Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Inspectoratul General al Poliţiei

ORDIN

“29” decembrie 2016 mun. Chişinău nr. 487

Cu privire la aprobarea procedurii

operaționale „Cercetarea la fața locului”

În scopul asigurării unei prestaţii eficiente în materie de elaborare a cadrului

normativ relevant activității Poliției pe principii unice de acţiune, în conformitate cu
prevederile art.13 alin. (1) lit. a) și f) al Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire
la activitatea Poliției și statutul polițistului, pct.14 subpct. 14) al Regulamentului
privind organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.283 din 24.04.2013, precum
și în contextul Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.118 din 23 iunie 2015
„Cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind elaborarea și aplicarea procedurilor
operaționale în cadrul Poliției”,

O R D O N:

1. Se aprobă procedura operațională standard „Cercetarea la fața locului”,

conform anexei.
2. Conducătorii subdiviziunilor subordonate ale Inspectoratului General al
Poliției vor asigura studierea şi respectarea prezentului ordin de către efectivul din
subordine.
3. Prezentul ordin va fi adus la cunoștință subdiviziunilor interesate ale
Inspectoratului General al Poliției.
4. Controlul executării prevederilor prezentului ordin se atribuie conducerii
Direcției generale urmărire penală a IGP.

Şef,
colonel de poliţie Alexandru PÎNZARI
 Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Inspectoratul General al Poliţiei

ORDIN

“29” decembrie 2016 mun. Chişinău nr. 487

Cu privire la aprobarea procedurii

operaționale „Cercetarea la fața locului”

În scopul asigurării unei prestaţii eficiente în materie de elaborare a cadrului

normativ relevant activității Poliției pe principii unice de acţiune, în conformitate cu
prevederile art.13 alin. (1) lit. a) și f) al Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire
la activitatea Poliției și statutul polițistului, pct.14 subpct. 14) al Regulamentului
privind organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.283 din 24.04.2013, precum
și în contextul Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.118 din 23 iunie 2015
„Cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind elaborarea și aplicarea procedurilor
operaționale în cadrul Poliției”,

O R D O N:

1. Se aprobă procedura operațională standard „Cercetarea la fața locului”,

conform anexei.
2. Conducătorii subdiviziunilor subordonate ale Inspectoratului General al
Poliției vor asigura studierea şi respectarea prezentului ordin de către efectivul din
subordine.
3. Prezentul ordin va fi adus la cunoștință subdiviziunilor interesate ale
Inspectoratului General al Poliției.
4. Controlul executării prevederilor prezentului ordin se atribuie conducerii
Direcției generale urmărire penală a IGP.

Şef,
colonel de poliţie Alexandru PÎNZARI
Tabelul de repartizare se anexează.

Șef al DGUP a IGP,

colonel de poliție Grigore MOGA

C O O R D O N A T:
Şef al Direcţiei juridice a IGP,
locotenent-colonel de poliţie Sergiu ȚURCANU

Şef al Secretariatului IGP,

maior de poliţie Tatiana GLAVAN

Șef al CTCEJ al IGP,

colonel de poliție Nicolae BODRUG

Șef al DP mun. Chișinău,

colonel de poliție Corneliu GROZA

Șef al DGSP a IGP,

colonel de poliție Marin MAXIAN

Șef al INI al IGP,

colonel de poliție Ion IACHIMOV
 TABEL
de repartizare a Ordinului IGP nr.487 din “29”decembrie 2016

Nr. Numărul de
Denumirea subdiviziunii
d/o exemplare
1. DGUP a IGP 1
2. DMO a IGP 1
3. DGSP a IGP 1
4. INI al IGP 1
5. CTCEJ al IGP 1
6. IP Anenii Noi 1
7. IP Basarabeasca 1
8. IP Bălți 1
9. IP Bender 1
10. IP Botanica al DP mun. Chișinău 1
11. IP Briceni 1
12. IP Buiucani al DP mun. Chișinău 1
13. IP Cahul 1
14. IP Cantemir 1
15. IP Căușeni 1
16. IP Călărași 1
17. IP Centru al DP mun. Chișinău 1
18. DP mun. Chișinău 1
19. IP Ceadîr-Lunga 1
20. IP Ciocana al DP mun. Chișinău 1
21. IP Cimișlia 1
22. IP Comrat 1
23. IP Criuleni 1
24. IP Dondușeni 1
25. IP Drochia 1
26. IP Dubăsari 1
27. IP Edineț 1
28. IP Florești 1
29. IP Fălești 1
30. IP Glodeni 1
31. DP a UTA Găgăuzia 1
32. IP Hîncești 1
33. IP Ialoveni 1
34. IP Leova 1
35. IP Nisporeni 1
36. IP Orhei 1
37. IP Ocnița 1
38. IP Rezina 1
39. IP r-nul Rîșcani 1
40. IP Rîșcani al DP mun. Chișinău 1
41. IP Soroca 1
42. IP Șoldănești 1
43. IP Ștefan Vodă 1
44. IP Strășeni 1
45. IP Sîngerei 1
46. IP Taraclia 1
47. IP Telenești 1
48. IP Ungheni 1
49. IP Vulcănești 1
Total: 49

Ofițer superior urmărire penală

pentru cazuri excepționale al DAPI a DGUP,
căpitan de poliție Voicu Olga
 Anexă:

PROCEDURA OPERAŢIONALĂ
„Cercetarea la fața locului”

I. SCOP

Scopul acestei proceduri este stabilirea unui set unitar de reguli pentru cercetarea locului
infracţiunii, descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii şi a mijloacelor materiale de
probă, precum şi stabilirea circumstanţelor infracţiunii sau altor circumstanţe care au importanţă
pentru cauza penală.

II. DOMENIU
1) Activitatea se desfăşoară în domeniul urmăririi penale, prin cercetarea:
- încăperii, sau porţiunii de teren, în perimetrul căreia s-au desfăşurat anumite acţiuni de
pregătire a infracţiunii (confecţionarea armei, a unui instrument de spargere, întocmirea de acte
false ş.a.);
- terenului, încăperii sau altui loc unde s-a comis infracţiunea (omorul, furtul, accidentul de
circulaţie, incendiul etc.)/ locul efectiv al săvîrşirii infracţiunii;
- împrejurimile locului faptei unde se pot afla urme sau obiecte purtătoare de semne ale
infracţiunii;
- căile de acces şi retragere ale autorului;
- încăperea sau porţiunea de teren deschis unde au fost tăinuite cadavrul, bunurile sustrase ori
unde se ascunde făptuitorul;
- documentelor, animalelor şi cadavrelor (umane sau de animale).
2) Procedura este aplicată în activitatea de serviciu a ofiţerilor de urmărire penală,
ofiţerilor de investigaţii, inspectorilor de sector, precum şi specialiştilor criminalişti, inclusiv
cînd sunt antrenaţi în grupul operativ.

III. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

1) Codul de procedură penală al Republicii Moldova;
2) Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;
3) Legea nr. 333 din 10.11.2006 privind statutul ofiţerului de urmărire penală;
4) Legea nr. 59 din 29.03.2012 privind activitatea specială de investigaţie;
5) Ordinul MAI nr. 349 din 11.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Direcţiei generale urmărire penală a IGP al MAI;
6) Ordinul MAI nr. 213 din 03.07.2013 cu privire la aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Inspectoratului Naţional de Investigaţii al IGP;
7) Ordinul MAI nr. 192 din 17.06.2013 cu privire la aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Centrului tehnico-criminalistic şi expertize judiciare a IGP;
8) Ordinul IGP nr. 138 din 11.11.2013 privind aprobarea instrucţiunilor referitoare la
organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI;
9) Ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 „Cu privire la
evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni”;
10) Fişele postului angajaţilor Poliţiei cu atribuţii în domeniu.

IV. TERMINOLOGIE

Cercetare la faţa locului – activitate procedurală şi de tactică criminalistică, care se

efectuează de către organul de urmărire penală ce include activităţi de căutare, localizare,
descoperire, relevare, documentare/fixare, ridicare/colectare, ambalare şi transport al probelor
descoperite la faţa locului, în vederea realizării scopului procesului penal. Această acţiune de
urmărire penală se realizează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia
locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească
poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracţiunea a fost
săvârşită.
Bănuială rezonabilă – existenţă a unor date care să convingă un observator obiectiv şi
imparţial că are loc săvârşirea unei infracţiuni.
Caz care nu suferă amânare – pericolul real că se vor pierde sau distruge probele, că
bănuitul sau învinuitul se poate ascunde în încăperea suspectată ori că se vor comite alte
infracţiuni.
Infracţiune flagrantă – este considerată fapta descoperită în momentul săvârşirii ei sau
înainte ca efectele ei să se fi consumat. Este, de asemenea, flagrantă şi infracţiunea al cărei
făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de victimă, de martori oculari sau de alte persoane
ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte
obiecte care ar da temei de a îl presupune participant la infracţiune.

V. DESCRIEREA PROCEDURII

1. Primele măsuri întreprinse de către grupul operativ la faţa locului.

Odată cu parvenirea informaţiei despre comiterea unei infracţiuni, grupul operativ
(ofiţerul de urmărire penală, specialistul criminalist, inspectorul de investigaţii, inspectorul de
sector), în deplină componenţă şi în mod de urgenţă, se va deplasa la faţa locului. Ofiţerul de
urmărire penală poate solicita prezenţa la faţa locului şi a altor specialişti, când condiţiile în care
s-a săvârşit infracţiunea impun cunoaşterea temeinică a unor discipline sau a anumitor probleme
necesare pentru stabilirea adevărului în procesul penal.
Iniţial, la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală, în calitatea sa de superior şi conducător
al grupului operativ, în dependenţă de fapta comisă, organizează şi în comun cu membrii
grupului întreprinde următoarele măsuri urgente:
- va înlătura pericolul existent pentru oameni;
- va acorda primul ajutor medical victimelor și făptuitorilor, după caz va asigura
transportarea victimelor și făptuitorilor la instituţia medicală;
- va înlătura persoanele care nu au atribuţie la cercetarea locului faptei;
- va asigura excluderea cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii sau obiectelor care
pot fi recunoscute în calitate de corp delict.
Dacă, pînă la sosirea grupului operativ, la faţa locului, a sosit alt reprezentant al poliţiei
(inspectorul de sector, inspectorul de patrulare sau alt colaborator al poliţiei), acesta, în mod
obligatoriu, va întreprinde măsurile urgente descrise mai sus şi va asigura paza locului
infracţiunii pînă va sosi grupul operativ. Ulterior, va depune în conformitate cu prevederile art.
163 Cod de procedură penală, un proces verbal, în care va consemna toate circumstanțele
constatate la fața locului.
După ce au fost întreprinse măsurile descrise mai sus, ofiţerul de urmărire penală primind
informaţii de la victimă, martorii oculari sau alţi lucrători ai Poliţiei ajunşi primii la faţa locului,
va stabili dacă există o bănuială rezonabilă cu privire la comiterea unei infracţiuni, care sunt
limitele locului ce urmează a fi cercetat, căile de acces şi retragere ale autorului, va organiza
încercuirea zonei cu bandă ce limitează accesul.
Totodată, ofiţerul de urmărire penală va solicita inspectorului de sector să asigure paza
locului ce urmează a fi examinat, după care, va primi personal plângerea sau denunţul cu privire
la infracţiune, întocmind despre aceasta un proces-verbal, în forma stabilită de art. 262 Cod
procedură penală, sau după caz, se va autosesiza în limitele legii conform alin. (3) art. 265 Cod
procedură penală. După primirea sesizării sau denunţului cu privire la infracţiunea comisă,
ofiţerul de urmărire penală imediat va informa unitatea de gardă a Inspectoratului de poliţie şi va
dispune înregistrarea acesteia în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni
(Registrul nr. 1).
De reţinut: Dacă cercetarea la faţa locului urmează să se efectueze în domiciliu, în
mod obligatoriu, înainte de a începe această acţiune procedurală, ofiţerul de urmărire
penală va cere acordul scris al proprietarului sau posesorului.
Acordul scris al proprietarului trebuie să fie întocmit până la începerea cercetării la
faţa locului.
 După înregistrarea sesizării în Registrul nr. 1, ofiţerul de urmărire penală, împreună cu
membrii grupului operativ şi de urmărire penală, va planifica succesiunea acţiunilor ce urmează
a fi întreprinse, va aprecia şi dispune executarea măsurilor de neamânat, după caz, dispune
efectuarea simultană a anumitor acţiuni de urmărire penală şi măsuri speciale de investigaţii.

2. Cercetarea locului faptei.

  Înainte de a începe nemijlocit cercetarea, se stabileşte perimetrul locului faptei şi se
procedează la marcarea acestuia folosind steguleţe, benzi de restricţionare, conuri de
semnalizare, etc., apoi se stabileşte procedeul de cercetare a locului infracţiunii - circular, frontal,
liniar sau pe sectoare - în dependenţă de infracţiune şi locul săvîrşirii ei.
Intrarea în perimetrul unde urmează a fi efectuată cercetarea la faţa locului se va face în
aşa fel, încît să nu se distrugă sau să se deterioreze urmele şi celelalte mijloace materiale de
probă. Înainte de a intra în perimetrul care urmează a fi cercetat, se vor efectua fotografii
judiciare de orientare şi schiţă, după caz şi filmări.
Ulterior, se va găsi cel mai accesibil drum de intrare în câmpul infracţiunii, în aşa fel
încât să nu se distrugă sau să se deterioreze urmele, ori să creeze altele noi. Specialistul
criminalist, echipat în modul corespunzător, va intra primul în câmpul infracţiunii, pentru a
verifica dacă la fața locului nu sunt obiecte care ar putea pune în pericol viața și integritatea
corporală a membrilor grupului operativ. După care va intra ofițerul de urmărire penală, după caz
medicul legist, unde vor întreprinde măsuri întru depistarea, descrierea, fixarea şi ridicarea
urmelor ori mijloacelor infracţiunii, altor obiecte sau documente, care ar putea contribui la
stabilirea adevărului.
Aşadar, ofiţerul de urmărire penală va începe cercetarea propriu zisă a locului unde s-a
comis infracţiunea, sau locului unde se află urme ale infracţiunii sau mijloace materiale de probă.
În faza statică a cercetării, ofiţerul de urmărire penală va examina atent locul faptei, atât
în ansamblul său, cât şi pe zonele mai importante, fără a se aduce nici o modificare acestuia.
Aici, reprezentantul organului de urmărire penală va descrie şi va stabili starea şi poziţia
mijloacelor materiale de probă, va măsura distanţa dintre obiectele principale, dintre acestea şi
urme sau locuri de acces, aspect de natură să servească la clarificarea unor împrejurări ale cauzei.
Cercetarea în faza dinamică presupune efectuarea investigaţiilor şi folosirea integrală a
mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice aflate la dispoziţia grupului operativ pentru căutare,
depistarea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor. Acest moment al cercetării presupune
examinarea amănunţită a corpului victimei, a fiecărui obiect presupus purtător de urme,
executarea fotografiilor şi înregistrărilor video de detaliu, a măsurătorilor fotografice
bidimensionale, se întocmeşte schiţa locului faptei şi procesul-verbal.
Examinarea la fața locului a cadavrului:
În cazul în care a survenit decesul persoanei, cercetarea la faţa locului și examinarea
cadavrului obligatoriu se va petrece în prezenţa medicului legist. Examinarea exterioară a
cadavrului va începe numai după ce medicul legist a constatat decesul.
Iniţial, se va determina locul în care a fost descoperit cadavrul, amplasarea în raport cu
urmele şi obiectele din jurul sau, precum şi poziţia corpului.
După descrierea acestor aspecte, va fi examinată îmbrăcămintea şi încălţămintea
cadavrului (culoare, mărime, formă, inscripţii, menţiuni referitoare la uzură, eventuale pete sau
urme ş.a). Ulterior, se va examina corpul cadavrului, (constituţia fizica, culoarea pielii şi a
părului, semnele particulare, mîinile şi unghiile cadavrului, cercetarea leziunilor vizibile).
Totodată, vor fi făcute menţiuni cu privire la cercetarea obiectelor sau materialelor ce au
servit la imobilizarea sau la strangularea victimei. La cercetarea cadavrului, în mod obligatoriu
se vor folosi mijloacele tehnico-ştiinţifice criminalistice pentru descrierea mai clară a locului
unde a fost depistat cadavrul, poziţia în care a fost depistat, prezenţa leziunilor corporale şi
localizarea lor, precum şi alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză.
După examinarea exterioară a cadavrului, ofiţerul de urmărire penală va îndrepta
cadavrul la Centrul de medicină – legală pentru efectuarea expertizei medico-legală și constatării
cauzei decesului.

3. Descrierea, ridicarea şi împachetarea mijloacelor materiale de probă.

 Ridicarea corectă a urmelor de la faţa locului are o importanţă deosebită la investigarea
infracţiunii şi stabilirea adevărului.
Ridicarea urmelor se poate efectua prin trei metode:
- ridicarea cu tot cu obiect -„regula de aur”;
- ridicarea cu o parte de obiect;
- ridicarea urmelor prin copiere: prin fotografiere, cu folii adezive, cu mulaje.
Indiferent de modul în care se ridică urmele, iniţial este obligatoriu ca ele să fie fotografiate
la scară.
De cele mai dese ori, la faţa locului, sunt depistate şi ridicate următoarele categorii de
urme:
Urme papilare. De cele mai dese ori, urmele papilare se ridică prin pulverizarea urmei
cu praf dactiloscopic şi fixarea ei pe pelicula adezivă sau chiar prin ridicarea în întregime a
obiectului purtător de urmă - în condiţiile în care acesta este de mici dimensiuni şi este comod
transportabil în laborator. În cazul urmelor de adâncime se pot folosi mulajele.
Armele de foc, muniţiile şi urmele acestora. În unele cazuri armele de foc pot fi
depistate la faţa locului - omor, sinucidere, înscenare de sinucidere. Urme ale armelor de foc sunt
tuburile şi gloanţele trase, cartuşele ce au fost încărcate în arme, particule de pulbere arsă şi
nearsă, particule de ulei, metal şi funingine, deteriorări ale obiectelor create în urma tragerilor cu
arme de foc (ricoşeu, perforare, canale oarbe). În cazurile depistării armei lângă cadavru, se
fixează poziţia cadavrului, a armei, amplasarea reciprocă a lor, poziţia cocoşului armei, a
siguranţei. De pe mâini şi hainele cadavrului se colectează urme secundare ale împuşcăturii. În
faza dinamică, armele se examinează de către specialistul criminalist, ținând cont de următoarele
reguli de securitate:
1. Examinarea armei se face cu prudenţă, cu mâinile îmbrăcate cu mănuşi, cu mişcări sigure
pentru a evita căderea accidentală a armei.
2. Se interzice atingerea trăgaciului.
3. Arma se orientează cu retezătura ţevii îndreptate sub un unghi de aproximativ de 45 0 în
sus.
4. Arma nu se îndreaptă spre sine sau spre persoanele din jur.
5. Înainte de a efectua manipulări cu arma, se extrage încărcătorul, cu sau fără cartuşe, din
armă.
6. Se verifică camera cartuşului armei.
7. Dacă în camera cartuşului se află un cartuş, acesta se extrage pentru a exclude
declanşarea accidentală a împuşcăturii în timpul examinării sau transportării.
8. Dacă din anumite motive (arma este supusă unui grad avansat de coroziune sau evident
defectată) nu este posibil de extras cartuşul din camera cartuşului, acesta nu se extrage,
iar între percutor şi capsa cartuşului se fixează o placă (din material rigid, plastic, carton
presat, cauciuc, etc.) şi altă placă între cocoş şi percutor, care nu va permite contactul
între piese pentru a evita declanşarea accidentală a împuşcăturii.
9. Se interzice armarea cocoşului şi apăsarea pe trăgaci chiar dacă arma este descărcată,
pentru a exclude deteriorarea pieselor componente.
10. Persoana care examinează arma de foc va efectua manipulări cu ea într-un spaţiu în care
să nu aibă acces alte persoane, sau la o distanţă sigură faţă de ceilalţi.
11. Ridicarea şi ambalarea armei se face cu o prudenţă deosebită pentru a preîntâmpina
producerea unor accidente cu consecinţe asupra vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a
membrilor grupului de cercetare a locului infracţiunii sau a bunurilor din jur.
12. În cazul în care se examinează o armă ce are o construcţie necunoscută persoanelor din
grupul de cercetare, este necesar de a solicita prezenţa unui specialist în arme de foc sau a
unui expert - criminalist în domeniul expertizei balistice.
Înainte de a ridica armele de foc, canalul ţevii se astupă în partea din faţă pentru a preveni
pierderea urmelor secundare ale împuşcăturii. Manipularea şi examinarea armelor trebuie să fie
efectuată în aşa mod, încât să nu fie distruse urmele papilare, urmele de sânge, sau alte urme. Se
verifică dacă la gura de foc sunt prezente fire de păr.
Urme biologice. La faţa locului pot fi depistate următoarele tipuri de urme biologice:
• sânge în formă lichidă sau uscată dispuse sub formă de urme sau microurme;
• secreţii şi amestecuri de secreţii biologice: salivă, spermă, transpiraţie etc.;
 • ţesuturi moi şi dure (formate din celule epiteliale, musculare sau osoase);
• microurme: celule epiteliale depuse pe suporturi în urma transferului prin atingere sau
prin frecare;
• urină;
• fecale;
• fire de păr.
La faţa locului, urmele biologice pot fi depistate pe diferite obiecte:
• armele implicate în eveniment (de ex.: cuţite, topoare, ciocane, ferăstraie, arme de foc
etc.);
• obiecte vestimentare care pot face legătura între victimă şi autor sau între autor şi locul
faptei;
• vehicule, pe toate zonele unde a existat un contact fizic direct între persoana implicată
sau victimă şi obiectul purtător (volan, mânere, airbag, parbrize, pe interior sau exterior etc.);
• diverse obiecte prezente în câmpul infracţional, pe suprafaţa cărora a fost transferat
materialul biologic.
• pe podea, pereţi, sol, zăpadă, etc.
Dacă urmele biologice sunt descoperite pe obiecte care nu sunt voluminoase, (haine,
încălţăminte, vesela, cuţitele etc.) acestea se ridică împreună cu obiectul, se împachetează şi se
transmit în întregime în laborator pentru efectuarea expertizei. În cazul când urmele biologice
sunt depistate pe obiecte voluminoase (covoare, mobilă, perete, sol, etc.), atunci urma poate fi
ridicată prin decupare, doar pata cu obiectul substrat.

Reguli generale pentru recoltarea şi manipularea urmelor biologice

• Purtarea echipamentului de protecţie este obligatorie.

• Este interzis fumatul sau consumul de băuturi şi de alimente în timpul desfăşurării
activităţilor de identificare, fixare, recoltare, conservare şi ambalare a probelor biologice.
• Pentru recoltarea şi manipularea urmelor se vor folosi instrumentar steril, costum şi de
protecţie şi mănuşi sterile din latex care trebuie să fie schimbate după fiecare recoltare.
• Nu se vor manipula simultan mai multe urme.
• Probele nu trebuie să vină în contact una cu cealaltă în timpul recoltării deoarece este
pericol de inter-contaminare. Obiectele provenind de la suspecţi şi de la victime trebuie să fie în
permanenţă separate; acestea nu vor fi în contact cu aceleaşi obiecte în timpul manipulării.
• Nu se ating cu mâna descoperită zonele obiectelor unde se presupune că există probe
biologice.
• Când este posibil, obiectul purtător de urme trebuie să fie expediat la laborator, fără a
se încerca prelevarea acestora sau decuparea zonelor despre care se presupune că ar conţine
probe biologice.
• Fiecare urmă descoperită trebuie să fie recoltată şi ambalată individual.
• Pentru probele aflate în stare uscată pe suportul purtător, dacă perioada de conservare
este mai mare de 1 an, se păstrează la o temperatura cuprinsă între -18 şi - 20° C. Pentru perioade
mai mici de un an, se poate păstra la o temperatură de aproximativ 40 C.
• Urmele vechi care sunt uscate şi care au fost ţinute la temperatura camerei până în
momentul expedierii către laborator vor fi în continuare ţinute în aceleaşi condiţii (nu se vor
congela înainte de a fi utilizate).
• Urmele biologice aflate în stare umedă vor fi uscate în incinte special destinate acestui
scop, folosind condiţiile atmosferice sau surse de ventilaţie indirectă, la temperatura ambiantă.
• Toate probele ambalate trebuie să fie etichetate.
• Dacă probele sunt uscate şi dacă nu pot fi răzuite ori dacă obiectul nu poate fi ridicat,
se vor utiliza pentru colectare tampoane sterile din bumbac care vor fi umectate cu o picătură de
apă distilată (sterilă) / ser fiziologic sau cu alcool etilic 75%.
• Pentru probele în cantitate suficientă şi a căror natură permite răzuirea, se poate
utiliza un bisturiu sterilizat pentru a transfera probele direct într-un ambalaj din hârtie curată.
• Pentru obiectele textile care pot fi tăiate, după ce urma a fost fotografiată şi fixată în
cadrul câmpului infracţional, iar poziţia sa a fost notată în detaliu, se decupează porţiunea
purtătoare de urmă şi se ambalează direct dacă este uscată. Dacă este umedă, aceasta se usucă şi
apoi se ambalează individual în plicuri din hârtie.
• Pentru obiectele purtătoare de probe biologice care sunt transportabile, se respectă
următoarele:
- dacă probele nu sunt uscate, vor fi lăsate să se usuce în incinte destinate acestui scop, fără a
utiliza surse de căldură;
- ambalarea se execută astfel încât să se păstreze distribuţia originală a petelor de sânge;
- obiectele astfel colectate vor fi înregistrate cu atenţie, pentru a se evita confuziile.
• Ţesuturile biologice moi, osoase, fragmentele de organe, urina lichidă sau alte
materiale biologice trebuie să fie ambalate separat în recipiente emetice, utilizându-se eprubete,
cutii, sticle etc. din sticlă sau din material plastic. Recipientul se etichetează pentru
individualizare şi se congelează imediat. În aceste condiţii se păstrează până se analizează. Nu se
utilizează pentru conservare formol (formaldehidă), deoarece conduce la degradarea ADN-
ului.
Urmele de sânge care vor fi utilizate ca referinţe, recoltate de la persoane diagnosticate cu
HIV sau hepatită, trebuie să fie depozitate în recipiente speciale şi marcate distinct cu inscripţia:
„conţine sânge infectat cu HIV” sau „conţine sânge infectat cu Hepatită.
Urmele de sânge lichid vor fi ridicate prin transfer pe un tampon din bumbac steril pentru
absorbţia sângelui lichid sau a cheagurilor, fără a fi absorbite zonele în care există numai ser
(lichid incolor). Astfel transferat, sângele va fi uscat pe suportul de recoltare şi apoi ambalat
într-un plic din hârtie sterilă sau în eprubeta din material plastic (cutia din carton) special
destinată, care au rolul de a evita contactul cu următorul ambalaj (plic, colet) în care se va
introduce. Urmele biologice astfel preparate pot fi păstrate la temperatura camerei pentru
perioade de timp de până la 5 ani, dacă probele de sânge sunt perfect uscate. Dacă probele se
conservă pentru perioade mari de timp sau dacă urmele sunt în stare umedă, păstrarea se va face
în stare congelată, la temperaturi cuprinse între -16 şi -20°C
Dacă urmele de sânge au fost depistate în formă de bălţi, atunci o cantitate de sânge se
absoarbe cu pipeta şi se depozitează în eprubete de sticlă sau se absoarbe pe hârtie de filtru.
Eprubeta cu substanţa respectivă se păstrează la rece, iar hârtia cu proba de sânge se usucă la
umbră într-un spaţiu cu aer uscat;
Dacă sângele a rămas pe o porţiune de zăpadă, atunci se ridică prin introducerea sub
porţiunea de zăpadă a hârtiei de filtru, a unei bucăţi de tifon şi se usucă în condiţiile deja
amintite;
Dacă sângele a fost găsit pe diverse tipuri de vegetaţie (crengi, iarbă, scoarţă de copac),
atunci se recomandă ca ele să fie rupte sau tăiate şi se împachetează aparte;
Dacă urmele de sânge au rămas pe sol, atunci conţinutul lui se ridică cu totul, se usucă şi
se împachetează.
Dacă urmele de sânge au fost observate în băltoace cu apă sau noroi, atunci anumite doze
de apă sau noroi sunt ridicate în vase de sticlă închise cu dopuri de cauciuc sau masă plastică şi
sunt predate de urgenţă în laboratoarele respective pentru examinare biologică.
Hainele cu urme de sânge sunt uscate şi împachetate separat în saci de hârtie. Urmele de
sânge ridicate în condiţiile descrise mai sus se împachetează în plicuri de hârtie. Pe fiecare
pachet sau colet se fac menţiunile necesare privind conţinutul lor, data şi locul depistării şi
ridicării urmelor de sânge, precum şi persoana care a efectuat ridicarea.
În cazul infracţiunilor sexuale, pe lângă urmele de sânge, poate apărea necesitatea
examinării unor pete suspecte a fi spermă. Aceste pete se pot depista pe hainele victimei, lenjeria
ei de corp şi de pat. Pentru identificarea petelor de spermă, obiectele pot fi studiate cu lanterna cu
raze ultraviolete.
 Regulile de colectare a obiectelor cu pete de spermă precum şi alte pete: de sudoare,
salivă, urină, fragmente de ţesuturi, unghii - sunt identice cu cele de sânge.
Firele, asemănătoare cu firele de păr de la faţa locului, de pe hainele, corpul victimei sau
ale infractorului, din depozitele subunghiale ale victimei/autorului, de pe uneltele folosite la
comiterea faptei, de pe măştile faciale sau de pe căşti, cagule, şepci, de pe cadavru, din
automobil, se ridică cu degetele sau cu o ajutorul unei pensete cu branşe de cauciuc, pentru a
evita deteriorarea firelor. Firele ridicate se împachetează în plicuri de hârtie separate pe care se
indică numărul firelor şi locul depistării. Plicul se lipeşte şi se sigilează.
Pentru a asigura integritatea urmelor biologice de pe obiectele ridicate şi pentru a evita
contaminarea şi trecerea particulelor de pe un obiect pe altul, ele se împachetează fiecare în
pungă separată, preferabil de hârtie. Pungile se leagă, se sigilează şi se fixează etichetă, pe care
se indică conţinutul pachetului, numărul dosarului penal, data ridicării, numele
persoanei(persoanelor) care au ridicat şi împachetat obiectul, precum şi semnătura persoanelor.
Nu se admite împachetarea mai multor obiecte în acelaşi pachet. Conţinutul pachetului trebuie să
corespundă cu datele indicate pe etichetă.
Un aspect foarte important la împachetarea obiectelor cu urme biologice, ridicate de la
faţa locului, este ca acestea să fie uscate. Dacă obiecte purtătoare de urme biologice (haine,
lengerie, bucata de tifon) sau urmele de pe ele sunt umede, ele preventiv se usucă, apoi se
împachetează. Uscarea se face în încăpere bine ventilată, la temperatura de maxim 37C, ferite de
raze solare directe şi la îndepărtare de obiectele de încălzire.
Reguli privind ridicarea înscrisurilor de la faţa locului
De modalitatea în care să ridică înscrisul suspect de la faţa locului fără a-l deteriora (în
raport cu starea în care l-a găsit), fără a distruge sau a adăuga urme suplimentare pe acesta,
depinde şi rezultatul analizei de laborator efectuată de expertul sau de tehnicianul criminalist.
 dacă înscrisul este întreg, ridicarea se face cu penseta evitând atingerea cu degetele
deoarece există documente (în special cele scrise pe foaie velină) apte să păstreze urmele de
degete ale făptuitorului;
 documentul nu se împătureşte şi nu se dezdoaie, ci se aşează într-un plic de
dimensiuni corespunzătoare; nu se fac notări pe înscris, ci pe plicul în care se va
împacheta/transporta;
Notă: pentru a nu crea noi urme de persiune pe înscrisul suspect, mai întâi se efectuează notiţe
lămuritoare pe plicul în care se va împacheta înscrisul suspect, apoi are loc împachetarea
propriu-zisă (mai ales în cazul ridicării filei a doua, care a fost sub fila cu înscrisul suspect).
 Dacă documentul este rupt, indiferent de locurile şi starea lor, la ridicarea şi
conservarea acestora trebuie să se respecte o serie de reguli:
 Neschimbarea ordinii în care se găsesc bucăţile de hârtie – chiar dacă fac parte
din acelaşi teanc sau grupă de documente – şi nerăvăşire a acestora;
 Fiecare teanc sau grupă de documente trebuie introduse în câte un plic sau mapă
transparentă, evitându-se îndoirea bucăţilor de hârtie sau formarea altor cute,
urme;
 Pentru evitarea distrugerii eventualelor urme digitale, bucăţile de hârtie se ridică
cu penseta şi mâna înmănuşată;
 După descoperire se ridică atât bucăţile de hârtie acoperite cu scris, cât şi celelalte
etc.;
 Protejarea bucăţilor de documente de acţiunea factorilor de mediu - umezeală,
soare;
 Interzicerea efectuării unor menţiuni pe acestea ori coaserea/capsarea lor, etc.;
 reconstruirea/asamblarea bucăţilor de hârtie (înscris) se efectuează în condiţii de
laborator, ci nu în cadrul cercetării locului faptei.
 Înscrisurile rupte, răvășite, se împachetează separat în plicuri sau mape transparente;
 Ridicarea documentelor arse se face în mod diferit, în raport cu stadiul de ardere al
acestuia (arderea incompletă (carbonizarea) ori arderea completă (scrumizarea));
 nu va fi atins documentul ars deoarece hârtia în urma arderii devine friabilă,
sfărmându-se foarte uşor;
  Documentul carbonizat mai întâi se pulverizează cu soluţie de glicerină cu apă, ori
soluţie caldă de ulei de recin şi apă sau şerlac, apoi se fixează între două bucăţi de sticlă sau
carton, care se aşează în cutii cu vată pentru a putea fi transportat;
 cu una din bucăţile de carton/sticlă se face un uşor curent, în aşa fel încât, în
momentul ridicării hârtiei de către curentul format, să se introducă sub ea cealaltă bucată de
carton/sticlă;
 în locurile închise (sobe, crematorii etc.) – unde nu se poate aplica procedeul
menţionat, se confecţionează două cornete de hârtie, care se introduc cu atenţie sub capetele
documentului şi se ridică;
 ridicarea documentului scrumizat poate fi efectuată numai după “întărirea” acestuia
prin pulverizare (în număr de 3-4 pulverizări cu pauze între ele) cu şerlac, sub un unghi de 70 0,
având grijă să nu cadă nici o picătură de soluţie pe suprafaţa hârtiei;
 dacă documentul se află în procedeul de ardere la momentul sosirii organelor
judiciare, se vor desfăşura o serie de acţiuni:
 oprirea imediată a sursei de alimentare cu combustibil (gaz-metan, motorină
etc.);
 astuparea orificiilor de aerisire;
 înăbuşirea flăcării, când arderea are loc în spaţii închise (sobe, crematoria etc.),
ori prin acoperirea acesteia cu un vas (clopot) sau cutie, când arderea are loc în
spaţii deschise.
Notă: vasul (clopotul) folosit pentru acoperirea flăcării trebuie să aibă o dimensiune mai mare
pentru nu a distruge documentul care arde.
 protejarea documentului ars şi scos de sub clopot de acţiunea curenţilor de aer
existenţi în încăpere ori în exterior.
 Obiectele purtătoare de urme, armele, instrumentele şi alte mijloace materiale de
probă depistate la faţa locului se ridică, se împachetează, se sigilează, iar pe pachetele respective
se indică conţinutul lor şi se pune semnătura persoanelor responsabile.

În timp ce ofiţerul de urmărire penală împreună cu specialistul criminalist întreprind

acţiuni îndreptate la cercetarea, fixarea, ridicarea şi împachetarea mijloacelor materiale de probă,
ofiţerul de investigaţii şi inspectorul de sector vor întreprinde următoarele acţiuni:
Ofiţerul de investigaţii în cadrul grupului operativ acordă ajutor ofiţerului de urmărire
penală la curmarea activităţilor infracţionale, efectuează, în ordinea stabilită, măsurile speciale
de investigaţii ce se impun la propria viziune sau indicate de ofiţerul de urmărire penală, pentru
identificarea şi, după caz, reţinerea pe „urme fierbinţi” a autorilor infracţiunii, stabilirea
martorilor oculari, întreprinde alte acţiuni şi măsuri în vederea stabilirii circumstanţelor cauzei, a
datelor şi informaţiilor care pot fi folosite ca probe.
Inspectorul de sector, în cadrul grupului operativ, acordă ajutor ofiţerului de urmărire
penală la curmarea activităţilor infracţionale, execută indicaţiile acestuia referitoare la înlăturarea
pericolului, acordarea ajutorului medical urgent şi transportarea victimei la instituţia medicală,
înlăturarea persoanelor care nu sunt implicate la cercetarea la faţa locului, asigură paza locului
infracţiunii pentru excluderea cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii sau de schimbare a
situaţiei de fapt, după caz, acordă ajutor ofiţerului de investigaţii la identificarea victimei,
martorilor oculari şi autorilor infracţiunii.
La faţa locului, ofiţerul de investigaţii ajutat de inspectorul de sector va întreprinde
investigaţii în rândul persoanelor din zona  (partea vătămată şi alte persoane învecinate cu locul
săvârşirii infracţiunii) pentru identificarea martorilor oculari, precum şi făptuitorului.
 În acest sens, vor nota datele de stare civilă ale martorilor oculari şi ce anume cunosc despre
fapta comisă.
De asemenea, vor proceda la culegerea de date şi informaţii în vederea identificării,
urmăririi şi reţinerii făptuitorilor. Pe baza primelor informaţii obţinute de la martorii oculari ori
de la victime se vor stabili semnalmentele şi direcţia de deplasare a făptuitorilor de la locul
faptei. Atunci când din datele şi informaţiile culese, rezultă că făptuitorii au părăsit locul
infracţiunii şi există posibilităţi de a fi reţinuţi, trebuie organizată imediat urmărirea şi reţinerea
lor.  
 La faţa locului, grupul operativ trebuie să întreprindă măsuri care vor răspunde la
următoarele întrebări:
„ce” eveniment a avut loc (dacă este sau nu vorba de o infracţiune, ce infracţiune s-a comis);
„unde” s-a săvârşit fapta;
„cum” sau în ce mod s-a săvârşit fapta;
„când” a fost săvârşită infracţiunea (ziua, noaptea, data);
„cu ce” mijloace, instrumente, substanţe, materiale, etc., s-a comis fapta;
„de ce” s-a săvârşit fapta (răzbunare, gelozie, ură) – scopul comiterii infracţiunii;
„cine” a săvârşit fapta;
dacă există martori oculari;
care sunt persoanele vătămate;
care este valoarea pagubelor produse.
Notă: Dacă conducătorul organului de urmărire penală, în dependenţă de împrejurări, va
decide că nu este oportun ca ofiţerul de urmărire penală şi alţi membri ai grupului operativ să se
deplaseze la faţa locului, reprezentantul organului de constatare prezent la locul faptei, inclusiv
în cazurile infracţiunilor flagrante, conducându-se, de prevederile alin. (5) art. 263 şi alin. (2) art.
273 Cod de procedură penală, va consemna plângerea sau denunţul oral într-un proces-verbal cu
privire la actul de constare, în care va descrie bănuiala rezonabilă ce i-a fost adusă la cunoştinţă,
după care în temeiul alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, va efectua imediat toate actele de
constatare ce nu suferă amânare, inclusiv cercetarea la faţa locului. Ulterior, întocmind conform
alin. (3) art. 265 Cod procedură penală un proces-verbal în care va consemna cele constatate,
conducându-se de prevederile alin. (3) art. 273 Cod procedură penală, reprezentantul organului
de constatare va transmite în termen de 24 de ore toate materialele acumulate conducătorului
organului de urmărire penală, pentru a se dispune înregistrarea imediată în Registrul nr. 1 şi a se
soluţiona conform art. 274 Cod de procedură penală.

4. Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului cu întocmirea procesului verbal.

Fixarea circumstanţelor de la faţa locului, inclusiv despre urmele şi obiectele depistate se
realizează prin fotografierea sau filmarea acestora şi descrierea lor în procesul verbal de
cercetare la faţa locului. Acest act procedural trebuie încheiat de îndată ce s-a terminat cercetarea
la faţa locului, nu ulterior şi nu în altă parte.
Pentru ca procesul-verbal de cercetare la faţa locului să-şi ocupe locul pe care i-l conferă
legea şi să aibă valoare pentru cauză, la încheierea lui trebuie să fie respectate condiţiile
menţionate în art. 260 și 261 Codul de procedură penală.
De asemenea, este necesară respectarea anumitor cerinţe:
− să prezinte în mod obiectiv situaţia de la locul unde a fost săvârşită infracţiunea;
− să fie complet, în sensul evidenţierii fiecărei urme, a fiecărui obiect în raport cu planurile
orizontale, verticale şi alte repere stabile din jur;
− să fie clar şi precis, să facă descrierea fiecărei urme sub aspectul naturii, formei, mărimii,
plasamentului, metodelor şi mijloacelor folosite pentru punerea în evidenţă, fixare şi ridicare;
− să fie concis, în cuprinsul lui trebuie să se regăsească într-o formă concentrată toate
examinările făcute cu ocazia cercetării la faţa locului, fără ca aceasta să se facă în dauna
celorlalte cerinţe;
− să fie folosită o terminologie clară, exactă şi riguroasă conformă cu dreptul procesual penal.
În procesul-verbal este interzis a se face presupuneri, a se emite păreri ori a se formula
concluzii de către organul de urmărire penală pe marginea celor constatate cu ocazia cercetării la
faţa locului. Indiferent de ipotezele pe care le elaborează pe parcursul cercetării, indiferent dacă
acestea se confirmă sau nu cu ocazia efectuării examinărilor, în procesul-verbal de cercetare la
faţa locului trebuie să fie inserate numai constatările organului de urmărire penală, nu şi
presupunerile, părerile sau concluziile sale.
Menţiunile din procesul-verbal de cercetare la faţa locului sunt ilustrate în fotografiile,
schiţele şi înregistrările video care îl însoţesc şi care constituie anexe ale acestuia. Aceste
mijloace de fixare au rolul de a asigura evidenţa probatorie şi de a conferi un plus de
obiectivitate cercetărilor la faţa locului.

VI. RESPONSABILITĂȚI
 1. Ofiţerul de urmărire penală:
a) efectuează cercetarea la fața locului şi o conduce;
b) întreprinde măsuri urgente întru: înlăturarea pericolului existent pentru oameni,
acordarea primului ajutor medical şi transportarea victimelor la instituţia medicală,
înlăturarea persoanelor care nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi excluderea
cazurilor de nimicire a urmelor infracţiunii sau obiectelor care pot fi recunoscute în
calitate de corp delict.;
c) întocmeşte documentele procesuale de cercetare a locului faptei (proces-verbal etc.).
2. Ofiţerul de investigaţii:
a) acordă asistenţă ofiţerului de urmărire penală la efectuarea cercetării la fața locului;
b) contribuie la înlăturarea pericolului existent pentru oameni, acordarea primului ajutor
medical şi transportarea victimelor la instituţia medicală, înlăturarea persoanelor care
nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi excluderea cazurilor de nimicire a
urmelor infracţiunii sau obiectelor care pot fi recunoscute în calitate de corp delict.;
c) asigură securitatea urmelor și obiectelor ridicate.
3. Agentul constatator:
a) acordă asistenţă ofiţerului de urmărire penală la efectuarea cercetării la fața locului;
b) contribuie la înlăturarea pericolului existent pentru oameni, acordarea primului ajutor
medical şi transportarea victimelor la instituţia medicală, înlăturarea persoanelor care
nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi excluderea cazurilor de nimicire a
urmelor infracţiunii sau obiectelor care pot fi recunoscute în calitate de corp delict.;
c) asigură securitatea urmelor și obiectelor ridicate.
4. Reprezentantul organului de asigurare a securităţii în cursul cercetării la fața
locului (ofiţer, subofiţer etc.):
a) întreprinde, după caz, măsuri în vederea înlăturării pericolului existent pentru
oameni, acordă primul ajutor medical şi transportă victima la instituţia medicală,
înlătură persoanele care nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi exclude cazurile
de nimicire a urmelor infracţiunii sau a obiectelor care pot fi recunoscute în calitate
de corp delict.;
b) asigură securitatea locului în care este desfăşurată cercetarea locului infracțiunii şi a
persoanelor care o desfăşoară;
c) îndeplineşte indicaţiile ofiţerului de urmărire penală sau, după caz, a ofiţerului de
investigare, agentului constatator.
5. Specialistul criminalist:
a) aplică tehnica specială, toate cunoştinţele şi deprinderile sale profesionale pentru
acordarea ajutorului ofiţerului de urmărire penală la descoperirea, descrierea, fixarea
şi ridicarea corectă a urmelor şi mijloacelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor
care au însemnătate pentru cauză;
b) după caz, descoperă, descrie, fixează şi ridică urme ori mijloace ale infracţiunii, alte
obiecte sau documente, care ar putea contribui la stabilirea adevărului;
c) îndeplineşte indicaţiile ofiţerului de urmărire penală sau, după caz, a ofiţerului de
investigare, agentului constatator.

VII. DISPOZIŢII FINALE

Cunoaşterea, aplicarea şi respectarea procedurii de lucru va fi verificată, de către

persoanele/subdiviziunile cu competenţă în domeniu, în cadrul controalelor efectuate.
Nerespectarea procedurilor aprobate atrage după sine răspunderea disciplinară sau o altă
formă de răspundere conform legislaţiei în vigoare.
Procedura operaţională privind activităţi necesare a fi executate de către poliţişti în cadrul
cercetării locului infracţiunii se aplică de la data aprobării acesteia.