat și
tot îl sunam și nu ne raspunde și la deodată am
dat de el prin piața pe acolo. Nu era nimei, era
pustiu, mai puțin un sunet, care era familiar,
sunetul unui sărut și al unei activități sexuale
între un baiat și o fată. Era prietenul nostru care
lipsea. Acesta, când ne-a vazut, a început să ne
înjure și ne spunea să plecăm de acolo. Noi ne-
am prăpădit de râs și l-am lăsat să își termine
treaba și am plecat în centru să bem ceva.
Aveam un prieten din gașcă, știu că el era
singurul virgin din gașca noastră.
(Da. Uitasem să vă spun... eu nu știu unde și

când mi-am pierdut virginitatea. Da, sună
ciudat, dar așa este... efectiv, nu știu. Cum
eram mai non-stop cu băieții ăștia trei,
mergeam din club în club și eram cam în
fiecare weekend băuți. Efectiv mă trezeam
uneori din beție și mă vedeam cu una, alta,
13
dezbrăcați. Probabil făcusem ceva sau nu.

Habar nu am.)
Într-o perioadă am ajuns să beau din ce în

ce mai mult. Ieșind non-stop, am ajuns la o altă
dependență, nu doar de calculator, ci și de
băutură și tutun. Am ajuns să beau în fiecare
weekend, să fiu beat în fiecare weekend și
simțeam lipsa calculatorului din ce în ce mai
mult, ca pe o lipsă părintească.
Cum treceau anii, am început să renunț la gașcă,

deoarece ei au exagerat cu toată distracția
aceasta și au dat-o și pe droguri, iar eu am
început din nou să mă retrag la liniștea mea, la
distracția mea, la confortul meu, să mă întorc
înapoi la prietenul meu care nu m-a lăsat
niciodată: CALCULATORUL...
În perioada orelor, la școala gimnazială,

stăteam liniștit în banca mea, fără nici un chef,
fără pic de energie, stors, epuizat de tehnologie.
În fiecare pauză, colegii se luau de mine că de ce

am părul lung, nespălat mai mereu, de ce nu
vorbesc cu nimeni. Toată lumea începea să își
14
bată joc de mine, iar atunci am simțit un

sentiment nasol, furia, o furie interioară și atunci
am explodat. Am început să mă bat, băteam
fiecare coleg de clasă. Am ajuns pe parcursul a
patru ani de gimnazială să mă bat zilnic cu
cineva, încât ajunsesem să fiu cunoscut prin tot
orașul pentru că eram mai mereu agresiv cu toată
lumea, profesorii dându-mi până și o poreclă,
Ursul.
Înainte de începerea liceului știu că eram cam

distrus din cauza calculatorului. Nu mai voiam
să ies niciunde sau să fac orice altă activitate
reală. Știu că m-a forțat mama, să zic așa, să
merg cu ea, prietenul ei și fratele meu pe o
croazieră. Am pornit cu o rulotă din Valea lui
Mihai spre portul din Spania, de unde luasem
vaporul. Pe drum eram deprimat, vă dați seama,
din cauza lipsei calculatorului. Drumul a durat
cam o săptămână, deoarece ne mai opream să
vedem lucruri, locuri, etc. Ajunși acolo, ne-am
urcat pe vapor. După atâția ani de jocuri cam
doar eu știam să vorbesc engleză și doar eu
vorbeam cu oamenii de pe vapor. Nu îmi plăcea
15
să socializez cu nimeni, dar am fost nevoiți să ne

cazăm, să zic așa și am început să reintru în
societate, să vorbesc cu unul, altul doar în
engleză.
Experiența de acolo a fost frumoasă,

călătoria cu vaporul a fost o experiență unică. În
fiecare zi erau evenimente, spectacole, mâncare,
băuturi, spectacole de teatru, a fost foarte
frumos. Mă plimbam zilnic la ultimul etaj, de
acolo se vedea tot. Era un vapor foarte înalt, cu
șaisprezece etaje, dar refuzam să cobor de pe
vapor. Vaporul era în mers doar pe timp de
noapte, în rest puteai să cobori și să te plimbi
prin orașul în care se afla în momentul respectiv.
Nu voiam să cobor, deoarece voiam să petrec
mai mult timp cu lumea imaginară creată de
mintea mea în lipsa calculatorului. În decurs de
câteva zile am început să uit din ce în ce mai
mult de calculator, de jocurile de acolo, de viața
aceea bună pe care am avut-o acolo, dar mă
doream înapoi, înapoi la lumea mea, la viața
mea, la viața unui jucător.
16
În drum spre casă, după ce am coborât de pe

vapor, m-am uitat în oglindă și mi-am dat seama
că ceva nu este în regulă. După stilul de viață pe
care l-am avut atâția ani pe calculator,
devenisem foarte gras, cu păr lung, negru, barbă
nearanjată, unghii murdare, îmbrăcat urât,
neasortat. M-am uitat la mama mea cum se uita
la mine și a văzut că ceva nu e în regulă cu mine.
M-a întrebat care este problema și i-am spus că
problema este felul în care arăt, iar atunci, în
drum spre casă, am promis că voi slăbii până la
optzeci și șapte de kilograme, de la o sută
douăzeci și cinci, pe care le aveam atunci și mă
voi tunde scurt de tot și mă voi bărbieri.
În drum spre casă ne-am oprit să dormim în

Franța și am fost jefuiți. Ne-au spart rulota și ne-
au furat toate obiectele de valoare: laptopuri,
telefoane, bani, carduri, bijuterii. Atunci am
decis, împreună cu mama mea, să mergem la
poliție și, cum doar eu știam engleză, eu trebuia
să dau declarația... Bineînțeles că nu s-a rezolvat
nimic și am plecat mai departe spre România.
17
Ajunși acasă, am început schimbarea. Am

început să îmi fac abonament la sala de forță, să
mănânc mâncare sănătoasă și echilibrată și mi-
am schimbat freza în ceva mai omenesc. Ușor,
ușor am început să slăbesc și să arăt mai bine,
pregătit de un nou început, pentru o viață mai
frumoasă, un nou an școlar, înscrierea la liceu.
M-am înscris la liceul Teoretic din Carei, secția

matematică-informatică. Mă înscrisesem acolo
pentru că bunica mi-a spus că acolo voi avea o
viață mai bună și voi putea să mă înscriu la orice
facultate.
Prima zi de liceu a fost una interesantă.

Când m-a înscris bunica, am fost înscriși la
matematică-informatică în jur de douăzeci și trei
de elevi, clasa a noua A, așa erau secțiile
împărțite. Matematică-informatică erau clasa A
și B, adică secția română și maghiară, la
biologie-chimie, C și D, tot așa secția română și
maghiară, respectiv E, romană și F, maghiară,
secția de filologie.
18
Liceul era în renovare și ne-au plasat într-

o clasă, ziceai că era o gaură de șoareci. Toți
eram înghesuiți, erau niște bănci lungi de tot,
stăteam la o bancă în jur de șase elevi a câte trei
rânduri, pe de o parte, iar restul în partea opusă.
După cum știm cu toții, prima oră era dirigenția.
Atunci se afla cine îți va fi diriginte în următorii
patru ani de liceu și multe alte lucruri pe care nu
le asculta nimeni. Știu că am stat în jur de două
ore să ascultăm fiecare profesor ce are de spus,
urări de bine, laude pentru alegerea liceului
respectiv și a specializării matematică-
informatică. După ce s-a prezentat fiecare elev și
profesor am pornit spre casă. Acasă m-au
așteptat bunicii să mă întrebe cum a fost prima
zi, iar eu le ziceam că totul a fost frumos.
Am început sa conversez cu ei, am vrut să îmi
testez noul aspect fizic pe care mi-l creasem
după excursia pe croazieră. Am crezut că
aspectul fizic îmi va schimba și gândirea, și
obiceiurile, dar nu a fost așa. Experiența de după
schimbare a fost una scurtă, a fost pe parcursul
vacanței de vară, acea vacanță care este între
școala gimnazială și cea de liceu. După
19
conversațiile lungi și pline de entuziasm, mi-am

adus aminte că ceva lipsește, ceva nu e în regulă,
dar ce anume? Am stat așa și mă gândeam, îmi
lipsea prietenul, îmi lipsea calculatorul, așa că
am spus că trebuie să merg să încep o prezentare
pentru liceu, doar ca să mă lase să plec la
calculator pentru a-mi continua activitatea
zilnică. Eu credeam că dacă am ales această
specializare o să ajung un jucător profesionist, o
să testez jocuri în București, de parcă doar acolo
era facultatea sau studiul respectiv pentru a
ajunge așa ceva. Nu știam ce voi face în
continuare cu viața mea, nu mă vedeam în viitor
ca făcând ceva anume, nu eram conștient că va
trebui să lucrez și eu pentru un salariu, să
întemeiez o familie, să întrețin casa sau așa ceva,
eu mă vedeam doar făcând un singur lucru, să
mă joc cât se poate de mult și că voi avea mereu
bani să îmi cumpăr ceva de mâncare sau un
calculator mai performant cu care aș putea să mă
joc mai multe jocuri și să meargă cât de repede
se poate.
20
Ajuns din nou în posesia calculatorului, cum l-

am deschis, am început să conversez din nou cu
prietenii mei găsiți online, printr-o aplicație
cunoscută și în ziua de azi, "Skype". Era singura
aplicație a noastră, prin care conversam și prin
care ne întâlneam, așa zisa întâlnire virtuală. Am
deschis un nou joc găsit pe atunci, care se numea
"League of Legends", un joculeț care necesită o
echipă, o echipă pe care eu o aveam deja, echipa
formată din băieții mei.
Eram niște copii inteligenți, care se descurcau în

orice situație școlară sau virtuală. Ne jucam
zilnic, după ore, de învățat, mai puțin, dar noi
eram în lumea noastră, lumea creată de noi, unde
nu conta nimic și nimeni din jur, eram doar noi
cu caracterele virtuale, cele care ne reprezentau
corpurile noastre în lumea virtuală. Eram efectiv
noi acolo, nimic din viața reală nu mai exista.
După ce terminasem meciurile pe care le

plănuisem, am mers și noi la culcare. Era deja în
jur de unsprezece seara, iar la șapte dimineața ne
trezeam pentru a ne duce din nou la școală.
21
Ajuns a doua zi la școală, după ce bunica mi-a

împachetat prânzul, am plecat pe jos spre școală.
Nu era departe, era la vreo o sută de metri de
unde locuiam. Am intrat în clasă, în gaura de
șoareci, cum spuneam cu toții și am avut prima
oră de limba română. Știu că îmi era foarte somn
de la timpul petrecut seara precedentă la
calculator și am adormit pe un calorifer. Eu
stăteam cum intrai în clasă, în capăt, prima
bancă de lângă catedră, era și cuierul acolo, iar
eu am adormit între haine și profesoara de
română a observat și mi-a atras atenția, dar pe
mine nu prea mă interesa pentru că eram foarte
obosit psihic și am continuat să dorm, iar de
atunci viața mea la liceu nu a fost una bună la
orele de română. Profesoara a pus o pică pe mine
și cu greu luam note de trecere. Pe mine mă
interesa doar să ajung acasă și să continui să mă
joc cu prietenii mei, restul erau doar secundare.
A treia zi de școală a fost ceva mai special. Cum

am ajuns în curtea școlii, am fost întâmpinat de o
fată. Mi-a spus că părinții ei sunt vecini cu tatăl
meu, iar apoi am început să vorbim și am aflat
22
că este aceeași zodie ca mine, adică fecioară și

am început să ne plimbăm, să ieșim, până prin
noiembrie-decembrie. A fost o zi frumoasă, cu
zăpadă și am ieșit la o plimbare prin curtea
școlii. Ea era în secția biologie-chimie, bio-
chimie, cum spuneam noi. Un coleg de al ei a
aruncat în prietena mea (puteam zice, după atâta
timp petrecut, chiar dacă nu era nimic oficial,
nimic, adică nici un sărut sau ceva, doar ne
pupam pe obraz) un bulgăre de zăpadă și am
avut un sentiment real, pe care nu l-am mai
simțit vreodată, sentimentul de gelozie. Era ca și
o furie interioară, ceva ce nu ai mai vrea să se
întâmple. Ne-am întors la ore și mă gândeam
doar la sentimentul nou descoperit. Nu îmi
plăcea, voiam să ajung cât mai repede acasă, să
deschid calculatorul și să le spun prietenilor mei,
cei din lumea virtuală.
Au început sa râdă de mine pentru că era ceva

normal pentru o primă relație. Am continuat să
ne jucăm și să uităm, parțial, de viețile noastre
din lumea reală.
23
După câteva zile petrecute cu fata respectivă, am

intrat la oră, aveam oră de geografie, iar doamna
profesoară ne-a întrebat dacă dorim să mergem
în excursie la Viena și ne-a spus că o să primim
câte un zece fiecare din toată școala. Eu,
bineînțeles că am acceptat, știind că e profesoară
de geografie la toate secțiile și am întrebat-o și
pe prietena mea dacă vine în excursie. Eram
fericit că ea deja confirmase înaintea mea.
După ore am plecat la bunica. Era într-o vineri

și, de obicei, weekend-ul îl petreceam la mama,
în Valea lui Mihai. Ajuns la mama, am întrebat-
o dacă pot să mă duc și eu în Viena, iar ea mi-a
răspuns că bineînțeles. Biletul era în jur de o sută
douăzeci și cinci de euro. Am petrecut tot
weekend-ul la un prieten apropiat mie, din oraș.
De obicei mă duceam la el pentru a ne juca
împreună pe calculatorul lui, fiindcă era mai nou
și mai rapid decât al meu. Puteam și eu să aleg
să am un calculator mai nou, mai rapid, mai
modern, dar eu am ales să merg în excursie cu
profesoara de geografie și cu prietena mea.
Mama, înainte să îmi plătească excursia, m-a
24
întrebat ce aș dori să aleg: să îmi cumpere un

calculator nou sau să mă duc în excursie. Eu am
ales să merg în excursie, în ciuda faptului că
voiam de mult un nou calculator.
Duminică, ajuns acasă la bunici, am

început să deschid calculatorul și să vorbesc cu
prietenii mei. Voiam să-i anunț că voi lipsi
weekend-ul viitor, pentru că mă duc cu prietena
mea în Viena.
Toți erau fericiți pentru mine, la fel și eu,

deoarece voiam să trec la următorul pas cu fata
respectivă.
Luni, la primele ore, am mers entuziasmat la

școală să o revăd pe prietena mea, să ne
îmbrățișăm și să petrecem din ce în ce mai mult
timp împreună. La liceu mă înțelegeam cu toți
colegii foarte bine, mai bine decât în gimnazială.
Aici eram toți uniți, dar aveam un prieten foarte
apropiat, un prieten cu care vorbeam cam în
fiecare zi și la telefon, și prin mesaje, mai
ieșeam și la câte un suc. Îl chema Erik.
25
El, din păcate, nu a vrut să vină în excursie

pentru că avea ceva probleme în familie, dar a
venit o altă colegă cu mine și m-am bucurat că
nu eram singurul din secția mea în Viena.
Toată săptămâna a fost plină de

entuziasm. Bineînțeles că de jocurile video nu
am uitat, mă jucam din ce în ce mai mult pentru
a-mi încărca bateriile pentru weekend, acela în
care voi lipsi de lângă prietenul cel mai bun,
calculatorul.
În vinerea aceea, când urma să plecăm, am fugit

acasă de la ore și am început să îmi fac bagajul.
Mi-am pus toate hainele pe care le-am găsit prin
dulap, am mers la bunica să îmi iau rămas bun și
am plecat spre gară, unde ne aștepta autobusul
cu care urma să pornim spre Viena.
26
Acolo ne-a așteptat doamna profesoară și colega

mea. Pe restul colegilor din liceu, cei din alte
secții, i-am luat cu autobusul de prin sate. În
drumul nostru am văzut că trecem pe lângă o
față familiară. Era prietena mea, iar doamna
profesoară uitase de ea și am continuat să tot
mergem. Într-un final a sunat telefonul doamnei
profesoare, am întors autobusul și am mers
înapoi după ea. Când ne-am văzut, s-a pus lângă
mine. Eram pe ultimul rând, pe bancheta din
spate, singuri doar noi doi. Ne-am pupat pe
obraz și am stat unul lângă altul.
Urmând un drum lung, am tot conversat cu ea și

cu toți colegii mai mari din alte clase și secții, iar
deodată am observat că unul dintre elevi, din
clasa a unsprezecea parcă era, se tot uita la
prietena mea. În acel moment am simțit, din nou,
acel sentiment de gelozie, dar a trecut în timp ce
vorbeam cu unul, altul din autobus.
Ajuns la hotel, pe la ora zece seara, cred,

am fost cazat, nu știu cum, dar am fost pus în
aceeași cameră cu șoferul. Nu a fost nici o
problemă, doar că omul a adormit după atâta
27
drum instant și nu prea am intrat în cameră ca să

nu îl trezesc. Am despachetat și am mers în
camera colegilor de liceu, mai mari, și acolo am
petrecut aproape toată noaptea.
Pe la ora unsprezece seara am început să bem, să

consumăm bere, whisky, vin, pălincă, tot ce
venea la rând. Prietena mea și băiatul acela care
a ochit-o în autobus s-au îmbătat după vreo două
ore de băut. Eu am mers până în cameră să îmi
iau telefonul din geantă pentru că îl uitasem
acolo. Întors înapoi, am văzut că prietena mea și
băiatul respectiv nu mai erau acolo. I-am întrebat
pe restul unde sunt și nu au știut să îmi răspundă,
așa că am mers să îi caut.
Am mers jos la recepție, prin camere, pe afară,

nu i-am văzut niciunde, așa că m-am întors
înapoi în camera băieților. Am stat cu ei de
vorbă vreo 20 minute și am avut nevoie să merg
la baie. Am mers pe hol, era un hol lung de tot
cu covor roșu și o balustradă în partea dreaptă,
că eram la etajul doi. Am intrat în baie, unde era
o chiuvetă și o ușă unde ajungeai la toaletă. Am
apăsat pe clanță și nu se deschidea. Era încuiată
28
pe dinăuntru, iar atunci am pus urechea la ușă să

văd dacă e cineva acolo și, ce să vezi, se auzeau
sunete ciudate, gemete de fată. Era prietena mea
cu băiatul respectiv, care făceau sex, fix sub
nasul meu. Atunci mi-a trecut toată treaba aia de
mers la baie și am stat la ușă și i-am așteptat.
După ce au ieșit de acolo, ea a ieșit prima, am
luat-o de bluză, am pus-o pe un perete și am
întrebat-o ce a făcut și mi-a răspuns că a făcut
"aia". Atunci am înțeles. Băiatul a stat lângă
mine, l-am prins de gât si l-am lovit cu pumnul
în față, eram chiar lângă scări și după ce l-am
lovit a căzut pe scări un etaj, iar acolo știu că a și
rămas până dimineață. De la lovitură și băutură,
cred că a adormit. Atunci i-am spus prietenei
mele că e o curvă și am plecat să mă culc.
A doua zi m-am trezit singur, fără chef, trist că

am pierdut o persoană dragă, cum eu nu
pierdeam niciodată, vorba aia. Eram un jucător
mai toată viața mea și mie nu îmi plăcea să pierd
niciodată.
M-am dus la micul dejun și am stat la masă cu

colega mea de liceu, singura care a venit cu mine
29
din clasă. Era frumos că nu eram singur și aveam

cu cine să vorbesc.
Doamna profesoară ne-a adunat după micul

dejun și am plecat la plimbare prin Viena să
vedem lucruri și locuri minunate. Eu, după ce
am pățit seara precedentă, nu aveam nici un chef
de așa ceva, dar nu aveam de ales. Am așteptat
să mai treacă noaptea aceea, să merg și eu acasă,
să deschid calculatorul și să mă joc toată
noaptea, nefiind conștient că asta mă va distruge
încetul cu încetul.
Ne-am plimbat, am vizitat, nu am discutat nimic

cu fosta mea prietenă, eram ca doi oameni
străini. Dacă m-ar fi întrebat cineva ce am văzut
în excursie, nu aș fi putut să le spun pentru că nu
eram atent, eram blocat în propria minte, blocat
cu gândurile mele, cu pierderea mea.
Ajuns înapoi la hotel, m-am băgat în camera

mea și am adormit pe la ora opt seara. M-am
trezit pe la șapte dimineața, atunci era
deșteptarea, am mers la micul dejun, am mers în
cameră să ne facem bagajele și am pornit spre
30
casă. Tot drumul am stat singur pe bancheta din

spate, unde am stat cu fosta mea prietenă. Ajuns
acasă, abia am așteptat să pornesc calculatorul,
am lăsat repede bagajele la bunica mea să le
despacheteze și să pună hainele la spălat. Mi-am
pus căștile pe urechi, mi-am sunat prietenii, le-
am povestit ce am pățit, iar ei m-au consolat și
am început să ne jucăm până dimineață. Înainte
să se trezească bunica și bunicul meu, am închis
repede calculatorul și m-am prefăcut că dorm.
Eu dormeam în camera de lângă bunicul meu. Ei
nu dormeau împreună, nu știu de ce, dar nu o
făceau.
M-am trezit, teoretic vorbind, că eram deja treaz,

m-am îmbrăcat și am pornit spre școală. Ajuns la
școală, aveam o colegă și de fiecare dată când ne
vedeam nu ne salutam, ci doar ne înjuram, nu
știu de ce, dar așa ne-am obișnuit. Eram foarte
obosit din cauză că m-am jucat toată noaptea și
am încercat să rezist să nu adorm la ore.
Zilele de școală au continuat a fi monotone, fără

nici un fel de splendoare, fără nici un fel de
magie, ca după o despărțire. Înainte mergeam la
31
școală cu chef, cu dragoste, pentru că o vedeam

pe prietena mea. În fiecare pauză eram
împreună, ne plimbam, râdeam, ne jucam, dar nu
a fost să fie. Atunci am simțit pentru prima oară
cum era să te simți singur, chiar dacă aveam
calculatorul acasă, care îmi ținea mereu
companie, dar în lumea reală era un sentiment
neplăcut.
Zilele au trecut și au trecut, și au mai trecut fără

schimbare. Mă jucam din ce în ce mai mult, mă
liniștea, mă făcea să uit de durere.
După un semestru, am luat note medii, dar am

trecut semestrul, asta era important. După a
urmat o vacanță pe care am petrecut-o în Valea
lui Mihai alături de ceilalți prieteni jucători ca
mine. Ne întâlneam unul la altul și ne jucam
neîncetat, până la epuizare. Toata vacanța
dormeam până pe la unsprezece, doisprezece
ziua și mă culcam noaptea târziu, spre
dimineață, cam pe la trei sau patru.
32
Primul meu joc descoperit a fost unul de

„shooting”, care se numea „Team Fortres 2”. Era
un joc în rețea online, cum se spune la noi
jucătorii. Îți alegeai un caracter din cele nouă
câte erau și se mergea pe diferite arene și îi
împușcai pe restul, pe adversari, ca să ajungi să
fi numărul unu.
Ne jucam neîncetat, până într-o zi când mama

mi-a spus că nu e în regulă ce fac, că o să îmi
pară rău, că îmi distrug copilăria, că o să am
probleme comportamentale, emoționale și de tot
felul. Bineînțeles că nu o ascultam, dar în timp
am regretat.
A început al doilea semestru la liceu și am

întâlnit încă o fată drăguță, micuță de statură. Ea
era unguroaică, dar eu știam și limba aceasta.
Străbunica era unguroaică și nu prea știa
românește, doar înțelegea, dar nu știa să
vorbească, așa că am învățat eu să vorbesc cu ea
de când eram mic, de pe la cinci ani, cam așa.
33
În timpul pauzelor mă tot vedeam cu fata cea

nouă și, dintr-o dată, am început să ieșim, să
avem o relație, o relație nouă, o noua speranță
pentru mine.
În sfârșit mergeam la școală din nou cu plăcere.

După ce ajungeam acasă de la ore, ne scriam, ne
sunam, vorbeam non-stop și mă jucam mai
puțin. Prietenii deja mă sunau să mă întrebe
unde sunt, iar eu le spuneam că am o treabă de
rezolvat sau ceva de genul.
Într-un weekend am discutat cu ea și ne-am

înțeles să mergem la prima noastră ieșire la
discotecă și am mers, am mers eu cu ea și au mai
venit o parte din colegii mei de clasă. Ea,
prietena mea cea nouă era din aceeași clasă cu
fosta mea prietenă. Da, era amuzant, era tot de la
biologie-chimie.
A sosit și sâmbăta, weekend-ul distracției. Am

mers la discotecă și mă simțeam mândru că am
pe cineva cu mine. Colegii mei erau uimiți că eu
am din nou pe cineva. Ajuns acasă, în jurul orei
trei, cred, era întuneric afară, beznă și, ce
34
credeți, în loc să mă culc, am zis hai să pornesc

calculatorul, să văd ce mai este nou și am rămas
să mă joc până s-a făcut zi afară.
Zilele la școală au început să treacă, să tot treacă

și eu mă simțeam fericit în noua mea relație, dar
eram și obosit în același timp, din ce în ce mai
obosit din cauza tehnologiei zilnice. Mă jucam
neîncetat, până la epuizare. A început și vacanța
de vară, vacanța mult așteptată, dar nu a fost o
vacanță chiar fericită, deoarece am descoperit
ceva ce nu voiam să mai văd sau să mai simt. A
fost anul în care a început să curgă socializarea
virtuală, moda propriu-zisă, să vorbim virtual, și
nu fizic, prin yahoo messenger și facebook
messenger, două aplicații cunoscute de toți. Într-
o zi mă uitam și eu pe Facebook și am văzut că
la o poză cu noua mea prietenă apare la un
comentariu o dedicație de dragoste și nu, nu era
de la mine. Era de la un băiat din satul din care
creștea prietena mea actuală și la care ea îi
răspundea printr-un alt comentariu, la fel de
romantic. Atunci am explodat și am început să îi
scriu un mesaj pe telefon de vreo trei pagini în
35
care îi enumeram toate eforturile mele făcute în

relația noastră, de toată dragostea pe care i-am
putut-o oferi, de toate cadourile cumpărate și ea
așa mă răsplătește, vorbind cu altă persoană pe
la spatele meu și atunci am trecut prin a doua
despărțire din viața mea. De supărare, de fiecare
dată când deschideam calculatorul, parcă mă
jucam din ură, mă jucam așa de mult încât nu
mai știam de mine, nu mai știam ce este aceea
viață reală și asta, cu timpul, m-a distrus psihic.
Am început să dau din ce în ce mai mulți bani pe
jocurile video. Toată vara nu am ieșit din casă,
nu mâncam nimic gătit, doar mâncare
nesănătoasă și am început să mă îngraș înapoi,
ajungând din nou la peste o sută de kilograme.
La începutul liceului, clasa a zecea nu a fost

chiar una plăcută, deoarece eu nu lipseam
niciodată de la ore și am început să chiulesc și să
mă duc la un bar de lângă liceu, să beau câte o
bere. După o săptămână sau două am început să
îmi revin și să mă duc din nou la ore. Apoi s-a
întâmplat ceva neplăcut, am început să mă simt
cam rău și am ajuns la spital. Mama m-a dus la
36
spital în Ungaria și acolo am descoperit că de la

atâta mâncare nesănătoasă și de la foarte multă
cofeina, coca-cola și cafea, ca să rezist din ce în
ce mai mult la calculator, mi s-a spus că am
tensiune mare și sângele foarte gros. Nu mi-a
putut lua sânge, atât de gros îmi era. Am fost
trimis acasă cu ceva medicamente pentru
subțierea sângelui și cu ceva aparat conectat
24/24 pe mine pentru a verifica constant
tensiunea și pulsul. Am refuzat să merg la școală
pentru că îmi era rușine cu aparatul acela pe
mine, așa că am ales să rămân acasă pentru
câteva zile.
Ajuns înapoi la școală, am observat ceva

neobișnuit. Aveam o colegă cu care de la
începutul liceului mă tot tachinam, ne înjuram în
loc să ne salutăm și, ajuns după câteva zile de
stat în casa cu aparatul respectiv, am observat că
fata nu mă mai înjura deloc, doar mă saluta pur
și simplu.
Era ciudat, deoarece mă obișnuisem așa cu

înjurături, etc. și apoi am auzit de la colegi că
fata respectiva mă plăcea destul de mult de după
37
chestia cu aparatul și am început să intrăm în

discuții obișnuite, și anume ce faci, cum ești, etc.
nimic mai mult.
Apoi am mers cu profesoara de geografie la

mare, la Costinești, mai exact cu trenul.
Am făcut aproximativ 22 de ore, o grămadă. Era

un tren cu cușetă. Am fost cam 4 persoane în
cușeta respectivă. Eram eu, un coleg pe nume
Erik și o colegă cu prietenul ei, care își băteau
joc de mine și de Erik pentru că eram fără
prietene, așa că am pus pariu că o să ne
întoarcem acasă cu prietene amândoi.
Ajunși acolo, după o zi și o noapte lungă de

mers cu trenul, ne-am luat toți bagajele, eram
cam 60% din liceul nostru în trenul respectiv, și
am pornit spre cabana în care urma să stăm cam
o săptămână.
De acolo a început concediul cu alcool, țigări și

muzică. După câteva beri și votcă am pornit și
noi 4 spre plajă. Uitasem de tot ce înseamnă
calculator și lume virtuală, eram doar prezent
38
atât fizic, cât și psihic la activitățile pe care le

făceam acolo.
După ce am venit cu toții înapoi spre cabană, era

un pic de mers, vreo 500 metri, am făcut cu toții
câte un duș, am mers să mâncăm (aveam 3 mese
pe zi: mic dejun, între orele 7:00-10:00, prânzul,
între orele 12:00-14:00 și cina, între orele 16:00-
18:00).
După cină (am ajuns cam târziu cu trenul în

Costinești) am mers să ne îmbrăcăm și să plecăm
înapoi spre plajă pentru că se făcea seară de
seară o discotecă în aer liber. Acolo am întâlnit
niște studenți și studente foarte de treabă și am
început să conversăm cu toții (ceea ce nu mai
făcusem așa intens de foarte mult timp, deoarece
eram mereu preocupat de statul în fața
calculatorului și cu prietenii mei din lumea
virtuală).
Am cunoscut acolo o fată frumoasă. Era

studentă, nu știu sigur în ce domeniu, dar era
foarte frumoasă. O chema Cristina și era de
39
treabă. Am început să dansăm și am observat că

venise cu încă doi băieți și o fată. Am văzut pe
chipurile băieților că nu le plăcea că dansam cu
fata respectivă. După toată distracția am plecat
cu toții spre cabana unde eram cazați, unde au
început colegii mei să îmi pună întrebări că cine
a fost respectiva, ce am vorbit, etc.
Le-am povestit ce am conversat și cum se uitau

băieții respectivi la mine cu ură și le-am mai
spus că următoarea zi tot acolo aș dori să
mergem, la aceeași discotecă.
Zis și făcut. Ajunși acolo, eu cu colegii mei de

liceu, dansând pe muzica de atunci, am
comandat niște beri și am așteptat să apară
Cristina la petrecere.
După vreo două ore de așteptat apare și ea

cu prietenii ei, cu cei doi băieți. Am început să le
fac și lor cunoștință cu colegii mei de la liceu.
Eu petreceam foarte mult timp împreună cu
colegul meu, Erik. Când am ajuns prima dată la
mare am decis să ne prefacem amândoi că
suntem homosexuali, doar ca să câștigăm pariul
40
făcut cu colega mea de pe tren, că o să venim

acasă într-o relație amândoi cu fetele alese,
trebuia să intrăm în cercuri de fete. Zis și făcut.
Am dansat doar cu el și Cristina vreo trei zile,
care credea că eu cu Erik suntem împreună.
După vreo patru sau cinci ore de stat pe la

petrecere, am decis să plecăm prin piața de
suveniruri. Ajunși acolo, am observat că, colegii
mei au dispărut și am rămas doar eu cu Cristina.
Am tot discutat una, alta, ne țineam de mână și
am programat o întâlnire doar noi doi dimineață
pe plajă.
A doua zi am mers pe plajă și am început

să înotăm. Avea pe ea un costum de baie foarte
drăguț, de culoare roz, lipit de corp. După vreo
două sau trei ore de stat în apa, înainte să ieșim
și să mergem fiecare la el în cameră, ne-am luat
în brațe, am ridicat-o în aer și mi-a spus să am
grijă să nu o ridic prea sus că poate o să o prindă
un înger și o să o ia de lângă mine.
Am lăsat-o ușor jos și i-am spus că nu o să o ia

nimeni de lângă mine și ne-am sărutat pentru
41
prima oară, iar atunci și-a dat seama că eu nu

sunt homosexual. Era foarte amuzantă ideea
pentru că eu nici nu știam exact dacă ea chiar
credea acest lucru.
Atunci, în momentele acelea, am uitat de

tot ce însemna calculator, lume virtuală, prietenii
mei virtuali. Am înțeles că există și o altă lume
foarte frumoasă în care pot să trăiesc, pot să mă
simt și eu fericit, împlinit, cu chef de viață, cu o
libertate ca și în cea din lumea virtuală și la fel
de puternic.
Am fost foarte fericit timp de două zile la

mare împreună cu Cristina, dar nu știam ceva
foarte important. Ea a venit la mare cu mult
înaintea mea și trebuia să plece a doua zi după ce
a apărut miracolul, acel magic sărut, sărutul care
mi-a dat viața peste cap, toată lumea virtuală
parcă dispăruse, nu mai exista nimic în jurul
meu, decât eu cu ea. M-am îndrăgostit pe loc,
așa că am condus-o pe jos până la gară, ne-am
luat rămas bun și eu am plecat înapoi la colegii
mei care erau deja pe plajă.
42
Petrecerea a continuat. Erik, la rândul lui,

tot dispărea de pe plajă, așa ca să aflăm, eu cu
colega mea, că Erik de fapt și-a găsit și el pe
cineva, o domnișoară care era la medicină, anul
III. Mă gândeam ce lucru tare era faptul că
amândoi am găsit niște domnișoare cu care
ieșeam și erau amândouă mai mari decât noi.
Aveau în jur de 23 de ani și noi aveam cam 15
ani, diferență de vârstă destul de mare, dar asta
nu era important, pentru că ele nu știau ce vârstă
avem, probabil credeau că avem cam aceeași
vârstă cu ele.
Ultimele zile petrecute la mare erau destul de

triste, dar acceptabile, deoarece eu eram singur,
iar restul aveau pe cineva alături, dar asta nu m-a
influențat să nu mă distrez în continuare și să uit
de viața mea de acasă, alături de prietenul meu,
calculatorul și de prietena mea actuală, pe care o
iubeam foarte mult, poate la fel de mult ca pe
lumea mea virtuală, care era mereu alături de
mine și când eram trist, și când eram fericit, și
când eram furios, practic era mereu acolo pentru
mine.
43
Ajunși pe plajă, pentru ultima dată pe anul

acesta, am mers direct cu Erik la barul nostru
preferat, iar pe cealaltă colegă și pe prietenul ei
i-am lăsat în urmă, deoarece ei nu erau la fel de
deschiși la alcool ca și noi, așa că ne-am
comandat bere la halbă, la un litru. Ne plăcea
foarte mult deoarece era la promoție, în jur de 8
sau 10 lei pe atunci o halbă.
Ne apucăm să bem vreo 2 sau 3 halbe, ne plăcea

la nebunie deoarece ne simțeam ca niște eroi
nemuritori, plini de curaj după ce le consumam.
De dimineață de la 8 până pe la 2 după amiază
tot acolo ne găseai. După ce am terminat de
băut, am mers la masă. Era ora mesei de amiază,
ne serveau 2 felii de pizza uriașe, era mâncarea
mea preferată de atunci și este și acum în
prezent. Toată lumea era în extaz, era foarte
multă lume la coadă ca să își primească porția.
După ce în sfârșit a venit și rândul nostru, ne-am
luat fiecare porția lui și am mers să ne găsim și
noi o masă la care să stăm. Am găsit una pe
terasă la umbră, am comandat bineînțeles încă o
44
bere, la sticlă de data asta, deoarece nu se servea

la halbă cum ne plăcea nouă.
După ce am terminat cu toții de mâncat, am fugit

repede la un duș și un pui de somn apoi, ca să
fim dispuși să rezistăm toată noaptea la o ultimă
discotecă pe acest an la mare. Dimineața ne
aștepta trenul în gară să plecăm și noi spre casele
noastre, cu ochii în lacrimi că părăsim lumea
aceasta nouă, plină de distracții, alcool și femei.
Acasă mă aștepta cineva drag mie, prietenul meu
de nădejde, calculatorul.
Ajuns în orașul meu natal, după o zi și o noapte

lungă cu trenul de aproximativ 22 de ore, am
scos repede bagajul din cușeta în care am dormit
eu și colegii mei. În gară ne aștepta pe fiecare
cineva. După mine a venit tata și Erik, neavând
cu cine merge acasă, a venit cu noi. Tata m-a
lăsat pe mine primul acasă la bunici, deoarece
Erik locuia în zona unde stătea tata. Am scos
repede bagajul din portbagaj, am deschis ușa de
45
la casă, unde mă aștepta bunicul și bunica mea,

baba și babu, așa le spuneam noi de când eram
mici, bine, eu, verișoara mea și părinții, căci
restul oamenilor îi strigau pe nume.
Mi-a pregătit baba ceva de mâncare și am

început să îi povestesc ce am făcut, cum a fost,
câți bani am cheltuit, mai puțin despre prietena
mea cea noua, că nu prea vorbeam cu părinții
mei despre asemenea chestii. Răspundeam doar
la întrebările tipice de adult dacă mă întrebau
ceva.
Am urcat repede în camera mea, după ce mi-am

băgat toate hainele la spălat că miroseau a alcool
și țigări. După o săptămână lungă la Marea
Neagră, astea erau distracțiile pentru noi, de fapt
erau obiectele de bază pentru a te simți bine și de
a prinde curaj pentru a agăța fete.
Am pornit calculatorul și am intrat direct

să văd dacă prietenii mei sunt sau nu online pe
46
skype. Ca să vezi, toți erau logați și am început

să le povestesc ce am făcut și pe cine am agățat,
iar apoi am dat drumul la joc și ne-am apucat de
treabă toată noaptea, până a doua zi când am
văzut mesajul de la prietena mea care a ajuns și
ea la Timișoara, dar din păcate eram prea obosit
de la jocuri și m-am pus să dorm. Ea nu știa
despre “relația mea” cu calculatorul și cu lumea
virtuală.
A doua zi m-am trezit buimac de la prea puțin

somn și i-am scris prietenei mele și am început
să comunicăm pe skype cu video. Povesteam ore
întregi despre tot felul de lucruri, ce a făcut când
a ajuns la Timișoara, ce i-a povestit familiei ei.
Părinții ei s-au mirat că eu sunt mai tânăr decât
ea cu vreo 8 ani, am râs pe baza asta, ne-am
distrat că vârsta este doar o cifră, nu conta nimic
47
atâta timp cât ne iubeam. În video conferință o

simțeam ca și cum era lângă mine.
Pe la mijlocul verii mi-a scris că va veni la

mine dacă o primesc pentru un weekend întreg.
Eram super încântat că voi putea să o prezint
familiei mele. Am sunat-o repede pe mama și i-
am spus că va veni la noi cineva, nu am dat mai
multe detalii.
După o săptămână mă sună Cristina,

prietena mea, că imediat va intra în oraș. Aici
locuia mama cu taică-meu vitreg și fratele meu,
la Valea lui Mihai. Am mers pe jos într-un ritm
alert până la gară, unde am stat aproximativ 30
de minute pentru că trenul la noi în țară parcă
merge cu încetinitorul, așa că a întârziat,
bineînțeles.
Într-un final ajunge și trenul în gară. O vedeam

pe Cristina la geamul unui vagon, deja îmi
simțeam inima în gât, eram foarte fericit că o
văd în carne și oase. Fug repede la ușa
vagonului, o iau în brațe, o strâng, o sărut și
stăm așa un pic și pornim spre ieșirea din gară.
48
Afară, ca să vezi, ne aștepta o mașină. Era mama

mea, i-am spus că merg până la gară, dar nu i-am
spus de ce anume, dar cred că știa că merg după
persoana care urma să doarmă la noi, dar mă
gândeam că din curiozitate a venit după mine.
Ne-am băgat în mașină, am plecat spre
restaurantul la care mama mea era un fel de șef.
Lângă acest restaurant era o mică pensiune cu 5
camere, unde urma să dorm eu cu Cristina. Bine,
așa mă gândeam eu, dar mama nu m-a lăsat în
prima noapte, cred că era gelozia de mamă, nu
știu. Pensiunea era înaintea casei unde locuia
mama cu tatăl vitreg și fratele meu, dar au decis
să o facă pensiune. Lângă restaurant era și o
afacere bună, așa că ei s-au mutat la o altă casă
aproape de ieșirea din oraș.
Prima zi am petrecut-o cu Cristina în parc,

în oraș, am vrut să o simt aproape, să mă simt și
eu iubit. Știam că toată familia mea mă iubește,
dar cum eu am crescut cu bunicii, ei cum îți
oferă doar mâncare, apă, haine curate, chestii
materiale, nu îți oferă căldura unui părinte și asta
îmi lipsea. Din lipsa aceasta am ales să mă și
49
refugiez în lumea mea virtuală, unde le aveam

pe toate. Așa mă simțeam și alături de Cristina,
împlinit, era exact ceea ce îmi lipsea mie, exact
ce simțeam alături de lumea mea virtuală, același
sentiment de împăcare și liniște.
În prima seară am condus-o pe Cristina la

pensiune și eu am plecat trist spre casă.
A doua zi am fugit spre pensiune să

mergem împreună să mâncăm ceva la restaurant.
Eu și Cristina ne-am comandat câte o salată cu
piept de pui. Eram foarte slăbit, nu puteam să
mănânc nici salata aceea amărâtă, știi cum e
când ești super îndrăgostit, ai fluturi în stomac și
nu poți mânca mai nimic. În perioada aceea am
slăbit în jur de 20 de kg.
Era o zi de sâmbătă, se apropia seara foarte

repede, așa se întâmplă când te simți foarte bine
alături de cineva drag, și mama a decis că pot
dormi cu Cristina în seara aceasta. Eram super
fericit, am fugit acasă după niște haine de
schimb și am venit repede înapoi, unde urma să
50
dorm cu prima fată super frumoasă din viața

mea.
Ajuns la pensiune, mi-am lăsat hainele pe

un scaun și am început să ne schimbăm. Ea nu
avea pijamale, așa cum aveam eu, un tricou și un
pantalon scurt, ea dormea într-o lenjerie foarte
sexy, de dantelă neagră, cu niște chiloți tanga tot
negri. Avea un corp super frumos, parcă doar în
filme ai mai văzut așa ceva, o piele atât de curată
și strălucitoare, cu un fund super bombat. Ne-am
băgat în pat și toată noaptea am strâns-o la piept
și o țineam în brațe. Ea a adormit mai repede ca
mine deoarece eu nu credeam vreodată că o să
am o fată atât de frumoasă, încât nu am putut să
nu o admir până aproape de dimineață.
A doua zi ne-am trezit și am plecat la o

plimbare în oraș să mâncăm ceva la micul dejun.
Bineînțeles, după micul dejun am petrecut tot
restul zilei alături de ea, parcă toată lumea stătea
într-un loc, eram doar eu cu Cristina. Nici cu
gândul nu eram la lumea mea virtuală, tot ce
voiam aveam aici, aici lângă Cristina mea.
51
Se făcuse din nou seară, am mers într-o

vizită la mama să o rugăm frumos să ne mai lase
pentru încă o seară să dormim împreună,
deoarece era o zi de duminică și luni Cristina
avea tren spre casă, spre Timișoara.
Am primit aprobul de la mama, dar mai întâi mi-

a spus că luni vom pleca cu toții în concediu, în
Grecia și o puteam duce noi pe Cristina acasă.
Eram super încântați amândoi, deoarece puteam
fi împreună pentru încă o jumătate de zi.
Ne îndreptăm spre pensiune și, ajunși în

cameră, am mers amândoi direct la baie să
facem câte un duș și să ne punem amândoi în
pat. După ce ne-am așezat în pat, am început să
ne sărutăm, să ne pipăim, ne încălzisem așa de
tare, încât m-am excitat foarte tare și am spus să
facem următorul pas.
I-am dat jos tricoul pe care, de data asta, îl avea

pe ea. Avea niște sâni super drăguți, nici mari,
nici mici, erau perfecți pentru mine. În timp ce o
admiram și ne sărutam, în același timp i-am luat
mâna și i-o îndreptam spre boxerii mei, iar ea nu
52
ezita deloc să facă ce se gândea că voiam să

facă, parcă eram amândoi același creier.
Din nefericire, după toată munca depusă se

îndreaptă spre urechea mea și îmi șoptește că nu
a făcut dragoste cu nimeni niciodată și că este și
în perioada menstruației. Mi s-a rupt filmul în
momentul acela, mi-am spus că ceva nu este în
regulă, cum poate o fată de 23 de ani să fie încă
virgină? Nu i-am spus nimic, am continuat doar
cu procesul cu mâna ei la mine în boxeri. Nu am
apucat să ejaculez că a început să plângă și nu
am înțeles ce am greșit, așa că am lăsat totul
baltă, am luat-o în brațe și ne-am pus să dormim.
A doua zi ne îmbrăcăm repede și ne

îndreptăm spre rulota cu care urma să mergem în
concediu în Grecia și să o lăsăm pe Cristina
acasă în Timișoara.
53
Pe drum ne-am pus amândoi pe patul din spate

al rulotei și povesteam ce frumoasă este relația
asta a noastră și cât de împlinit mă simțeam.
Era atât de cald că mi-am dat jos tricoul și ne

strângeam în brațe ca să o simt mai bine, până
când, dintr-o dată, ne-a strigat mama că am intrat
în Timișoara. Eram foarte trist că trebuia să îi
dau drumul din brațele mele Cristinei, dar nu
aveam de ales, deoarece Cristina urma să meargă
în Franța cu o bursă de la facultate, să studieze
în continuare acolo. Știam că urma să ne vedem
zilnic live pe skype, dar nu era același sentiment
ca și cum o simțeam alături de mine fizic, chiar
dacă eu eram obișnuit cu lumea virtuală și tot ce
a însemnat viață digitală.
Ajunși în fața unei stații de autobuz, am strâns-o

pentru ultima dată în brațe, am sărutat-o și am
plecat mai departe spre Grecia alături de mama
mea, tatăl meu vitreg și fratele meu, Oviți. În
fața noastră mai era o familie cu o fată simpatică
într-o altă rulotă, dar pe mine mă interesa doar
Cristina. Tot drumul a fost lung, ne-am oprit de
multe ori și eu îi scriam întruna Cristinei cum e,
54
dacă a ajuns acasă și că îi voi mai scrie cum

ajung în Grecia.
Într-un final, după un drum lung și

plictisitor, am ajuns și noi în Grecia. Am parcat
rulota într-un loc doar de mașini, un loc super
frumos, pe un vârf de munte, cu o priveliște spre
o mare atât de curată, încât vedeai și cel mai mic
pește care înota printre pietre. Mă simțeam ca
într-o poveste. Am scos repede afară mesele și
scaunele din rulotă și un șezlong unde stătea
mama să se bronzeze. Eu cu fratele meu am
mers să ne schimbăm în slip și am fugit pe scări
în jos spre apa aceea minunată, unde mai era și
domnișoara aceea nouă de la cealaltă familie.
Am vrut să ne alăturăm și noi familiei în apă, dar
ni s-a spus că nu avem voie să intrăm până nu ne
luam în picioare niște pantofi speciali din gumă,
deoarece erau, cică, ceva arici de mare a căror
înțepătură era foarte dureroasă. Eu unul nu am
ascultat, am dat din mână ca și cum eh, lasă că
știu eu mai bine și am intrat așa. Am călcat pe
câte o piatră și dintr-o dată am simțit o căldură la
talpa piciorului stâng. Ca să vezi, era un afurisit
55
de arici de mare, mic și negru. M-a înțepat și am

avut un țepuș negru înfipt adânc în talpă. Nu am
zis nimic nimănui atunci ca să nu aud apoi că
“ți-am zis eu”, așa că nici acum, în prezent, nu
știe nimeni că mai simt că am țepușul în picior.
Am petrecut toată ziua în apă și într-un parc

amenajat din camping-ul respectiv.
A doua zi am încercat să o sun pe Cristina,

dar îmi intrase robotul, că cică nu aveam destul
credit să sun. Fug repede la mama să o întreb
care e faza și ea îmi spune că dacă intri în altă
țară ai nevoie de roaming. Mi-a căzut cerul în
cap, unde oi fi ajuns, al dracu țară, nu pot să îmi
sun prietena. Am luat telefonul mamei și i-am
scris Cristinei să îmi trimită niște credit pentru a
putea vorbi perioada asta cât voi fi în concediu.
Mi-a trimis cam 3 euro credit, nu erau suficienți,
dar ne-am descurcat.
Zilele treceau greu fără ea. În fiecare zi făceam

aceleași lucruri, mă trezeam, mâncam, mergeam
la mare și cam atât, dar supraviețuiam.
56
“În perioada aceea de adolescent mă simțeam

mereu folosit de familia mea, mereu eram
obligat să fac unele lucruri, de parcă eram un
obiect aruncat dreapta-stânga, ba în concedii cu
mama, ba în fiecare weekend la Valea lui Mihai,
ba în fiecare duminică la tata, ba în fiecare
săptămână la bunici. Nu simțeam că am o casă
anume, doar lângă calculatorul meu, dar acum în
prezent știu că acest lucru îl făceau deoarece nu
știau să îmi arate în alt mod afecțiunea de
părinți, atâta știau ei, așa au fost și ei învățați, nu
aveai ce face, dar nu îmi dădeam seama că
folosirea calculatorului în exces mă va distruge
în câțiva ani, eram prea prezent continuu în
lumea virtuală.”
Într-un final, concediul în Grecia a luat sfârșit.

Am împachetat în grabă și am pornit spre
România. Eram foarte fericit că nu voi mai avea
nevoie de telefonul mamei pentru a comunica cu
57
Cristina și voiam să petrec timp și cu prietenii

mei live de acasă și, din păcate, începe și școala
peste câteva zile.
Ajuns acasă la bunici, am lăsat hainele la spălat

și am fugit sus în camera mea, am pornit repede
calculatorul și m-am conectat cu prietenii mei pe
skype și în jocurile noastre preferate pe
calculator, asta nu înainte să îi scriu mesaj
Cristinei că am ajuns cu bine și ne vom auzi mai
pe seară.
M-am jucat aproape 5 ore League of Legends.

Am închis jocul și am sunat-o pe Cristina să
petrec ceva timp și cu ea, apoi m-am culcat
împăcat și împlinit.
După atâta jucat zilnic și vorbit pe skype,

bunica îmi atrage atenția că mâine începe școala.
Eram deja panicat, am început să îmi împachetez
lucrurile pentru mâine în ghiozdan, să fiu gata
pentru încă un an nasol de școală. Nu îmi plăcea
pentru că trebuia sa înveți zilnic, să îți faci
temele zilnic, să fii pregătit să nu se deschidă
catalogul la numele tău și să te asculte oral
58
profesorii, să le prezinți ce ai pregătit pentru azi.

Acum, dacă mă gândesc mai bine, nu era așa de
rău deoarece mai vorbeai cu unul, altul, mai
vedeai fete noi, boboci noi și mai era și discotecă
între elevi în fiecare sâmbătă, unde petreceam
cam până târziu, dar de fiecare dată eram beat și
nu prea îmi aduceam aminte de multe lucruri
decât doar că mă vedeam cu fete pe care nu le
văzusem niciodată în viața mea și mă mai
trezeam cu câte una la mine acasă a 2-a zi,
dezbrăcați amândoi, de aceea nici nu știu dacă și
când am făcut-o prima dată cu o fată. Era
distracție maximă, păcat că mă refugiam în
alcool și nu știam mai nimic.
La începutul anului fiecare duceam câte o

floare la diriginte și se ținea discursul de început
de an. Era un pic plictisitor și așteptam să fie
gata să mă pot conecta din nou și să mă joc toată
noaptea, asta era în capul meu în momentele
discursului.
A doua zi de școală am petrecut-o cu

colegii mei de liceu și cu cei de la școala
generală, să mă laud cu ce prietenă mi-am tras,
59
cum arată, ce vârstă are, etc. Eram înnebunit

după ea.
Într-o zi de școală, după vreo 3 săptămâni,

primesc un mesaj pe telefon de la Cristina în
care îmi spune că trebuie să vorbim. Am fugit
repede după ore acasă, pornesc calculatorul și o
sun live pe Cristina, o găsesc plângând că ea își
va șterge facebook-ul pentru că trebuie să se
concentreze pe facultate și nu vom mai putea
vorbi la fel de mult. Eram trist, dar am trecut
repede peste și i-am spus că nu e nici o problemă
atâta timp cât îmi va scrie zilnic mesaj că este
bine.
A trecut o perioadă și văd că apar niște

poze pe facebook, chiar dacă ea spunea că își va
șterge contul. Era în ipostaze foarte sexy pe plajă
și am întrebat cine îi făcea pozele și mi-a
răspuns că tot ce trebuie să știu e că este o
persoană cu un telefon blackberry. În acel
moment am rămas fără cuvinte, atunci am înțeles
că ea nu poate continua cu o relație la distanță.
Cică ea a început o relație cu un băiat de culoare
în Franța și mi-a spus să nu fiu trist și să fiu la
60
fel de fericit toată viața mea și să rămânem

prieteni. Eram foarte dezamăgit de mine, de
viață, era a doua relație eșuată în doi ani.
Am decis că relațiile nu sunt pentru mine,

așa că nu mă mai interesa de absolut nimic, mi-
am luat cel mai bun prieten în brațe, calculatorul,
care nu m-a înșelat niciodată, alături de o bere
rece și o maximă distracție în fiecare sâmbătă la
discotecă.
Mersul la școală mi se părea un chin,

departe de lumea mea de acasă, dar mi-am adus
aminte de o fată care mă plăcea de mai demult și
am spus hai că mai încerc o dată, dar de data asta
nu voi mai pune suflet, doar să am un scop
anume pentru a merge la școală mai cu drag. M-
am gândit mai bine înainte să îi scriu, ce ar fi
dacă mi-aș mai căuta încă vreo două rezerve pe
lângă ea, doar în cazul în care și aceasta mă va
înșela să mă simt și eu bine pe lângă școală.
Iau telefonul, o caut pe facebook, îi scriu

dacă mai ține la mine și mai simte ceva față de
61
mine. Mi-a răspuns afirmativ și am mers la o

primă întâlnire în piața de lângă școală.
Era o fată micuță de statură, unguroaică,

destul de drăguță la fizic. Mă simțeam bine
lângă ea, dar nu prea mai aveam încredere în
fetele din ziua de azi. După ce am ajuns acasă de
la ore, mă pun la calculator să mă joc un pic, o
relaxare de după școală. Am decis să ies cu
domnișoara în oraș la o plimbare, am mers prin
centru, prin parc, în magazine și am fost să o
cunosc pe mama ei, care lucra la un magazin de
obiecte mobiliare de bucătărie.
Zilele treceau frumos, surprinzător de

frumos lângă fata cea nouă. Se apropie ziua de
naștere a mamei mele, așa că am decis să o chem
și pe prietena mea la cheful organizat de mama
la Valea lui Mihai, la restaurantul ei. I-am
cumpărat o lumânare decorativă pentru masă,
am prezentat-o mamei și ne-am alăturat la masă
împreună cu familia mea.
După o zi de școală, ajuns acasă, primesc

mesaj pe facebook de la colega mea de clasă,
62
Laura, fata cu care mai mult ne înjuram înainte,

în loc să ne salutăm. Îmi scrie ce fac, cum sunt,
mi-am dat seama de intenția ei. Dorea să ieșim
în oraș, iar eu am spus că am prietenă și nu pot
să mă văd cu nimeni.
Se apropie sâmbătă, ziua de discotecă, mă

îmbrac repede, îi scriu prietenei mele și mergem
amândoi cu taxi-ul la discotecă.
Ajunși înăuntru, am început să beau destul de

mult alături de niște prieteni, iar după vreo 3 ore
mi s-a rupt filmul și nu îmi mai aduc aminte de
mai nimic. Dimineața mă trezesc buimac, cu o
durere de cap și o mare nevoie de a merge la
baie. Trag pătura la o parte și văd că nu eram
singur în pat, era o domnișoară roșcată,
dezbrăcată, slăbuță, dar arăta destul de bine la
corp, un fund ferm, bombat, pielea albă,
strălucitoare, cu niște sâni mici, dar drăguți.
O trezesc, o salut și o întreb ce s-a întâmplat și

cum a ajuns la mine în pat. Era și ea destul de
adormită și buimacă, dar am înțeles, din ce îmi
63
spunea, că am băut cu ea cam toată noaptea și de

acolo nu prea își aduce aminte nimic sau dacă
am făcut ceva intim împreună.
Era o zi de duminică, urma să mă văd cu

tata și atunci mi-a venit o idee. I-am scris dacă ar
putea să vina după mine că am o domnișoară la
mine acasă și nu are cu ce să meargă în sat. A
început să râdă și a venit după mine.
Am dus-o acasă și pe urmă am mers cu tata la un

bar din apropierea apartamentului în care stătea.
Era o tradiție de duminică, era mai tot timpul
băut și mai conducea și sub influența alcoolului.
Am încercat și eu și prietenii lui să tot îi spunem
să nu mai bea așa de mult, dar nu ai cum să
schimbi un om. Toată încercarea noastră era în
zadar, dar era un om bun la suflet.
Mai spre seară îmi fac curaj și îi scriu

prietenei mele ce face, cum e, cum s-a simțit
aseară la discotecă, sperând că nu a văzut nimic
64
din ce s-a întâmplat. Din fericire nu văzuse

nimic, nu mi-a dat de înțeles acest lucru, m-am
bucurat tare și eram foarte mândru de psihicul
meu, chiar și sub influența alcoolului. Am
plănuit totul fără să își dea seama nimeni de
nimic, dar o simțeam foarte distantă față de mine
și nu am înțeles de ce.
Totuși ceva nefericit știam că se întâmplă,

așa că am început să cercetez, și unde anume aș
putea căuta răspunsuri decât pe Facebook, site-ul
ăla nenorocit unde mi-am pierdut cea mai
frumoasă relație.
Mă uit peste pozele ei, dacă cumva a postat ceva

nou de ieri și dau peste una recentă și văd că în
comentarii o persoană de sex masculin îi făcea
avansuri și ea îi răspundea la fel, așa că am decis
să îi scriu să aflu adevărul.
A început să plângă pentru că cineva i-a spart

contul, că nu ea a scris toată treaba aia, că ea a
făcut totul pentru mine, a slăbit, s-a epilat, etc.
65
Eu, cum nu prea mai aveam încredere în fete de

la simplul fapt că m-am despărțit de două fete
din cauză că amândouă m-au înșelat, am decis să
îi explic în vreo trei pagini de mesaj, în care îi
scriam că nimic din ce spune nu este adevărat, că
uite același lucru am mai pățit cu încă doua fete,
etc. Bine, chiar dacă eu în aceeași zi am băut
până mi s-a rupt filmul alături de domnișoara
roșcată, dar “hoțul neprins e negustor cinstit”,
nu? Eu nu acceptam ideea de a mă înșela o fată,
așa că am decis să punem punct relației.
Am continuat să merg la școală în mod

normal și fără resentimente pentru ce s-a
întâmplat sâmbătă seară, deoarece mereu aveam
o rezervă, dar cineva urma să îmi strice
planurile.
Laura, colega mea de liceu, a tot continuat să îmi

scrie după ce a aflat că m-am despărțit de
prietena mea. Eu nu voiam să discutăm,
deoarece aveam alte planuri cu alte fete de pe
lista mea.
66
Mi-a spus că ea dacă dorește să mă aibă, așa va

fi, așa că m-a pus un pic pe gânduri și am zis că
accept provocarea.
Zilele de școală treceau foarte repede, cu

note cât de cât bune, bunica mă mai certa când
luam câte un 5 sau 6 la limba și literatura
română, dar asta este, nu îmi plăcea să învăț, nu
mi-a plăcut niciodată și nici de profesoara de
română, pentru că părea că avea mereu ceva cu
mine.
Cu Laura tot mai vorbeam prin mesaje în

timpul orelor de română, dar din câte auzeam, ea
vorbea cu colega ei de bancă despre mine, îi tot
spunea lui Laura că ea a auzit că eu am fost cu o
tipă în pat dezbrăcat și cu siguranță am profitat
de ea. Nu am înțeles de unde o fi auzit asta, dar
bine, într-adevăr așa a fost, m-am trezit cu ea în
pat, dar de profitat... nici vorbă.
De atunci prin liceu se aude că eu am primit

porecla de Renato, regele sexului. Asta îi tot
povestea lui Laura, dar ea nu o băga în seamă,
67
voia doar să își îndeplinească țelul, acela de a mă

avea.
Într-o zi eu am decis să mă deschid mai

mult la suflet și am zis că hai să vedem ce va ieși
din treaba asta. Eram la ora de educație fizică,
Laura stătea singura lângă ușa de la intrare, era
îmbrăcată într-un trening mulat, puțin
transparent, care îi punea în evidență fundul.
Avea un fund foarte frumos și mare, cred că și
din cauza asta am început să mă și îndrăgostesc
de ea. Am mers până la ea, era cu spatele la
mine, i-am dat o palmă peste fund și când s-a
întors am sărutat-o, iar după câteva secunde
primesc o palmă de la ea, după care a început să
mă înjure și să mă împingă. Am bufnit în râs și
am plecat repede de acolo.
După ore am plecat repede acasă să le

împărtășesc din nou prietenilor mei din lumea
68
virtuală despre ce fată am mai găsit, ce am mai

făcut, etc. Am început să râdem cu toții și mi-au
spus să încerc să văd ce va ieși până la capăt,
după care am început să ne jucăm din nou
aproape toată noaptea.
Zilele următoare de școală ne-am tot apropiat,

tot mai mult unul față de celălalt, iar într-un final
ne-am combinat. A câștigat Laura, și-a îndeplinit
țelul, așa că ne-am mutat în aceeași bancă.
Colegii noștri au observat acest lucru și nu

mai trebuia să vorbim doar prin mesaje, eram
oficial împreună.
Se apropie vara, care va aduce cu ea și vacanța

cea mare. Doamna profesoară ne-a dat de înțeles
că va organiza din nou excursia la Marea
Neagră, la Costinești, tabără. Eram foarte fericit
deoarece de data aceasta merg direct cuplat cu
cineva și nu va mai trebui să aburesc pe nimeni
pentru a-mi găsi perechea.
69
Ajung acasă, le dau prietenilor mei din jocuri

vestea cea bună, cobor jos la bunici și le spun
despre excursie și despre prietena mea cea nouă.
Nu erau foarte încântați. Oamenii, din nefericire,
te judecă după aparențe, din ce familie provii,
din ce sat, etc. Era foarte trist sentimentul, dar
acum înțeleg că ei așa au fost crescuți, nu aveau
de unde să știe mai multe sau cum să reacționeze
în aceste situații.
A început vara și vacanța cea mare, mai

era puțin până la plecare, aproximativ 40 de zile,
așa că am decis să merg la mama în Valea lui
Mihai pentru o perioadă de timp. Mi-am pus cu
mine un laptop pentru a mă putea juca în
perioada în care voi sta la mama. Era frumos
aici, dimineața și noaptea mă jucam, după masa
ieșeam cu prietenii prin oraș și mai stăteam pe
telefon cu Laura la povești.
În prima seară, Laura îmi scrie un mesaj în care

mă întreabă dacă aș vrea să merg la ei în
weekend că vrea să facă ceva mâncare la ceaun
și să îi cunosc și familia.
70
Eram super speriat, deoarece eu încă nu fusesem

la nici o fată acasă pentru a-i cunoaște părinții,
dar am decis totuși să merg, dar am zis că voi
merge cu încă doi prieteni de aici din Valea lui
Mihai.
Următoarea zi am vorbit cu amândoi

băieții de aici din oraș și au fost de acord să vină
cu mine.
A venit și weekend-ul, ne pornim de dimineață

spre centru, de unde vom lua autobuzul, ne
urcăm încet și ne punem pe locurile din spate că
acolo nu ne deranjează nimeni dacă vorbim sau
dacă râdem.
După un drum de două ore, ne dăm jos în

capătul satului, la intrare și vedem că stă o
mașina parcată pe partea carosabilă. Era Laura
cu sora ei, Cristina. A văzut că eram 3 băieți, nu
au spus nimic de rău și ne-am pus în mașină și
am pornit spre casa lor.
Ajunși acolo, ne dăm jos din mașină și văd că

iese un om din casă, era tatăl Laurei. Îmi întinde
mâna și mă întreabă cu o voce agresivă că cine
71
sunt? Atunci am încremenit, nu am mai avut

acest sentiment niciodată, m-am prezentat și am
întors privirea spre Laura, care îmi mima să nu îl
bag în seamă deoarece e băut. Nu eram mai
liniștit, dar eram mai împăcat cu ideea.
Apare și mama Laurei după 5 minute, era o

femeie mică de statură, cu părul tuns scurt și cu
o voce caldă.
Am stat afară câteva minute, era vară, era cald și

plăcut, am stat cu băieții mei la un pahar de
pălincă, nu era băutura noastră preferată, așa că
am gustat un pic și pe ascuns când nu era nimeni
în jur, l-am turnat undeva pe pământ să nu se
prindă nimeni. Am început să râdem toți în
hohote, dar de la râsul nostru a ieșit Laura să
vadă de ce râdem, dar ne-am prefăcut că nu s-a
întâmplat nimic.
După un timp ne strigă mama lui Laura să

intrăm înăuntru să ne punem la masă, să
mâncăm. După ce ne așezăm, văd că familia lor
se ridică și se apucă să spună o rugăciune. Eram
uimit, fiindcă eu nu eram cu religia și cu chestii
72
spirituale, dar din bun-simț le fac semn băieților

să ne ridicăm toți și să stăm în poziția creștină,
cu capetele aplecate și cu mâinile oarecum
încrucișate. După câteva secunde ne punem jos
să mâncăm.
Am petrecut toată ziua cu Laura și cu

băieții mei pe terasă, am stat la povești până s-a
făcut seară. Era o zi de sâmbătă, ziua în care noi
umblăm la discotecă. Pe unul dintre băieții mei îl
sună o verișoară să mergem la discotecă cu ea,
iar noi i-am spus că nu aveam bani, doar de
ocazie sau de taxi, dar cică ne plătea ea intrarea
și a spus să mergem liniștiți. Eram încântați, așa
că i-am spus Laurei și Cristinei să ne ducă până
în capătul satului să facem în primă fază stopul,
dar dacă ne ia cineva pe gratis e și mai bine.
Ajunși la șoseaua principală, am stat

fiecare cu mâinile întinse, am stat în jur de 30 de
minute fără noroc, nu ne lua nimeni, așa că ne-
am enervat, ne-am dat jos pantalonii și am stat
toți 3 cu fundurile la vedere, un fel de mulțumim
pentru că nu ne-a luat nimeni. Am sunat un
73
taxi să vină după noi să ne ducă 20 de km până

la discotecă.
Pe drum ne tot uitam la aparatul taximetristului

pe care urcă suma de plată, care tot urca și ne tot
număram banii să ne ajungă, râdeam și noi și
taximetristul că stăteam cu banii în mână și tot
aruncam cu ei cum creștea suma pe aparat.
După vreo 20 de minute de drum am ajuns

la discotecă, ne-am dat toți banii taximetristului,
aproape toți, ne-au mai rămas de o singură bere,
pe care urma să o împărțim în 3, dar ca norocul
că o avem pe verișoara băiatului.
Intrăm în discotecă, începem să dansăm și

să ne simțim bine. Ne-am îmbătat un pic, doar
un pic să văd că mă apropii prea tare de
verișoara băiatului ăsta și o sărut. După îmi aduc
aminte de toate relațiile mele eșuate din cauză că
am fost înșelat de toate, așa că m-am oprit din ce
făceam cu tipa respectivă și am plecat toți 3
acasă, ca norocul că bunicii erau plecați undeva.
74
A doua zi am plecat pentru încă o săptămână la

Valea lui Mihai să mai stau și pe acolo împreună
cu băieții mei. Am luat autobuzul și am pornit.
Ajunși în oraș, am decis să mai mergem la

un bar din apropiere să bem o bere cu banii pe
care nu i-am folosit la discotecă și pe urmă să
mergem fiecare la casa lui.
Ajuns acasă, i-am scris Laurei și pe urmă

m-am pus să mă joc un pic singur pe calculator,
pentru că prietenii mei erau plecați cine știe pe
unde.
Am deschis jocul League of Legends și m-am

pus să mă joc un pic cu un caracter pe nume
Shaco, era un tip ciudat, nebun, dar foarte tare
dacă îl știai juca, era campionul meu preferat.
Un meci dura în medie 30 de minute,

acele 30 de minute am dominat tot meciul, mă
simțeam indistructibil, ca și în urmă cu vreo 2
ani, când eu cu un alt prieten din rețea am ajuns
pe locul 50 în Europa la un joc pe nume World
of Warcraft.
75
În acel joc era vorba de o lume plină de

oameni din toate țările. Îți făceai un caracter, îl
creșteai de la nivelul 1 până la nivelul 85 era pe
atunci. După, îl creșteai prin misiuni, te puteai
bate cu alții în arene, 2 contra 2 sau 3 contra 3.
Noi la 2 contra 2 am ajuns atât de buni, încât am

ajuns pe locul 50 în Europa, dar din păcate am
încetat să ne mai jucăm deoarece costa 13 euro
pentru o lună și 25 de euro pentru un an și i-am
golit cardul bancar mamei mele, era foarte
supărată, așa că am decis să ne retragem și să ne
jucăm altceva, cu lacrimi în ochi, era lumea
noastră și noi eram printre cei mai buni.
Zilele de vară treceau foarte repede, se

apropie excursia promisă la Costinești tabără
alături de Laura.
Am împachetat repede ce urma să ducem și am

pornit. Ne-a dus din nou tata cu mașina până la
gară.
Ajunși acolo, ne-am ales cușeta și paturile. L-am

adus cu noi și pe fratele meu Oviți și am pornit
din nou la un drum lung de 22 de ore, dar de
76
data asta am dus cu mine o ladă de bere și

mâncare pentru toată lumea, ne-am distrat, ne-
am simțit bine până la destinație.
A doua zi, ajuns la Costinești, am mers pe

jos până la cabană, în șir indian după profesoara
de Geografie, ne-am cazat și ne-am ales
camerele, dar, din nefericire, Laura nu a putut
dormi cu mine că trebuia să doarmă cu fetele
dintr-un an mai mare, dar asta am rezolvat pe
parcurs. După ce am despachetat, am pornit spre
restaurant să mâncăm de cină, că am ajuns târziu
și atunci am vorbit cu fratele meu să unim 2
paturi și să putem dormi toți 3 acolo, eu, Laura și
Oviți, fără să știe doamna profesoară și
dimineață când urma să se trezească toată lumea,
Laura să apuce să fugă în camera în care trebuia
să doarmă.
Probabil doamnei profesoare îi era frica să nu

facem copii sau habar nu am, că treburile intime
le-am depășit amândoi de mult timp.
A doua zi, după cum ne-am obișnuit, ne-

am trezit și am pornit la micul dejun, pe urmă
77
am plecat spre plajă unde petreceam zilnic cam 6

ore.
Zilele se scurgeau foarte repede, distracția era la

maxim, alcoolul curgea, mergeam din club în
club cu noua mea iubită, Laura.
Acele 7 zile petrecute cu Laura la mare

erau super frumoase, ne plimbam non-stop
împreună, mergeam pe plajă, pe la magazinele
din centru să cumpărăm suveniruri, dar și să
petrecem cât mai mult timp împreună. Pentru ea
a fost prima oară în viața ei la mare, era foarte
fericită, non-stop cu zâmbetul pe buze, eram
foarte fericit să o văd așa.
Laura era fata în care am văzut viitorul meu, mă

făcea să uit de tot ce a fost în trecutul meu și să
privesc spre viitor cu încredere.
A sosit și ziua plecării, ne-am făcut

bagajele și am pornit cu toții spre gară să luam
trenul Costinești-Satu Mare, un drum lung de 22
de ore, dar de data asta eu eram pregătit. Am fost
înainte sa cumpăr o ladă de bere pentru a ne
simțim bine și pe drum.
78
După o noapte agitată, eram foarte obosit,

așteptând să ajungem în gară să plecam fiecare
acasă ca să dormim un pic, că în tren, mai greu
cu somnul.
Zilele de vacanță treceau foarte repede, eram

mai mereu alături de Laura și de calculatorul
meu, cu cele 2 iubiri ale mele. Ziua eram la
telefon cu Laura, iar noaptea eram pe calculator
alături de prietenii mei.
Cu Laura vorbeam tot felul de chestii, ce fac

zilnic, ce lucrez, ce lucrează ea, etc., iar cu
prietenii mei virtuali, de jocurile noi apărute, de
piese de calculatoare noi, mai puternice, mai
rapide.
Într-un final nefericit, începe și școala. Un

nou an, clasa a 11-a, un an rămas până la
examenul de bacalaureat, un examen cumplit
pentru mine, nu eram pregătit, după cum știa
toată lumea, nu îmi plăcea să învăț. Îmi plăceau
doar 2 lucruri, să mă joc și să stau cu Laura, dar
ce să fac? Învățam de dragul bunicilor care erau
79
niște oameni cu carte. Trebuia să iau și

examenul ăsta, să îi fac mândri.
Clasa a 11-a trecea foarte repede, temele

și testele zilnice erau foarte grele, mai ales la
secția noastră de matematică-informatică, dar
luam note cât de cât bune, cât să fie suficient să
mă calific pentru examenul de bacalaureat.
Nu prea mai aveam timp de calculator,

doar noaptea, după ce îmi terminam toate temele
și orele de matematică, ce pot să fac, bunica m-a
dat și la ore în particular pentru a învăța și a fi
capabil de a lua examenul de bacalaureat.
A sosit și clasa a 12-a, ore suplimentare peste

ore suplimentare, teme peste teme, examene
peste examene... Din fericire mă calific pentru
examenul de bacalaureat și eu, și Laura. Ea era o
elevă mai bună decât mine, a învățat mai bine
mereu, la examene copiam de la ea, cât
înțelegeam și auzeam din ce îmi șoptea. Jocurile
pe calculator erau din ce în ce mai rare, nu prea
avem nici timp, nici chef, eram super aglomerat
cu școala și să iau afurisitul de examen.
80
Într-un final nefericit, s-a apropiat și bac-ul. În

primă fază se dădeau examenele orale, la română
și la engleză. Emoțiile erau maxime, dar le-am
luat cu brio, spre surprinderea mea cu notă
maximă.
A 2-a fază au fost probele scrise. Ziua de luni

era la română, miercuri la matematică și vineri la
biologie, materia aleasă de mine.
Toate examenele le trec cu note destul de mici,

dar le trec, așteptând cu nerăbdare notele finale.
După vreo 3 zile de așteptat, cu sufletul la gură,
aflu că am trecut la toate materiile, doar că nu
îmi iese media de trecere, mai exact 5.96, nota
de trecere fiind 6. Cu lacrimi în ochi, cobor din
camera mea spre camera bunicii pentru a-i da
vestea cea proastă. Nu a fost încântată deloc, dar
a decis să vină cu mine la liceu să vorbească cu
profesorii ca să facem contestație.
Ajunși la liceu, vorbim cu profesorii și decidem

să facem contestație la cea mai mică notă din
cele 3 materii de bac. Am ales limba și literatura
română.
81
O vară lungă de 3 luni doar la ore particulare de

română săptămânal, îmi aduc aminte că am fost
doar de 2 ori la un ștrand vara aceea.
Se apropie toamna, sesiunea de toamnă a

bacalaureatului. Emoții la maxim, mă îndrept
ușor spre liceu, mă așez în bancă și vine
subiectul și, cu fruntea sus, mi-am spus că totul
va fi bine.
După o oră jumate am ieșit din examen. Afară pe

o terasă mă aștepta mama cu bunica să mă
întrebe cum m-am descurcat, ce subiect am avut,
etc., dar, din fericire, totul a decurs perfect.
Vine și rezultatul și am luat nota medie, nota 7,

iar media generală 6 și ceva. Eram foarte fericit,
în sfârșit am scăpat de tot ce înseamnă teme,
teste, etc. Mă pot înscrie la facultatea dorită, cea
de psihologie, dar bunicii mei aveau alte planuri
pentru mine, voiau să mă înscrie la geodezie și la
agricultură, să fac 2 facultăți. Eram super
dezamăgit, nu voiam să mai am iar o grămadă de
examene pe cap, dar nu aveam de ales și au
82
decis în numele meu să merg pe cele 2 facultăți

dorite de ei.
Între timp, fiind toamnă, s-a apropiat și o zi

specială pentru mine, împlinesc 18 ani și am
decis să îmi organizez o petrecere, bineînțeles
ajutat de părinții mei, să îmi acopere cheltuielile
pentru a rămâne cu ceva bani după.
Am invitat în jur de 120 de persoane, niște adulți

și prieteni din liceu și de prin oraș, și pe Laura,
bineînțeles.
Ziua de dinaintea petrecerii am petrecut-o alături

de prietenii mei din lumea virtuală. Mi-au
pregătit o surpriză și mi-au cumpărat niște bănuți
virtuali cu care puteam sa îmi modific niște
campioni din jocul nostru preferat, League of
Legends. Eram foarte fericit și mă simțeam ca în
al nouălea cer și ne-am jucat aproape până
dimineață.
A 2-a zi era ziua cea mare, ziua petrecerii. Ajung

la sală mai repede pentru a organiza totul să iasă
perfect și am așteptat să vină invitații. Primii
invitați au fost cei în vârstă și pe urmă prietenii
83
mei și, nu în ultimul rând, Laura. Era îmbrăcată

într-o rochie roz, arăta ca o păpușă. Am simțit că
m-am îndrăgostit a 2-a oară, o iubeam foarte
mult.
Am primit un cadou foarte frumos din partea

bunicii și a tatălui meu vitreg, o mașină marca
Mercedes-Benz din 2001, mașină pe care o
îndrăgesc foarte mult, mașina lui bunica. Eram
super încântat, dar din păcate tatăl meu, din
cauza alcoolului, a făcut scandal că lui nu i-a
spus nimeni, nimic etc. Asta e, părinții nu ți-i
alegi, dar am trecut peste și după petrecere, a 2-a
zi, am decis să mă înscriu la școala de șoferi.
Din nefericire, examenul l-am picat de 2 ori la

proba practică și o dată la proba scrisă și mi-a
expirat și dosarul, dar am zis că îl mai amân pe
când voi ajunge la facultate, că nu mai era timp
de învățat.
După toată distracția și zilele petrecute alături

de Laura și alături de prietenii mei virtuali, s-a
apropiat și ziua înscrierilor la facultăți. În primă
fază am mers la facultatea de construcții,
84
Cadastru și Arhitectură și, pe urmă, la cea de

Agricultură. Am înțeles de la bunica că doar la
cadastru să umblu la facultate și la agricultură să
merg doar la restante dacă nu pot merge zilnic și
oricum nu aveam cum să mă împart.
Prima zi de facultate a fost ca o experiență nouă,

colegi noi, profesori noi și program școlar nou,
mult mai lejer decât la liceu.
Primul an de facultate a trecut foarte repede, cu

multă distracție, mai multă decât învățatul zilnic
ca la liceu, era super frumoasă experiența, doar
cu o mică problemă legată de relația mea cu
Laura. Eram foarte neliniștit, deoarece aveam
mereu impresia că mă va părăsi. A ajuns și ea cu
mine la Oradea, ea s-a înscris la o facultate de
contabilitate și îmi era teamă să nu cumva să
găsească pe altcineva din cauza experiențelor
noi, dar nu a fost așa. Și-a găsit o chirie alături
de sora ei, la un apartament în zonă bună, dar
cam departe de universitate, dar în cele din urmă
s-au descurcat.
85
Primul semestru a trecut frumos și s-au

apropiat și primele examene, cu emoții la
maxim, fiind prima experiență de genul. Ca să
vezi, primul examen l-am și picat. După, fiind
foarte trist, am vrut să mă las de facultate, fiind
foarte demoralizat, dar am decis să merg mai
departe și am luat și restul examenelor, chiar și
pe acesta eșuat l-am luat în sesiunea de restanțe.
S-a apropiat și vacanța între semestre și am zis
că merg înapoi la școala de șoferi să iau
permisul cât mai repede, deoarece circulam cu
autobuzul și cu tramvaiul și era foarte ciudat, mă
trezeam foarte devreme pentru a-l prinde pe cel
de la prima oră. Zis și făcut, iau examenul auto
din prima și vin direct la Oradea, de la Satu
Mare, că acolo aveam buletinul. Primele
săptămâni conduceam neîncetat ca să învăț ruta
până la facultate și înapoi. Mă plimbam și cu
Laura cu mașina foarte mult, să stăm și noi
împreună, că nu prea aveam timp de jocurile
video, eram mai liber aici la Oradea, liber să fac
tot ceea ce vreau.
86
După vacanța cea scurtă a sosit și

semestrul al 2-lea, primele săptămâni petrecute
la barul de lângă facultate. Toți colegii eram
foarte uniți, probabil pentru că eram doar 13
studenți în an, petreceam foarte mult timp unul
lângă celălalt. Mi-am făcut și un prieten foarte
drag mie, pe nume Andrei. Parcă eram frați,
unde mergea el, mergeam și eu. Examenele din
acest semestru erau mult mai ușoare, poate
pentru că eram deja căliți din semestrul
precedent. Le-am trecut și pe acestea cu brio,
urma să ne pregătim de vacanța de vară, unde
urma să mă distrez și să mă joc toată vara, dar nu
a fost după cum mi-am imaginat, deoarece
bunicii mei m-au chemat la ei în oraș pentru a
mă duce la lucru la o cunoștință de-a lor, în
domeniul topografiei.
A sosit și prima zi de lucru. M-am trezit de

dimineață și am pornit cu mașina până la firma
de topografie, unde urma să lucrez pentru 3 luni
de vacanță.
87
A fost o experiență unică, nu voiam să merg la

lucru nici în ruptul capului, dar am depășit
situația și, din a dori să mă las de facultate, am
ajuns să o îndrăgesc. Am stat 2 săptămâni cu
prisma în mână și i-am pus un milion de
întrebări topografului cu care eram în teren
pentru a fura cât mai multă experiență posibilă.
După cele 2 săptămâni la munca de jos, de la
ținutul de prismă am ajuns și eu la aparat, stația
totală, așa se numea, un aparat care semăna cu
un mini roboțel cu un ecran digital și un vizor
prin care te uitai și vizai prisma ținută de colegu’
pentru a măsura puncte în teren. Mă simțeam ca
la jocurile cu arme. Când te uitai în vizorul
respectiv vedeai un X ca și la armele de război
când ținteai un dușman.
Au trecut și cele 3 luni de lucru, cu un salariu de

1000 lei, era acceptabil pentru un student
nepriceput ca mine și am primit și o dovadă că
am făcut practică obligatorie pentru facultate.
Eram mulțumit și pentru experiența furată de la
topograful respectiv.
88
Laura, în cele 3 luni în care am lipsit din Oradea,

s-a angajat la un minimarket ca vânzătoare. Nu
era o persoană cu mulți bani și a vrut să se
angajeze pentru a se putea descurca și a-și plăti
taxele la facultate. Vorbeam cu ea doar prin
mesaje și prin conferințe video. Chiar dacă
stăteam departe unul de celălalt nu lipsea o oră
dintr-o zi să nu ne scriem.
A sosit un nou an de studenție, anul 2. A fost un

an plin de distracție și mai multe materii de
studiat și, nu în ultimul rând, un an nou plin de
jocuri video noi pe piață. Abia așteptasem să le
cumpăr și să le încerc.
Dimineața mergeam la ore, la amiază mergeam

pe la Laura la apartament și în fiecare seară mă
jucam cu băieții până la 3 sau 4 dimineața.
Dormeam în jur de 2-3 ore pe zi, mai puțin în
zilele de joi, era ziua de ieșit cu colegii și cu
Laura la o discotecă sau la o beție. A fost anul în
care am mers la școală pregătit cu aproape tot ce
înseamnă meseria asta de topograf, de la toată
experiența furată din vacanța de vara la lucru.
Am știut răspunde cam la toate întrebările
89
profesorilor și eram prezent cam la toate probele

practice sau voluntar la lucrul profesorilor.
Într-o zi de joi am mers cu Laura, cu prietenul

meu, Andrei și cu încă un coleg la o discotecă în
centrul orașului și am spus la toată lumea să nu
bea nimeni, nimic că au ăștia acolo o promoție,
la 3 beri plăteai 9 lei, dar prietenul meu, Andrei
nu a ascultat și a venit cam beat cu noi.
Ne-am așezat la o masă, am dat eu prima tură de

bere, la Laura i-am cumpărat o limonadă, ea nu
consuma alcool și am început să dansăm, să ne
distrăm, iar Andrei a găsit 2 domnișoare mai
tinere și a vrut să danseze cu ele, dar nu a apucat
să ajungă până în dreptul lor că a căzut pe scări,
chiar în fața lor. Ne-am prăpădit de râs și, îți dai
seama că fetele au luat-o la fugă, iar Andrei a
rămas fără partener toată noaptea. A fost o seară
frumoasă și haioasă.
A sosit și ziua examenelor. Primele examene au

mers ca pe ață, le-am luat fără probleme, m-au
ajutat foarte mult zilele de lucru, dar au fost și
unele examene la care ne uitam efectiv unul la
90
altul și râdeam că nu știam ce să scriem, dar ne-

au trecut toți profesorii, eram și puțini în an.
Vacanța de vară aducea din nou cu ea încă

3 luni de practică și voluntar la o lucrare mare a
unui profesor de-al nostru. Totul decurge bine,
învăț alte tehnici de măsurat și ajung să fiu văzut
și de conducerea facultății ca fiind un student
bun în domeniu acesta, așa că facultatea m-a ales
pe mine să merg pe un șantier unde se construiau
niște hale industriale imense pentru reciclări de
deșeuri. Eram super mulțumit și mândru de mine
că am ajuns de la un simplu student care dorea
să se lase de facultate, la unul destul de bun, care
reușea să ridice hale de unul singur, dar, din
păcate, pe la începutul anului 3 de facultate urma
să se întâmple ceva ce îmi va da viața peste cap.
Am început să prind încredere în mine că nu
prea mai am ce învăța și am început să mă joc ca
la început, din ce în ce mai mult și pe 3 ianuarie,
la ora 3 și 30 de minute m-am deconectat de la
calculator. Eram doar eu cu frate-meu, am mers
până la baie și am observat în oglindă că începe
să îmi curgă sânge din nas. Am zis că e de la
91
oboseală, așa că am mers să mă pun în pat, să

mă culc, iar după 5 minte simt o căldură foarte
mare în piept, mă ridic și am observat că pulsul
mi-o luase razna. Am intrat în panică, am fugit
la frate-meu în cameră și i-am spus să sune la
salvare că simt că mor. După 15 minute vine și
salvarea, mă pune în mașină și pornim spre
spital unde, ca sa vezi, nu mi-au depistat nimic
neobișnuit fizic. I-am scris mamei mele și Laurei
ce am pățit și au fugit repede la spital. După ce
m-au lăsat să plec acasă, m-am pus în pat și am
adormit instant.
A 2-a zi m-am simțit foarte speriat că nu știam

ce a fost aia de aseară. Laura și maică-mea au
stat lângă mine toată ziua și am început să caut
pe net toate simptomele și să îmi dau seamă că
am făcut un atac de panică. Eram foarte confuz,
de ce eu? De la ce? Niște întrebări fără răspuns.
A 3-a zi am făcut din nou un atac de panică și

am decis să o iau pe Laura și să fugim la un
spital privat, poate aflu acolo ceva răspuns mai
clar, cum să mă tratez, dar fără noroc. Am decis
să apelez la verișoara Laurei, era terapeut și să
92
mă sfătuiască ce pot să fac, așa că a spus să nu

pierd vremea și să contactez un psihoterapeut.
Mi-a dat un număr de telefon și am mers direct
la el. Era un om mai în vârstă, dar foarte
simpatic.
Am făcut teste peste teste, discuții peste discuții

și încet-încet am înțeles despre ce e vorba, era
vorba despre toată copilăria mea dezorganizată,
despre stilul meu de viață toxic și mi-a
recomandat o schimbare, dar nu am ascultat, am
decis să plec de la dânsul și am continuat ce
știam eu cel mai bine, să mă joc, simțeam că mă
relaxează, dar adevărul era că îmi accentua
starea.
Lunile treceau, facultatea zbura parcă pe lângă

mine, examenele la fel, nu mai înțelegeam mare
lucru, parcă nu eram eu cel care trăia viața, ci
altcineva sau altceva care mă controla. Era starea
mea de anxietate maximă, frica de a nu muri,
frica de a nu rămâne singur, eram pur și simplu
controlat și condus de propria imaginație. La
fiecare simptom ciudat în corp făceam un atac de
panică care m-a pus la pat. Eram un băiat masiv,
93
cu aproximativ 110 kg, iar starea mea de

anxietate, pus la pat, fără poftă de mâncare m-a
dus la 87 de kg în doar 2 luni. A fost o
experiență cumplită, am decis să o las mai moale
cu jocurile video, cu stilul meu toxic trăit zilnic
și am decis să caut un alt psihoterapeut să mă
ajute sa trec peste toate și să scap de stările
astea.
După ceva timp am găsit un om extraordinar, un

om care emitea o căldură de nedescris, un om
foarte calm, care încet a înțeles de unde vin cu
adevărat, știam parțial de la terapeutul precedent,
dar nu tot adevărul.
Totul a pornit de la divorțul părinților și

abandonul tatălui și că am crescut cu bunicii.
Bunicii te cresc cum știu ei, cu dragoste într-
adevăr, dar fără cel mai importat lucru,
responsabilitatea. Aceasta a lipsit și, nu în
ultimul rând, mângâierea părintească.
Am început să lucrăm săptămânal, cu terapeutul

meu, primeam provocări peste provocări, mi-a
spus să fac tot ce îmi este frică să fac. De
94
exemplu, îmi era foarte frică să mă plimb sau să

urc scările, să rămân singur, să merg în zone
aglomerate sau deschise. Știu că sună banal și
prostesc, dar aceasta a fost anxietatea care mă
controla. Cu tristețe am înțeles că trebuie să
renunț la tot ce înseamnă lumea virtuală, să
încep să trăiesc prezentul. Înainte de primul meu
atac de panică am ajuns să mă joc atât de mult,
încât nu știam dacă ceea ce fac în viața de zi cu
zi este real sau virtual, totul în jurul meu era
pixelat, iar acum înțeleg că este greșit să îți
petreci aproape toată copilăria cu jocurile video,
necontrolat și fără un program anume.
După un an de lucru am ajuns și în anul 4 de

facultate. Eram puțin mai bine, am ajuns să îmi
controlez cât de cât emoțiile și am reușit să iau
toate examenele cu brio și am început să scriu 2
licențe singur, la agricultură și la topografie.
Urma și prezentarea lucrărilor de licență, emoții

maxime, dar am fost încrezător și le-am luat pe
amândouă cu brio.
95
Bunicii mei erau foarte mândri de mine, exact ce

îmi doream. Am organizat o masă pentru toată
familia și cu Laura. Relația mergea din ce în ce
mai bine, am înțeles că ea este aleasa inimii
mele. În toată perioada asta de un an cu
problemele mele de anxietate și cu atacurile de
panică a ales să îmi fie alături de fiecare dată. A
avut răbdare și m-a încurajat să țin fruntea sus și
să mă ridic de fiecare dată când mă îngenunchea
vreo emoție.
Cel mai frumos cadou primit de la mama mea a

fost o casă unde puteam sta eu cu Laura, fără să
mai plătească vreo chirie. Eram foarte fericiți,
am pus bani peste bani și am început să ne
mobilăm căsuța noastră, așa cum ne-am dorit
noi, un loc al nostru.
După aceea am decis cu mama să îmi deschid o

firmă în domeniul topografiei, că mă va ajuta ea
cu achiziționarea aparatelor și echipamentelor
necesare pentru lucru.
Primele luni au fost foarte grele, clienți aproape

deloc, taxele la stat trebuiau plătite, anxietatea
96
din nou creștea, dar cu ajutorul terapeutului meu

am înțeles că răbdarea este cheia succesului.
După vreo 2 ani de tras la greu, am reușit să îmi

fac foarte multe cunoștințe în domeniu, am
cunoscut oameni extraordinari de talentați, am
cunoscut și o grămadă de arhitecți care m-au
ajutat să mă ridic.
Am reușit să strâng ceva bani pentru a

face cel mai frumos gest pe care îl poate face un
om într-o viață. Am mers la o bijuterie și am
cumpărat cel mai frumos inel ca să o cer pe
Laura de soție.
Eu cu fratele meu și cu prietena lui am

organizat în casă o mică surpriză pe când
ajungea Laura de la lucru. Ea lucra la ceva firmă
de legume-fructe, era facturistă.
Am pus pe jos niște petale de trandafiri sub

formă de text cu mesajul „vrei să fii soția mea?”.
Cățelușa noastră pe nume Brishi parcă simțea că

ceva frumos se va întâmpla. După câteva ore de
așteptat apare și Laura. Am fugit repede la ușă,
97
i-am pus mâna la ochi și am condus-o până în

dreptul mesajului și atunci m-am pus în
genunchi și am pus întrebarea. A spus DA!
Urma să organizăm o nuntă ca în povești.
În următoarele zile am început să căutăm sală

pentru nuntă, să ne facem lista invitaților, să
căutam pe cineva să ne cânte la nuntă, fotografi,
etc.
Între timp am încercat să îmi rezolv toate

problemele emoționale, să lucrez mult la mine,
să nu am probleme pe când va fi nunta, să învăț
să mă relaxez și să îmi spun într-una că voi fi
bine și mă voi simți foarte bine la nunta mea.
A sosit și ziua nunții, înainte de toate

trebuia să mergem fiecare în altă casă ca să ne
pregătim, așa era obiceiul, că nu aveam voie să o
văd îmbrăcată în mireasă, doar când pornim spre
primărie.
Eu am stat la mama în casă unde am așteptat să

vină fotograful să facem poze, cum mă îmbrac
98
etc. și Laura a așteptat la noi acasă. După toate

pozele făcute am pornit spre primărie, unde am
stat până am fost întrebați dacă dorim să ne
căsătorim, etc. Bineînțeles că amândoi ne
doream asta, am semnat și am pornit spre
biserică unde am petrecut parcă o veșnicie, am
stat în picioare aproximativ o oră jumate. Am
crezut că nu mai termină odată preotul. Eram și
nemâncat și nici apă nu prea am băut din cauza
stresului, dar am trecut peste și am stat până la
capăt. După am pornit spre sală unde urma să ne
distrăm, să dansăm pentru prima dată ca soț și
soție. Laura arăta ca o prințesă, avea o rochie de
mireasă minunată, albă, întinsă pe corp și cu
părul prins coc, cu ceva model foarte frumos
prin el, era superbă, cea mai frumoasă din toată
sala.
A sosit și momentul tortului, un tort ales de noi,

un tort cu 4 etaje de culoare alb cu auriu. Am
făcut niște poze și urma să primim cel mai
frumos cadou din acea seară. Am primit din
partea mamei mele și a tatălui meu vitreg,
Ovidiu, o mașină, o mașină nouă, un Kia Suv alb
99
foarte frumos. Am decis să nu mai beau toată

noaptea și să o duc pe roți acasă, să o conduc pe
Laura acasă de noaptea nunții, unde speram să se
întâmple cea mai frumoasă magie. Îmi doream
foarte mult un copil, voiam de vreo un an să fac
un copil, să îl cresc și să îl educ ca la carte, cum
nu am fost eu. Voiam să devin cel mai bun tată
din lume, cum nu am avut eu. După toate
cunoștințele adunate cu ajutorul terapeutului
meu, am știut exact cum să îmi cresc copilul fără
a mai avea probleme emoționale vreodată,
deoarece eu în cei 2 ani petrecuți cu atacuri de
panică am crezut că nu îmi voi reveni vreodată,
dar uite că sunt foarte bine, am trecut peste tot și
doar am renunțat la viața mea toxică de dinainte.
După nuntă și firma mea s-a ridicat un pic și am

avut din ce în ce mai mulți clienți, eram foarte
fericit că în sfârșit pot să mă întrețin singur, fără
ajutorul mamei mele și a bunicilor, dar fericirea
urma să ia sfârșit când într-o zi bunica a picat la
pat bolnavă și în câteva zile a decedat. Atunci
lumea parcă s-a sfârșit pentru mine, parcă a
murit mama mea, bunica a fost omul care m-a
100
crescut așa cum a știut ea, un om cu multă carte,

un om care m-a pus să merg la facultatea asta de
topografie, care m-a ridicat și m-a făcut omul
care sunt astăzi, un om citit, un om cult. Am fost
foarte distrus săptămâni la rând, am simțit un al
2-lea abandon, ca și când m-a abandonat tata,
nici la nunta mea nu a fost, nici o urare de „casă
de piatră”, nimic, poate din cauză că a ales
alcoolul și distracția, nu știu, dar nu îl condamn,
poate a avut și el o copilărie distrusă, poate mai
distrusă ca a mea, dar l-am iertat.
Bunica mea, înainte sa moară, mi-a spus să stau

mereu cu fruntea sus și să îmi trăiesc viața așa
cum este, cu bune, cu rele și să nu fiu trist din
cauza ei, deoarece e bătrână și a făcut tot ce a
putut ca să mă facă omul de azi.
Viața mea a continuat alături de Laura, a fost

acolo mereu pentru mine și, într-o zi, după ce am
venit de la lucru, mi-a făcut o surpriză uriașă.
Mi-a pus pe o măsuță de la noi de lângă canapea
un cadou, un cadou în care se afla un test de
sarcină. Era însărcinată, iar atunci am uitat de
toate dezamăgirile și tot trecutul meu. Am luat-o
101
repede în brațe și am sărutat-o dulce și i-am

promis că voi fi cel mai bun tată din lumea asta.
Zilele treceau cu nerăbdare să aflu ce sex va

avea copilul meu. După 4 luni de control la
ginecolog, ne-a spus că va fi băiat și repede am
căutat un nume frumos. După am decis să
cheltuim banii adunați la nuntă pentru a-i face
copilului nostru o cameră a lui, am cumpărat un
pătuț, un dulap pentru haine, un televizor mai
mic și o cameră video și am așteptat cu
nerăbdare ziua când se va naște.
Zilele treceau cu nerăbdare și a sosit momentul

în care a decis medicul să facă nașterea prin
cezariană, deoarece copilul era mai micuț și să
nu îl chinuim.
Din ecografii am văzut că semăna copilul leit cu

Laura, era foarte frumos, nu îi găseam nici un
defect, era minunat și abia așteptam să îl cunosc,
să îl strâng în brațe, să crească alături de mine și
să îl învăț să își trăiască viața așa cum e ea.
A sosit și ziua în care trebuia să o duc pe Laura

la spital, ne-am urcat în mașină și am fugit
102
repede la spital, de acolo am venit acasă, că nu

aveam voie să intru cu ea acolo și am stat și am
așteptat acasă pe canapeaua din living.
După vreo 4 ore de așteptat, am primit primele

semne de la Laura și atunci am știut că s-a
născut, s-a născut băiatul meu, băiatul meu,
Ivan.
103

Viata Mea Viata Unui Jucator

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viata Mea Viata Unui Jucator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viața mea, viața unui jucător

M-am născut în nouă septembrie 1995, în

Am avut o copilărie plină de libertate cam

Într-o zi, după moartea cocker-ului... nu

Atunci câinele, simțindu-se vinovat, s-a ascuns

meu de fap, și eram foarte trist fiindcă iubeam

După aceea a avut loc un divorț și am

Bunicul era de multe ori tot plecat... ca inginer

Bunica era profesoară la universitate și la liceu.

profesoară avea și pretenții de la mine, legat de

Tata a plecat în Portugalia, din câte știu eu,

Mama mea a plecat în orașul Valea lui Mihai cu

Mergând în fiecare weekend acolo, am văzut că

Oviți, când era mic, era un neastâmpărat. A

tare, deoarece aveam un frate. Pot să spun că am

În orașul Valea lui Mihai stăteam la intrare în

La vârsta de cinci ani bunicii m-au trimis la

ce înseamnă „viața virtuală”. Era ceea ce îmi

Prima mea zi de școală, la vârsta de șapte

Am ales viața virtuală... Mergeam la școală

Într-o zi, după ore, nu îmi mai aduc

care ți-o oferă orice părinte, dar nu ți-o oferă

Am întâlnit doi băieții foarte de treabă, pe nume

Asta a fost prima mea activitate reală de după

După ce am ajuns în posesia

după ce l-am cunoscut pe un baiat italian din

Am ajuns să ne jucăm și mai mulți, am găsit și

Am continuat să mă joc orice joc gratuit pe care-

mă îngraș. Sport nu făceam, dar, totuși,

La împlinirea vârstei de paisprezece ani

La vârsta aceea am cunoscut cinci baieți

înghețată, sucuri și multe dulciuri.

ieșeam în cluburi, la fete, la băut, peste tot unde

Îmi aduc aminte când am fost o dată la zilele

(Da. Uitasem să vă spun... eu nu știu unde și

dezbrăcați. Probabil făcusem ceva sau nu.

Într-o perioadă am ajuns să beau din ce în

Cum treceau anii, am început să renunț la gașcă,

În perioada orelor, la școala gimnazială,

În fiecare pauză, colegii se luau de mine că de ce

bată joc de mine, iar atunci am simțit un

Înainte de începerea liceului știu că eram cam

să socializez cu nimeni, dar am fost nevoiți să ne

Experiența de acolo a fost frumoasă,

În drum spre casă, după ce am coborât de pe

În drum spre casă ne-am oprit să dormim în

Ajunși acasă, am început schimbarea. Am

M-am înscris la liceul Teoretic din Carei, secția

Prima zi de liceu a fost una interesantă.

Liceul era în renovare și ne-au plasat într-

conversațiile lungi și pline de entuziasm, mi-am

Ajuns din nou în posesia calculatorului, cum l-

Eram niște copii inteligenți, care se descurcau în

După ce terminasem meciurile pe care le

Ajuns a doua zi la școală, după ce bunica mi-a

A treia zi de școală a fost ceva mai special. Cum

că este aceeași zodie ca mine, adică fecioară și

Au început sa râdă de mine pentru că era ceva

După câteva zile petrecute cu fata respectivă, am

După ore am plecat la bunica. Era într-o vineri

întrebat ce aș dori să aleg: să îmi cumpere un

Duminică, ajuns acasă la bunici, am

Toți erau fericiți pentru mine, la fel și eu,

Luni, la primele ore, am mers entuziasmat la