CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRETANUL

JOI, ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A POSTULUI MARE, LA UTRENIE

După începutul obişnuit al Utreniei, după Psalmul 50, se începe câ ntarea
acestui Canon în mijlocul bisericii (sau acasă , pentru cei care nu pot merge la
biserică ). Sedelnele, Tricâ ntă rile şi Fericirile au fost lă sate. În cadrul slujbei
complete acestea se vor pune din Triod.

Cântarea 1, Irmosul:1
Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul
meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci
cu slavă S-a preaslăvit2.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă. (înainte de fiecare tropar)
De unde voi începe a plâ nge faptele vieţii mele celei tică loase? Ce început voi
pune, Hristoase, acestei tâ nguiri de acum? Dar ca un milostiv, dă -mi iertare
greșelilor.
Vino, tică loase suflete, împreună cu trupul tă u, de te mă rturisește Ziditorului
tuturor. Pă reseşte de acum nebunia cea mai dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi
de pocă inţă .
Râ vnind neascultă rii lui Adam celui întâ i-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbră cat
de Dumnezeu, de împă ră ţia cea pururea fiitoare şi de desfă tare, pentru pă catele
mele.3
Vai, tică loase suflete! Pentru ce te-ai asemă nat Evei celei dintâ i? Că ai că zut ră u şi
te-ai ră nit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndră zneală mâ ncarea cea
omorâ toare de cuget.4
În locul Evei celei simţite, fă cutu-s-a mie Evă înţelegă toare gâ ndul cel cu poftă
trupească , ară tâ ndu-mi cele plă cute şi gustâ nd pururea din bă utura cea amară .
După dreptate a fost izgonit Adam din Eden, nepă zind singura Ta poruncă ,
Mâ ntuitorule. Dar eu, care am că lcat totdeauna cuvintele Tale cele dă tă toare de
viaţă , ce voi pă timi?5
Întrecâ nd uciderea lui Cain, de bună voie m-am fă cut ucigaş sufletului, hră nind
trupul şi ră zboindu-mă împotriva lui cu faptele mele cele rele.6
Nu m-am asemă nat, Iisuse, dreptă ţii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ji-am
adus Jie niciodată , nici fapte dumnezeieşti, nici jertfă curată , nici viaţă fă ră
prihană .7
1
© www.teologie.net
Precum Cain, aşa şi noi, tică loase suflete, n-am adus fapte plă cute Fă că torului
tuturor, ci jertfă spurcată şi viaţă netrebnică ; pentru acestea ne-am şi osâ ndit
împreună .8

1 Toate irmoasele se câ ntă de 2 ori la început şi o dată la sfâ rşitul fiecă rei
câ ntă ri.
2 Ieşire 15:1-2.
3 Facere 3:6-7.
4 Facere 3:6.
5 Facere 3:23.
6 Facere 4:3-8.
7 Facere 4:4.
8 Facere 4:3-5.

2
© www.teologie.net
Ziditorule, fă câ ndu-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase şi suflare şi viaţă ;
dar, o! Fă că torul meu, Mâ ntuitorul meu şi Judecă torule, primeşte-mă pe mine cel
ce mă pocă iesc.1
Înaintea Ta, Mâ ntuitorule, pun pă catele pe care le-am fă cut, şi ră nile sufletului şi
ale trupului meu, care tâ lhă reşte le-au pus înlă untrul meu gâ ndurile cele
ucigă toare.2
De am şi greşit, Mâ ntuitorule, dar ştiu că eşti iubitor de oameni; loveşti cu milă şi
Te milostiveşti fierbinte; pe cel ce plâ nge îl vezi, şi alergi ca un pă rinte, chemâ nd
pe cel risipitor.3
Pe mine cel lepă dat înaintea uşilor Tale, Mâ ntuitorule, mă car la bă trâ neţe nu mă
lă sa în iad, deşert, ci, mai înainte de sfâ rşit, ca un iubitor de oameni, dă -mi
iertare greşelilor.
Eu sunt cel că zut între tâ lhari prin gâ ndurile mele; cu totul sunt ră nit acum de
ele şi plin de bube; dar Tu însuţi venind de faţă , Hristoase Mâ ntuitorule,
vindecă -mă .4
Preotul, vă zâ ndu-mă mai înainte, a trecut de mine, şi levitul, vă zâ ndu-mă gol în
suferinţă , nu m-a bă gat în seamă ; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai ră să rit din Maria, venind
de faţă , miluieşte- mă .5
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat pă catele tuturor, ridică de la mine
lanţul cel greu al pă catului şi, ca un milostiv, dă -mi lacrimi de umilinţă .6
Este vremea pocă inţei, iar eu vin că tre Tine, Fă că torul meu; ridică de la mine
lanţul cel greu al pă catului şi, ca un îndurat, dă -mi lacrimi de umilinţă .
Să nu mă ură şti, Mâ ntuitorule, să nu mă lepezi de la faţa Ta; ridică de la mine
lanţul cel greu al pă catului şi, ca un milostiv, dă -mi iertare de greşeli.
Greşelile mele cele de voie şi cele fă ră de voie, Mâ ntuitorule, cele vădite şi cele
ascunse, cele ştiute şi cele neştiute, toate iertâ ndu-le, ca un Dumnezeu,
milostiveşte-Te şi mă mâ ntuieşte.
Din tinereţe, Mâ ntuitorule, poruncile Tale le-am lepă dat, şi mi-am petrecut toată
viaţa în pofte, neîngrijindu-mă şi lenevindu-mă ; pentru aceasta strig Jie,
Mâ ntuitorule: mă car la sfâ rşit mâ ntuieşte-mă .
Bogă ţia sufletului cheltuind-o în desfrâ nă ri, pustiu sunt de virtuţi creştineşti şi,
flă mâ nzind, strig: Pă rinte al îndură rilor, apucâ nd Tu înainte, miluieşte-mă .
Înaintea Ta cad, Iisuse; greşit-am Jie, milostiveşte-Te spre mine; ridică de la
mine lanţul cel greu al pă catului şi, ca un îndurat, primeşte-mă pe mine, cel ce
3
© www.teologie.net
mă pocă iesc.
Să nu intri cu mine la judecată , vă dind faptele mele, cercetâ nd cuvintele şi
îndreptâ nd pornirile; ci cu îndură rile Tale, trecâ nd cu vederea ră ută ţile mele,
mâ ntuieşte-mă , Atotputernice.

1 Facere 2:7.
2 Luca 10:30.
3 Luca 15:20.
4 Luca 10:30.
5 Luca 10:31-32. Menţiunea Fecioarei Mariei este pentru jocul de cuvinte:
Samaria – Maria.
6 Ioan 1:29.

4
© www.teologie.net
 Stih: Cuvioasă maică Marie1, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Dă -mi har lumină tor din osâ rdia ta cea dumnezeiască de sus, ca să scap de
întunericul patimilor; şi să laud din inimă faptele vieţii tale cele frumoase, Marie.
Plecâ ndu-Te dumnezeieştilor legi ale lui Hristos, la Dâ nsul ai venit, pă ră sind
pornirile desfă tă rilor cele neoprite, şi toată virtutea, ca pe una singură , cu multă
cucernicie ai să vâ rşit-o.
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rugă ciunile tale, Andree, scapă -ne de patimile cele fă ră de cinste şi te rugă m
să ne ară ţi pă rtaşi acum Împă ră ţiei lui Hristos, pe noi cei ce te lă udă m pe tine,
stră lucite, cu credinţă şi cu dragoste.
Slavă …, a Treimii:
Treime, mai presus de fiinţă , Că reia ne închină m întru o Unime, ridică de la mine
lanţul cel greu al pă catului şi, ca o milostivă , dă -mi lacrimi de umilinţă .
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Nă scă toare de Dumnezeu, nă dejdea şi folositoarea celor ce te laudă pe tine,
ridică de la mine lanţul cel greu al pă catului şi, ca o Stă pâ nă curată , primeşte-mă
pe mine cel ce mă pocă iesc.
Cântarea a 2-a, Irmosul:
Ia aminte, Cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din
Fecioară cu trup.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ia aminte, cerule, şi voi gră i; ascultă , pă mâ ntule, glasul ce se pocă ieşte că tre
Dumnezeu şi- L laudă pe Dâ nsul.
Ia aminte, Dumnezeule, Mâ ntuitorul meu, cu ochiul Tă u cel blâ nd, şi primeşte
mă rturisirea mea cea înflă că rată .
Mai mult decâ t toţi oamenii, eu însumi am greşit Jie; deci Te milostiveşte,
Mâ ntuitorule, ca un Dumnezeu, spre fă ptura Ta.2
Viforul ră ută ţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; dar, ca lui Petru, întinde-mi şi
mie mâ na Ta.3
Lacrimile desfrâ natei, Îndurate, şi eu le vă rs înaintea Ta; milostiveşte-Te spre
mine, Mâ ntuitorule, cu îndurarea Ta.4

5
© www.teologie.net
1 Troparele dedicate Cuvioasei Maria Egipteanca s-au scris mai tâ rziu şi s-au
râ nduit aici în legă tură cu citirea în această zi a Vieţii ei (în două stă ri, după
Câ ntă rile a 3-a şi a 6-a a Canonului). De asemenea, şi troparele închinate Sf.
Andrei Cretanul sunt o adă ugire ulterioară .
2 I Timotei 1:15.
3 Matei 14:31.
4 Luca 7:38.

6
© www.teologie.net
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plă cerile poftelor, şi mintea întreagă
cu totul ţă râ nă am fă cut-o.
Ruptu-mi-am acum veşmâ ntul cel dintâ i, pe care mi l-ai ţesut mie, Ziditorule,
dintru început; şi pentru aceasta zac acum gol.1
Îmbră catu-m-am acum în haină ruptă , pe care mi-a ţesut-o mie şarpele cu
sfatul, şi mă ruşinez.2
Privit-am la frumuseţea pomului şi mi s-a amă git mintea; iar acum zac gol şi mă
ruşinez.3 Lucrat-au pe spatele meu toţi mai-marii ră ută ţilor, înşirâ nd asupra
mea fă ră delegea lor. Pierdutu-mi-am frumuseţea cea întâ i-zidită şi podoaba
mea; şi acum zac gol şi mă ruşinez. Cusutu-mi-a „haine de piele” pă catul,
golindu-mă de haina cea dintâ i ţesută de Dumnezeu.
Îmbră cat sunt cu îmbră caminte de ruşine, ca şi cu nişte frunze de smochin, spre
vădirea patimilor celor din voia mea.4
Îmbră catu-m-am urâ t cu haina de ocară şi ruşinos sâ ngerată , prin curgerea
vieţii celei cu patimi şi iubitoare de desfă tă ri.
Pă tat-am haina trupului meu şi am întinat cu totul podoaba cea după chipul şi
după asemă narea Ta, Mâ ntuitorule.5
Că zut-am întru întristarea patimilor şi în strică ciunea cea materialnică ; şi pentru
aceasta acum vră jmaşul mă asupreşte.
Viaţă iubitoare de cele materiale şi de averi alegâ nd eu, Mâ ntuitorule, m-am
împresurat acum cu sarcină grea.
Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbră că mintea de multe feluri a
gâ ndurilor ruşinoase, şi mă osâ ndesc.
Îngrijitu-m-am cu sâ rguinţă numai de podoaba mea cea din afară , nebă gâ nd
seama de cortul dinlă untru, cel după chipul lui Dumnezeu.
Întipă rind în mine urâ ţenia patimilor prin pofte iubitoare de plă ceri, mi-am
stricat frumuseţea minţii.
Îngropat-am, Mâ ntuitorule, cu patimile frumuseţea chipului celui dintâ i; dar ca
pe drahma [cea pierdută ], oarecâ nd, că utâ ndu-mă , aşa mă află .6
Pă că tuit-am ca desfrâ nata şi strig Jie: Eu însumi am greşit! Primeşte,
Mâ ntuitorule, ca nişte mir şi lacrimile mele.7

7
© www.teologie.net
1 Facere 3:9-11.
2 Facere 3:21.
3 Facere 3:6-7.
4 Facere 3:7.
5 Facere 1:26-27.
6 Luca 15:8.
7 Luca 7:37-38.

8
© www.teologie.net
Alunecat-am în desfrâ nare ca David şi m-am umplut de noroi; dar Tu,
Mâ ntuitorule, spală - mă şi pe mine cu lacrimile mele.1
Fii mie milostiv, ca vameşul strig Jie; Mâ ntuitorule, cură ţeşte-mă ; că nimeni
din cei din Adam n-au greşit Jie, ca mine.2
Nici lacrimi, nici pocă inţă nu am, nici umilinţă ; dar Tu însuţi, Mâ ntuitorule,
dă ruieşte-mi acestea, ca un Dumnezeu.
Uşa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie,
celui ce mă pocă iesc că tre Tine.3
Iubitorule de oameni, Cel ce voieşti ca toţi să se mâ ntuiască , Tu mă cheamă şi mă
primeşte ca un bun, pe mine cel ce mă pocă iesc.4
Ascultă suspinele sufletului meu şi primeşte pică turile ochilor mei, Doamne, şi
mă mâ ntuieşte.
A Nă scă toarei:
Preacurată Fecioară , Nă scă toare de Dumnezeu, ceea ce una eşti preală udată ,
roagă -te îndelung, ca să ne mâ ntuim noi.

Aceeași cântare, alt canon; Irmosul:

Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană, şi apă din
piatră am izvorât de demult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta şi
cu tăria Mea.5
Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu; ascultă , suflete al meu, pe Domnul, Cel ce
strigă , şi te depă rtează de la pă catul cel dintâ i; şi te teme, ca de un nemitarnic
Judecă tor şi Dumnezeu.
Cui te-ai asemă nat, mult-pă că tosule suflete, decâ t numai lui Cain celui dintâ i şi
lui Lameh aceluia, ucigâ ndu-ţi cu pietre trupul prin fapte rele, şi omorâ ndu-ţi
mintea cu pornirile cele nebuneşti?6
Pe toţi cei mai înainte de lege întrecâ ndu-i, o, suflete, lui Set nu te-ai asemă nat,
nici lui Enos n-ai urmat, nici lui Enoh cel ce a fost mutat la cer, nici lui Noe; ci te-
ai ară tat să rac de viaţa drepţilor.7
Tu însuţi, suflete al meu, ai deschis ză voarele mâ niei Dumnezeului tă u, şi ca
pă mâ ntul oarecâ nd, ţi-ai înecat trupul şi faptele şi viaţa, ră mâ nâ nd afară de
corabia cea mâ ntuitoare.8
„Bă rbat am ucis pentru rana mea, şi tâ nă r pentru vâ nă taia mea”, Lameh
plâ ngâ nd a strigat; iar tu nu te cutremuri, o, suflete al meu, întinâ ndu-ţi trupul şi
9
© www.teologie.net
mintea pă tâ ndu-ţi.9

1 II Regi 11:4.
2 Luca 18:13.
3 Matei 7:21-23, 25:11.
4 I Timotei 2:4.
5 Ieşire 16:14, 17:6.
6 Facere 4:1-26.
7 Facere 5:1-32.
8 Facere 7:1-24.
9 Facere 4:23.

10
© www.teologie.net
O, cum am râ vnit lui Lameh, celui mai înainte ucigaş! Sufletul ca pe un bă rbat,
mintea ca pe un tâ nă r şi trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca şi Cain ucigaşul, cu
pornirile cele poftitoare de plă ceri.1
Turn ţi-ai închipuit să zideşti, o, suflete, şi întă ritură să faci poftelor tale, de n-ar
fi oprit Ziditorul voile tale, şi de n-ar fi surpat pâ nă la pă mâ nt meşteşugirile
tale.2
Plouat-a Domnul oarecâ nd foc din cer, arzâ nd fă ră delegea cea înfierbâ ntată a
sodomenilor; iar tu ţi-ai aprins focul gheenei întru care vei ardea, o, suflete.3
Ră nitu-m-am, vă tă matu-m-am, iată să geţi-le vră jmaşului mi-au pă truns sufletul
şi trupul; iată , ră nile şi bubele şi vă tă mă rile strigă pentru loviturile patimilor
mele cele de bună voie.
Cunoaşteţi şi vedeţi că Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ispitesc inimile, înfrâ nez
cugetele şi vădesc faptele, ard pă catele, judec pe orfan, pe smerit şi pe să rac.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Întins-ai mâ inile tale că tre înduratul Dumnezeu, Marie, afundată întru adâ ncul
ră ută ţilor fiind, şi ţi-a întins mâ na de ajutor cu milostivire, ca şi lui Petru,
că utâ nd cu adevă rat întoarcerea ta.4
Cu toată osâ rdia şi dragostea ai alergat că tre Hristos, urâ nd calea cea dintâ i a
pă catului, şi în pustiile cele neumblate hră nindu-te, şi poruncile Lui cele
dumnezeieşti curat să vâ rşind.
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi!
Să vedem, să vedem, o suflete, iubirea de oameni a Stă pâ nului-Dumnezeu;
pentru aceasta, mai înainte de sfâ rşit să că dem înaintea Lui cu lacrimi, strigâ nd:
cu rugă ciunile lui Andrei, Mâ ntuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Slavă …, a Treimii:
Treime fă ră început, nezidită , nedespă rţită Unime, primeşte-mă pe mine cel ce
mă pocă iesc şi mă mâ ntuieşte pe mine cel ce am greşit; a Ta zidire sunt, nu mă
trece cu vederea; ci mă iartă şi mă izbă veşte de osâ nda focului.
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Preacurată Stă pâ nă Nă scă toare de Dumnezeu, nă dejdea celor ce aleargă la tine,
şi limanul celor înviforaţi, pe Milostivul şi Fă că torul şi Fiul tă u, fă -L îndurat, şi
mie cu rugă ciunile tale.

Cântarea a 3-a, Irmosul:

11
© www.teologie.net
 Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte
Biserica Ta Foc de la Domnul plouâ nd, oarecâ nd, a ars Domnul de demult
pă mâ ntul Sodomei.5 În munte scapă , suflete, ca Lot acela şi apucă şi te
izbă veşte în Sigor.6

1 Facere 4:8-24.
2 Facere 11:3-4.
3 Facere 19:24.
4 Matei 14:31.
5 Facere 19:24.
6 Facere 19:22-23.

12
© www.teologie.net
Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de strică ciunea
dumnezeieștii vă pă i!
Mă rturisescu-mă Jie, Mâ ntuitorule: pă că tuit-am, pă că tuit-am Jie fă ră mă sură ;
dar lasă -mi, iartă -mi, ca un Îndurat.
Pă că tuit-am Jie, eu singur pă că tuit-am mai mult decâ t toţi; Hristoase
Mâ ntuitorule, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti Pă storul cel Bun; caută -mă pe mine mielul şi, ră tă cit fiind, nu mă trece cu
vederea.1
Tu, dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mâ ntuitorule, mă voi îndrepta.
A Treimii:
Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
O, Treime, Unime Dumnezeule, mâ ntuieşte-ne pe noi de înşelă ciune şi de ispite şi
de primejdii!
A Nă scă toarei:
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Bucură -te, pâ ntece primitor de Dumnezeu! Bucură -te, scaunul Domnului! Bucură -
te, Maica vieţii noastre.
Aceeași cântare, alt canon; Irmosul:
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clătinată;
că Însuţi eşti Sfânt şi Domn.
Izvor de viaţă Te-am câ ştigat pe Tine, surpă torul morţii, şi din inimă strig Jie mai
înainte de sfâ rşit: Greşit-am, milostiveşte-Te şi mă mâ ntuieşte.
Pă că toşilor din vremea lui Noe am urmat, Mâ ntuitorule, moştenind osâ ndirea
acelora întru cufundarea potopului.2
Greşit-am, Doamne, greşit-am Jie! Milostiveşte-Te spre mine. Că nu este cineva
între oameni, din cei ce au greşit, pe care să nu-l fi întrecut eu cu greşelile.
Lui Ham cel batjocoritor de tată , urmâ nd, suflete, n-ai acoperit ruşinea
aproapelui, întorcâ ndu-te cu faţa înapoi.3
Binecuvâ ntarea lui Sem nu ai moştenit, tică loase suflete, şi moştenire desfă tată
n-ai luat, ca Iafet în pă mâ ntul iertă rii.4
Din pă mâ ntul Haran, adică din pă cat, ieşi, suflete al meu, şi vino la pă mâ ntul care
izvoră şte de-a pururea nestrică ciune vie, pe care Avraam a moştenit-o.5
13
© www.teologie.net
1 Ioan 10:11-14.
2 Facere 6:1-17.
3 Facere 9:22-23.
4 Facere 9:26-27.
5 Facere 12:1-7.

14
© www.teologie.net
De Avraam ai auzit, suflete al meu, care şi-a lă sat oarecâ nd pă mâ ntul
pă rinţilor şi s-a înstră inat. Urmează şi tu alegerii aceluia.1
La stejarul din Mamvri ospă tâ nd patriarhul pe îngeri, a luat la bă trâ neţe
vâ natul fă gă duinţei.2
Înţelegâ nd pe Isaac, tică loase suflete al meu, că a fost jertfit tainic jertfă nouă , ca
ardere de tot Domnului, urmează voinţei lui.3
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael că a fost izgonit, fiind nă scut din slujnică ;
trezeşte-te, vezi, ca nu cumva pă că tuind, să suferi ceva asemenea.4
Agarei, egiptencei celei de demult te-ai asemă nat, suflete, fă câ ndu-te rob de
bună -voia ta, şi nă scâ nd semeţia, ca pe un nou Ismael.5
Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a ară tat de la pă mâ nt spre cele
cereşti; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credinţa cea dreaptă ?6
Preotului lui Dumnezeu şi împă ratului celui înstră inat între oameni de viaţa
lumii, urmează , adică asemă nă rii cu Hristos.7
Să nu te faci stâ lp de sare, suflete, întorcâ ndu-te înapoi; să te înfricoşeze pilda
Sodomei; sus în Sigor mâ ntuieşte-te!8
De arderea pă catului fugi, suflete al meu, ca şi Lot. Fugi de Sodoma şi de
Gomora; fugi de flacă ra a toată pofta cea nebunească .9
Miluieşte-mă , Doamne, miluieşte-mă strig Jie, câ nd vei veni cu îngerii Tă i, să
ră splă teşti tuturor după vrednicia faptelor.
Rugă ciunea celor ce Te laudă pe Tine, Stă pâ ne, nu o lepă da; ci Te milostiveşte,
Iubitorule de oameni, şi dă ruieşte iertare celor ce se roagă Jie cu credinţă .
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de tulburarea valurilor şi de furtuna pă catelor. Dar tu, maică ,
izbă veşte-mă acum şi mă scoate la limanul dumnezeieştii pocă inţe.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugă ciune cu osâ rdie aducâ nd şi acum, cuvioasă , că tre preamilostiva
Nă scă toare de Dumnezeu, cu rugă ciunile tale deschide-mi dumnezeieştile intră ri.
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.

15
© www.teologie.net
1 Facere 12:1-3.
2 Facere 18:1.
3 Facere 22:2.
4 Facere 21:10-11.
5 Facere 16:16.
6 Facere 28:12.
7 Facere 14:18 Evrei 7:1-3. Se face referire la preotul Melchisedec, regele
Salemului.
8 Facere 19:19-26.
9 Facere 19:15-17.

16
© www.teologie.net
Cu rugă ciunile tale dă ruieşte-mi şi mie iertare datoriilor, o Andreie, arhiereule al
Cretei; că tu eşti învă ţă tor preales al pocă inţei.
Slavă …, a Treimii:
Treime neamestecată , nezidită , Fire fă ră început, Care eşti lă udată în
Treimea Feţelor, mâ ntuieşte-ne pe noi, care ne închină m stă pâ nirii Tale cu
credinţă .
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Pe Fiul cel fă ră de ani din Tată l, sub ani L-ai nă scut, neştiind de bă rbat,
Nă scă toare de Dumnezeu. Minune stră ină ! Că ală ptâ nd, ai ră mas fecioară .

Cântarea a 4-a, Irmosul:

Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut: că aveai să Te
naşti din Fecioară, şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi
m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.1
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o pă ră si, Drepte
Judecă torule; că de am şi pă că tuit eu însumi ca un om, şi mai mult decâ t tot omul,
Iubitorule de oameni, dar ca un Domn al tuturor ai putere a ierta pă catele.2
Se apropie sfâ rşitul, suflete; se apropie şi nu te îngrijeşti, nu te pregă teşti;
vremea se scurtează , scoală -te; aproape lâ ngă uşi este Judecă torul: ca un vis, ca o
floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deşert ne tulbură m?3
Deşteaptă -te, o, sufletul meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai fă cut, şi adu-le
la vedere; varsă pică turi de lacrimi; spune cu îndră zneală faptele tale şi cugetele
tale lui Hristos, şi te îndreptează4.
N-a fost în viaţă pă cat, nici faptă , nici ră utate, pe care să nu le fi să vâ rşit eu,
Mâ ntuitorule, cu mintea şi cu cuvâ ntul, cu voinţa şi cu gâ ndul şi cu ştiinţa, şi cu
fapta pă că tuind ca nimeni altul vreodată .
Prin conştiinţă m-am judecat şi m-am osâ ndit eu tică losul, că ci nu este nimic în
lume mai apă să tor; [Dar Tu] Judecă torule, Mâ ntuitorule şi cunoscă torule, cruţă -
mă , izbă veşte-mă şi mă mâ ntuieşte pe mine robul Tă u.5
Scara pe care a vă zut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este
ară tarea suirii celei cu lucrarea şi a înă lţă rii gâ ndului; deci, de voieşti să
vieţuieşti, cu lucrarea şi cu cunoştinţa şi cu înă lţarea gâ ndului, înnoieşte-te.6
Arşiţa zilei a ră bdat patriarhul pentru lipsă şi frigul nopţii a suferit, în toate zilele
câ știgâ nd, pă storind, trudindu-se şi slujind, ca să -şi ia amâ ndouă femeile.7
17
© www.teologie.net
1 Avacum 3:2-19; Isaia 7:14.
2 Matei 9:6; Marcu 2:10.
3 Matei 24:33; Marcu 13:29; Luca 21:31.
4 Literal: te corectează.
5 Sintaxa frazei a fost uşor modificată .
6 Facere 28:12.
7 Facere 31:7,40.

18
© www.teologie.net
Prin două femei să înţelegi lucrarea şi cunoştinţa întru contemplaţie; prin Lia
lucrarea, ca ceea ce a fost cu mulţi copii, iar prin Rahela – gâ ndirea, ca cea mult-
ostenitoare. Că fă ră de osteneli nici lucrarea, nici gâ ndirea nu se vor desă vâ rși,
suflete.
Priveghează , o, suflete al meu, şi te fă deosebit, ca cel mare între patriarhi; ca să
dobâ ndeşti fapta cu gâ ndirea cea înaltă ; ca să te faci minte văză toare de
Dumnezeu, să ajungi în norul cel tainic prin gâ ndire, şi să te faci neguţă tor de
lucruri mari.1
Pe cei doisprezece patriarhi nă scâ ndu-i cel mai mare între patriarhi, suflete al
meu, tainic ţi-a fă cut scară spre suirea prin faptă , iar pe fiii să i ca pe nişte
temeiuri şi trepte, ca nişte suişuri preaînţelepţeşte aşezâ ndu-i.
Lui Esav cel urâ t asemâ nâ ndu-te, suflete, ai dat amă gitorului tă u frumusețea
neşterii celei dintâ i, şi de la binecuvâ ntarea pă rintească ai că zut şi îndoit te-ai
amă git, tică loase, cu fapta şi cu gâ ndirea; pentru aceasta acum pocă ieşte-te.2
Edom s-a chemat Esav, pentru marea înverşunare a amestecă rii cu femei. Că ci cu
neînfrâ narea pururea aprinzâ ndu-se şi cu plă cerile întinâ ndu-se, Edom s-a
numit, care înseamnă : înfierbâ ntarea sufletului celui iubitor de pă cate.3
De Iov cel de pe gunoi auzind că s-a îndreptă ţit, suflete al meu, n-ai râ vnit
bă rbă ţiei aceluia; n-ai avut tă ria gâ ndului lui în cele ce ai cunoscut, ci ştiind, te-ai
ispitit şi te-ai ară tat neră bdă tor.4
Cel ce era mai înainte pe tron, acum se vede gol pe gunoi, cu ră ni; cel cu mulţi
copii şi mă rit, îndată este lipsit de fii şi de casă ; că ci socotea gunoiul palat şi
ră nile mă rgă ritar.5
După vrednicia împă ră tească fiind îmbră cat cu diademă şi cu porfiră , omul cel cu
multă avere, şi dreptul cel îndestulat de bogă ţie şi de animale degrab să ră cind,
de avere şi de stare şi de împă ră ţie s-a lipsit.6
Deşi [Iov] a fost drept şi fă ră prihană mai mult decâ t toţi, şi n-a scă pat de cursele
şi vicleşugurile înşelă torului, dar tu, fiind iubitor de pă cate, tică loase suflete, ce
vei face de se va întâ mpla să vină asupra ta ceva din cele negâ ndite?7
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am ră nit; dar ca un
doctor, Hristoase, amâ ndouă prin pocă inţă le tă mă duieşte. Spală -le, cură ţeşte-le,
Mâ ntuitorul meu, arată -le mai curate decâ t ză pada.
Trupul şi sâ ngele pentru toţi Ji-ai pus, Cuvinte, ră stignindu-Te; trupul, adică ca să
mă înnoieşti, iar sâ ngele ca să mă speli. Duhul ţi-ai dat ca să mă aduci, Hristoase,
Pă rintelui Tă u.
19
© www.teologie.net
1 Facere 32:28.
2 Facere 25:32, 27:37; Maleahi 1:2-3.
3 Facere 25:30.
4 Iov 1:1-22.
5 Iov 2:11-13.
6 Iov 1:1-22.
7 Iov 1:8-12.

20
© www.teologie.net
Să vâ rşit-ai mâ ntuirea în mijlocul pă mâ ntului, Fă că torule, ca să ne mâ ntuim; de
bună voie pe lemn ai fost ră stignit şi Edenul cel ce se încuiase s-a deschis; cele de
sus şi cele de jos, fă ptura şi toate neamurile mâ ntuindu-se, se închină Jie.1
Fie-mi mie scă ldă toare sâ ngele cel din coasta Ta, totodată şi bă utură şi apa
iertă rii ce a izvorâ t, ca să mă cură ţesc cu amâ ndouă , ungâ ndu-mă şi bâ nd, şi ca o
ungere şi bă utură , Cuvinte, cuvintele Tale cele de viaţă .2
Gol sunt, spre a intra în că mara [mirelui], gol sunt şi spre a merge la nuntă şi la
cină ; candela mi s-a stins, fiind fă ră untdelemn, că mara mi s-a închis dormind eu.
Cina s-a mâ ncat; iar eu fiind legat de mâ ini şi de picioare, am fost aruncat afară .3
Biserica a câ ştigat pahar coasta Ta cea purtă toare de viaţă , din care a izvorâ t
nouă îndoit izvorul iertă rii şi al cunoştinţei, spre închipuirea legilor celei vechi şi
a celei noi, Mâ ntuitorul nostru.
Timpul vieţii mele este scurt şi plin de dureri şi de vicleşug, dar întru pocă inţă
primeşte- mă şi întru cunoştinţă mă cheamă , ca să nu mă fac câ ştig şi mâ ncare
„celui stră in”; Mâ ntuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte.4
Înfumurat şi trufaş sunt acum, şi semeţ întru deşertă ciunea inimii. Dar să nu mă
osâ ndeşti împreună cu fariseul; ci dă -mi smerenia vameşului, Unule Îndurate,
drepte Judecă torule, şi cu acesta împreună mă numă ră .5
Ştiu, Îndurate, că am greşit, întinâ nd vasul trupului meu; dar prin pocă inţă mă
primeşte şi întru cunoştinţă mă cheamă , ca să nu mă fac câ ştig, nici mâ ncare
„celui stră in”. Ci Tu Însuţi, Mâ ntuitorule, mă miluieşte.6
Însumi idol m-am fă cut, vă tă mâ ndu-mi prin pofte sufletul meu. Dar prin
pocă inţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă cheamă , ca să nu mă fac câ ştig, nici
mâ ncare „celui stră in”. Ci Tu Însuţi, Mâ ntuitorule, mă miluieşte.
N-am auzit glasul Tă u, n-am ascultat Scriptura Ta, Dă tă torule de lege. Dar prin
pocă inţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă cheamă , ca să nu mă fac câ ştig, nici
mâ ncare „celui stră in”. Ci Tu Însuţi, Mâ ntuitorule, mă miluieşte.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Petrecâ nd viaţă fă ră de trup, cuvioasă , fiind cu trup, ai luat mare har de la
Dumnezeu cu adevă rat, ca să fii de folos celor ce te cinstesc cu credinţă . Pentru
aceasta ne rugă m ţie, izbăveşte-ne pe noi cu rugă ciunile tale de toate încercă rile.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.

21
© www.teologie.net
1 Psalmul 73:12.
2 Ioan 19:34.
3 Matei 25:1-13; Luca 12:35-37, 13:24-27, 14:7-24.
4 Facere 47:9.
5 Luca 18:14.
6 I Corinteni 6:18-19.

22
© www.teologie.net
Întru adâ nc de necuviinţe mari pogorâ ndu-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu
gâ nd mai bun în chip lă murit la virtutea cea desă vâ rşită prin lucrare, minunâ nd,
Cuvioasă Maică Marie, firea îngerească .
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Andree, lauda pă rinţilor, nu uita rugâ nd prin mijlocirile tale, de faţă fiind tu, pe
Treimea cea înalt dumnezeiască , ca să ne izbăvim de osâ ndă , cei ce te chemă m
pe tine, dumnezeiescul ocrotitor şi podoaba Cretei.
Slavă …, a Treimii:
Nedespă rţită în fiinţă , neamestecată în Feţe, aşa Te teologhisim pe Tine
Dumnezeire – Unime în Treime, ca pe Ceea ce eşti Una cu împă ră ţia şi
Împreună cu tronul; şi strig Jie câ ntarea cea mare, ce se câ nta întreit întru
cele de sus.1
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Şi ai nă scut şi eşti fecioară , şi ai ră mas întru amâ ndouă cu firea, Fecioară . Cel ce
S-a nă scut înnoieşte legile firii, iar pâ ntecele a nă scut nesimţind dureri. Unde
Dumnezeu voieşte, se biruieşte râ nduiala firii; că face câ te voieşte.
Cântarea a 5-a, Irmosul:
Dis-de-dimineaţă, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă
povăţuieşte la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.2
În noapte viaţa mea mi-am petrecut pururea; că întuneric s-a fă cut mie şi
negură adâ ncă noaptea pă catului; dar ca pe un fiu al zilei arată -mă pe mine,
Mâ ntuitorule.
Lui Ruben asemă nâ ndu-mă eu, tică losul, fă cut-am sfat necuvios şi că lcă tor de
lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, întinâ ndu-mi patul meu, precum acela pe al
tată lui să u.3
Mă rturisescu-mă Jie Hristoase, Împă rate; pă că tuit-am, pă că tuit-am ca mai înainte
fraţii lui Iosif, vâ nzâ nd rodul cură ţiei şi al înţelepciunii.4
De fraţi a fost dat în robie sufletul cel drept; cel frumos a fost vâ ndut închipuind
pe Domnul. Iar tu, suflete, singur cu totul te-ai vâ ndut ră ută ţilor tale.
Lui Iosif cel drept şi minţii lui celei întregi, urmează , tică loase şi neînfrâ nate
suflete, şi nu te întina cu pornirile cele nebuneşti, fă câ nd fă ră delege pururea.
Să lă şluindu-se Iosif oarecâ nd în groapă , Stă pâ ne Doamne, spre închipuirea
îngropă rii şi a scuipă rii Tale a fă cut aceasta; dar eu ce faptă ca aceea îţi voi
aduce vreodată ?
23
© www.teologie.net
Auzit-ai, suflete, de coşul lui Moise cel purtat de apele şi de valurile râ ului, că a
fost pă zit de demult ca într-o că mară , scă pâ nd de uneltirea cea amară al lui
Faraon.5

1 Isaia 6:1-3.
2 Psalmii 62:2; 118:45.
3 Facere 35:22; 49:3-4.
4 Facere 37:28 (trimitere valabilă şi pentru urmă toarele tropare).
5 Ieşire 2:3.

24
© www.teologie.net
De ai auzit, tică loase suflete, de moaşele ce ucideau oarecâ nd partea bă rbă tească
cea nevâ rstnică , suge acum înţelepciunea ca marele Moise.1
Nu ţi-ai omorâ t mintea lovind-o, precum marele Moise pe egipteanul, tică loase
suflete; deci, cum vei locui în pustiul patimilor fă ră pocă inţă ?2
În pustiu a locuit marele Moise. Vino dar, suflete, de urmează vieţii lui, ca să te
învredniceşti a vedea şi ară tarea lui Dumnezeu cea din rug.3
Toiagul lui Moise te închipuieşte, suflete; că ci a lovit marea şi a închegat adâ ncul
cu însemnarea dumnezeieştii Cruci, prin care vei putea şi tu să să vâ rşesti lucruri
mari.4
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fă ră prihană , fă ră vicleşug; iar Ofni şi Fineas, ca şi
tine, suflete, au adus viaţă stră ină de Dumnezeu şi întinată .5
Greu la minte m-am fă cut, Stă pâ ne, ca şi Faraon cel cumplit; iar la suflet şi la trup
ca Iannis şi Iamvri, cufundat fiind cu gâ ndul! Dar ajută -mi mie, Mâ ntuitorule.6
Cu lut mi-am amestecat gâ ndul, eu tică losul. Spală -mă , Stă pâ ne, în baia lacrimilor
mele, mă rog Jie, albă ca ză pada fă câ nd haina trupului meu.7
De voi cerceta faptele mele, Mâ ntuitorule, mă vă d pe mine însumi întrecâ nd pe
tot omul cu pă catele; că întru cunoştinţă gâ ndind am greşit, iar nu întru
necunoştinţă .
Cruţă , Doamne, cruţă zidirea Ta. Pă că tuit-am, iartă -mă , Cel ce Singur eşti din fire
curat, iar afară de Tine nimeni altul nu este fă ră pată .
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; ară tat-ai minuni vindecâ nd pe
cei leproşi şi întă rind pe cei slă bă nogi; ai oprit curgerea de sâ nge, Mâ ntuitorule,
celei ce s-a atins de poalele Tale.8
Celei ce avea curgere de sâ nge urmează , tică loase suflete, nă zuieşte, ţine-te de
poalele lui Hristos, ca să te izbăveşti de bă tă i şi să auzi de la Dâ nsul: credinţa ta
te-a mâ ntuit!9
Celei gâ rbovite urmează , o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te
ridici şi să umbli drept în că ile Domnului.10
Deşi eşti fâ ntâ nă adâ ncă , Stă pâ ne, izvoră şte-mi ape din preacuratele Tale vine. Ş i
bâ nd, ca şi samarineanca, să nu mai însetez, că ci izvoare de viaţă izvoră şti.11
Siloam să -mi fie mie lacrimile mele, Stă pâ ne Doamne, ca să -mi spă l şi eu ochii
inimii şi să Te văd cu gâ ndul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.12

25
© www.teologie.net
1 Ieşire 1:8-22.
2 Ieşire 2:11-12.
3 Ieşire 3:2-3.
4 Ieşire 14:21-22.
5 I Regi 2:12-13.
6 Ieşire 7:11; II Timotei 3:8.
7 Psalmul 50:8.
8 Matei 9:20; Marcu 5:25-7; Luca 8:43-44.
9 Matei 9:20-22.
10 Luca 13:11-13.
11 Ioan 4:11-15.
12 Ioan 9:7.

26
© www.teologie.net
 Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu neasemă nată dragoste, preafericită , dorind să te închini lemnului Crucii, te-ai
învrednicit de dorire; învredniceşte-mă dar şi pe mine, să dobâ ndesc slava cea
de sus.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgerile Iordanului trecâ ndu-le, ai aflat odihnă , fugind de plă cerea trupească
cea cu durere; din care şi pe noi, cuvioasă , scoate-ne cu rugă ciunile tale.
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un pă stor prea-ales, înţelepte Andree, pe tine cel preacinstit, cu dragoste
multă şi cu frică te rog, să dobâ ndesc mâ ntuire şi viaţă veşnică , prin rugă ciunile
tale.
Slavă …, a Treimii:
Pe Tine, Treime, Te câ ntă m, pe Unul Dumnezeu; Sfâ nt, Sfâ nt, Sfâ nt eşti, Pă rinte
şi Fiule şi Duhule, Fiinţă neamestecată , Unime că reia pururea ne închină m.
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Din tine, cea nestricată şi fă ră bă rbat, Maică -Fecioară , S-a îmbră cat întru a mea
fră mâ ntă tură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, unindu-Ş i în Sine firea
omenească .

Cântarea a 6-a, Irmosul:

Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit
din iadul cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Lacrimi din ochii mei, Mâ ntuitorule, şi suspinuri din adâ nc curat aduc Jie, strigâ nd
inima mea: Dumnezeule, pă că tuit-am Jie, milostiveşte-Te spre mine.
Înstră inatu-te-ai, suflete, de Domnul tă u, ca Datan şi ca Aviron; dar din toată
inima strigă : Iartă -mă ! Ca să nu te împresoare pe tine pră pastia pă mâ ntului.1
Ca o junice să lbă ticită , asemă natu-te-ai, suflete, lui Efrem; ca o că prioară ,
pă zeşte-ţi viaţa de curse, înă lţâ ndu-ţi mintea cu aripi, cu lucrarea şi cu
gâ ndirea.2
Mâ na lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că Dumnezeu poate să
albească şi să cureţe viaţa cea leproasă ; nu te deznă dă jdui dar, mă car că eşti
lepros.3
Valurile pă catelor mele, Mâ ntuitorule, ca cele din Marea Roşie întorcâ ndu-se,
m-au acoperit degrab, ca oarecâ nd pe egipteni şi pe conducă torii lor.4
27
© www.teologie.net
Voie slobodă fă ră cunoştinţă ai avut, suflete, ca şi Israel mai înainte; că ci mai
mult decâ t dumnezeiasca mană , ai ales neînţelepţeşte lă comia patimilor cea
iubitoare de plă ceri.5

1 Numerii 16:32.
2 Ieremia 31:18; Osea 10:11.
3 Ieşire 4:6-7.
4 Ieşire 14:26-28, 15:4-5.
5 Numerii 21:5.

28
© www.teologie.net
Fâ ntâ nile cananeieştilor gâ nduri mai mult le-ai cinstit, suflete, decâ t vâ na pietrei,
din care izvorul înţelepciunii varsă apele teologiei.1
Câ nd Moise, sluga Ta, a lovit piatra cu toiagul, atunci tainic a preînchipuit coasta
Ta cea de viaţă fă că toare; din care toţi scoatem bă utura vieţii, Mâ ntuitorule.2
Cercetează , suflete, şi iscodeşte ca Iosua al lui Navi, cum este pă mâ ntul
fă gă duinţei şi locuieşte în el cu bună legiuire.3
Ridică -te şi împotriveşte-te patimilor trupeşti, ca Iosua asupra lui Amalec, biruind
pururea gâ ndurile cele înşelă toare ca şi pe gavaoniţi.4
Suflete, Dumnezeu porunceşte: treci peste firea cea curgă toare a vremii, ca
mai înainte chivotul, şi te fă moştenitor pă mâ ntului fă gă duinţei.5
Precum ai scă pat pe Petru, cel ce a strigat: scapă -mă !, aşa apucâ nd înainte,
Mâ ntuitorule, scapă -mă şi pe mine de fiară , întinzâ ndu-Ji mâ na Ta, şi mă scoate
din adâ ncul pă catului.6
Pe Tine Te ştiu liman liniştit, Stă pâ ne, Stă pâ ne Hristoase! Deci apucâ nd înainte,
scoate-mă din adâ ncurile cele neumblate ale pă catului şi din deznă dă jduire.
Eu sunt, Mâ ntuitorule, drahma [cea cu chipul] Împă ratului, pe care ai pierdut-o
de demult; dar aprinzâ nd ca fă clie pe Înaintemergă torul, Cuvinte, caută şi află
chipul Tă u.7
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să stingi vă paia patimilor, ai izvorâ t pururea pâ raie de lacrimi, Marie,
arzâ ndu-ţi sufletul. Al că ror har dă -mi-l şi mie, robului tă u.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Nepă timire cerească ai dobâ ndit, prin vieţuirea cea preaînaltă de pe pă mâ nt,
maică ; pentru aceasta roagă -te, să izbăvească din patimi, cu rugă ciunile tale, pe
cei ce te laudă pe tine.
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscâ ndu-te pe tine, Andree, pă stor şi arhiereu al Cretei, şi rugă tor pentru
lume alerg, strig ţie: Scoate-mă , pă rinte, din adâ ncul pă catului.
Slavă …, a Treimii:
Treime sunt neamestecată şi nedespă rţită , şi Unime despă rţită după Feţe, dar
unită după Fire. Aşa mă rturiseşte [Însuşi] Tată l şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Ş i acum…, a Nă scă toarei:

29
© www.teologie.net
Pâ ntecele tă u ne-a nă scut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci ca
Ziditorul tuturor, roagă -L, Nă scă toare de Dumnezeu, ca prin rugă ciunile tale să
fim îndreptă ţiţi.

1 Facere 21:25; Ieşire 17:6.

2 Ieşire 17:6; Ioan 19:34.
3 Isus Navi 2:1.
4 Ieşire 17:8; Isus Navi 8:21.
5 Isus Navi 3:17.
6 Matei 14:31.
7 Matei 15:8.10; Psalmul 131:17.

30
© www.teologie.net
 Doamne, miluieşte (de 3 ori)

CONDAC, glasul al 6-lea:

Suflete al meu, suflete al meu, scoală ! Pentru ce dormi? Sfâ rşitul se apropie
şi te vei tulbura. Deşteaptă -te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos
Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, şi toate le plineşte.
ICO
S
Că mara cea de vindecare a lui Hristos văzâ nd-o deschisă , şi privind
să nă tatea care izvoră şte din ea lui Adam, a pă timit şi s-a ră nit diavolul, şi ca în
primejdie s-a tâ nguit şi a strigat că tre ai să i: Ce voi face Fiului Mariei? Mă ucide
Cel născut în Betleem1, Cel ce este pretutindeni şi pe toate le plineşte.

Cântarea a 7-a:, Irmosul:

Păcătuit-am, fărădelege şi nedreptate am săvârşit înaintea Ta; nici am
păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi
până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.2
Pă că tuit-am, greşit-am şi am că lcat porunca Ta; că întru pă cate am fost ză mislit,
şi am adă ugat ră nilor mele rană . Dar Tu mă miluieşte, ca un îndurat, Dumnezeul
pă rinţilor.
Cele ascunse ale inimii mele, le-am mă rturisit Jie, Judecă torul meu. Vezi
smerenia mea, vezi şi necazul meu, şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă
miluieşte, ca un îndurat, Dumnezeul pă rinţilor.3
Saul oarecâ nd a pierdut asinele tată lui să u, iar aflâ nd despre ele a primit
împă ră ţia; pă zeşte-te dar, suflete, să nu greşeşti, alegâ nd mai degrabă poftele
tale cele dobitoceşti, decâ t împă ră ţia lui Hristos.4
David, dumnezeiescul pă rinte, de a şi greşit oarecâ nd îndoit, cu să geata
desfrâ ului să getâ ndu-se şi cu suliţa robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu,
suflete al meu, cu şi mai grele lucruri boleşti prin pornirile cele de voia ta.5
Împreunat-a David oarecâ nd nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat desfrâ ul
cu uciderea; dar îndată îndoită pocă inţă a ară tat. Iar tu, suflete, mai viclene
lucruri ai fă cut, necă indu-te că tre Dumnezeu.
David oarecâ nd, scriindu-şi câ ntarea ca o icoană , şi-a mustrat faptele lucrate,
strigâ nd: Miluieşte-mă ! Că Jie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; Însuţi
mă cură ţeşte.6
31
© www.teologie.net
1 În original: Betleemiteanul.
2 Daniel 9:5-6.
3 Psalmii 37:19; 24:18; 34:23.
4 I Regi 9:1-27, 10:1.
5 II Regi 11:14-15.
6 Psalmul 50.

32
© www.teologie.net
Purtat fiind chivotul în car, câ nd au cotit junicile, Zan1 s-a atins [să -l sprijine], şi
a fost certat de mâ nia lui Dumnezeu. Deci de îndră zneala aceluia fugind, suflete,
cinsteşte bine cele dumnezeieşti.2
Auzit-ai de Abesalom cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele
întinate, cu care a batjocorit patul lui David, tată lui să u; dar şi tu ai urmat
pornirilor lui celor pă timaşe şi iubitoare de plă ceri.3
Supus-ai trupului tă u vrednicia ta cea nerobită , şi ca pe un alt Ahitofel aflâ nd pe
vră jmaşul, suflete, te-ai învoit cu sfaturile lui; dar Însuşi Hristos le-a risipit, ca tu
întreg să te mâ ntuieşti.4
Solomon cel minunat şi plin de harul înţelepciunii, fă câ nd vicleşug înaintea lui
Dumnezeu oarecâ nd, s-a depă rtat de la El; că ruia şi tu ţi-ai asemă nat netrebnica
ta viaţă , suflete.5
De plă cerile patimilor fiind silit, s-a întinat, vai mie!, iubitorul înţelepciunii,
iubitor de femei desfrâ nate fă câ ndu-se şi înstră inâ ndu-se de Dumnezeu;
acestuia, o suflete, ai urmat cu gâ ndul, prin dezmierdă ri ruşinoase.6
Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tată lui să u, ai râ vnit, suflete, împreună şi
lui Ieroboam, slugii celei prea rele, care s-a răzvră tit oarecâ nd; dar fugi de pilda
lor, şi strigă lui Dumnezeu: Păcă tuit-am, miluieşte-mă !7
Necură ţirilor lui Ahav ai râ vnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai fă cut locaş
întină rilor trupeşti şi vas urâ t al patimilor. Dar din adâ ncul tă u suspină şi spune
lui Dumnezeu pă catele tale.8
Necură ţirilor lui Ahav ai râ vnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai fă cut locaş
întină rilor trupeşti şi vas urâ t al patimilor. Dar din adâ ncul tă u suspină şi spune
lui Dumnezeu pă catele tale.9
Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, şi foamete de la Dumnezeu te-a cuprins de vreme
ce, ca şi Ahav oarecâ nd, nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesviteanul. Dar
văduvei din Sarepta asemă nâ ndu-te, hră neşte sufletul prorocului.10
Pă catele lui Manase ai adunat cu voinţa, suflete, punâ nd patimile ca nişte lucruri
scâ rbavnice şi înmulţind cele dezgustă toare; dar pocă inţei lui râ vnind cu
că ldură , câ ştigă - ţi umilinţa.11
Cad înaintea Ta şi aduc Jie ca nişte lacrimi cuvintele mele: Păcă tuit-am, cum n-a
greşit nici desfrâ nata şi am fă cut fă ră delege ca nimeni altul pe pă mâ nt. Dar
fie-Ji milă , Stă pâ ne, de fă ptura Ta şi iară şi mă cheamă .12

33
© www.teologie.net
1 În textul ebraic acesta este numit Uza sau Oza.
2 II Regi 6:6-7.
3 II Regi 15:1-37, 16:21.
4 II Regi 16:20-21.
5 III Regi 3:12, 11:4-6.
6 III Regi 11:6-8.
7 III Regi 12:13-14,20.
8 III Regi 16:30.
9 III Regi 16:30.
10 III Regi 17:8-9.
11 IV Regi 21:1-2.
12 Luca 7:37-50.

34
© www.teologie.net
Îngropat-am chipul Tă u, şi am stricat porunca Ta; toată frumuseţea mi s-a
întunecat şi cu patimile mi s-a stins fă clia, Mâ ntuitorule. Dar, precum câ nta
David, milostivindu-Te, dă -mi bucurie.1
Întoarce-te, că ieşte-te, descoperă cele ascunse; gră ieşte lui Dumnezeu Cel ce ştie
toate. Tu singur ştii, Mâ ntuitorule, cele ascunse ale mele; deci Însuţi Tu mă
miluieşte, precum câ nta David, după mare mila Ta.2
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă . Pentru aceasta ca Iezechia
lă crimez pe patul meu, ca să mi se adauge ani de viaţă . Dar care Isaia va să stea
pentru tine, suflete, fă ră numai Dumnezeul tuturor?3
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Strigâ nd că tre Preacurata Maica lui Dumnezeu mai înainte, ai gonit turbarea
poftelor celor cu silă supă ră toare şi ai ruşinat pe vră jmaşul cel ispititor. Deci dă -
mi acum ajutor în necazuri şi mie, robului tă u.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit, pentru Care ţi-ai topit trupul,
cuvioasă , roagă - L acum pentru noi, robii Să i, ca fiind milostiv nouă tuturor, să
ne dea viaţă paşnică , celor ce-L cinstim pe El.
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe piatra credinţei întă reşte-mă , cu rugă ciunile tale, pă rinte, îngră dindu-mă cu
frica cea dumnezeiască , şi mă rog dă ruieşte-mi mie acum pocă inţă , Andree; şi mă
izbă veşte de cursa vră jmaşilor care mă caută pe mine.
Slavă …, a Treimii:
Treime neamestecată şi nedespă rţită , Unime sfâ ntă de-o-fiinţă ; Lumini şi
Lumină ; şi Trei sfinte, şi Unul sfâ nt – aşa este câ ntată Treimea-Dumnezeu. Laudă
deci şi preaslă veşte, suflete, viaţă şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Te lă udă m, te binecuvâ ntă m şi te preacinstim, Nă scă toare de Dumnezeu, că ai
nă scut pe Unul din Treimea cea nedespă rţită , pe Unul Fiu şi Dumnezeu; şi tu
însă ţi ne-ai deschis nouă celor de pe pă mâ nt cele cereşti.

Cântarea a 8-a, Irmosul:

Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de El se cutremură heruvimii şi
serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi- L, binecuvântaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
35
© www.teologie.net
Miluieşte-mă pe mine cel ce am pă că tuit, Mâ ntuitorule, ridică -mi mintea mea
spre întoarcere. Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocă iesc; miluieşte-mă pe mine
cel ce strig: Greşit-am Jie, mâ ntuieşte-mă ; nelegiuit-am, miluieşte-mă .

1 Psalmul 50:13.
2 Psalmul 50:1-2.
3 IV Regi 20:3; Isaia 38:2-6.

36
© www.teologie.net
Ilie cel ce a fost purtat în car, suindu-se în carul virtuţilor, s-a înă lţat ca spre
ceruri oarecâ nd, mai presus de cele pă mâ nteşti; deci la suirea acestuia cugetă ,
suflete al meu.1
Elisei luâ nd oarecâ nd cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul har îndoit; iar tu, o,
suflete al meu, de acest har nu te-ai împă rtă şit, pentru neînfrâ nare.2
Sunamiteanca oarecâ nd a primit pe cel drept cu gâ nd bun; iar tu, suflete, n-ai
adus în casa ta nici stră in, nici că lă tor. Pentru aceasta tu vei fi lepă dat afară din
că mară , tâ nguindu-te.3
Minţii celei întinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemă nat, tică loase suflete; a că rui
iubire de argint leapă d-o mă car la bă trâ neţe. Fugi de focul gheenei, depă rtâ ndu-
te de ră ută ţile tale.4
Tu, suflete, lui Ozia râ vnind, lepra lui întru tine îndoit ai luat-o; că cele
necuvioase cugeţi, şi cele fă ră de lege faci; lasă deci cele ce ai şi aleargă la
pocă inţă .5
De niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocă it că tre Dumnezeu în sac şi cenuşă ;
acestora n-ai urmat, ci te-ai ară tat mai ră u decâ t toţi cei ce au greşit mai înainte
de lege şi după lege.6
De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, care a plâ ns cu tâ nguire
cetatea Sionului şi lacrimi a vă rsat. Urmează vieţii lui celei plâ ngă toare şi te vei
mâ ntui.7
Iona în Tars a fugit, cunoscâ nd dinainte întoarcerea ninivitenilor; ca un proroc a
cunoscut milostivirea lui Dumnezeu, dar împreună cu ei râ vnea, ca să nu ră mâ nă
mincinoasă prorocia lui.8
De Daniel ai auzit, o, suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă ; ai înţeles
cum tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin credinţă vă paia cuptorului cea
arză toare.9
Pe toţi cei din Legea Veche, i-am adus ţie, suflete, spre pildă ; urmează faptelor
iubitoare de Dumnezeu ale drepţilor şi fugi de pă catele cele viclene.
Drepte Judecă torule, Mâ ntuitorule, miluieşte-mă şi mă izbă veşte de foc şi de
groaza ce voi îndura la judecată , după dreptate; iartă -mă mai înainte de sfâ rşit,
prin fapte bune şi prin pocă inţă .
Ca tâ lharul strig Jie: pomeneşte-mă ; ca Petru plâ ng cu amar: iartă -mă ,
Mâ ntuitorule! Strig ca vameşul, lă crimez ca pă că toasa. Primeşte-mi tâ nguirea ca
oarecâ nd pe a cananeencii.10
37
© www.teologie.net
Tă mă duieşte putrejunea smeritului meu suflet, Mâ ntuitorule, Unule,
Tă mă duitorule. Pune- mi doctorie vindecă toare şi untdelemn şi vin, lucrurile
cele de pocă inţă , şi umilinţă cu lacrimi.11

1 IV Regi 2:11.
2 IV Regi 2:9, 2:13.
3 IV Regi 4:8.
4 IV Regi 5:20-27.
5 IV Regi 15:5; II Cronici 26:19.
6 Iona 3:5.
7 Ieremia 38:6.
8 Iona 1:3.
9 Daniel 14:31, 3:24.
10 Luca 7:37-38, 18:13, 23:42, 22:62, Matei 15:22.
11 Luca 10:34.

38
© www.teologie.net
Cananeencii şi eu urmâ nd, strig: Miluieşte-mă , Fiul lui David! Mă ating de poală ,
ca ceea ce- i curgea sâ nge; plâ ng ca Marta şi ca Maria pentru Lază r.1
Alabastru cu lacrimi turnâ nd pe capul Tă u, Mâ ntuitorule, ca nişte mir, strig ca
desfrâ nata care cerea milă ; rugă ciune aduc şi cer să iau iertare.2
Deşi n-a pă că tuit nimeni ca mine, totuşi primeşte-mă , Mâ ntuitorule, şi pe
mine, care cu frică mă pocă iesc şi cu dragoste strig: Jie Unuia am greşit,
Milostive, miluieşte-mă .3
Milostiveşte-Te, Mâ ntuitorule, spre zidirea Ta, şi mă caută ca un pă stor pe mine,
oaia cea pierdută , şi ră tă cit fiind, ră peşte-mă de la lup, şi mă fă oaie în pă şunea
oilor Tale.4
Câ nd vei şedea Judecă tor ca un milostiv şi vei ară ta slava Ta cea înfricoşă toare,
Hristoase, o! ce frică va fi atuncea. Cuptorul arzâ nd şi toţi temâ ndu-se de
înfricoşă toarea judecata Ta.5
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminâ ndu-te, te-a dezlegat de întunericul
pă catelor; de unde primind tu harul Duhului, luminează , Marie, pe cei ce te laudă
cu credinţă .
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Minune nouă cu adevă rat vă zâ nd în tine, maică , dumnezeiescul Zosima s-a
spă imâ ntat; că înger în trup vedea şi cu totul de mirare s-a umplut, lă udâ nd pe
Hristos în veci.
Stih: Cuvioase Pă rinte Andree, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cel ce ai îndră zneală că tre Domnul, Andree cinstite, lauda Cretei, ţie îţi cer:
Roagă -te, ca să aflu acum dezlegare de legă tura fă ră delegii prin rugă ciunile tale,
ca cel ce eşti învă ţă tor al pocă inţei şi slava cuvioşilor.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Pă rinte, Cel ce eşti fă ră început, Fiule, Cel împreună fă ră de început,
Mâ ngâ ietorule cel bun şi Duhule cel drept; [adică :] Nă scă torule al lui Dumnezeu-
Cuvâ ntul, Cuvinte al Tată lui celui fă ră început, Duhule cel viu şi fă că tor, Treime
în Unime, miluieşte-mă .
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emmanuel înlă untru în pâ ntecele tă u,
Preacurată , ceea ce eşti porfiră înţelegă toare; pentru aceasta, Nă scă toare de
Dumnezeu, cu adevă rat pe tine te cinstim.
39
© www.teologie.net
 Cântarea a 9-a, Irmosul:
Naşterea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii
celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile.
Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică-Mireasă a lui
Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

1 Matei 9:20, 15:22; Ioan 11:33.

2 Matei 26:6-7; Marcu 14:3; Luca 7:37-38.
3 Psalmul 50:5.
4 Psalmul 118:176.
5 Matei 25:31,41,47.

40
© www.teologie.net
Mintea s-a ră nit, trupul s-a moleşit, duhul boleşte; cuvâ ntul a slă bit, viaţa s-a
omorâ t, sfâ rşitul este lâ ngă uşi. Deci, tică loase suflete, ce vei face câ nd va veni
Judecă torul să cerceteze ale tale?
Adusu-ţi-am aminte de la Moise, suflete, facerea lumii şi toată Scriptura cea
aşezată de el; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; dintre aceia,
celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o, suflete, pă că tuind lui
Dumnezeu, iar nu celor dintâ i.
Legea a slă bit, Evanghelia nu lucrează în tine şi toată Scriptura nu este bă gată în
seamă ; profeţii au slă bit şi tot cuvâ ntul Celui Drept. Ş i ră nile tale, o, suflete, s-au
înmulţit, nefiind doctor care să te vindece.
Pildele Scripturii celei noi ţi le aduc ţie, suflete, ca să te înveţe umilinţa; râ vneşte
dar drepţilor, iar de pă că toşi te leapă dă , şi înduplecă pe Hristos cu rugă ciunile
tale, cu postul, cu cură ţia şi cu smerenia.
Hristos S-a întrupat, chemâ nd la pocă inţă pe tâ lhari şi pe desfrâ nate. Suflete,
pocă ieşte-te, că s-a deschis uşa împă ră ţiei acum, şi o apucă mai înainte fariseii şi
vameşii şi desfrâ naţii, pocă indu-se.1
Hristos S-a întrupat, împreunâ ndu-Se cu mine prin trup, şi toate câ te sunt ale
firii, cu voia le-a împlinit, afară de pă cat, ară tâ ndu-ţi ţie, o, suflete, pilda şi chipul
smereniei Sale.
Hristos pe magi i-a mâ ntuit, pe pă stori i-a chemat, mulţimea pruncilor a fă cut-o
mucenici, pe bă trâ nul l-a mă rit şi pe vă duva cea bă trâ nă . De la aceştia, suflete, n-
ai râ vnit nici faptele nici viaţa; dar vai ţie, câ nd vei fi judecat!2
Postind Domnul patruzeci de zile în pustie, la urmă a flă mâ nzit, ară tâ nd firea cea
omenească . Suflete, nu te lenevi de va nă vă li asupra ta vră jmaşul, alungă -l
departe de la picioarele tale prin rugă ciuni şi postire.3
Hristos a fost ispitit, diavolul Îl ispitea, ară tâ ndu-I pietrele ca să le facă pâ ini. În
munte L-a suit să vadă într-o clipită toate împă ră ţiile lumii. Teme-te, o, suflete,
de înşelă ciune; trezeşte-te, roagă -te în tot ceasul lui Dumnezeu.4
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeşnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă a
glă suit, predicâ nd pocă inţa, că ci Irod a să vâ rşit fă ră delege cu Irodiada. Vezi dar,
suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fă ră de lege, ci degrab
îmbră ţişează pocă inţa.5
În pustie a locuit Înaintemergă torul harului, şi Iudeea toată şi Samaria auzind, au
alergat şi, botezâ ndu-se, şi-au mă rturisit cu bucurie pă catele lor; că rora tu,
suflete, n-ai urmat.6
41
© www.teologie.net
Nunta cinstită este şi patul neîntinat, că ci Hristos amâ ndouă le-a binecuvâ ntat
mai înainte, ospă tâ ndu-Se trupeşte, şi în Cana Galileii la nuntă apa în vin
prefă câ nd, ară tâ nd întâ ia minune, ca tu să te schimbi, o, suflete.7

1 Matei 11:12, 21:31; Luca 16:16.

2 Matei 2:1,16; Luca 2:4-38.
3 Ieşire 34:28; Matei 4:2; Luca 4:2; Marcu 1:13.
4 Matei 4:1-9; Marcu 1:12-13; Luca 4:1-12.
5 (Este vorba despre Ioan Boteză torul) Câ ntarea Câ ntă rilor 12:12; Isaia 40:3;
Matei 3:8; Marcu 6:17; Luca 3:19-20.
6 Matei 3:1-6; Marcu 1:3-6.
7 Evrei 13:4; Ioan 2:1-11.

42
© www.teologie.net
Hristos a întă rit pe slă bă nogul ce şi-a ridicat patul; pe fiul văduvei a înviat şi pe
sluga sutaşului [a vindecat], şi samarinencei ară tâ ndu-Se, a închipuit mai înainte
ţie, suflete, închinarea în Duh.1
Pe ceea ce-i curgea sâ nge a tă mă duit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei
leproşi i- a cură ţit, pe orbi i-a luminat şi pe cei şchiopi i-a îndreptat; pe surzi, pe
muţi şi pe cea gâ rbovită pâ nă la pă mâ nt, i-a tă mă duit cu cuvâ ntul, ca tu să te
mâ ntuieşti, tică loase suflete.2
Bolile tă mă duind, să racilor a binevestit Hristos-Cuvâ ntul. Pe şchiopi i-a
vindecat, împreună cu vameşii a mâ ncat şi cu pă că toşii a vorbit; sufletul fiicei lui
Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâ inii.3
Vameşul s-a mâ ntuit şi desfrâ nata s-a înţelepţit, iar fariseul, lă udâ ndu-se, s-a
osâ ndit. Că ci unul striga: milostiveşte-Te, şi cealaltă : miluieşte-mă . Iar fariseul
se îngâ mfa strigâ nd:
„Dumnezeule, mulţumescu-Ji…”, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.4
Zaheu vameş a fost, dar s-a mâ ntuit; Simon fariseul s-a smintit, iar desfrâ nata şi-
a luat dezlegare de iertare de la Cel ce are puterea a ierta pă catele. Acesteia deci
sâ rguieşte de urmează , suflete.5
N-ai râ vnit, tică loase suflete, desfrâ natei, care luâ nd alabastru cu mir, cu lacrimi
a uns şi cu pă rul a şters picioarele Domnului, Care i-a rupt zapisul pă catelor ei
cele de demult.6
Cetă ţile că rora le-a dat Hristos bunavestire, ştii, suflete al meu, cum au fost
blestemate; teme-te de pildă , să nu te faci ca acelea; pe care asemă nâ ndu-le
Stă pâ nul cu Sodoma, pâ nă la iad le-a osâ ndit.7
Să nu te ară ţi deznă dă jduit, o, suflete al meu, auzind credinţa cananeencei,
pentru care, cu cuvâ ntul lui Dumnezeu s-a tă mă duit fiica ei. Strigă din adâ ncul
inimii, ca şi aceea lui Hristos: „Fiul lui David, mâ ntuieşte-mă şi pe mine”.8
Milostiveşte-Te, mâ ntuieşte-mă , Fiul lui David, miluieşte-mă , Cel ce ai tă mă duit
cu cuvâ ntul Tă u pe cei îndră ciţi, şi cuvâ ntul cel milostiv, ca şi tâ lharului, gră ieşte-
mi: Adevă rat zic ţie, cu Mine vei fi în rai, câ nd voi veni întru slava Mea.9
Un tâ lhar Te-a hulit; alt tâ lhar ca Dumnezeu Te-a cunoscut. Că amâ ndoi
împreună pe cruce erau atâ rnaţi. Dar, o, mult-Îndurate! Ca şi tâ lharului celui
credincios, care Te-a cunoscut pe Tine ca Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa
slă vitei Tale împă ră ţii.10

43
© www.teologie.net
1 Matei 9:6, 8:13; Luca 7:14; Ioan 4:7-24.
2 Matei 9:20, 11:5; Luca 13:11-13.
3 Matei 4:23, 9:10-11; Marcu 5:41-42.
4 Luca 7:46-47, 18:14.
5 Luca 7:39, 19:9; Ioan 8:3-11.
6 Luca 7:37-38.
7 Luca 10:12-15.
8 Matei 15:22.
9 Matei 8:28-32; Luca 23:43.
10 Luca 23:39-43.

44
© www.teologie.net
Fă ptura s-a mâ hnit văzâ ndu-Te ră stignit; munţii şi pietrele de frică s-au despicat,
pă mâ ntul s-a cutremurat şi iadul s-a golit; şi s-a întunecat lumina zilei, vă zâ ndu-
Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit.1
Roade vrednice de pocă inţă nu cere de la mine, că tă ria mea întru mine a lipsit.
Dă ruieşte- mi inimă pururea zdrobită şi să ră cie duhului; ca să -Ji aduc acestea ca
o jertfă primită , Unule, Mâ ntuitorule.
Judecă torul meu şi cunoscă torule, Cel ce va să vii iară şi cu îngerii să judeci lumea
toată ; atunci vă zâ ndu-mă cu ochiul Tă u cel blâ nd, să Te milostiveşti şi să mă
miluieşti, Iisuse, pe mine care am greşit mai mult decâ t toată firea omenească .
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Toate cetele îngereşti şi adună rile omeneşti le-ai uimit cu viaţa ta cea minunată ;
ca şi cei fă ră de trup vieţuind şi firea covâ rşind, ca şi cum ai fi fost fă ră materie,
te-ai suit cu picioarele pe apă , Marie, şi Iordanul ai trecut.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă -te lui Dumnezeu pentru noi.
Fă milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te lă udă m pe tine, Cuvioasă Maică , să
ne izbă vească de ră ută ţi şi de necazurile care ne împresoară . Ca izbăvindu-ne
din încercă ri, să mă rim neîncetat pe Domnul, Cel ce te-a proslă vit pe tine.
Stih: Cuvioase Părinte Andree, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andree cinstite, şi Pă rinte de trei ori fericite, pă storul Cretei, nu înceta rugâ ndu-
te pentru cei ce te laudă , ca să ne izbă vim de toata mâ nia, necazul şi strică ciunea,
şi de greşeli nenumă rate, noi cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă .
Slavă …, a Treimii:
Pe Tată l să -L lă udă m, pe Fiul să -L preaînă lţă m, dumnezeiescului Duh cu credinţă
să ne închină m, Treimii celei nedespă rţite, Unimii după fiinţă ; că Lumină eşti şi
Lumini, şi Viaţă şi Vieţi, Fă că toare de viaţă şi Lumină toare marginilor
[pă mâ ntului].
Ş i acum…, a Nă scă toarei:
Biserica toată 2 o pă zeşte, Preacurată Nă scă toare de Dumnezeu; că întru tine cu
credinţă nă dă jduind, întru tine se şi întă reşte, şi prin tine biruind, înfrâ nge toată
încercarea, alungă toată ră tă cirea şi că lă uzeşte pe fiii ei.

45
© www.teologie.net
1 Matei 27:51-52; Marcu 15:38; Luca 23:45.
2 În original se face referire la cetatea Constantinopolului. În consecinţă , întreg
troparul a fost reformulat.

46
© www.teologie.net