FIŞA DE INFORMAŢII

MODULUL 712205.4 Pregătirea locului de muncă

LECŢIA 712205.4.1 Organizarea locului de muncă

A. Generalităţi despre organizarea lucrărilor de zidărie şi tencuieli:

Prin organizarea lucrărilor de zidărie şi tencuieli se asigură realizarea

conform proiectelor, într-un termen cât mai scurt, la un cost cât mai mic şi o
calitate cât mai bună a construcţiilor. Pentru acest scop, pe lângă proiectele de
execuţie, se mai pun la dispoziţia constructorilor şi proiecte de organizare care
dau soluţiile cele mai bune de realizare a lucrărilor de construcţii.

A.1.Organizarea şantierului;

A.1.1. Şantirul este spaţiul în care se execută o construcţie prevăzut

cu toate dotările necesate (corp administrativ, magazii, instalaţii, grup sanitar,
utilaje, căi de comunicaţii etc.).
Proiectele de organizare a şantierului cuprind măsurile pentru aducerea la
timp a materialelor, a utilajelor şi a forţei de muncă precum şi ordinea firească de
desfăşurare a procesului tehnologic.
Proiectul de organizare stabileşte următoarele:
 Construcţiile provizorii şi instalaţiile necesare;
 Ordinea de aprovizionare cu materiale;
 Ordinea în care se vor aduce utilajele (manuale şi
mecanizate);
 Ordinea şi termenele în care se vor executa lucrările;
 Ordinea şi termenele în care se vor aduce pe şantier echipele de
muncitori de alte specialităţi.
Conducătorul punctului de lucru are sarcina de a pregătii toate operaţiile ce
urmează a se desfăşura în şantier:
 Verificarea mijloacelor de muncă (maşini, utilaje, instalaţii, dispozitive,
scule, unelte etc.);
 Verificarea materialelor şi a elementelor auxiliare;
 Instruirea echipelor de lucru în activitatea specifică;
 Curăţirea, nivelarea şi compactarea terenului;
 Conduce executarea efectivă a lucrării.
A.1.2. Planurile calendaristice stabilesc ordinea şi termenele în care
trebuie relizate lucrările precum şi termenul de punere în funcţiune a obiectivului.

1
 Abaterile de la ordinea lucrărilor cuprinse în planul de organizare atrage
după sine stânjenirea muncii echipelor astfel dacă echipa de zidari nu a primit
cărămida necesară, echipa de tencuitori nu-şi poate realiza sarcinile, motiv
pentru care, termenele de dare în folosinţă sunt decalate faţă de data planficată
iniţial.
O durată de execuţie prea mare duce la o folosire neraţională a forţei de
muncă, a utilajelor şi dispozitivelor de lucru.
O durată de execuţie prea scurtă ar avea următoarele urmări:
 aglomerare a forţei de muncă peste limitele normale având
ca efecte irosirea timpului de lucru, lipsa de proporţie raţională înte forţa de
muncă necalificată şi cea calificată;
 îndesirea frontului de lucru şi suprapunerea neraţională a
proceselor de lucru, având un efect nagativ asupra calităţii lucrărilor precum şi
nerespectarea normelor de protecţia muncii;
 aglomerarea utilajelor şi folosirea lor neraţională;
 consumarea unui volum de muncă suplimentar pentru
remedierea defectelor din cauza nerespectării procesului tehnologic;
 reducerea productivităţii muncii pe toate planurile.

B.Elementele organizării lucrărilor:

B.1. Divizarea procesului tehnologic de construcţie;

Procesul tehnologic de construcţie cuprinde toate lucrările necesare pentru

realizarea unei construcţii. El se compune din procesul tehnologic de lucru, dat
de operaţiile de lucru care la rândul lor se compun din faze de lucru constituite
din mânuiri (mişcări de lucru).
B.1.1. Procesele tehnologice de lucru sunt lucrările necesare pentru
realizarea unei consrtucţii cum ar fi:
 terasamente (săpături şi umpluturi);
 turnarea betoanelor ;
 zidării;
 tencuieli;
 zugrăveli;
 acoperişuri etc.
B.1.2. Operaţia de lucru. Procesul de lucru este format din operaţii de lucru.
Operaţiile de lucru pentru procesul tehnologic „executarea zidăriei de 1
cărămidă grosime” se compune din următoarele operaţii de lucru:
 aşezarea abştecurilor şi întinderea sforilor;
 ridicarea cărămizilor pe zid;
 aşternerea mortarului pe zid;
 zidirea cărămizilor.
Operaţiile de lucru pentru procesul tehnologic „executarea zidăriei de 1 ½
cărămidă grosime” se compune din următoarele operaţii de lucru:

2
  aşezarea abştecurilor şi întinderea sforilor;
 ridicarea cărămizilor pe zid pentru şirul exterior;
 idem pentru şirul interior;
 aşternerea mortarului pe zid pentru şirul exterior;
 idem pentru şirul interior;
 zidirea cărămizilor în şirul exterior;
 idem pentru şirul interior;
 aşternerea mortarului pe zid pentru şirul de umplutură;
 zidirea cărămizilor de umplutură;
Procesu tehnologic de lucru la zidăria de ½ cărămidă grosime, cuprinde
mai multe operaţii decât zidăria de 1 cărămidă grosime.
B.1.3. Faza de lucru; Operaţiile de lucru se împart în faze de lucru. De exemplu
operaţia de lucru „aşternerea mortarului” se compune din următoarele faze:
 luarea mortarului din targă;
 aplicarea mortarului pe zid;
 nivelarea mortarului cu mistria.
B.1.4. Mânuirea sau mişcarea de lucru; Fazele de lucru se compun, de
asemenea, din câteva mişcări de lucru sau mânuiri. Faza de lucru „luarea
mortarului din targă” se compune din următoarele mânuiri:
 introducerea canciocului în mortar;
 încărcarea canciocului cu mortar;
 scoaterea canciocului încărcat cu mortar.
Pentru ca o lucrare să iasă de bună calitate, toate aceste mânuiri,
faze, operaţii, şi procese tehnologice de lucru trebuie executate în mod corect.
Însuşindu-şi îndemănarea executării tuturor operaţiilor, fazelor, mânuirilor,
zidarul dobândeşte o calificare profesională completă, ceea ce va face ca el să-şi
realizeze şi chiar să depăşească normele de muncă.

C. Formaţiile de muncă:

Lucrările se execută de către muncitori care sunt organizaţi în formaţii de

muncă.
Formaţia de muncă cu cel mai redus număr de muncitori se numeşte
formaţie minimă şi uneori poate fi compusă dintr-un singur muncitor.
Formaţiile de muncă sunt echipele şi brigăzile.
C.1. Echipa este formaţia de muncă din mai mulţi muncitori şi este condusă de
către un şef de echipă. În cadrul echipei intră muncitori de diferite calificări,
corespunzătoare operaţiilor şi fazelor de lucru pe care trebuie să le execute.
Muncitorii cu o calificare superioară vor executa operaţii şi faze mai complicate
iar cei cu o calificare inferioară vor executa operaţii şi faze mai simple.
Organizarea unei echipe puternice de tencuitori implică o echipă bună de
zidari şi una care să prepare şi să aducă la punctul de lucru mortarul sau
cărămizile necesare.

3
C.2. Bigada se organizează în cazul în care sunt de executat lucrări mai mari şi
o echipă nu este suficientă. În aceste cauri echipele se grupează în formaţii mai
mari numite brigăzi de muncă.
Brigada este formaţia de muncă ce are de executat o porţiune dintr-un
proces tehnologic care conţine toate operaţiile necesare.
Brigăzile pot fi de două feluri:
C.2.1. Brigada de specialitate constituită de obicei din 6-15 muncitori de
aceeaşi specialitate care execută toate operaţiile unui proces tehnologic.
De exemplu o echipă de zidari execută zidăria, prepararea mortarului,
transportul mortarului şi a cărămizilor.
Brigada de betonişti execută prepararea, transportul şi turnarea betonului
într-o anumită proporţie a lucrării.
C.2.2. Brigada complexă constituită din de obicei din 20-45 muncitori de
specialităţi diferite având ca scop executarea sarcinilor complexe.
Brigada complexă pentru beton armat execută cofrajele (confecţionarea şi
montarea acestora), armarea betonului (fasonarea şi montarea armăturilor),
betonarea (prepararea betonului, turnarea şi vibrarea lui), precum toate
manipulările şi transporturile necesare. În acest caz, brigada complexă este
compusă din echipe de betonişti sau zidari, dulgheri, fierari betonişti, mecanicii
cu ajutorii respectivi. Muncitorii de fiecare specialitate au calificări
corespunzătoare.
Brigada complexă pentru tencuieli execută prepararea mortarului, aşezarea
schelei şi demontarea ei, aplicarea grundului, finisarea tencuielilor şi tragerea
profilelor, precum şi manipulările şi transporturile necesare. În acest caz, brigada
complexă se compune din echipe de tencuitori, dulgheri, ipsosari, mecanicii cu
ajutorii respectivi.

D. Organizarea locului de muncă:

Locul de muncă este porţiunea de lucrare unde o formaţie de muncă îşi

desfăşoară activitatea.
Locurile de muncă se împart în zone de lucru astfel:
D.1. Zona de lucru este zona de mişcare a muncitorilor în care ei execută toate
fazele şi operaţiile procesului tehnologic. Lăţimea unei zone de lucru este de
0,60-0,70 m ;
D.2. Zona materialelor este zona în care se aşază stivele de materiale
alternând cu utilajele, sculele
şi uneltele necesare. Zona
materialelor este apropiată de
zona de lucru şi are o lăţime
de 0,65-0,70 m, iar între
tărgile de mortar şi stivele de
cărămizi, se lasă treceri de
0,25-0,30 m.

4
 În cazul lucrărilor mari, locurile stivelor de cărămizi şi a tărgilor de mortare
sunt ocupate de conteinerele cu cărămizi şi benele cu mortare ridicate de către
macarale.
D.3. Zona de transport este zona pe care se realizează transportul materialelor
şi are o lăţime de 1,25 m.
Împărţirea locului de muncăFig.1.Zonele
în zone, precum şi amplasarea
locului de muncă la executareamaterialelor
zidăriei de
este arătată în Fig.1. cărămidă:
1-calea de rulare; 2-targă
D.4. Frontul de lucru. Fiecărei formaţii i se repartizează de mortar; 3-stivăde
un front de cărămodă;
lucru ceea 4-
ce ar reprezenta ca exemplu o porţiune dintr-un zidparapetul schelei.
care trebuie realizară
într-un schimb. Lungimea frontului de lucru trebuie bine aleasă astfel încât
muncitorii să nu se stânjerească uni pe alţii.
Frontul de lucru al unei echipe de zidari la executarea zidăriei de cărămidă,
se stabileşte în modul următor:
De exemplu la executarea unei zidării exterioare fără goluri, de 2 ½
cărămizi grosime şi 1,20 m înălţime, este necesar să se aşeze pentru fiecare
metru liniar de zidărie 300 de cărămizi. Socotind că zidarii lucrează pe o porţiune
a lucrării timp de 4 ore şi că producţia unei echipe de 2 zidari este de 5000
cărămizi pe zi, lungimea frontului de lucru pentru un schimb este:

Frontul de lucru se exprimă în diferite unităţi de măsură :

 pentru zidărie în m sau m3;
 pentru tencuieli în m2 etc.
Lungimile medii ale frontului de lucru pentru diferite operaţii sunt prezentate în
tabelul 1:

Tabelul 1
Nr. Denumirea lucrării Lungimea frontului
crt. de lucru (pe un
muncitor din
echipă)
m
1 Zidărie de cărămidă (de două cărămizi grosime) 10-15
2 Turnarea betonului în planşee 25-30
3 Tencuieli în funcţie de metoda de execuţie 40-200

La stabilirea frontului de lucru se va avea în vedere stabilirea lui

corespunzătoare astfel încât să se facă o corelare perfectă între operaţii (să nu
existe timpi morţi, de exemplu între zidirea pereţilor şi turnarea planşeelor).
Pentru executarea zidăriei sunt necesare diferite procese de lucru care se
grupează astfel în:
D.4.1. Lucrări pregătitoare, asigură executarea zidăriei şi cuprind:
-stingerea varului;
-ciuruirea şi spălarea nisipului;

5
 -prepararea mortarului;
-aprovizionarea pe şantier a materialelor , sculelor şi utilajelor.
D.4.2. Lucrări ajutătoare, care au ca scop pregătirea şi aprovizionarea locului
de muncă , cuprinzând:
 aducerea materialelor la locurile de muncă;
 pregătirea sculelor, a uneltelor şi a dispozitivelor;
 aducerea, montarea şi demontarea schelelor.
D.4.3. Lucrări de zidărie propriu-zise care constituie procesul de lucru
principal, cuprinzând:
 aşezarea abştecurilor şi întinderea sforilor;
 ridicarea cărămizilor pe zid;
 întinderea mortarului pe zid;
 aşezarea cărămizilor în rânduri şi formarea rosturilor.
Toate aceste lucrări se pot executa în acelaşi timp sau unele după altele,
într-o ordine cât mai clară pentru a se desfăşura fără întrerupere.
Lucrări ce se execută chiar la punctul de lucru al zidarului:
 montarea schelelor;
 aprovizionarea materialelor şi aducerea mijloacelor de
lucru (unelte, utilaje şi dispozitive);
 zidirea propriu-zisă.

E. Sectoarele şi etajele de lucru:

E.1. Sectoarele de lucru;

Sunt porţiuni ce se obţin prin împărţirea clădirii în plan orizontal unde

lucrările se execută de către echipe sau brigăzi. Când lucrările se execută prin
folosirea brigăzilor, fiecărei brigadă i se distribuie mai multe sectoare ce
constituie frontul de lucru al brigăzii respective.
Dacă lucrările se execută într-un singur sector de lucru, fiecare dintre cele
trei procese de lucru trebuie executate în schimburi diferite. De exemplu,
procesul al doilea în schimbul I, procesul prim în schimbul II şi zidirea în schimbul
III sau primele două procese în schimbul I şi zidirea în schimbul II.
Când lucrarea se împarte în două sectoare de lucru, în primul sector se
aprovizionează materialele şi se montează schela, iar în al doilea sector se
execută în acelaşi timp zidăria.
Când lucrarea se execută în 3 sectoare de lucru, în primul sector se
aprovizionează materialele şi se aduc mijloacele de lucru, iar în acelaşi timp, în
al doilea sector se montează schela şi în al treilea se execută zidăria.

E.2. Etajele de lucru;

Se obţin prin împărţirea lucrării pe înălţime. În cazul zidăriei din cărămidă,

etajul de lucru nu trebuie să depăşească 1,20 m înălţime deoarece, la o înălţime

6
mai mare, zidarul lucrează greu fiind mai avantajos în acest caz ca el să lucreze
pe schelă.
Modalităţile de lucru prezentate în cazul împărţirii clădirii în plan orizontal,
sunt valabile şi când construcţia se împarte în etaje de lucru (înălţime maximă de
lucru).
La stabilirea numărului de sectoare şi etaje de lucru, se va ţine seama de
următoarele considerente:
 Când numărul sectoarelor este mic, executarea construcţiei se face
într-un timp mai scurt, însă este necesar un număr mai mare de muncitori;
 Durata procesului de lucru principal (zidirea propriu-zisă într-un
sector sau pe un etaj de lucru) trebuie să corespundă cu aceea a operaţiilor
pregătitoare sau a altor procese de lucru, cu care este în legătură acesta şi care
se execută în sectoarele sau etajele de lucru alăturate;
 Împărţirea pe sectoare trebuie să se facă în raport cu volumul
zidăriei şi cu greutatea executării lor, urmărindu-se ca volumul de muncă din
sectoare să fie cât mai uniform: aceeaşi regulă trebuie să se aplice şi la
împărţirea pe etaje de lucru.
Împărţirea zidăriei unui etaj al clădirii în 3 sectoare şi în trei etaje de lucru,
se face pentru a se putea organiza executarea celor trei procese de lucru
(aprovizionarea cu materiale şi aducerea mijloacelor de lucru, montarea schelei,
zidirea propriu-zisă), de exemplu , după metoda de lucru în lanţ. Astfel, în timp ce
la etajul de lucru 1 din sectorul I se aprovizionează materiale, la etajul de lucru 2
din sectorul II se montează schelele, iar la etajul 1 de lucru din sectorul III se
execută zidăria. În continuarea lucrului după metoda în lanţ, la etajul de lucri 1
din sectorul I se montează schela, la etajul 2 din sectorul II se execută zidirea, la
etajul de lucru 3 din sectorul III se montează planşeul şi se aprovizionează
materialele de zidărie, uneltele, utilajele şi se continuă la fel mai departe.
Zidirea fiecărui etaj de lucru trebuie executat astfel încât după montarea
podinei schelelor, acestea să rămână cu cel puţin două rânduri de cărămizi sub
nivelul zidăriei. Executarea zidăriei sub nivelul podinei este incomodă pentru
zidărie, ceea ce face ca productivitatea muncii lor să scadă, această poziţie fiind
înterzisă şi de normele de securitate a muncii.
Organizarea locului de muncă impune luarea unor măsuri, care se împart
în doua categorii:
1. măsuri în cazul executării procesului de lucru prin metode
manuale;
2. măsuri în cazul executării procesului de lucru şi prin mijloace
mecanice sau numai cu astfel de mijloace;
Înainte de executarea lucrărilor de zidărie se iau următoarele
măsuri:
 alegerea metodei de lucru;
 asigurarea locului de muncă cu materiale: cărămizi sau
blocuri, mortar etc;
 asigurarea locului de muncă cu mijloace de lucru:

7
betoniere, schele şi podine, mijloace de transport şi ridicat, scule, utilaje şi
dispozitive etc.;
 organizarea echipelor sau brigăzilor de zidari şi muncitorii
auxiliari;
 repartizarea muncitorilor împărţiţi pe echipe la malaxare,
elevatoare, macarale şi la transportul materialelor la locul de muncă;
 stabilirea efectivului echipelor pentru montarea, demontarea şi
mutarea schelelor, repartizarea acestor echipe la locurile de muncă, cât şi
stabilirea termenelor.
Pentru o productivitate sporită, la lucrările de zidărie se iau următoarele
măsuri:
 asigurarea unui spaţiu de mişcare cât mai liber;
 dotarea cu toată gama de scule (sculele folosite mai des se
vor aşeza mai aproape de muncitor faţă de cele care se vor folosi mai rar);
 aprovizionarea cu materiale în mod ritmic;
 asigurarea căilor de transport;
 menţinerea locului de muncă în perfectă stare de curăţenie;
 muncitorii calificaţi vor fi repartizaţi numai la munca ce
corespunde calificării lor;
 delimitarea porţiunilor de lucrare;
 luarea măsurilor pe timp friguros.

F. Metode de organizare a lucrărilor:

F.1. Metoda de lucru în paralel;

Prin această metodă, în toate sectoarele se execută acelaşi proces de

muncă în acelaşi timp.

F.2. Metoda de lucru în succesiune;

În acest caz, lucrările dintr-un sector încep numai după ce s-au terminat
toate lucrările în sectorul anterior; aşadar, lucrările în sectoare încep succesiv, iar
în sectorul care se află în lucru se efectuează toate procesele de lucru.

F.3. Metoda de lucru în lanţ;

Arată că o brigadă după ce a terminat un proces de lucru într-un sector, se

mută în următorul sector repartizat şi va esecuta succesiv acelaşi proces de
lucru. După prima brigadă va urma brigada următoare care va executa lucrările
în acelaşi mod.
Pentru ca metoda de lucru în lanţ să dea rezultate bune, împărţirea pe
sectoare se face de obicei astfel ca zidarii să poată termina zidăria unui etaj de
lucru ( 1,00-1,20 m ) la sfârşitul unui schimb sau la jumătatea schimbului (la

8
pauza de masă), eliminîndu-se astfel pierderea de timp necesară pentru trecerea
de la un loc de muncă la altul.
Lungimea frontului de lucru depinde de grosimea zidăriei, detaliile de
arhitectură, dimensiunile golurilor din pereţi, înălţimea etajului precum şi de
normele de timp şi de producţie.
Repartizarea echipelor în sectoarele de lucru la o clădire executată după
metoda în lanţ, este reprezentată în tabelui 2.

Tabelui 2
Ziua Sectorul I Sectorul II Sectorul III
1 Zidari şi Transportatori -
transportatori
2 Dulgheri Zidari şi Transportatori
transportatori
3 Transportatori Dulgheri Zidari şi
transportatori
4 Zidari şi Transportatori -
transportatori

G. Fişele tehnologice;

Pentru ca o lucrare să fie de bună calitate trebuie respectate regulile cu

privire la organizarea şi executatea lucrărilor cuprinse în „Fişa tehnologică”.
Fişele tehnologice cuprind:
 descrierea procesului de lucru;
 succesiunea operaţiilor care compun procesul tehnologic, adică
metoda de organizare a lucrărilor pe operaţii, faze şi mânuiri;
 criterii pentru alegerea celor mai bune metode de muncă;
 condiţiile tehnice de calitate pe care trebuie să le îndeplinească
 reguli de protecţia muncii şi prevenire şi stingere a incendiilor;
 schema organizării lucrărilor şi a locului de muncă;
 schema mecanizării lucrărilor;
 necesarul forţei de muncă;
 consumurile de materiale (m3, m2 sau m de lucrare);
 unelte şi utilaje necesare;
 instrmente de măsură şi control.

FISA DE INFORMATII
MODULUL 712205.4 Pregătirea locului de muncă:
LECTIA 712205.4.2 Stabilirea
9 tipurilor şi cantităţilor de
materiale :
 A.Materiale utilizate la lucrările de zidărie şi tencuieli:

A.1.Agregate naturale pentru mortare şi betoane;

Agregatele naturale sunt acele materiale care împreună cu lianţii (var,

ciment etc.) şi cu apa, prin omogenizare, dau naştere la mortare şi betoane.
Principalele agregate naturale utilizate la prepararea mortarelor şi
betoanelor sunt nisipul, petrişul şi balastul după ce, în prealabil, au fost trecute
printr-un proces de concasare-spălare şi sortate.
În urma sortării agregatelor, şi în funcţie de granulaţia acestora, se obţin
următoatele sorturi:
 sort 0 -3 mm (nisip);
 sort 3 -7mm (mărgăritar);
 sort 7-15mm;
 sort 15 -30mm;
 sort 30 -70mm;
 balast 0,2 -70mm.
Agregatele se obţin prin excavare sau dragare din cariere, râuri,
lacuri, mări etc.
Datorită conţinutului de săruri, nisipul de mare se utilizează în construcţii
numai cu aviz de laborator.
Agregatele pentru construcţii trebuie să indeplinească următoarele condiţii:
 să fie curat,
să nu conţină argilă sau resturi
organice. Nisipu care lasă urme de
impurităţi după frecarea între palme se
va spăla înainte de a fi introdus în
operă;
 să provină din
roci rezistente deci să fie aspru la
pipăit iar la frecarea între degete să
Fig.1.”Figură „pentru măsurarea
scârţâie; volumului agregatelor
 granulele trebuie să
aibă o formă rotunjită pentru a se
asigura prepararea şi turnarea uşoară a betoanelor.
Depozitarea agregatelor în şantier se face pe platforme plane, bine
curăţate şi cu o uşoară pantă ce permite scurgerea apelor. Ele sunt aşezate fie
sub formă de volume geometrice regulate denumite figuri de agregate (Fig.1),
fie în silozuri din scânduri. Într-o figură de agregate cu baza de 1 m 2 şi înălţimea
de 1,20-1,30 m se poate depozita o cantitate de 1,00-1,20 m 3 nisip.

10
 În general agregatele se măsoară prin calcularea volumului „la figură”, „la
siloz”, „la autocamion” sau „la vagon”. Un autocamion de tei tone conţine circa 2
m3 iar un vagon de 10 t conţine circa 6 m3 agregat.
Balastul este amestecul natural de nisip şi pietriş, componenţa granulaţiei
fiind variabilă. Balastul de bună calitate conţine granule între 0,2-7 mm în
proporţie de 1/3 din cantitatea totală iar mărimea granulelor să nu depăşească 70
mm.
La prepararea betoanelor simple se folosesc agregate cu granulaţia până
la 30 mm. Pentru betoane armate se utilizează agregate cu granulaţia până la 15
mm.

A.2.Piatra naturală pentru construcţii:

A.2.1.Piatra neprelucrată;

Este piatra ce se foloseşte aşa cum se găseşte în natură, este o piatră

brută, având forma unor blocuri neregulate ce nu au suferit operaţii de prelucrare
specială. Ea se utilizează la executarea zidăriilor.

A.2.2.Piatra prelucrată (fasonată);

Este piatra care înainte de a fi folosită se utilizează sub formă de moloane,

care sunt blocuri de piatră având faţa văzută cioplită din gros sau lucrată fin în
diferite moduri, iar feţele laterale sunt cioplite sau lucrate la echer pe o adâncime
de 3-7 cm.
Pitra prelucrată se foloseşte la executarea zidăriei sub următoarele forme;
 bolţari, care sunt blocuri din piatră fasonate după forma
bolţilor sau arcelor în care urmează a fi zidite;
 pietre de talie, care sunt blocuri de piatră de formă regulată
la care 4, 5 sau chiar toate feţele sunt prelucrate iar una din
dimensiuni este de cel puţin 70 cm.
Aceste pietre se folosesc la execuţia zidăriilor aparente.
 plăci de piatră, sunt pietre tăiate în plăci cu grosimea mică
(maximum 12 cm) în raport cu celelalte dimensiuni şi se foloseşte
la placări sau pardoseli;
 piese decorative, sunt pietre de formă specială (cornişe,
glafuri, capitele etc.), finisate îngrijit utilizate ca elemente
ornamentale.
Piatra naturală pentru construcţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
 să fie omogenă, curată, fără puncte de alterare, fără cuiburi sau
puncte de pământ;
 să nu fie poroasă, şi să nu prezinte fisuri;
 să aibă rezistenţă corespunzătoare;

11
  să nu se distrugă sub acţiunea succesivă a îngheţului şi
dezgheţului;
 să aibă un sunet clar la lovitură;
 să fie netedă în spărturi şi să prezinte muchii vii.

B.Materialele ceramice:

Sunt materiale fabricate din pastă argiloasă având în compoziţie nisip,

zgură, rumeguş etc., arse la temperaturi înalte, obţinându-se astfel produse
rezistente şi durabile. Aceste materiale se utilizează sub formă de cărămizi de
diferite forme şi dimensiuni.

B.1.Fabricarea cărămizilor;

Cărămizile se pot fabrica :

 manual, în care caz se obţine o cărămidă de mână, poroasă şi de
rezistenţă redusă ce se foloseşte mai putin;
 mecanic, obţinându-se o cărămidă presată, cu porozitate redusă şi
rezistenţă mare, foarte folosită la lucrările de construcţii.
Fazele de urmat la fabricarea cărămizilor sunt următoarele:
 extragerea argilei din carieră şi depozitarea ei în aer libet
în straturi cu grosimea de circa 1,00 m expusă intemperiilor cel puţin o iarnă,
lucru care va duce la fărmiţarea particulelor argilei ceea ce va permite o
omogenizare cât mai bună;
 prepararea pastei constă în amestecarea argilei cu nisip
şi cu alte materiale pentru îmbunătăţirea caracteristicilor argilei, precum şi cu apa
necesară omogenizării şi obţinerii plasticităţii corespunzătoare. Pasta argiloasă
rezultată în urma malaxării, va fi fasonată în cărămizi.
 fasonarea cărămizilor se poate face :
-manual cu ajutorul unor tipare;
-mecanic cu ajutorul unui mecanism elicoidal
care presează pasta argiloasă printr-o filieră care are forma şi dimensiunile
cărămizilor. Din filieră iese blocul continuu fasonat din pastă, care este tăiat pe
cale automată la dimensiunile cărămizii;
 uscarea cărămizilor constă în aşezarea acestora pe aria
de uscare, sub şoproane urmând procedeul natural de uscare , sau sunt supuse
procesului forţat de uscare în uscătorii speciale.
Arderea cărămizilor de mână se face de obicei în cuptoare de câmp iar
cărămizile presate se ard în cuptoare industriale la temperaturi de circa 900 0C.

B.2.Tipuri de cărămizi:

12
 B.2.1.Cărămizi pline presate pe cale umedă;

Au forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte şi feţe

plane(Fig.2-a şi b).
Cărămizile pline pot fi cu găuri sau fară găuri.
Găurile practicate în cărămizi au o formă prismatică sau cilindrică, sunt
perpendiculare pe faţa de aşezare
a cărămizii şi sunt repartizate
uniform. Ele au rolul de a micşora
greutatea cărămizii, micşorează
durata de uscare, iar aerul rămas
în aceste găuri în urma zidirii are
un rol de strat protector împotriva
zgomotului şi a frigului. Suprafaţa
totală a secţiunii
găurilor nu de păşeşte 15% din
suprafaţa de aşezare a cărămizii.
Cărămizile cu grosimea de 88 mm
se fabrică numai cu găuri de
uscare. Trei cărămizi cu grosimea Fig.2.Cărămizi pline presate pe cale umedă:
modulată de 88 mm echivalează a-cărămidă plină;
cu patru cărămizi de format b-cărămidă cu găuri de uscare.
normal, adică cele cu grosimea de
63 mm.
În tabelul 1 sunt date dimensiunile cărămizilor pline presate pe cale umedă:

Tabel 1
Tip Dimensiunea cărămizii Abateri limită Toleranţe
mm mm admisibile la
Negative Pozitive cărămizile din
acelaţi lot mm
63 Lungimea l 240 -6 +5 10
Lăţimea b 115 -6 +4 9
Înălţimea (groimea) h 63 -3 +3 3
88 Lungimea l 240 -6 +5 10
Lăţimea b 115 -6 +4 6
Înălţimea (groimea) h 88 -4 +4 5

Pentru o bună zidărie, cărămizile trebuie să aibă următoarele caracteristici:

13
 -să prezinte o structură omogenă adică în spărtură cărămida să aibă o
granulaţie fină, o porozitate redusă, fără crăpături sau goluri, şi o culoare
uniformă;
-să nu conţină granule de var mai mari de 2 mm care sub influienţa apei, se
pot umfla ducând la distrugerea cărămizii, să nu conţină alte substanţe care să
apară ulterior pe pereţi sub formă de pete;
-la lovirea cu ciocanul să aibă un sunet clar, metalic; un sunet dogit ar
indica existenţa crăpăturilor sau o ardere incompletă;
-să se poată ciopli uşor, la lovirea cu ciocanul să se spargă după suprafeţe
plane;
-să fie respectate dimensiunile standard;
-să reziste la compresiune, la uzură şi la acţiunea agenţilor externi;
După aspectul exterior, cărămizile pline se sortează în trei calităţi conform
tabel 2:
Tabel 2
Caracteristica Condiţiile de admisibilitate
Calitatea A Calitatea I Calitatea II
1 2 3 4
Strâmbarea maximă a
muchiilor şi a feţelor
(săgeata), în mm 3 4 5
Ştirbituri la muchii, colţuri şi 2 feţe văzute
feţe: fără ştirbituri;
pe celelalte
feţe:
-numărul 1 3 5
-dimensiunea maximă, în
mm 10 15 22
Crăpături: Nu se admit Pătrunse pe
crăpături faţa de aşezare
vizibile cu
ochiul liber,
-numărul maxim pe feţele 1 2
-lungimea maximă, în mm văzute 22 40
Cărămizi insuficient de arse,
maximum, în % Nu se admit 3 3
Cărămizi nearse Nu se admit
Jumătăţi de
cărămizi,maximum, în % Nu se admit 5 8
Granulele de nisip sau alte
corpuri străine în cărămizi
cu dimensiuni maxime de , 7
în mm

14
Granule de var în cărămizi Nu se admit Se admit în mărime şi proporţii astfel
arse ca să nu producă deteriorarea prin
umflarea granulelor de var din
cărămizile arse, mai mari decât cele
admise în acest tabel, după
încercarea la umezire a cărămizilor
Sunetul la lovirea Clar, cu timbru aproape Nu se standardizează
cărămizilor arse cu un metalic
ciocan
Absorbţia de apă, în % Max.18 Min.8
Rezistenţa la îngheţ- Să reziste la Nu se standardizează
dezgheţ 15 cicluri
Rezistenţa la îngheţ- Să reziste la Nu se standardizează
dezgheţ 15 cicluri
Eflorescenţa Nu se admit Se admit în măsura în care nu sunt
dăunătoare
Culoarea Cât mai Nu se standardizează
uniformă într-
un lot

Este interzisă încărcarea şi transportul cărămizilor în vrac (în grămadă), ca

şi descărcarea prin aruncare.

B.2.2.Cărămizi găurite cu găuri verticale;

Sunt de forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte şi feţe plane

sau reliefate, prevăzute cu forme şi dimensiuni variate, dispuse perpendicular pe
faţa de aşezare a cărămizilor.
Cărămizi găurite cu găuri verticale sunt modulate (tipul G.V.M.) sau parţial
modulate(G.V.P.);
Cărămizile de tip G.V.M. se folosesc la executarea zidurilor modulate
(ziduri cu grosimea de: 10, 20, 30, 40 cm).
Cărămizile de tip G.V.P.sunt cărămizi parţial modulate având modulate una
sau două una sau două dimensiuni, în rest au aceleaşi dimensiuni ca şi
cărămizile normale.
Densitatea acestor cărămizi este de 1,6 kgf/dm3.
În tabelul 3 sunt prezentate dimensiunile cărămizilor cu găuri verticale.

15
 Table 3
Tipul Dimensiunile şi abaterile limită, mm
cărămizii Lungimea Lăţimea Grosimea

+4
G.V.M. 190 90 (±3) 88 (±3)
19X9 5
_

+4
G.V.P. 240 115 (±4) 88 (±3)
24X11,5 6
_

+4 +4 +4
G.V.P. 245 240 138
24,5X24 6
_
6
_ _
5

+4 63 (±3)
G.V.P. 290 140 (±4) 88 (±3)
29X14 _7

+4
G.V.P. 290 240 (±4) 88 (±3)
29X24 _7

În Fig. 3 sunt arătate câteva modalităţi de depozitare a cărămizilor:

Fig.3.Exemple de depozitare a
cărămizilor :
a-în stive cu câte 200 cărămizi
(12 rânduri x 16 cărămizi + 8
ărămizi);
b-în stive cu câte 250 cărămizi
(15 rânduri x 16 cărămizi + 10
ărămizi);

16
 În Fig.4 sunt prezentate câteva tipuri de cărămizi cu găuri verticale:
Fig.4.Cărămizi găurite cu găuri verticale:
a-cărămidă tip G.V.P 24x11,5 cu găuri rotunde; b- cărămidă tip G.V.M. 19x9; c-idem cu găuri
ovale; d- cărămidă tip G.V.P. 24,5x24; e- cărămidă tip G.V.P.29x14; f- cărămidă tip G.V.P.
29x24.

Pentru o despicare cât mai uşoară a cărămizilor, unele tipuri sunt

prevăzute cu tăieturi parţiale (Fig.4-f). Cărămizile cu lăţime peste 140 mm sunt
prevăzute cu una sau două găuri de apucare (Fig.4-d şi f).
Din această categorie de cărămizi fac parte şi
cărămizile celulare (Fig.5) prevăzute cu găuri
pătrate cu latura de 1 cm, aranjate pe 5 şiruri cu
câte 11 găuri.
O altă
categorie de
cărămizi din
această grupă
sunt cele cu Fig. 5.Cărămida celulară. 33
de
găuri verticale (Fig.6) la care suprafaţa
golurilor este de 20% din suprfaţa cărămizii.
Fig.6.Cărămida u 33 găuri verticale. În Fig. 7 sunt prezentate alte două tipuri
de cărămizi la care suprafaţa golurilor
reprezintă 30% din suprafaţa de aşezare a cărămizii.

17
 Fig. 7.Alte tipuri de cărămizi cu găuri verticale:
a-cu 27 găuri în T; b-cu 33 găuri în zig-zag.
Ca avantaj a folosirii cărămizilor găurite, comparativ cu cele pline,

este faptul că se face o economie de material de 15%.Ele sunt mai uşoare pe

aceeaşi unitate de volum, scăzând cheltuielile de manipulare şi transport.
Incărcarea cărămizilor în mijloacele de transport nu se va face prin
aruncare.
B.2.3. Cărămizi găurite cu găuri orizontale;

Au forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii şi feţe plane iar găurile

sunt perpendiculare pe latul cărămizii adică sunt prevăzute de-a lungul cărămizii.
Pereţii exteriori ai găurilor trebuie să aibă minimum 15 mm grosime iar cei

Fig.8.Tipuri principale de cărămizi cu găuri orizontale.

interiori vor avea grosimea minimă de 8 mm.
În tabelul 4 sunt prezentate tipurile şi dimensiunile cărămizilor cu găuri
orizontale:
Tabel 4
Lungimea L Lăţimea l Înălţimea h

18
 mm mm mm
240 290 213
190 90 70
365 240 138
365 240 213
240 290 138
240 115 213

În funcţie de aspectul exterior, acest tip de cărămizi se sortează în trei

categorii: catrgoria A, utilizată la ziduri aparente; categoria I şi categoria II, pentru
ziduri tencuite.
Pentru transport se vor folosi conteinere sau palete, manipularea
făcându-se cu utilaje cu furcă.
B.2.3.Cărămizi găurite cu lambă şi uluc;
Fig.9.Cărămizi cu lambă şi
uluc:
a-tip LU 90, cu găuri prismatice
aşezate pe înălţime;
c-idem cu găuri cilindrice;
c-tip LU 60 cu găuri prismatice
aşezate pe lat;
d- tip LU 45, cu găuri prismatice
aşezate pe înălţime;
Sunt

prevăzute cu găuri longitudinale şi

au pe două dintre muchii lambă
(partea ieşită în afară a unei piese)
şi uluc (scobitură într-o piesă).
Lamba se îmbină cu ulucul dând
posibilitatea unei legătări mai
rezistente între cele doua piese.
După dimensiuni, aceste cărămizi
se fabrică în trei tipuri menţionate în tabelul 5 şi Fig. 9.
Tabel 5
Tipul cărămizii Lungimea Lăţimea Înălţimea
mm mm mm
LU 90 190 90 190
290
LU 60 190 60 190
290
LU 45 190 45 190
290

Aceste cărămizi se utilizează la pereţii despărţitori.

19
 B.2.4.Plăci din argilă arsă pentru exterior şi interior;

Se folosesc la executarea placajelor interioare şi exterioare şi se fabrică în

următoarele formate (Tabelul 6).
Tabelul 6
Formatul Lungimea L Lăţimea l Grosimea g
mm mm mm
115 60 30
Dreptunghiulare 115 88 30
190 88 30
190 88 25
115 (190) 60 (88:95) 60
Colţare 172/115 60 (88) 50
230/115 60 (88) 50

-plăcile dreptunghiulare se utilizează executarea placajelor în câmp, ele

sunt prevăzute cu şanţ de despicare, plăcile utilizându-se cu jumătatea grosimii
lor (Fig 10 a-d);
-plăci-colţare utilizate la executarea colţurilor şi racordărilor

Fig.10 Formatele de plăci din argilă arsă pentru interior şi exterior;

a- plăci dreptunghiulare, format 115x60x30 mm; b-idem format 115x88x30 mm; c- idem
format 190x88x30 mm; d- idem format 190x88x25 mm; e-plăci –colţar, format 115 (190)x
(60)88; 95x60 mm; f- idem format 172/115x60(88)x50 mm; g- idem format
suprafeţelor placate
230/115x60(88)x50 mm (Fig 10 e-g).
Plăcile-colţar format 115(190)X60(88:95)X60 se despică pe diagonala

20
feţei cu găuri, din fiecare placă obţinându-se câte două colţare.
Pe spatele plăcilor pentru placaje sunt prevăzute striuri sau profile pentru
asigurarea unei bune adeziuni a mortarului de montare. Aceste plăci pot avea
faţa glazurată sau nu. Ele se livrează într-o singură calitate.

C. Produse prefabricate :

Prin prefabricate se înţeleg acele produse gata confecţionate prin mijloace

mecanice, de atelier sau în fabrici urmând ca pe şantier să se facă numai
montarea lor.

C.1. Prefabricate din beton ;

Se obţin prin prin prelucrarea industrială a betonului.

Materialele prefabricate utilizate în zidărie sunt: blocurile mici din beton cu
agregate uşoare, precum şi blocurile mici şi plăci din beton celular autoclavizat
(B.C.A.).

C.1.1. Blocurile mici din beton cu agregate uşoare;

În componenţa acestor blocuri intră : scoria bazaltică, spărturi ceramice,

zgură expandată, granulit neconcasat sau concasat, diatomit.
Au formă de paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte şi feţe plane şi pot
fi pline sau cu goluri (când volumul total al golurilor depăşeşte 15% din volumul
blocului). Golurile sunt dispuse în sens perpendicular faţă de suprafaţa lor de
aşezareşi închise pe 5 părţi.
Se produc 6 formate principale şi sunt prezentate în tabelul 7;

Tabelul 7
Lungime Lăţime Înălţime
mm mm mm
440 290 138
365 240 138
290 240 188
365 240 188
440 288 65
440 140 138

Abaterile limită admise la fiecare dimensiune a blocului pot fi de ±3 mm,

uneori aceste blocuri pot fi prevăzute la cerere cu şanţuri de despicare.
Blocurile mici din beton cu agregate uşoare se livrează într-o singură
calitate.
După rezistenţa la compresiune se produc 4 mărci de blocuri: marca 35,
marca 50, marca 75 şi marca 100.

21
 După densitatea aparentă, ele se împart în 3 clase;
-clasa C1cu densitatea aparentă între 1,00 şi 1,30 Kf/dm 3;
-clasa C2cu densitatea aparentă între 1,30 şi 1,50 Kf/dm 3;
-clasa C3cu densitatea aparentă între 1,50 şi 1,80 Kf/dm 3.
Depozitarea se face în stive de 1,50 m înălţime; se vor aşeza cu faţa plină
în sus; se vor lua măsuri de protejare împotriva umidităţii.
Se interzice încărcarea şi descărcarea prin rostogolire, basculare sau
aruncare. Vor fi folosite conteinere pentru transport.

C.1.2. Blocurile mici din plăci din beton celular autoclavizat (BCA);

Betonul celular autoclavizat, denumit şi gazbeton, este o piatră artificială

preparată fie din nisip, ciment şi var, fie din cenuşă de termocentrală, gips şi var
cu adaos de pulbere de aluminiu şi un detergent.
Aceste blocuri au o formă paralelipipedică; au muchii drepte şi feţe plane
iar structura este poroasă şi măruntă.
În tabelul 8 sunt prezentate sortimentele de BCA:
Tabelul 8
Fabric Sortimentul Lungimea Lăţimea Înălţimea
a mm mm (grosimea)
mm
Doice Blocuri 490 240 190
şti Plăci 490 240 125
şi Plăci 490 240 63
Militari
Blocuri 590 240 200
Blocuri 590 240 200
Craiov Plăci 590 240 125
a Plăci 590 240 100
Plăci 590 240 751
1
)Se va folosi numai ca plăci termoizolante:
După aspectul exterior, blocurile din BCA se sortează în două calităţi:
calitatea A şi calitatea I.
Încărcarea se poate face manual sau mecanizat iar transportul se
execută cu autovehicule, sub formă de pachete aşezate pe grătare sau în
stive.
Se interzice încărcarea sau descărcarea acestor materiale prin aruncare
sau basculare.
Depozitarea în şantier se face în stive, aşezate pe platforme asigurate
împotriva umidităţii prin acoperire cu prelate sau folie din plastic; plăcile se
depozitează pe cant pentru a împiedica spargerea acestora.

22
 C.1.3.Tuburi şi blocuri pentru canale individuale de fum şi de
ventilaţie;

Sunt confecţionate din argilă arsă sau beton şi se folosesc la

executarea canalelor coşurilor. În Fig.11 şi tabelul 9, sunt prezentate câteva
tipuri de tuburi şi blocuri pentru canale.

Tabelul 9
Tipul tubului Lungimea Lăţimea Înălţimea Grosime
mm mm mm a
peretelui
mm
Tuburi din argilă arsă,
de secţiune pătrată, 185 185 290 20
fără mufă
Tuburi din argilă arsă,
de secţiune circulară, Ø 185 290 20
fără mufă
Tuburi din argilă arsă, Ø185
de secţiune circulară, (Ø 240-mufa) 290 20
cu mufă
Tuburi din beton 190 190 240 29-30
prefabricat, cu un canal 140
Blocuri din beton
prefabricat, cu două 380 140 190 29-30
canale

Fig.11. Tuburi şi blocuri pentru canale individuale de fum şi de

ventilaţie;
a- tuburi din argilă arsă, de secţiune pătrată, fără mufă; b- idem, secţiune
circulară; c- tuburi din argilă arsă, cu mufă; d-tub din beton; e-bloc din beton.

23
 Tuburile trebuie să aibă suprafaţa regulată, să fie bine arse astfel ca în
urma lovirii uşoare cu ciocanul să se obţină un sunet clar, metalic.

C.1.4. Plăci şi fâşii de ipsos pentru pereţi despărţitori;

Sunt confecţionate din ipsos cu adaos de zgură, ciment, rumeguş,

trestie, spumogen.
Plăcile şi fâşiile se livrează conform tabelului 10 şi Fig. 12.

Tabel 10
Sortimentul Tipul Lungimea Lăţimea Grosime Observaţii
mm mm a
mm
P.P.S. 795 395 75 Cu lambă şi
uluc pe laturile
Plăci pline P.P.R. 795 395 75 lungi şi numai
P.P.Z. 795 395 75 uluc pe laturile
scurte
Plăci cu P.G.R. 795 395 75 Cu lambă şi
uluc numai pe
goluri P.G.S. 795 395 75 laturile lungi
Fâşii Pline F.P.T. 2620 595 100 Cu lambă şi
uluc pe laturile
Cu E.G. 2620 595 100 lungi
goluri

-plăcile pline tip P.P.S. (Fig. 12-a), se

execută din ipsos cu adaos de ciment şi
spumogen;
- plăcile pline tip P.P.R. se execută din
ipsos cu adaos de ciment şi rumeguş;
-plăcile pline tip P.P.Z. se execută din
ipsos cu adaos de ciment şi zgură;
-plăcile pline tip P.G.R. (Fig.12.b), se
execută din ipsos cu adaos de ciment şi
rumeguş;
- plăcile pline tip P.G.Z. se execută din
ipsos cu adaos de ciment şi zgură;
Tipurile de fâşii folosite:
-fâşii pline (Fig.12-c), tipE.P.T.(din ipsos cu
adaos de ciment, armate cu trestie;
-fâşii cu goluri, tipF.G.(din ipsos cu adaos de
ciment.
Plăcile pline au lambă şi uluc pe laturile lor
lungi şi numai uluc pe laturile scurte. Plăcile cu
goluri, ca şi fâşiile pline şi cu goluri, au lambă şi Fig.12 Plăci şi fâşii de
ipsos pentru pereţi
uluc numai pe laturile lungi. despărţitori;

24
 Se folosesc la executarea pereţilor despărţitori neportanţi precum şi la
pereţii expuşi umezelii cu măsuri de protecţie corespunzătoare.
Transportul se va face cu autovehiule acopetite în care stivuirea se va face
pe cant, pe cel mult două rânduri ce se vor separa între ele cu scânduri. La
depozitare, plăcile vor fi aşezate pe grinzi din lemn în spaţii acoperite.

C.1.5.Plăci din talaş cu ciment, tip stabilit;

Se execută din talaş din lemn de răşinoase, ciment şi apă. Ele au o formă
dreptunghiulară, se folosesc la executarea pereţilor despărţitori neportanţi
precum şi la căptuşirea pereţilot în scopul îmbunătăţirii caracteristicilor
termotehnice . Se livrează în tipurile indicate în tabelul 11.

Tabelul 11
Tipul Lungimea Lăţimea Grosimea
mm mm mm
S.C. 25 2000 500 25
S.C. 50 2000 500 50

C.1.6.Plăci presate din sticlă pentru construcţie;

Sunt folosite la executarea pereţilor sau panourilor pentru pereţi neportanţi,

interiori sau exteriori.
În tabelul 12 şi Fig. 13 sunt prezentate tipurile de plăci de acest gen:

Tabelul 12
Tipul Lungimea Lăţimea Grosimea Observaţii
mm mm mm
P(Solar) 180 180 22 Se montează
pe oţel profilat
S(Nevada 180 180 38
Se montează
monoconcavă)
cu armătură
T(Nevada 180 180 38 din oţel beton
biconcavă)
R60 (Rotalit) Ø100 60 -
R80 (Rotalit) Ø 100 80 -

25
 Fig.13.
Plăci presate din
sticlă pentru
construcţie

Aceste tipuri sunt

următoarele;
- plăci tip P (Solar)
Fig. 13-a, de formă
pătrată şi cu desen
imprimat pe una din
feţe, care se
montează pe oţel
profilat;
- plăci tip (Nevada
monoconcavă)
Fig. 13-b, de
asemenea de formă
pătrată care se
montează cu
armătură din oţel-beton;
-plăci tip T (Nevada biconcavă) Fig. 13-c, asemenea plăcilor tip S;
-plăci tip R (Rotalit) Fig. 13-d, utilizate la executarea planşeelor sau
a pereţilor.

D. Materiale de legătură (lianţi):

Prin materiale de legătură sau lianţi se înţeleg materialele care în

amestec cu apa, se întăresc după un anumit timp având proprietatea de a lega
între ele diverse produse cum ar fi legarea agregatelor care intră în componenţa
mortarelor sau a betoanelor.
Lianţii minerali utilizaţi în construcţii sunt:
-liantii naturali, ce se găsesc în natură cum ar fi argila;
-lianţi artificiali, produşi pe cale industrială, cum sunt varul,
cimentul, şi ipsosul;
După modul de întărire, lianţii se clasifică astfel:
-lianţi aerieni, varul şi ipsosul care se pot întări şi numai în
aer liber. Lucrările executate pe bază de lianţi aerieni nu sunt rezistente la
acţiunea apei;
-lianţi hidraulici, sunt cimentul şi varul hidraulici care se
întăresc atât în mediu uscat cât şi în mediu umed. Lucrările executate pe bază
de lianţi hidraulici, după întărire, sunt rezistente la acţiunea apei.

26
 D.1. Argila;

Este un liant natural care în amestec cu nisipul şi apa dă naştere la un

mortar utilizat la executarea zidăriilor în mediul sătesc. Din argilă se poate
prepara o pastă plastică ce are rol de plastifiant, dacă este adăugat la mortarele
din ciment.

D.2.Varul pentru construcţii;

Este un liant aerian utilizat la prepararea mortarelor pentru zidării şi

tencuiel, precum şi adaos plastifiant pentru betoane.
Varul aerian se obţine din calcar (piatră de var), prin ardere la temperaturi
înalte (100-12000C), în cuptoare speciale, în mod uniform pentru ca varul să nu
conţină bulgări de var nears.
În cazul în care piatra de var conţine şi alte materiale în afară de calcar, se
obţine un var de culoare albă-cenuşie, numit var slab, de o calitate inferioară, iar
când piatra de var are un conţinut mare de calcar, se obţine un var de culoare
albă denumit var gras, de calitate superioară.
Varul se livrează astfel:
-var în bulgări numit şi var nestins ;
-var pastă numit şi var stins;
-var măcinat.
Pentru varul sub formă de bulgări sau var măcinat este necesară
efectuarea operaţiei de stingere.
Varul pentru construcţii se produce în două calităţi: calitatea I şi calitatea II.
Varul bulgări se transportă în vrac, în conteinere sau în saci de hârtie
bitumată. El va fi ferit de umezeală prin depozitare în spaţii închise şi pardosite.
Varul pastă se transportă în cutii, conteinere şi camioane basculante. El se
poate păstra în gropi de var acoperite cu un strat de nisip.

D.3.Ipsosul :

Este un liant aerian, care se obţine prin arderea gipsului în cuptoare

speciale.
D.3.1.Ipsosul de construcţie;

Se obţine prin arderea gipsului la temperatura de 180-200 0C, şi prezintă o

culoarea albă-cenuşie sau gălbuie. Se utilizează la prepararea mortarelor pentru
tencuieli şi gletuiri. Priza şi întărirea ipsosului începe după 3-4 min şi se termină
după 6-30 min. În timpul prizei şi întăririi are loc mărirea volumului având loc şi o
degajare de căldură.

D.3.2.Ipsosul de modelat;

27
 Numit şi ipsos albastru, serveşte la executarea ornamentelor şi a lucrărilor
fine având culoarea albă.

D.3.2.Ipsosul de ştucatură;

Numit şi ipsos de alaunat, serveşte la executarea lucrărilor de ştucatură

(imitaţii de marmură), fiind de culoare albă sau cenuşiu deschisă.

D.3.3.Ipsosul de pardoseli;

Numit şi anhidrit, se obţine prin arderea gipsului la temperatura de 900-

1000 C.
0

Pe şantier, ipsosul se transportă în saci de hârtie, depozitarea făcându-se

în spaţii închise, prevăzute cu pardoseli, evitându-se umiditatea deoarece ipsosul
este atacat de aceasta .

D.4.Cimentul:

Este un liant mineral, produs pe cale artificială prin arderea unui amestec
de roci (marne calcaroase) în cuptoare speciale la temperaturi de de circa
14000C. Prin ardere se obţine produsul numit clincher care prin măcinarea dă
naştere la praful de cimentul. Acesta se livrează sub forma unor pulberi fine, din
care , prin amestecare cu apă, se obţine o pastă plastică. Această pastă trece
din stare plastică în stare solidă, ca urmare a fenomenelor chimice care se
produc în timp, sub acţiunea apei.
Trecerea cimentului de la starea platică la starea solidă are loc în două
etape:
-prima etapă numită priza cimetului durează câteva ore (în funcţie de
sortul cimentului), pasta de ciment îşi pierde plasticitatea iar priza cimentului este
însoţită de o mare degajare de căldură;
-etapa a doua, numită întărirea cimentului, durează o perioadă mai
îndelungată şi se caracterizează prin faptul că pasta de ciment devine solidă iar
rezistenţa cimentului creşte continuu.
Cea mai importantă caracteristică a cimentului este marca acestuia care
se exprimă în Kgf/cm2 şi arată rezistenţa de rupere la compresiune stabilită
asupra unui cub cu latura de 7,07 cm confecţionat din mortar de ciment şi nisip
după 28 zile. Temperatura la care se păstrează cuburile este de 15 0C.

D.4.1.Cimentul portland:

Se obţine prin măcinarea fină a clincherului portland, obţinut prin arderea

până la topire parţială a unui amestec dozat şi omogenizat de materii prime în
care predomină oxidul de calciu şi bioxidul de siliciu. Acesta se fabrică în două

28
calităţi: P400 şi P500, ale căror simboluri reprezintă valoarea minimă a
rezistenţei la compresiune după 28 zile.

D.4.2.Cimentul portland cu întărire rapidă:

Se obţine prin măcinarea fină a unui clincher de compoziţie specială.

Se fabrică în două calităţ: RIM 200 şi RIM 300, şi se caracterizează prin
aceea că în primele zile, rezistenţele mecanice cresc repede ceea ce face ca
decofrarea să se poată face după 1-2 zile de la turnare.

D.4.3.Cimentul metalurgic:

Se obţine prin măcinarea fină a clincherului portland, împreună cu un

adaos de 20-30% zgură granulată de furnal. Se fabrică într-o singură calitate:
M400.
Cimentul metalurgic poate înlocui cu succes cimentul portland.
Acest ciment nu se foloseşte la turnările pe timp friguros deoarece rezistenţa în
faza iniţială şi cantităţile de căldură sunt mici, motiv pentru care , în perioada
rece, se foloseşte cimentul portland.

D.4.4.Cimentul portland cu adaos de zgură granulată de furnal:

Se obţine dintr-un amestec de

clincherului portland şi 6-15% zgură
granulată de furnal şi se fabrică în
două calităţi: PZ 400 şi PZ 500
folosindu-se la turnarea elementelor
din beton cu decofrare rapidă.

D4.5.Cimentul alb;

Se obţine prin măcinarea fină a

clincherului portland de culoare albă,
Fig.14.Magazie pentru
amestecat cu gipsul necesar pentru depozitarea cimentului:
reglarea timpului de priză. Se produce a-secţiune transversală; b-
într-o modul de aşezare a sacilor
singură calitate: PA 300 şi se foloseşte în stive (vdere în plan);
la 1-pardoseală dublă;
prepararea betoanelor şi mortarelor 2-carton asfaltat; 3-perete;
4-învelitoare din carton
pentru pardoseli cu un aspect deosebit. asfaltat; 5-saci de ciment.

E.Depozitarea cimentului;

29
 Cimentul se livrează ambalat în saci de hârtie cu greutatea de 50 kg. pe
care se marchează calitatea şi simbolul acestuia. La înţelegerea între producător
şi beneficiar, cimentul se poate livra şi în vrac.
Pe şantier, cimentul se depozitează în magazii închise, cu pardoseli duble,
izolate împotriva umidităţii. Pardoseala este ridicată la minimum 0,30 m deasupra
solului.
Sacii de ciment suprapuşi pe cel mult 10 rânduri. Între stive şi pereţii
exteriori ai depozitelor se va lăsa un spaţiu liber de circa 0,50 m iar între stive se
va lăsa spaţiu de circulaţie (Fig.14).
Cimentul este aprovizionat pe şantier în vagoane sau autocamioane
acoperite. Cimentul livrat în vrac se depozitează în magazii sau în silozuri.

30