Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza„ Iași

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Master: Fitness și Estetică Corporală

Sportul pentru toţi

Profesor:Ştirbu Cătălin Student:

1
Importanţa practicării activităţilor fizice pentru
sănătate

2
 Cuprins

Introducere …………………………………………………...………pag.4
Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea socializării………..pag.5
Efectul socializator al activităţilor fizice şi a sportului………………..pag.6
Instituţionalizarea sportului la persoanele cu dizabilităţi…………..pag.7
Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea menţinerii şi
ameliorării stării de sănătate…………………………………………pag.8
Bibliografie…………………………………………………………….pag.9

3
 Introducere

Prin practicarea activităţilor fizice şi sportive se acumulează nu numai cunoştinţe specific

domeniului –ramurii de sport practicată ,de exemplu –ci şi deprinderi de comportare într-o
colectivitate ,în societate .Practica ne demonstrează că sportul exercită o influenţă variată asupra
omului ,asupra personalităţii sale .Comportamentul sportivului este permanent reglementat (prin
statut,regulamentele competiţionale ,prin regimul la care este supus-izolare de ceilalţi în
cantonamente ,în competiţii etc) ;el participă active la viaţa colectivului sportive prin aceasta se
educă el însuşi ca viitoare personalitate marcantă în societate.
Dupa M.A.Arvisto următorii factori stimulează activitatea sportivă:
-funcţionalitatea ramurii de sport (activitatea propriu –zisă ,rezultatul sportive etc.);
-recopemsarea activităţii sportive (diferitele forme de recunoaştere social ,recompense
material,posibilitatea de a calatori în ţară şi în străinătate etc.);
-atitudinile sociale care se manifestă prin intermediul activităţii sportive;
-aspecte particulare ale unei ramuri de sport.
Un alt punct de vedere,opus ,privind dezvoltarea personalităţii individului prin sport este cel
al lui J.M.Brohm care apreciază că practicarea sportului duce la crearea unor indivizi
docile,supuşi ordinii existente.Faptele pe care se bazează par să nu confirme în mare parte.De
exemplu ,daca luăm în considerare personalitatea,sportul-în viziunea lui J.M.Brohm vizează
crearea unei structure de personalitate autoritară narcisistă,agresivă şi supusă.Pe scurt , o
personalitate fascist,cum spune Adorno.Examinȃnd cercetările asupra personalităţii
sportivului ,observăm că nu există o personalitate a acestuia .Am putea crede că înalta competiţie
ar conduce la o personalitate obsesivă.
După părerea lui Sage,jocurile şi sporturile oferă “un mediu propice pentru însuşirea
atitudinilor ,valorilor şi comportamentelor social –personale apreciate pe plan cultural şi că ceea
ce se învaţă prin activitatea fizică se transferă şi în alte sfere ale vieţii”.
Numeroasele schimbări şi remarcabilele progrese pe care omul le-a cunoscut în special în
ultimele cinci decenii, mai ales pe tărâm economic şi politic, par a fi asociate cu globalizarea.
Astfel, globalizarea se manifestă prin tendinţe noi de modificare a echilibrelor de putere,
liberalizarea comerţului mondial şi accentuarea diviziunii internaţionale a muncii. Aceste mutaţii
sunt considerate ca fiind dramatice în toate planurile: economic, politic, social şi cultural.
Realităţile globalizării arată că este un curent progresist care vizează viitorul căutând să creeze
un nou mediu, mentalităţi noi de extindere şi adâncire a legăturilor transnaţionale în toate sferele
vieţii. În noul context, statul este constrâns să accepte un dublu transfer de putere – unul în
interior şi altul în exterior. Cel în exterior necesită organisme regionale, continentale şi
internaţionale conducând la ruperea unui monopol al statului, dar şi o subordonare indirectă, o
dependenţă decizională şi materială.

Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea socializării

Sportul şi exerciţiul fizic pot fi considerate instrumente de socializare extrem de importante şi

de aceea oricărui stat îi revine o mare responsabilitate în a le promova şi dezvolta. În societăţile

4
moderne sportul reprezintă un fenomen a cărui importanţă a crescut foarte mult, devenind din ce
în ce mai prezent în viaţa cotidiană.
Marea sa forţă de atracţie a făcut ca tot mai mulţi oameni să păşească în arenele sale, unde
întrecerile sportive de orice gen au devenit veritabile spectacole ocupând un loc important în
preocupările moderne ale mass-mediei. Activitatea sportiv-recreativă şi-a lărgit cadrul de
participare de la tineri la vârstnici, de la bărbaţi la femei, de la activitatea şcolară la timpul liber,
de la hobby la profesiune, reuşind prin intermediul exerciţiului fizic să modeleze fizionomia şi
comportamentul uman. Larga sa reprezentare dovedeşte că este un fenomen de masă care este
capabil să producă modificări fundamentale în peisajul social global.
Acest proces evolutiv s-a datorat atenţiei pe care sportul a acordat-o individului uman
indiferent de poziţia sa socială, indiferent de vârstă sau de sex.
Sportul recreativ a reuşit, încă de la apariţia sa, să aibă o semnificaţie socială foarte mare şi
acest lucru s-a realizat doar prin prisma caracterului său mobilizator, a numeroaselor sale pilde şi
modele, a numeroaselor sale principii care au găsit tot mai mulţi adepţi. Extinderea ariei sociale a
sportului a făcut ca sportul să fie considerat o necesitate pentru stat, în special în ţările europene
moderne care au căutat să promoveze sportul la scară naţională pentru a lărgi participarea şi aria
de răspândire a unor elemente de specific naţional (exemplu: oina în România) şi lărgirea
conotaţiei sportului prin amplul său efect formativ şi cultural, prin educaţia fizică. Este foarte
adevărat că există o varietate mare de forme de sprijinire a sportului de către stat, ele diferind de
la ţară la ţară şi de la o perioadă la alta în raport cu specificul fiecărei ţări.
Modelele europene şi rezultatele obţinute de ele relevă nu numai aspecte legate de o educaţie
sănătoasă, dar şi grija pe care factorii de decizie şi organele abilitate ale acestor ţări de a găsi
măsuri de preîntâmpinare a fenomenului, iar rezultatele obţinute sunt elocvente atât în plan
biologic, cât şi economic. În numeroase rânduri, s-au făcut recomandări privind legătura dintre
SPORT – MUNCĂ – CONFORT FIZIC în care se accentua creşterea posibilităţilor de practicare
a sportului şi a activităţilor de destindere şi de implicare în activităţile voluntare în sport, în
condiţiile creşterii timpului liber, a creşterii sedentarismului datorat tehnologiilor şi a creşterii
tensiunii sistemului nervos datorat stresului.
Pentru a se ajunge la un rezultat pozitiv, promovarea sportului trebuie să se facă pe principii
noi bazate, în primul rând, pe participare şi mai puţin pe competiţie.
Considerăm că participarea în activităţile sportiv-recreative creează numeroase avantaje:
 formă fizică (o condiţie fizică excelentă şi un corp mai estetic);
 atitudini mentale pozitive (eliminarea complexului de perdant şi o autocunoaştere mai bună);
 spiritul de echipă ce poate aduce efecte benefice asupra mediului de muncă;
 simţul apartenenţei, paralel cu cel de echipă contribuie la o dezvoltare benefică a activităţii;
 sănătatea (activităţile fizice reduc absenteismul şi îmbunătăţesc starea generală de sănătate);
 ameliorează comunicarea (sportul este un stimulent al comunicării);
 stimulează viaţa comunitară (introduce norme şi valori de conlucrare şi cooperare pentru
diferite grupe-ţintă – de exemplu: vârstnicii, femeile etc.).
Activităţile sportive devin mai importante în societăţile moderne, tot mai mulţi oameni
practică sportul sub diferite forme sau sunt spectatori de manifestări sportive, citesc despre sport
sau încearcă noi forme de manifestare a exerciţiului fizic. Aceste activităţi sunt practicate nu
numai în timpul liber, ci pentru un număr impresionant de persoane ele devin un mod de viaţă;
ne referim aici nu doar la MUNCĂ – CONFORT FIZIC în care se accentua creşterea
posibilităţilor de practicare a sportului şi a activităţilor de destindere şi de implicare în activităţile

5
voluntare în sport, în condiţiile creşterii timpului liber, a creşterii sedentarismului datorat
tehnologiilor şi a creşterii tensiunii sistemului nervos datorat stresului.
Pentru a se ajunge la un rezultat pozitiv, promovarea sportului trebuie să se facă pe principii
noi bazate, în primul rând, pe participare şi mai puţin pe competiţie.
Considerăm că participarea în activităţile sportiv-recreative creează numeroase avantaje:

 formă fizică (o condiţie fizică excelentă şi un corp mai estetic);

 atitudini mentale pozitive (eliminarea complexului de perdant şi o autocunoaştere mai bună);
 spiritul de echipă ce poate aduce efecte benefice asupra mediului de muncă;
 simţul apartenenţei, paralel cu cel de echipă contribuie la o dezvoltare benefică a activităţii;
 sănătatea (activităţile fizice reduc absenteismul şi îmbunătăţesc starea generală de sănătate);
 ameliorează comunicarea (sportul este un stimulent al comunicării);
 stimulează viaţa comunitară (introduce norme şi valori de conlucrare şi cooperare pentru
diferite grupe-ţintă – de exemplu: vârstnicii, femeile etc.).
Activităţile sportive devin mai importante în societăţile moderne, tot mai mulţi oameni practică
sportul sub diferite forme sau sunt spectatori de manifestări sportive, citesc despre sport sau
încearcă noi forme de manifestare a exerciţiului fizic. Aceste activităţi sunt practicate nu numai
în timpul liber, ci pentru un număr impresionant de persoane ele devin un mod de viaţă; ne
referim aici nu doar la participarea activă la activităţi sportive, dar şi la consumarea lor.

Efectul socializator al activităţilor fizice şi a sportului

Efectul generează o multitudine de efecte pozitive asupra mai multor categorii de beneficiari:
1) Copiii şi tineretul sunt principalii beneficiari ai practicării activităţilor fizice, copilăria
timpurie este perioada în care activitatea motrică are o importanţă vitală pentru socializare,
copilul fiind sensibil la dezvoltarea cognitivă şi morală, el asumându-şi roluri diferite, învaţă
că este deosebit de ceilalţi şi mai ales învaţă să construiască relaţii cu ceilalţi.
Acordarea importanţei cuvenite jocului şi jocurilor în copilărie reprezintă premisa unei
dezvoltări sănătoase pe plan motric, social şi cognitiv, permiţând să adopte treptat diferite roluri
sociale care le dau posibilitatea să dobândească priceperi, deprinderi, abilităţi necesare ulterior în
contexte mai largi.
De cele mai multe ori, chiar şi în cazul adulţilor, anturajul este cel care-i mobilizează pentru o
anumită activitate sportivă, dictată şi în funcţie de zona geografică (munte, mare) în care-şi
petrec timpul liber.
2) La adulţi interesul faţă de sport şi activitatea fizică diferă în funcţie de mai mulţi factori cum
ar fi: cariera sportivă, educaţia, statutul social, ocupaţia, timpul liber.
Caracterul distractiv al sportului înlătură anxietatea, depresia sau sentimentele negative.
Activităţile fizice practicate în cluburi, centre de fitness sau în aer liber, constituie mobilul unor
contacte frecvente, prilej de a forma noi relaţii sau posibilitatea îmbunătăţirii capacităţilor de
comunicare. Există beneficii mai ales la persoanele ezitante, timide sau lipsite de ambiţie ce
provin dintr-un mediu în care nivelul inferior de autoapreciere nu prezintă un rol important,
facilitând contactele sociale. Adesea, activităţile fizice sunt practicate pentru o îmbunătăţire a
condiţiei fizice în scop profilactic, în cadrul unor programe moderate cu efecte sociale de
implicare în grup şi cu modificări ale imaginii corporale a celor implicaţi.
3) Problemele vârstei a treia sunt pe de o parte, afectarea tuturor funcţiilor organismului şi
tendinţa de îmbolnăvire şi pe de altă parte, în special după pensionare (prin pierderea statutului

6
social) pot apărea diverse tulburări legate de izolarea parţială, conducând la depresie, anxietate
etc
Practicarea exerciţiilor fizice de către vârstnici poate produce efecte pozitive, în primul rând,
prin încetinirea diminuării funcţiilor corporale, ameliorând starea de sănătate, menţinându-se la
standarde optime conceptul de conştiinţă de sine. În al doilea rând, aceste efectele pozitive
vizează influenţa benefică, directă asupra contactelor sociale şi impactul terapeutic asupra stării
lor mentale, sporindu-le buna dispoziţie.

Instituţionalizarea sportului la persoanele cu dizabilităţi

Ȋn anii 20’ încep să se organizeze activităţi sportive pentru deficienţe vizuale ,în special nataţie şi
atletism (în Anglia şi S.U.A ).Ȋn Anglia ,la iniţiativa medicului L.Guattmann ,personae cu
amputări de member inferioare au început să practice jocurile într-un spital.
Ȋn 1948 ,în ziua de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra ,doctoral Guttman a
organizat Jocurile de la Stoke –Mandville .La aceste jocuri au participat personae în fotoliu
rulant care au concurat la proba de tir cu arcul .Ȋn acet fel,sportul la persoanele cu handicap a
căpătat un caracter competiţional .Ulterior ,Jocurile de la Stoke –Mandville s-au desfăşurat
annual,iar din 1952 au devenit internaţionale prin participarea unei echipe olandez.Treptat
numărul participanţilor a crescut ,ajungȃndu-se la peste 50 de ţări participante.
Ȋncepȃnd din 1960 Jocurile Paralimpice au început să fie organizate în acelaşi loc cu Jocurile
Olimpice.Astfel ,din 1960 au fost organizate la Roma şi apoi la Tokyo (1964).Ȋn
1968,organizarea s-a făcut la Tel Aviv ,deoarece în Mexic nu existau condiţii necesare ,în 1972
au fost organizate la Meidelberg ,Germania ,iar în 1976 la Toronto (Canada).
Ȋn 1948 Japonia a fost gazda unui marathon alergat pe distanţa clasică ,dar în cărucior.La
Olimpiada Albă de la Sarajevo din 1988 au fost incluse în program probe de slalom uriaş pentru
persoanele cu handicap ,iar la Olimpiada de la Los Angeles au fost incluse două probe de
alergări pe scaune rulante:800 m femei şi 1500 m bărbaţi.
Mişcarea Special Olimpycs a apărut la începutul anului 1968 ,din iniţiativa lui Eunice Kennedy
Shriver ,sora preşedintelui John F.Kennedy .Fundaţia Kennedy organizează la Chicago prima
ediţie a Jocurilor Internaţionale de Vară Special Olympics ,moment în care marcheaza începutul
mişcării Special Olympics pentru sportivii cu nevoi special.
De la fondatoarea mişcării ,Eunice Kennedy Shriver ,Arnold Schwartzeneger ,Nelson
Mandela ,muzicieni celebri ca U2 Jon Bon JOvi şi Stevie Wonder,figure legendare ale sportului
ca Michael Jordan sau Nadica Comăneci ,multe alte personalităţi marcante din lumea întreagă au
promovat mesajul Special Olympics ,participȃnd la evenimente organizate de Special Olympics
Internaţional ,sensibilizȃnd astfel opinia public internaţională.
Ȋn Romȃnia ,există Federaţia Romȃnă a Sportului pentru Persoanele cu Handicap (cu
personalitate juridical ,de drept privat şi de utilitate public ,din 2000.Acestă instituţie organizează
competiţii interne şi asigură participări la competiţii internaţionale.De asemenea ,Federaţia este
implicată active în programele internaţionale ceea ce demonstrează că la nivel central s-a
conştientizat importanţa participării active a persoanelor cu handicap la viaţa sportivă ,deci la
viaţa comunităţii.
Sportul adaptat şi Jocurile Paralimpice încurajează şi susţin egalitatea dintre persoanele
sănătoase şi cele cu handicap.

7
 Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea menţinerii
şi ameliorării stării de sănătate

Lipsa activităţilor fizice regulate poate contribui la debutul precoce a unor boli, în special
cardiovasculare, dar orice creştere al nivelului acestor activităţi va aduce beneficii asupra stării
de sănătate.
Beneficiile exerciţiilor fizice – de la prevenirea bolilor până la sporirea încrederii în forţele
proprii – sunt greu de ignorat şi sunt următoarele:
 îmbunătăţesc starea de spirit şi imagine de sine, reducând stările de depresie şi anxietate;
 combat bolile cronice, controlează tensiunea arterială, nivelul colesterolului prin creşterea
nivelului HDL (colesterolul „bun”) şi scăderea LDL (colesterolul „rău”), de asemenea ajutând la
prevenirea diabetului şi a osteoporozei;
 ajută la menţinerea controlului asupra greutăţii prin arderea caloriilor, efortul depus nu trebuie
să fie de intensitate mare şi nici să necesite mult timp de practicare (urcatul scărilor, mers,
jogging, exerciţii compensatorii în pauzele de lucru);
 au rol în îmbunătăţirea sistemului respirator, vascular şi a funcţionării optime a inimii;
 oferă un somn liniştit, ajutând concentrarea, productivitatea şi starea de spirit, fiind
recomandate a fi executate în cursul după-amiezii.
O activitate fizică suficientă de 50 de minute mers pe jos, 30 de minute alergare în tempo
moderat pe zi timp de 5 zile pe săptămână, sau 20 de minute alergare într-un tempo susţinut de 3
ori pe săptămână, scade numărul infarctelor, iar inima se adaptează mai uşor la variaţiile de
intensitate ale efortului în timp, se contractă mai bine şi devine mai puţin sensibilă la factorii de
stres.
Prin practicarea activităţilor fizice tensiunea arterială se menţine în limite normale şi masa
musculară se dezvoltă. Beneficiile activităţilor fizice sunt valabile pentru toate categoriile de
persoane indiferent de sex sau vârstă, la copii şi adolescenţi favorizează dezvoltarea armonioasă,
iar la persoanele adulte şi de vârsta a treia practicarea unui sport uşor conferă o menţinere a
tonusului fizic şi psihic.
Persoanele cu diverse afecţiuni, dar în special celor cu probleme cardiovasculare, nu li se
interzice cu desăvârşire practicarea activităţilor fizice, o activitate bine selectată permite o
recuperare mai bună după boală, evitând astfel şi recidiva (mersul pe jos, înotul, ciclismul,
joggingul, activităţi gospodăreşti etc.)
Prin practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în special de către persoanele adulte se poate
ajunge la reversibilitatea unor procese şi scăderea riscului de îmbolnăvire:
 se pot înlătura procesele de atrofiere musculară;
 depunerile nedorite şi repartizarea neuniformă a ţesutului adipos;
 îmbunătăţirea ţinutei;
 mărirea tonusului vital general;
 scăderea riscului de îmbolnăvire cardiovasculară;
 înlăturarea afecţiunilor la nivelul sistemului osos.

8
 BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu, C., Julea, D., Timpul liber, Editura Economică, Bucureşti, 1997
2. Coakley, J., Sport in society: issues and controversies, 7th edition, New York,
2003
3. Epuran, M., Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1990
4. Michel, Bouet, Les motivations des sportifs, L' Harmattan, Paris, 1998
5. Mull, R. F., Bayless, K., Jamieson, L., Recreational Sport Management,
Human Kinetics, 2005
6. Gavriluţă, N., Sociologia Sportului, Universitatea Alexandru I. Cuza Iaşi,
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, 2004
7. Văideanu, G., Conţinutul educaţiei fizice şi problematica lumii contemporane,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
8.Rusu, O.,Sociologia educaţiei fizice şi sportului,Casa Editorială Demiurg,Iaşi
2008