Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
i
n →∞ i=1 (2)
In consecinţă, la limita n , valoarea medie
N
1
δ = ∑ δ i =0
n i =1 (3)
c) în valoare absolută, erorile aleatoare sunt limitate superior.
Erorile aleatoare nu pot fi eliminate, pot fi doar estimate prin metode probabilistice sau
statistice.
Observaţie
In teoria probabilităţilor, proprietăţile erorilor aleatoare pentru cazul n sunt bine
descrise de o funcţie de densitate de probabilitate de tip Gauss definită de relaţiile (4) şi (5)
şi reprezentată grafic în Fig. 1 şi Fig.2. Astfel,
()
1 δ 2
−
1 2 σ
f ( δ )= e
pentru erori: σ √2 π (4)
bezergheanu@unitbv.ro
Laborator de Fizică/Prelucrarea datelor experimentale 2
− ( )
2
1 x −α
1 2 σ
f ( x )= e
- pentru valorile x: σ √2 π (5)
f f
x
O O
Fig. 1 Fig. 2
Statistic, parametrul utilizat pentru definirea preciziei, unei măsurători este eroarea medie
pătratică () sau abaterea standard (standard deviation – SD) definită prin relaţia :
√ √
n n
1 1
σ = ∑ δ 2i = ∑ 2
n i=1 n i=1
( xi −α )
(6)
Relaţia (6) nu permite calculul valorii deoarece valoarea reală ”” este necunoscută. De
aceea, se impune estimarea atât a valorii reale ““ cât şi a erorii medii pătratice pentru un număr
finit de măsurători.
Valoarea reală “” se estimează cu valoarea medie aritmetică a valorilor măsurate:
n
1
x=⟨ x⟩= ∑ xi
n i=1 (7)
In raport cu valoarea medie se defineşte eroarea reală a unei măsurători prin relaţia:
Δ i=x i− x
In funcţie de eroarea reală, precizia unei măsurători se estimează cu parametrul numit
dispersie pătratică :
√ √
n n
1 1
μ= ∑ Δ2i = ∑ ( x i −x ) ( ¿ s n )
2
n i =1 n i =1 (8)
La limita valorilor n suficient de mari este valabilă formula asimtotică a lui Bessel:
bezergheanu@unitbv.ro
Laborator de Fizică/Prelucrarea datelor experimentale 3
σ=
√ n
n−1
.μ
Prin urmare, eroarea medie pătratică se poate calcula cu relaţia :
√
n
1
σ= ∑
n−1 i=1
( x i −x )
2
(sn-1) (9)
In aprecierea preciziei unei măsurători este mai sugestivă utilizarea valorii relative a erorii
medii pătratice exprimată în %:
σ
ε= ⋅100 (%)
x (10)
Precizia de determinare a valorii medii se estimează cu parametrul numit eroare medie
pătratică a mediei :
√
n
σ 1
σ x= =
√ n n( n−1) i=1
∑ ( xi −x )2
(11)
In acest parametru se poate defini intervalul de încredere a valorii reale:
(12)
{X :x1,x2,......xn→x, σ x ¿ ¿¿¿
Combinând perechi de valori ( xi , yk ) Z =f ( xi y k )
rezultă un şir de n cdot m valori ik pentru
care se pot calcula:
d. valoarea medie aritmetică
n m
1
Z =⟨Z ⟩=
n⋅m
∑ ∑ z ;k
i=1 k =1
(14)
bezergheanu@unitbv.ro
Laborator de Fizică/Prelucrarea datelor experimentale 4
şi valoarea ei relativă
σ
ε= . 100 %
z (15)
2. Determinarea dependenţei funcţionale a două mărimi fizice
Fie două mărimi fizice între care există o dependenţă funcţională de forma Y=f(X). Pentru
valorile acestora putem scrie ca y = f(x,c1, c2,...cn), unde „ci” sunt parametri ce definesc dependenţa.
Mărimea X se numeşte parametru, iar marimea Y se numeste mărime dependentă. Se admite că
dependenţa funcţională este cel puţin univocă X → Y.
Pentru verificarea dependenţei funcţionale Y=f(X) se stabilesc în prealabil valorile xi (de
regulă echidistante) pentru care se măsoară mărimile yi. Rezultă un tabel de valori de forma :
(16)
sau mai uzual prezentat sub forma de tabel, ca de exemplu:
x, [u.m ] 1 2 5 10
y, [u.m ] 0 3 24 99
u .m. – unitate de masura
Obs: În cazul în care experimentul permite stabilizarea în timp a valorilor xi se poate repeta
măsurarea valorii yi . În acest caz, fiecărei valori xi îi va corespunde o valoare yi pentru care se
poate calcula eroarea medie pătratică a mediei şi defini un interval de încredere ( i i) .
y ±σ y
Verificarea dependenţei funcţionale Y=f(X) se poate face grafic sau analitic, prin metoda
celor mai mici pătrate (MCMMP).
Obs: 1) Reprezentarea originii axelor (x=0 şi/sau y=0) este opţională, cu excepţia cazului în care
se impune determinarea „ordonatei în origine=y(0)”, când este obligatorie reprezentarea
pe abscisă a valorii x=0 (Fig. 4).
2) Interpolarea punctelor experimentale se face cu o curbă continuă şi netedă, astfel incat
dispersia punctelor fată de curbă să fie minimă şi uniformă de-o parte şi de alta a curbei
bezergheanu@unitbv.ro
Laborator de Fizică/Prelucrarea datelor experimentale 5
(curba trebuie să treacă prin cât mai multe puncte experimentale şi să lase eventual un
număr aproximativ egal de puncte de-o parte şi de alta a curbei).
3) Pe grafic se marcheaza titlul lucrării, data, numele titularului, secţia şi grupa din care
face parte titularul.
4) Nu se inscripţionează pe axe valorile coordonatelor punctelor reprezentate.
5) Nu se unesc punctele de pe grafic în succesiunea lor cu segmente de dreaptă.
6) Nu se trasează pe grafic drepte paralele cu axele pentru stabilirea poziţiei punctelor, ci se
utilizează în acest sens caroiajul hârtiei milimetrice.
Y Y
50 13
40
2
30 12
20
10 11
0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 X 0 5 10 15 20 30 X
Fig. 3 Fig. 4
Metoda grafică permite determinarea parametrilor „ci” ce definesc dependenţa funcţională y = f(x,
c1, c2, ......cn) numai în cazul dependenţei liniare de forma
(17)
În acest caz :
c 1= y ( 0 ) - ordonata la origine
Δy y B − y A
c 2= = - panta dreptei
Δx x B −x A
(18)
Parametrii de fitare, “ci”, se determină analitic din condiţia de minim a funcţiei “S” în raport cu
aceşti parametri, adică impunând condiţiile :
bezergheanu@unitbv.ro
Laborator de Fizică/Prelucrarea datelor experimentale 6
(19)
Parametrii de fitare se obţin rezolvând sistemul (19) de “n” ecuaţii cu “n” necunoscute.
n i=1 n i=1
n n
1 1
y= ∑y
n i=1 i
xy= ∑x.y
n i=1 i i (23)
Comparând relaţia cu relaţia (20), scrisă sub forma y=( y−C x )+Cx , rezultă că se pot
calcula parametrii dreptei de fitare în funcţie de parametrul “C” cu relaţiile:
Pentru verificare se reprezintă grafic punctele experimentale într-o diagramă Y-X. Se reprezintă
punctul M (x , y) şi y (0) = c1. Se trasează dreapta de fitare prin cele 2 puncte, M şi (0, c1) ca în
Fig. 6.
bezergheanu@unitbv.ro
Laborator de Fizică/Prelucrarea datelor experimentale 7
Y
4
3
M
2
1
c1
0
0 1 2 3 4 5 6 7 X
Fig. 6
bezergheanu@unitbv.ro