11.

CALCULE TEHNICO-ECONOMICE

11.1. Normarea tehnică. Costul piesei prelucrate prin deformare.

Variante optime de procese tehnologice de prelucrare
prin deformare plastică la rece

Stabilirea unor procese tehnologice raţionale pentru obţinerea pieselor prin

ştanţare şi matriţare la rece necesită unele calcule tehnico-economice, cum ar fi
determinarea normei tehnice de timp şi a costului unei piese obţinute printr-un
anumit proces tehnologic.

11.1.1. Normarea tehnică

Sarcina principală a normării tehnice este determinarea normei de timp NT

şi a normei de producţie NP.
T pi
NT = +Top+Tdl+Tîr ( 11.1 )
n0
în care :
Tpî – timpul de pregătire-închidere ;
n o – numărul de piese din lot ;
Top – timpul operativ ;
Tdl – timpul de deservire a locului de muncă ;
Tîr – timpul de întreruperi reglementate.
Tpî – ( timpul de pregătire-încheiere ) este timpul consumat de presator
înaintea executării unui lot de piese, pentru crearea condiţiilor necesare executării
acestora, precum şi după terminarea lui, pentru încheierea lucrării.
Timpul de pregătire încheiere depinde de tipul şi de forţa nominală a
presei, de tipul şi de dimensiunile ştanţei sau matriţei, de caracterul producţiei
(masă sau serie), precum şi de felul dispozitivelor auxiliare folosite în procesul de
presare la rece.
Valorile acestui timp sunt date tabelar în literatura de specialitate.
Numărul de piese din lot, poate fi egal cu numărul rezultat din calculul
lotului optim, rotunjit corespunzător, sau poate rezulta din programul anual de
fabricaţie împărţit la numărul de luni sau trimestre dintr-un an, în scopul asigurării
unei ritmicităţi a producţiei.

235
 Top+ Tdl + Tîr = Tu ( 11.2 )
în care :
Tu – timpul unitar.

⎛ p ⎞
Tu = (t b + t a )⎜1 + ⎟ = T0 p K 1 [min ] ( 11.3 )
⎝ 100 ⎠
în care :
tb – este timpul de bază [ min ] ;
ta – timpul ajutător [ min ] ;
p – procentul stabilit pentru timpul de deservire a locului de muncă Tdl şi
pentru timpul de întreruperi reglementate Tîr ;
Top – timpul operativ [min ] ;
K1 – coeficient care ţine seama de timpul de deservire a locului de muncă
şi de întreruperi reglementate.

Timpul operativ Top este timpul consumat de presator pentru pregătirea

transformării şi transformarea semifabricatului în fiecare piesă.

Top= tb + ta ( 11.4 )

Timpul de deservire a locului de muncă Tdl este timpul consumat de

presator pe întreaga perioadă a schimbului de lucru, atât pentru menţinerea în stare
de funcţionare a utilajelor şi sculelor, cât şi pentru organizarea, alimentarea şi
menţinerea ordinii şi curăţirea locului de muncă.
Timpul de întreruperi reglementate Tîr este timpul necesar unui presator
pentru menţinerea capacităţii sale de muncă şi satisfacerea necesitaţilor sale
fiziologice de odihnă şi de igiena personală în cursul programului de lucru, cât şi
pentru pauzele condiţionate de tehnologia stabilită şi de organizarea producţiei
specifice locului de muncă respectiv.

Numărul de curse duble ale presei n se determină cu relaţia :

Zn
n= ( 11.5 )
Z
în care :
Zn – numărul de piese obţinute dintr-un semifabricat ;
Z - numărul de piese obţinute la o cursă dublă a culisorului presei .
Timpul de bază ( Tb ) se determină în funcţie de felul semifabricatului şi
tipul avansului cu relaţii aflate în literatura de specialitate.

236
 Astfel, pentru fâşie de tablă şi bandă colac, timpul de bază se calculează cu
relaţia :
K
tb = c ( 11.6 )
nZ
în care :
kc – coeficient ce depinde de tipul cuplajului (aflat în literatura de
specialitate) ;
n – numărul de curse duble ale presei, pe minut ;
z – numărul de piese obţinute la o cursă dublă.
Timpii ajutători din relaţiile pentru calculul timpilor unitari se găsesc
tabelar în literatura de specialitate.
Cunoscând producţia anuală, se determină numărul de piese din lot, iar cu
relaţia ( 11.1 ) se determină norma de timp NT.
Norma de producţie NP pentru un schimb de opt ore, se determină cu
relaţia :
480
Np = [ buc ] ( 11.7 )
Tn

11.1.2. Costul piesei prelucrate prin deformare. Alegerea variantei

optime de proces tehnologic

Pentru obţinerea unei piese ştanţate sau matriţate la rece sunt posibile mai
multe variante de proces tehnologic, care pot diferi între ele prin forma şi
dimensiunile semifabricatelor folosite, modul de croire şi gradul de utilizare a
materialului, numărul de scule necesare, tipul şi complexitatea acestora, modul de
alimentare cu material şi de evacuare a pieselor şi deşeurilor, presele şi gradul de
încărcare al acestora, etc..
Costul unei piese matriţate se face cu relaţia :

C = Cmat + Cman + Cr +Cap +Cas [ lei/buc ] ( 11.8 )

unde:
Cmat – costul materialului necesar confecţionării unei piese, [ lei/buc ];
Cman – costul manoperei necesare confecţionării unei piese, [ lei/buc ];
Cr – costul regiei totale ( pe secţie şi pe uzină ) pentru o piesă, [lei/buc ];
Cap – amortizarea presei ce revine unei piese, [ lei/buc ];
Cas – amortizarea ştanţei sau matriţei ce revine unei piese, [lei/buc].
Costul materialului necesar confecţionării unei piese se determină cu
relaţia:

237
 f hγ p
C mat = [lei/buc] ( 11.9 )
10 4 K f
în care:
f – aria piesei plane (sau desfăşuratei ), din care se scad orificiile, [mm2];
h – grosimea materialului, [ mm ] ;
γ – greutatea specifică a materialului, [daN/dm3 ] ;
Kf – coeficient de folosire a materialului, în % ;
p – costul unitar al materialului, [ lei/daN ];
Costul manoperei necesare confecţionării unei piese ( Cman ) are expresia:

Sp S r T pi
C man = Tu + [ lei/buc ] ( 11.10 )
60 60 n 0
în care :
Sp – retribuţia medie orară a presatorului;
Sr – retribuţia medie orară a reglorului;
Tu – timpul unitar, [min];
Tpî – timpul de pregătire-încheiere, [ min ];
no – numărul de piese din lot, în bucăţi, pentru producţia de serie ; pentru
producţia de masă, no se ia egal cu numărul de piese obţinute la o cursă dublă a
presei, înmulţit cu durabilitatea ştanţei sau matriţei între două reascuţiri succesive,
exprimată în număr de lovituri.
Cota parte din cheltuielile de regie ce revine unei piese are expresia :
R
C r = C man + [ lei/buc ] ( 11.11 )
100
în care :
Cman – costul manoperei, în lei/buc;
R - regia totală, în %.
Pentru secţiile de presare se poate lua R = 350 …370 %.
Cota parte din amortizarea presei ce revine unei piese are expresia :
V p Ap
C ap = [ lei/buc ] ( 11.12 )
n η
în care :
Vp – valoarea iniţială a presei, în lei ;
n - programul anual de fabricaţie, în buc/an;
Ap – norma de amortizare a presei, în %; pentru prese cu excentric este de
4,2 %, iar pentru maşini de îndoit şi debitat tablă, profiluri şi ţevi este de 5 % ;
η – gradul de încărcare a presei cu fabricarea programului anual de piese
dat, în %.

238
 Cota parte din amortizarea ştanţei sau matriţei ce revine unei piese are
expresia :
kV
C as = s [ lei/buc ] ( 11.13 )
n
în care :
k – este o constantă care are valori întregi şi ţine seama de raportul dintre
programul anual de fabricaţie şi durabilitatea totală a ştanţei sau matriţei, în
bucăţi, dată tabelar în literatura de specialitate ;
n – programul anual de fabricaţie, în buc/an ;
Vs – costul ştanţei sau matriţei, în lei ; se determină tabelar din literatura de
specialitate funcţie de dimensiunile plăcilor active, dimensiunile de gabarit şi
greutatea aproximativă pe baza grupării după mărime a ştanţelor sau matriţelor ;
Înlocuind expresiile 11.9…11.13 în 11.8 se obţine :

f hγ p ⎛ S p S T pi ⎞⎛ R ⎞ 1 ⎛Vp ⎞
C= + ⎜⎜ Tu + r ⎟⎟⎜1 + ⎟ + ⎜⎜ A p + K Vs ⎟⎟ (11.14)
4
10 K f ⎝ 60 60 n0 ⎠⎝ 100 ⎠ n ⎝ η ⎠

expresie ce dă variaţia costului pe bucată al unei piese ştanţate sau matriţate în

funcţie de numărul de piese din programul anual de fabricaţie pentru un anumit
proces tehnologic.
Relaţia ( 11.14 ) se mai scrie concentrat sub forma :
1
C = A+ B [lei/buc] ( 11.15 )
n
unde :
A reprezintă partea fixă a costului pe bucată, iar B/n reprezintă partea
variabilă, a cărei valoare se reduce o dată cu creşterea numărului de piese
prelucrate.
În cazul în care se compară două variante de proces tehnologic, pentru
obţinerea aceleiaşi piese, cum ar fi folosirea unei ştanţe sau matriţe combinate sau
a mai multor ştanţe sau matriţe simple, relaţia 11.14 se scrie în mod
corespunzător.
Prima variantă, proces tehnologic pentru prelucrarea completă a piesei cu
o singură ştanţă sau matriţă combinată :

f hγ p ⎛ Sp S T pi ⎞⎛ R ⎞ 1 ⎛ Vp ⎞
C1 = + ⎜⎜ Tu1 + r ⎟⎟⎜1 + ⎟ + ⎜⎜ A p + k1 Vs1 ⎟⎟ [lei/buc]
10 4 K f 1 ⎝ 60 60 n01 ⎠⎝ 100 ⎠ n ⎝ η1 ⎠
(11.16)

239
 Varianta a doua, proces tehnologic pentru prelucrarea completă a aceleiaşi
piese folosind mai multe ştanţe şi matriţe simple :

f hγ p ⎡ S p S ⎛ T pi ⎞ ⎤⎛ R ⎞ 1⎡ ⎛ Vp ⎞ ⎤
C2 = + ⎢ ∑ (Tu )i + r ∑ ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥⎜1 + ⎟ + ⎢ A p ∑ ⎜⎜ ⎟⎟ + ∑ K i Vsi ⎥
⎝ η1
4
10 K f 2 ⎢⎣ 60 60 ⎝ n01 ⎠ i ⎥⎦⎝ 100 ⎠ n ⎢⎣ ⎠i ⎥⎦

[lei/buc] ( 11.17 )

unde :
Kf1 şi Kf2 sunt coeficienţii de folosire a materialului în cele două variante,
în % ;
∑(TU)i – suma timpilor unitari pentru prelucrarea cu ştanţe şi matriţe
simple, [ min] ;
∑(Tpi/no )- suma timpilor de pregătire încheiere, raportaţi la numărul de
piese obţinut între două reascuţiri, pentru prelucrarea cu ştanţe şi matriţe simple,
în minute ;
∑(Vp/η) – suma valorilor iniţiale ale preselor, raportate la gradul de
încărcare, folosite la prelucrarea pieselor cu ştanţele şi matriţele simple, în lei ;
∑KiVSi – suma costurilor ştanţelor şi matriţelor simple necesare prelucrării
pieselor, în lei.
Cu aceste relaţii se poate determina costul pe bucată pentru programul
anual de fabricaţie dat la fiecare variantă în parte, înlocuind termenii cu valorile
corespunzătoare, date tabelar în literatura de specialitate.
Relaţiile 11.16 şi 11.17 ce dau variaţia costului prelucrării unui număr n de
piese se mai scrie concentrat astfel:
C’1 = A1n + B1 ( 11.18 )
C’2 = A2n + B2 ( 11.19 )
ce reprezintă ecuaţiile unor drepte ce pot fi reprezentate grafic ca în fig. 11.1.

240
 Fig.11.1.Variaţia costului prelucrării unui număr n de piese

Scrise sub această formă relaţiile 11.16 şi 11.17 permit determinarea

numărului de piese de la care începând devine rentabilă una din cele doua variante
de proces tehnologic, adică numărul critic ncr. Pentru aceasta se pune condiţia C1 =
C2 şi rezultă :

B2 − B1
ncr = [ buc ] ( 11.20 )
A1 − A2

Din fig. 11.1 rezultă că :

• pentru un program de fabricaţie nx < ncr rezultă rentabilă varianta
a doua;
• pentru nx > ncr rezultă rentabilă prima variantă.
În acest caz economiile realizate vor fi:

E = C’2 – C’1 = ( A2 –A1 )nx + B2 – B1 [lei/an] ( 11.21 )

241