NE DESPĂRŢIM

I Ne despărţim, II Vor trece ani

Dar noi n-o vom putea uita Şi ani de-a rându-n calea mea,
Pe-nvăţătoarea În amintire
Ce ne-a-nvăţat scrierea, Va fi învăţătoarea mea
Pe-nvăţătoarea Şi-ntotdeauna
Ce ne-a-nvăţat şi citirea. Numele i-l vom păstra.

III Când ne certam IV Şi-acum când noi

Sau uneori ne şi băteam, Cu mult regret ne despărţim,
Întotdeauna Din suflet noi
De bine ea ne sfătuia, Cu toţii vă mulţumim,
Ne învăţa Ani mulţi şi multă fericire
Că nu este bine-aşa. Vă dorim.

ERAM DOAR DE 7 ANI

I Eram doar de 7 ani II Patru ani ne-aţi învăţat

Când în grijă ne-aţi luat.
V-aţi chinuit, aţi oftat
Şi pe toţi ne-aţi învăţat,
Ne-aţi crezut, ne-aţi ajutat
Interes mare v-aţi dat.
Ca o mamă ne-adunaţi,
Zi de zi ne dojeneaţi
Şi ce-i bine ne-nvăţaţi.
Din ochi pe toţi ne iubeaţi,
Dulci cuvinte ne rosteaţi.

III Avem acum 11 ani,

Terminăm ciclul primar.
Adio clasa a IV-a,
Adio-nvăţătoarea,
Adio învăţători,
I-aşteptăm pe profesori.
 DE CE OARE?
I De ce oare noi nu v-ascultam?
De ce sfatul noi nu vi-l urmam?
Lecţia de ce noi n-o-nvăţam
Şi necazuri mereu vă făceam?
Tema de ce noi nu o scriam
Şi probleme mereu vă cream?
RĂMÂI CU BINE
I Rămâi cu bine, clasa I
Cu mult regret te părăsim!
Nu vom uita că toţi de la tine
Ştim să citim, să socotim!
III Rămâi cu bine, clasa a III-a
Cu mult regret te părăsim!
Nu vom uita că toţi de la tine
Chiar geografie astăzi ştim!
V Rămâi cu bine, învăţătoare
În gând cu noi mereu vei fi
Ne despărţim azi cu greu de tine
Dar ne-ncetat te vom iubi.
II Azi plecaţi şi ne lăsaţi plângând?
Pe noi nu ne mai învăţaţi.
Vă rugăm să nu vă supăraţi
Şi greşelile să le iertaţi,
Vă rugăm să nu ne uitaţi
În clasa noastră să mai intraţi.
II Rămâi cu bine, clasa a II-a
Cu mult regret te părăsim!
Nu vom uita că toţi de la tine
Ştim să-nmulţim, să povestim!
IV Rămâi cu bine, clasa a IV-a
Cu mult regret te părăsim!
Nu vom uita că toţi de la tine
Atâtea lucruri bune ştim!
R : La 11 ani tot înainte
Cu paşi mai siguri şi voioşi
Sunt anii din copilărie
Cei mai iubiţi, cei mai frumoşi.
 O ZI DE SOARE PLINĂ

I Era o zi de soare plină, II În curtea şcolii lume multă,

De cântec, veselie, flori. Părinţi, copii şi-nvăţători
Păşeam cu mamele de mână, Îi urmăream pe fiecare
Micuţi, timizi, nerăbdători. Şi ne-ntrebam ce o fi oare?

III Când clopoţelul a sunat IV În faţa clasei am văzut

De mame noi ne-am depărtat, Un om străin, necunoscut.
Pe rânduri ne-am aliniat Cu toţi atunci noi am gândit:
Şi spre clasă ne-am îndreptat. „Acesta-i omul mult dorit!”

V Era învăţătoarea noastră VI De-atunci cu drag am petrecut

Ce-o-nlocuia pe mama noastră. Cei 4 ani care-au trecut.
Cu toţi atunci noi am gândit: Acum cu toţi îi mulţumim
„Acesta-i omul potrivit!” Şi viaţă lungă îi dorim!

CLASELE PRIMARE

I Parcă ieri m-aducea Lulu II Vă spun drept că-mi vine-a plânge

De mânuţă-n clasa-ntâi. Că de azi n-o să mai fiu
Vremea trece-aşa de iute, Mică-n clasele primare
Nici nu ştiu când isprăvii. Ce voi fi? Nici eu nu ştiu...

III Pe doamna învăţătoare IV Mulţumiri, recunoştinţă

Eu o rog ca să mă ierte Azi v-aduc cu mult prinos
Dacă-n 4 ani de şcoală Căci mi-aţi dat învăţătura
Am făcut-o să mă certe. Ce-mi va fi de mult folos.

V Adio clase primare! VI Nu mă bucur că de-acum

Azi am terminat cu voi. Nu voi mai veni aici;
De-acum eu voi fi mai mare, Şi vă las ca amintire
Voi rămâneţi înapoi. Anişorii mei cei mici.
Îmi amintesc toamna aceea
Abia-mplinisem 7 ani
Nerăbdători, cu flori în mână
Păşeam cu mamele de mână.

Mergeam încet şi cu sfială

Cu gânduri ne-nţelese, vagi
Şi ne-aştepta aici în şcoală
Iubita noastră-nvăţătoare.

În curtea şcolii roată mare,

Băieţi şi fete, învăţători.
Priveam uimit la toate-acestea,
Cu braţele pline de flori.

Şi-am strâns mai tare mâna mamei,

Ea a simţit cum tremuram.
Ca pasărea ce-şi lasă cuibul
Să se înalţe sus, pe ram.

De spate m-a împins uşor:

„Hai, du-te pui şi nu fi trist,
Doamna învăţătoare
E om distins.”

O mână caldă am lăsat

Şi altă mână m-a cuprins.
Mi se părea că-i ca-n poveşti
Sau că trăiesc un mare vis.

Intram pe poartă-n lung şirag,

Ea ne-a primit cu-atâta drag
În sala curată, luminoasă.
Cu glasul cald, de pedagog,
Strigându-ne la catalog,
Ne-a dispărut orice sfială.
Nu vom uita acel moment
Când prima oar-am spus „prezent”
Şi când ne-a înmânat în dar
Mult aşteptatul abecedar.

Ne-nvăluia privirea blândă,

Iar noi cu mâna tremurândă,
Grăbiţi, pe dată le-am deschis;
Azi toate mi se par un vis.

Doamna învăţătoare
Ne-a fost de-atunci prieten drag,
Frate, soră şi părinţi.

În pragul clasei dragi

În care atâte-am petrecut
Lacrimi, bucurii şi jocuri,
Azi toate-acestea au trecut.

Trecut-au 4 ani în grabă.

Ieri învăţam ce e silaba,
Ce-i sunetul şi ce-i cuvântul,
Trecut-au anii-n zbor ca vântul.

Parc-a fost ieri când prima oară

Silabiseam încet şi rar
Şi copiam stângaci, cu teamă
Cuvinte din abecedar.
Ni se părea atât de greu...
Dar noi ne-am străduit mereu.

Toţi am pornit cu hotărâre,

Cu hărnicie, cu elan
Şi-aşa-ntr-o clipă, ca un fulger,
Noi străbăturăm primul an.
Şi a trecut şi clasa a II-a
Pe neştiute, tot la fel,
S-a dus aşa cum cade roua
Şi noi am mers mereu spre ţel.

Şi am pornit şi mai departe

Şi-am învăţat la geografie
Că dulcea noastră Românie
Este o ţară minunată, dulce şi bogată.

Şi hotărâţi ca-n lungul drum

Nici unul să nu se delase,
Am reuşit şi iat-acum
Am terminat azi 4 clase,
Privind ca pe-un mare ecran,
Tot ce-nvăţarăm an de an.

Şi dacă astăzi am atins o culme

Şi scriem, citim şi socotim,
E c-am avut un dascăl de nădejde
Şi cu respect în glas îi mulţumim.
M-a învăţat să scriu şi să citesc,
În orice loc să ştiu să mă comport,
Răul de bine să-l deosebesc
De-aceea stimă şi respect îi port.

Doamna învăţătoare, când aţi intrat în clasă atunci

Vă aplecaţi să ne vedeţi.
Şi-acum ia uite ce mai fete
Şi băieţi voinici aveţi.

Aveţi de ce să fiţi azi mândră

Căci d-voastră ne-aţi crescut,
Ne-aţi învăţat ce-i drept în viaţă
Şi din noi oameni aţi făcut.
 Doamna învăţătoare
Ne-a învăţat să recităm,
Nu doar din buze ci din suflet,
Privirea sus să ne-o-nălţăm.

Ne-a învăţat ce-i omenia

Şi pe cei harnici să-i cinstim,
Să slujim patria străbună,
Noi pentru toate-i mulţumim.

Ne-a lăudat şi ne-a certat

Asemeni scumpilor părinţi,
Cu dragoste şi-ndemn ne-a spus:
Să învăţăm, să fim cuminţi.

E vară acum, crinii-s în floare

Şi pomii-ncet se pleacă-n vânt,
Mă uit în jur, stăm toţi aici
Şi totuşi tare trist mai sunt...

Mă arde lacrima fierbinte,

Aş vrea să plăng, să strig aş vrea:
„Doamna învăţătoare,
Nu mă lăsa, nu mă lăsa!”

Ne-aţi învăţat atât de multe,

Un singur lucru nu ne-aţi spus:
De ce-aţi uitat că despărţirea
E-un lucru-aşa de grav?

Că vine clipa ce ne-aşteaptă,

Că despărţirea doare tare
Acum, în clipa când ne pleacă
Doamna învăţătoare.
Cărările ni se despart,
Dar fiţi pe pace, n-aveţi teamă
Noi vom păstra ce-am învăţat,
De tot ce-aţi spus vom ţine seamă.

Patru ani ne-aţi fost părinte,

Soră atunci când ne jucam,
Mamă-n clipele durerii,
Acum de ce ne lăsaţi?

Ne despărţim...ce rău ne pare,

Ne despărţim şi nu dorim.
Ne despărţim, lacrimi voi oare
Nu ştiţi de ce noi suferim?

D-na învăţătoare,
N-avem cuvinte să rostim.
Să ştiţi că tare rău ne pare
Şi sufletul ne e mâhnit.

Vă vom păstra în inimioare,

Oricât de greu va fi,
De-a pururi de învăţătoare
Cu drag noi ne vom aminti.

Noi, acum la despărţire,

Vă promitem solemn,
Ne veţi rămâne-n amintire
Pe drumul vieţii noastre ferm.

Cu părul scurt şi ochii calzi

Şi plini de duioşie,
D-na învăţătoare va fi
Model şi amintire.
În clipa grea a despărţirii
Ne poartă gândul înapoi,
La anii petrecuţi de noi
Şi ne cuprinde un regret
Că anii nu trec mai încet.

Ne-apare cu calm şi cu răbdare

Iubita noastră-nvăţătoare.
Că zi de zi şi an de an
Ea a pus suflet şi elan.
Emoţie răcoritoare
Simt cum mă-nvăluie când spun
Iubitei mele-nvăţătoare
Vorbele triste: ”Rămas bun”.

Rămas bun, dragă învăţătoare,

Un bun rămas, ciclu primar
Pornim voioşi spre clasa a V-a
Şi cu profesori vom lucra.

Chiar de vor trece anii

Şi noi vom creşte mari,
Pe buna noastră-nvăţătoare
În gând, mereu, o vom păstra.

Toţi promitem la părinţi

Să fim mai harnici, mai cuminţi.
Iubiţi părinţi şi-nvăţători,
Noi vă rămânem recunoscători.

Iar astăzi, când alte trepte ne aşteaptă,

Noi ne-avântăm mai sus, cu forţe noi,
Zicând: „La revedere, clasa a IV-a!
Bine-ai venit la poartă, ciclul doi!”
Şi astăzi când ne despărţim
Cu toţi din clasă vă urăm,
Mulţi ani şi multă fericire
Să fiţi mereu o-nvăţătoare bună!

Trăiască-nvăţătoarea,
Mulţi ani să ne trăiască.
Să-nveţe mai departe
Copiii să citească.
Să-nveţe adunare, scădere şi-nmulţire,
Să-nveţe toţi copiii
Ce-nseamnă omenie.
 Ce-mpodobită e întreaga clasă!
Avem o oră specială, mai aleasă
Ce o vom ţine minte fiecare;
E sărbătoarea clasei noastre
Şi-a doamnei învăţătoare.

Acum, când patru ani s-au dus

Ca soarele către apus,
Ne înălţăm curând spre altă treaptă
Şi, mulţumind, vă sărutăm mâna cea dreaptă.
 S-AU SCUTURAT TOŢI TRANDAFIRII

I S-au scuturat toţi trandafirii II S-au scurs cei 4 ani de-a rândul,
Acum, când noi ne despărţim S-au dus şi nu vor mai veni,
Şi doamnei noastre-nvăţătoare Dar când ne vom aduce-aminte
Astăzi cu toţi îi mulţumim! Noi cu plăcere vom gândi.

II La primii noştri ani de şcoală,

La jocul nostru de copil,
La buna noastră-nvăţătoare
Şi tot mereu i-om mulţumi.
 ÎNVĂŢĂTOAREA MEA

I În clasa întâi II O persoană mi-a arătat

Tremuram de frică, Drumul prin viaţă,
Lumea era mare, La fiece faptă rea
Eu eram mică. Mi-a dat o povaţă.

III Acum mă descurc, IV Iar prin această poezie

La matematică, citire, Îi ofer o floricică,
Ştiu drumul spre calea cea bună, Dânsa are o inimă mare,
Ştiu aleea spre omenire. Eu, una mică.

V Această poezie o dedic unei persoane VI Nu vom pleca,

Frumoasă ca floarea, Nu vă vom părăsi,
Dulce ca mierea, Aceste amintiri
Ce iubeşte frumosul Vor rămâne vii.
Şi alungă durerea.

VII În sufletul nostru,

În adâncul lui,
Totdeauna vom rămâne
Nişte „drăguţi pui”.

ÎNVĂŢĂTOAREA NOASTRĂ-I BUNĂ

I Învăţătoarea noastră-i bună II Zâmbeşte des, vorbeşte blând,

Ba chiar mai mult,ştie de glumă. Asta contează-n primul rând.

III Cu cartea şi caietu-n mână, IV Ne-ajută să-nvăţăm încet

Învăţătoarea noastră-i bună. Latinul nostru alfabet.