Recunoașterea, înțelegerea și gestionarea emoțiilor la

preșcolari

A recunoaște și a înțelege emoțiile trece dincolo de exprimarea verbală a acestora, astfel că aceste
două procese implică și reacțiile non-verbale – mimică, gesturi – și paraverbale – intonație, tonalitate,
claritate, ritm – survenite în urma declanșării la nivelul individului a unei emoții.
Abilitatea de a recunoaște emoțiile are implicații pozitive asupra dezvoltării emoționale a copilului,
deoarece, paralele cu deprinderea acestei abilități, se conturează și capacitatea copilului de a-și
monitoriza și autoconștientiza trăirile emoționale. Recunoașterea propriilor emoții presupune
achiziționarea abilității de control emoțional, fapt ce constituie o parte importantă în dezvoltarea și
facilitarea interacțiunilor sociale. De asemenea, această abilitate stă la baza satisfacerii nevoilor
primare ale copilului.

La vârsta de 3 ani, copiii ar trebui să fie capabili să recunoască emoțiile și  să realizeze conexiuni cu
situația care le-a provocat. La această vârstă el devine capabil să recunoască bucuria, furia și tristețea.
La 4 ani, copiii reușesc să facă corespondența între emoție și expresia facială corespunzătoare. La 5-6
ani, copilul trebuie să recunoască  și alte emoții în afara celor deja menționate în etapa anterioară, și
anume teamă, surprindere și dezgust. Incapacitatea copilului de a recunoaște emoțiile îi  poate provoca
dificultăți în interpretarea mesajelor cu încărcătură emoțională și, totodată, în transmiterea unui
răspuns  aferent acelei emoții. Considerăm că pentru a-i ajuta pe copii să-și sporească procesul de
dobândire a abilității de recunoaștere a emoțiilor, atât cadrul didactic cât și părinții, pot să le expună
diferite situații în care sunt exprimate emoții diverse și să-i îndrume spre observarea schimbărilor
musculaturii faciale în momentul în care o emoție s-a produs.

Abilitatea de a înțelege emoțiile reprezintă capacitatea de a percepe că orice emoție are o cauză a
declanșării acesteia. Acest proces presupune existența unei legături între dorințele, scopurile, credințele
și comportamentul observabil, care se poate modifica în funcție de maniera în care dorințele, scopurile și
credințele au fost îndeplinite. La vârsta de 3 ani, copilul poate sesiza că există o cauză și o consecință a
exprimării emoționale, însă nu reușește să sesizeze că nu o situație propriu-zisă este cea care a provocat
o emoție, ci maniera în care o persoană a resimțit, a interiorizat acea situație. De exemplu, două
persoane pot să experimenteze aceeași situație, însă emoțiile provocate pot fi diferite.

În inițierea și menținerea unor interacțiuni cu ceilalți copii, este important ca înțelegerea emoțiilor să
aibă loc, deoarece aceasta le va permite copiilor să perceapă mesajul transmis prin intermediul
comunicării emoțiilor de persoanele cu care stabilește relații sociale.

Înțelegerea emoțiilor celorlalți de către copil este un prim pas în manifestarea empatiei. O dată ce
copilul dezvoltă această capacitate, acestuia îi va fi mult mai ușor să-și controleze propriul
comportament, ceea ce va determina ca acesta să stabilească interacțiuni sociale optime.
Comportamentul copilului poate fi influențat de maniera în care acesta a înțeles emoția transmisă de
persoana cu care interacționează. Astfel, copilul își va modela, modifica maniera de a se comporta în
funcție de ceea ce i s-a transmis prin intermediul emoției exprimate de cealaltă persoană.

Gestionarea emoțiilor implică procesul de reglare emoțională care se referă la monitorizarea, evaluarea
și modificarea reacțiilor emoționale (Kallay, Ștefan, 2007). Acest proces presupune „inițierea,
menținerea, adaptarea și modificarea a apariției, intensității sau duratei stărilor emoționale interne și a
comportamentelor care însoțesc emoțiile” (Botiş,  Mihalca, 2007, pag 36).
Reglarea emoțională implică dezvoltarea controlului voluntar care presupune abilitatea individului de a-
și adapta comportamentul în funcție de contextual în care se află. De cele mai multe ori, copiii sunt
învățați să-și ascundă și să-și stăpânească emoțiile pentru a nu le face rău persoanelor care primesc
mesajul respectiv. Este adevărat că exprimarea unor emoții negative față de celelalte persoane poate
avea un efect devastator asupra calității vieții ambelor părți. Tocmai de aceea este necesar ca
preșcolarul să fie învățat să-și recunoască propriile emoții, să le categorizeze în emoții pozitive și emoții
negative, iar mai apoi să reușească să le gestioneze astfel încât sentimentele resimțite să aibă un impact
benefic, atât asupra propriei persoane cât și a celei cu care interacționează. (Goleman, 2008)

Astfel, reglarea emoțională evidențiază capacitatea copilului de a-și controla emoțiile și acțiunile
aferente acestora, având drept scop adaptarea la diverse situații sociale. Flexibilitatea emoțională este
datorată dezvoltării capacității de reglare emoțională în mod optim, ceea ce îi oferă copilului
posibilitatea de a se orienta spre scopurile propuse și de a le materializa. Dezvoltarea abilităților de
reglare emoțională favorizează adaptarea socială dezirabilă a copilului, prin faptul că îl determină să-și
gestioneze în mod corect emoțiile negative.

Adesea, copiii recurg la ajutorul adultului în diminuarea situațiilor care implică emoții negative și care
le provoacă stări de stres. Însă există o gamă de strategii de reglare emoțională pe care copilul le poate
exersa. Acestea sunt strategii de rezolvare a problemelor cum ar fi:  implicarea copiilor în activități
opuse problemei cu care se confruntă, îndepărtarea de la sursa care a provocat situația problematică;
strategii emoționale cum ar fi: implicarea copiilor în activități recreative, activități domestic care conduc
spre ameliorarea emoțiilor negative; strategii cognitive precum: oferirea de argumente care să
diminueze emoțiile negative, minimizarea care reduce influența negativă a evenimentului.

În concluzie, considerăm că activitățile desfășurate în grădiniță pot fi cadrul în care copilul poate fi
ghidat să învețe să-și recunoască emoțiile și să le regleze cu scopul de a-i  permite acestuia să și le
manifeste astfel încât să nu lezeze  persoanele cu care interacționează.