30.03.

2022

Noi vrem pace, nu război!

de Sîrbu Julia Maria

Cum de s-a intâmplat iar asta?

Nimeni nu credea zău că după v-a urma ceva mai rău.
Nu stiu cum să o spun mai clar
Fiind că mă exprim greoi
Dar e clar că toți vrem pace,
Nu război!

N-am învățat din istorie?

Războiul e cumplit, doar suferință aduce
Am uitat așa rapid?
Noi vrem pace, nu război!

Câte mame trebuie să-și plângă

Copiii pe front plecați?
Câți copii de acum vor crește
Fără frați sau fără tați?

Cât de greu e pentru unii?

Nici nu cred că trebuie să vă spun.
Și câtă lume se plânge
Din orgoliul unui nebun...

Și atunci o intrebare
Dacă pace toți dorim,
Cum se întâmplă că ajungem
Să ne omorâm, să suferim?

Câte mame mai stau prin vamă

În frig, în nesiguranță...
De ajutor au nevoie!
Și un gram de speranță.

Câți oameni în suferință,

Câte lacrimi și cât chin
Tre’ să fie ca nebunul
Să se înmoaie puțin?
Ce au făcut bieții oameni?
Pe cine au supărat?
Să te trezești de dimineață
Cu orașul bombardat?

Fără să te uiți în urmă,

În casa ta cea curată,
Și să nu știi dacă oare
Ai să o mai vezi vreodată?

Totuși ce îmi dă speranță

Cât de cât pe jumătate,
E că România ajută
Și o fac din bunătate.

Ăsta e poporul nostru!

Din puținul care îl are,
Ajută că așa-s românii,
Oameni buni cu suflet mare!
Hai să ajutăm cu toții!
Fiind că sunt multe nevoi,
Nimeni nu vrea suferință,
Toți vrem pace, nu război!

Hai să ajutăm cu toții!

Că și ei sunt la fel ca noi
Și au aceași dorință:
Toți vrem pace, nu război!

STOP THE WAR!