Într-o seară, Conul Leonida stătea de vorbă cu soția sa, Efimița, discutând despre republica si despre libertate. Se făcu deja destul de târziu,asa ca Efimița întrerupta de sforaitul lui Leonida decise să se culce. Dintr-o data pe neprins de veste Efimița se sculă din cauza unui bubuit puternic ce o puse momental în speriere si intră în panică.Țipă până când se trezi și Conul Leonida nedumerit. O întreabă ce sa întamplat. Ea răspunse că a auzit o bubuitură și crede că a venit revoluția. Leonida o calmează. Se așează înapoi în pat. Se aude încă o dată acea pocnitură. De data asta o aud amândoi. Tresar și încep să se îngrijoreze. Credeau că toată larma se îndrepta către ei. Nu știau ce să mai facă. Erau îngrijorați. Pocniturile formau un zgomot ce rasuna din ce în ce mai tare. Ambii ierau speriați.Deodată se auzi o voce de femeie ce striga să-I fie deschisă usa.Leonida speriat pan la nebunie ca vine revoluția la ei.Efimița însă, recunoscând vocea, deschise ușa. Era slujnica lor, Safta ce veni la ei pentru a da focul. Se calmară. Mai târziu o întrebară ce se petrece afară. Ea le răspunse că afară, chiar după colț, era o petrecere,în care chiar Nae Iepingescu chiuia si dadea din pistol. Așa se explica totul.