Puncția osoasă – Biopsia și aspirația măduvei osoase

Puncția osoasă reprezintă stabilirea unei legături între mediul extern şi zona
spongioasă a osului, străbătând stratul său cortical şi zona spongioasă a osului, prin
intermediul unui ac.
Scop
 Explorator: recoltarea măduvei pentru examinare în vederea stabilirii structurii,
compoziţiei și pentru studiul elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale
dezvoltării lor.

 Terapeutic: administrare de medicamente, lichide, sânge, substanțe nutritive,

recoltarea măduvei de la persoane sănătoase pentru transplant.
Indicaţii pentru puncția osoasă
 Boli hematologice.
Locul de elecție al puncţiei osoase

 Sternul – manubriul sternal.

 Spina iliacă, creasta iliacă,
 Maleola tibială.
 Calcaneul – la copii.
Materiale necesare
 Câmpuri sterile;
 Mănuşi sterile;
 Antiseptice: alcool, tinctură de iod;
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;
 Soluţii anestezice și seringi cu ace sterile pentru anestezie;
 Seringi sterile (10-20 ml) pentru aspirarea măduvei;
 Tampoane și comprese sterile;
 Ace trocar cu mandren;
 Materiale necesare pentru recoltări – lame, ser fiziologic;
 Pansamente sterile;
 Alte materiale funcţie de scopul urmărit;
 Dacă scopul e terapeutic, se adaugă și soluțiile medicamentoase necesare.
 Materialele se pregătesc pe o măsuţă acoperită cu un câmp steril, în condiţiile de
asepsie perfectă.
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se explică că se va înlătura durerea puncţiei prin anestezie locală. Se obține
consimțământul;
  Se controlează cu o zi înainte timpul se sângerare, timpul de coagulare şi timpul
Quick.
 Se aşază pacientul în poziţie adecvată funcţie de locul ales:
 Decubit dorsal pe plan dur → puncţie sternală.
 Decubit ventral pe plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi → puncţia crestei
iliace.
 Se rade pilozitatea de pe locul ales şi se face toaleta şi dezinfecţia regiunii.
 Se dezinfectează cu tinctură de iod locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical.
 Se spală şi se dezinfectează mâinile.
 Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile.
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia.
 Medicul fixează discul apărător şi apoi străpunge vertical în locul ales pentru puncţie,
pătrunzând prin lama exterioară a osului cu ajutorul presiunii exercitate asupra
extremităţii manderenului cu podul palmei.
 După pătrunderea acului în cavitatea medulară, se extrage mandrenul (îl inmânează
asistentei medicale, care îl păstrează steril).
 Asistenta medicală predă medicului o seringa de 10-20 ml pregătită pentru aspiraţia
conținutului medular;
 Cantitatea de măduva osoasă aproximativă necesară pentru examinări este de 0.5-1 ml;
 Măduva roşie hematogenă are aspectul sângelui, însă întinsă pe lamă e vâscoasă;
 După terminarea operaţiei de recoltare se îndepărtează acul de puncţie. Locul puncţie
se badijonează şi se aplică un pansament;
 Dacă puncția este terapeutică, se pot administra substanțe medicamentoase pe cale
intramedulară.
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
 Protejează lenjeria de pat şi de corp.
 Asigură poziţia bolnavului.
 Dezinfectează locul puncţiei.
 Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
 Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
 Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
 Execută frotiuri şi însămânţări din produsele recoltate.
 Continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
 La terminarea tehnicii, după scoaterea acului, aplică un pansament compresiv la locul
puncţiei.
 Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat.
 Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul.
 Se informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor
bronhice.
Accidente și incidente
 Perforaţia organelor interne – inimă, plămân;
 Perforarea lamei posterioare a sternului;
 Pneumotorax;
 Hematoame;
 Infecţii ale osului – osteomielită;
 Tulburări de creştere la copii după puncţie tibială;
 Sângerare excesivă, în special la persoanele cu un număr redus de un anumit tip de
celule din sânge (trombocite);
 Infecția, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit;
 Disconfort de lungă durată la locul biopsiei;
 Penetrarea sternului stern în timpul aspirațiilor sternale, care poate provoca probleme
cardiace sau pulmonare.