Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6
Tema lucrării: Substanţele toxice şi acţiunea lor asupra organismului uman.
Scopul lucrării: Dezvoltarea cunoștințelor despre acțiunea substanțelor toxice și a acțiunii lor
asupra organismului uman. Formarea abilităților practice a asigurării muncitorilor cu condiţii
inofensive de muncă, prevenirii bolilor profesionale rezultate acțiuniilor factorilor dați și modalității
de înlăturare a consecințelor acțiuniilor acestor factori.
Mersul lucrării:
1. Noțiuni generale despre acțiunea substanțelor toxice .
2. Efectele acțiunii substanțelor toxice asupra organismului uman.
3. Consecințele acțiunii substanțelor toxice asupra organismului uman.
4. Intrebări recapitulative
5. Concluzii.
Competenţe specifice:
C1 – Identificarea noțiunilor de substanțe toxice; normelor nivelelor relative la locul de muncă.
C2 – Informarea şi pregătirea preventivă a specialiștilor despre normele și consecințele acestor
factori la locul de muncă.
Subcompetenţe:
Sc1.1 –Specificarea normelor substanțelor toxice la locul de lucru.
Sc2.1 –Identificarea riscurilor generate de nerespectarea normelor de acțiune a substanțelor toxice
asupra organismului uman.
Sc2.2 –Analiza caracteristicilor diverselor situaţii la locul de lucru.
Bibliografie:
Anumite substanțe pot fi clasificate la mai multe poziții, prezentând, prin urmare, riscuri mai
ridicate.
Ce sunt fumiganții?
Fumiganții sunt substanțele periculoase cel mai des întâlnite. Aceștia sunt utilizați pentru a elibera
containerele de rozătoare și insectele dăunătoare. Fumiganții sunt adeseori utilizați înainte de
transportarea containerelor către UE. În cazul în care containerele nu sunt ventilate în mod
corespunzător la sosire, fumul poate constitui un pericol serios pentru lucrători. Există trei tipuri
obișnuite de fumiganți, fiecare prezentând pericole proprii:
Bromură de metil (bromometan): O substanță chimică foarte toxică utilizată la scară largă ca
fumigant, în special pentru containerele cu pământ sau rumeguș. Deși bromura de metil este foarte
toxică, simptomele de otrăvire pot apărea după câteva ore.
Fosfură de aluminiu (fosfină): Peletele de fosfură de aluminiu sunt utilizate pentru fumigația
containerelor cu alimente, tutun și alte mărfuri perisabile în timpul tranzitului.
Acid cianhidric: Acest fumigant este mai puțin utilizat decât bromura de metil și fosfura de
aluminiu, dar este în special periculos. Are un miros de migdale. Chiar și în concentrații reduse
acesta poate provoca amețeală, greață, dureri de cap și dureri de stomac, conducând la pierderea
cunoștinței și paralizie. Inhalarea unor concentrații ridicate poate conduce rapid la moarte.
Ce trebuie să fac dacă mă simt rău?
În cazul în care simțiți un disconfort în timp ce lucrați într-un container sau examinați anumite
substanțe, încetați imediat orice activitate și părăsiți zona de lucru. De asemenea, trebuie să
consultați medicul — chiar dacă vă simțiți mai bine — și să raportați incidentul.
Substanțele toxice sunt acele substanțe care au în compoziție un toxic care este dăunător mediului
înconjurător sau organismului viu cu care vine în contact putând provoca în anumite doze și
moartea acestuia. Știința care se ocupă cu studiul substanțelor toxice se numește toxicologie.
Simbolul prin care se etichetează vasele în care sunt păstrate toxicele este un craniu cu două oase
încrucișate.
Multe substanțe pot deveni în funcție de doză toxice ca de exemplu substanțe absolut necesare
organismului într-o doză mare devin toxice ca vitaminele, sare de bucătărie sau
diferite medicamente. Toxicitatea este influențată de doză, solubitatea toxicului, starea de sănătate,
starea imunologică și fiziologică, vârsta, sexul, greutatea corporală, rezistența ereditară, specia.
Exemple de substanțe toxice: arsen, acid cianhidric, cumarină, scopolamină, stricnină, taliu.
Pentru a asigura protecția lucrătorilor împotriva substanțelor periculoase, primul pas este efectuarea
unei evaluări a riscurilor. Apoi, trebuie să se ia măsuri în vederea eliminării sau reducerii cât mai
mult posibil a riscurilor. La final, trebuie să se monitorizeze periodic situația și să se evalueze
eficacitatea măsurilor adoptate.
Agenții chimici periculoși pot fi sub orice formă de agregare solidă, lichidă și gazoasă. Ei pot
apărea în orice fază a unui process tehnologic de la materii prime până la deșeuri.
Agenții chimici periculoși pot fi substanțe și preparate:
Folosite la locul de muncă ( adezivi, vopsele, agenți de curățire…);
Generate în procesul de muncă (fum de sudură, gaze de eșapament…);
Create în mod natural ( praf…).
Expunerea la riscuri chimice poate fi:
Expunerea accidentală la locul de muncă, a lucrătorilor, poate fi provocată de explozii, incendii,
deteriorări de conducte sau rezolvare etc.
Expunerea curentă la locul de muncă, a lucrătorilor, poate fi provocată în timpul utilizării,
manipulării sau transportului substanțelor chimice periculoase folosite ca materii prime în
producție.
Căi de pătrundere în organism:
Inhalare – inspirarea substanțelor sub formă de
vapori, gaze, pulberi;
Contact – atingerea direct a pielii cu materiale și
echipamente individuale de protecție contaminate;
Ingestie accidentală – pătrundere pe cale bucală
din neatenție sau din nerespectarea normelor de
securitate și sănătate în muncă.
Efecte: agenții chimici periculoși pot provoca unul sau mai multe din următoarele efecte:
LUCRĂTOR – intoxicații, iritații, alergii, cancer, mutații genetice, arsuri chimice.
PROCESUL DE PRODUCȚIE – poluarea mediului înconjurător, incendii, explozii.
Unele îmbolnăviri, cauzate de expunerea la agenți chimici periculoși în mediul de muncă, au
loc rapid (intoxicații acute), altele apar după un timp îndelungat de expunere ( boli profesionale
cornice).
Informații asupra riscurilor chimice și a migloacelor de prevenire se pot obține consultând:
etichetea produsului, fișa tehnică de securitate, medical de medicina muncii și alți specialiști în
domeniu.
Fișa tehnică de securitate este un document scris care trebuie să ofere informații complete
privind pericolele și mijloacele de protecție.
Eticheta produsului – eticheta de pe ambalaje oferă informații scrise despre riscuri ( fraze de risc
sau fraze R) și avertismente ( fraze de Securitate sau fraze S), iar fondul portocaliu al semnelor
grafice arată că substanța este periculoasă.
Acest tip de etichetă se aplică pe produsele utilizate, depozitate sau vândute.
Model de etichetă:
Semene grafice