Universitatea din București

Facultatea de Litere
Anul I, semestrul I
Master EACF
Masterandă: Iuliana Grigoroiu

Constituirea documentului etnologic

Documentul etnologic prezentat este rezultatul prelucrării materialului obținut dintr-o

sursă directă: întâlnirea cu prescurăreasa din localitatea Oteșani, județul Vâlcea, care mi-a
prezentat „povestea vieții” sale, de când a devenit responsabilă cu prepararea prescurilor
pentru biserica din sat.
Documentul obținut din sursă directă este precedat de o fișă de informator și de o fișă
de context, care au ca scop clarificarea unor aspecte care nu sunt menționate în documentul
etnologic (precum numele celor trei preoți implicați: Romică, George și Florin) și precizarea
poziției sociale ocupate de către informator în cadrul comunității satului.
Transcrierea textului a fost posibilă datorită echipamentului folosit - aplicația
„Înregistrare vocală” a telefonului personal. În transcrierea textelor am ținut cont de
împrejurările concrete în care am realizat interviul: acasă la interlocutor, în prezența mai
multor persoane (fiica și nepotul), cu zgomot de fundal, fără o pregătire prealabilă a
întrebărilor. Omisiunile din materialul oral sunt marcate grafic, în documentul etnologic
obținut, prin (...).
Un prim criteriu care a stat la baza organizării textului a constat în conservarea
particularităților de pronunțare ale interlocutorului. În acest sens, am încercat să transcriu
fonetic anumite pronunțări mai proeminente, în special rostiri dure ale vocalelor, specifice
graiului din zona de sud a țării.
Un alt criteriu după care am organizat documentul etnologic este transcrierea fidelă a
informațiilor povestite de către interlocutor, fără a respecta cronologia logică a evenimentelor.
Acest lucru îi permite cititorului să înțeleagă firul narațiunii și totodată pune în lumină
aspectele cele mai importante ale mărturisirii, interlocutorul filtrând prin propria
subiectivitate informațiile transmise.
Pentru o mai bună organizare a textului, întregul ansamblu discursiv a fost organizat
în mai multe microsecvențe. Pentru fiecare unitate epică am propus câte un titlul, pe care
l-am notat în partea stângă, între paranteze drepte. Totodată, rândurile au fost numerotate din
cinci în cinci, cu cifre arabe.

1
A. Transcrierea documentului oral

1. Fișa de informator
Nume: Oprișor
Prenume: Maria
Anul nașterii: 1947
Localitatea: Oteșani, sat Cârstănești
Județul: Vâlcea
Ocupația: Agricultor și crescător de animale
Data și locul înregistrării: 30.05.2020, acasă la informator, sat Cârstănești
Acordul de prelucrare a datelor cu caracter personal: Da (v. Anexa)

2. Fișa de context
Oprișor Maria este o femeie văduvă din satul Cârstănești, localitatea Oteșani, județul
Vâlcea. Este cunoscută și apreciată în sat pentru faptul că se ocupă cu prepararea prescurilor
pentru biserică. Fire credincioasă, cu frică de Dumnezeu, aceasta a fost remarcată de către
fostul preot al satului – preotul Romică – ce s-a preocupat de instruirea femeii pentru
misiunea de viitoare prescurăreasă. Preotul Romică a dus-o pe tanti Măria la Mănăstirea
Hurezi, la Maica Melania, cunoscută pentru priceperea sa în pregătirea prescurilor. Între timp,
în sat a venit alt preot (preotul George). Acesta i-a promis femeii că o va duce la Mănăstirea
Dintr-un Lemn, aflată într-o localitate din apropiere, pentru a le transmite mai departe
maicilor de acolo cunoștințele sale despre prepararea prescurilor. În documentul etnologic
elaborat există referiri la un al treilea preot, preotul Florin, tânăr căsătorit cu nepoata femeii.
Opinia preotului Florin este foarte importantă pentru tanti Maria, dat fiind faptul că acesta a
obținut postul cu „notă mare”.

1. [Sarea din prescuri]

Cu apă caldă și un pic de sare, un pic! Așa zisă și Florin [preotul]. Ăă, vezi,
maica Melania nu mi-a spus de sare dacă pun sau nu pun. Dară, de! În colo așa
spune cum Domnul Iisus Cristos, cu pâine cu sare l-a primit. Da. Pâine cu sare.
Și trebe numa un pic să pui de sare, așa un pic, un pic! Ohoo, un ou e mult! Un
pic!
5.
[ Un vârf.]

Da, așa. Faci maiaua din aluat. Aluatu îl pui cu două zile înainte la dospit. Îl
pisăzi...Deci, după fiecare aia, la fiecare frământare oprești așa cât o nucă și pân la
frământarea alată iară oprești ca o nucă așa.

[Joia se fac prescurile]

10.
Pui așa, deci: azi e miercuri. Deci, prescurile se fac cam joia. Daa, atuncea
cand se face cina cea de taină. Joia se fac prescurile. Da io le fac și io când poci,

2
 vinerea și sâmbăta. Da. Și pui aluatu, îl pisăzi, pui la moi cu apă caldă și un pic de
făină și îl lași...Că de exemplu dacă-l pui marți sau miercuri, îl pui de marți ca să-l
faci joi: îl lași aproape două zile, îl lași, că el se umflă.

[Cum se fac prescurile]

15. Și după aia pui apă călduță, cu făina și cu aluatu ăla și un prăfuleț de sare,
numa un piiic. Așa, și mesteci. Le frâmânți, mamă! Frămânți la iele ca la cozonac.
Daa, ei, io le fac mai repede, că acuma nu stau de ia.

[Că v-ați obișnuit.]

Da așa se face! Io m-am dus la maica Melania, două ore am frământat la

ele! Vă daț sama! Doouă ore! Deci, uite așa: două maici lee, în căpestere, în
căpestere, așa, cu pumnii, punea una peste alta, una peste alta, și iar le lua și iar
le lua, până când să-ntărea iele. Și dup-aia, după ce să-ntărea, veneau una, două
20. trei, patru maici. M-au mai pus și pă mine acolo. Așa, și a luat coca aia, a întins-o
așa, a făcut-o suloi, suloi, suloi, ca pă sul și le-a dat câte-o bucată așa la fiecare și
dup-aia framânți la ele pă masă, frămânți, frămânți, mai pui un pic de făină, iar
frămânți fiecare bucată și iară o-mpreoană, și iar o taie. Deci, de două- trei ori o taie.
Și dup-aia, se face un suloi mare așa și taie bucățele, bucățele, da le cântăre! La
manăstire se cântăre, pentru că iei le vând cu cinci lei bucata. Și i-am zis io lu
părintele Romică: Părinte, dar am văzut că acolo să cântăre. Nu, tanti Mărie, că noi
nu le vindem, nuu, la particular. Facem pentru noi. Dacă vreți, io vă cumpăr și cântar,
25. dar n-are rost.

Și le cântărea și uite așa, uite așa le făcea maica Melania, uite-așa, ca o

ciupercă, ca o ciupercă și dup-aia le punea pă masă și facea uite cum e deștu meu: le
turtea un pic și le dădea la altă maică, maica care le punea ăla...

[Cum îi zice la ăla?]

Ăăă pistolnic ie ala! Deci punea una peste alta și zicea că ceru și pâmântu. Deci
a de sus ceru și a de jos pământu. Deci două ăstea cântărite zicea că ceru și
30.
pământu și punea pistolnicu pă ele. Și pă o masă tot așa lungă făcea câte cinzăci,
cinzăci dă prescuri și punea așa pă ele o pânză albă și le punea pă fiecare la rând, la
rând.

[Cuptorul]

Le lăsa puțin până să se dospească până să arde cuptoru și dup-aia le

35. punea la cuptor. Până le împărți așa, le făcea semnu sfintei cruci, cum ai face la
un cozonac sau la căpețele cu pâine. Și aia. Ș-așa făcea, mamă. Și le punea pă o
pânză albă, le-ntindea așa și pă urmă punea una albă peste ea. Și o maică spunea așa:

3
 Cutare, hai să facem cuptoru! Că, vezi, au cuptor d-ăsta special de lemne. Dacă
bagi cinzăci dă prescuri, îți dai sama?! Și io când făceam pentru Paște făceam în
cuptoru ălălalt, da acuma când faci patru-cinci prescuri, să mai arzi atâtea lemne? Le
faci la aragaz.

40. [La cuptoru ăla de afară câte intră?]

La ala al meu? Intră, intră douăzeci-treizeci. Ie cuptor de cărămidă cu

pâmânt, făcut de tataie-tău. Așa și pui hârtie, pui hârtie la fiecare așa.

[Și în cât timp se coc?]

Să face repede, maxim în douăj de minute, ca și cozonacu. Ăl mult o juma de

oră... Dacă e cuptoru încins, că e și jos vatra și sus (...)

45. [O femeie văduvă să facă prescuri]

[Și de atuncea ziceți, de când v-a ales părintele Romică... Da cum v-a ales
tocmai pe dumneavoastră?]

Păi io... O femeie văduvă! O femeie văduvă să face! Să fie curată,

credincioasă...Da, da! O femeie văduvă să facă prescuri. Zice: tanti Măria, trebe
să mergem la mănăstire, la Horezu. Aolo! Păi zic: Mergem, părinte! Zice: Joi
dimineața, la ora șapte mergem la Horezu, la Hurezi. M-a m dus (râs). Și după ce-am
50. terminat era ora unșpe...de la opt până la unșpe. Dup-aia, el s-a dus la liturghie în
mănăstire. Eu am stat cu maicile-acolo. Și dup-aia zice, zice maica Melania - săraca,
Dumnezău s-o ierte, a murit - zice: Maria, mergi la masă! Io: Aolo, nu, maică! Da
cum să fac? Să mănânc io cu popii la masă?! Io sângură cu toți popii la masă! (Râs)
Am mâncat, cum era? Tanti Măria, pune mă mâna și mâncă! Da, și-mi era și rușine!
Cum să mănânc io, că ma și uitam cum să bag în gură. Ee, mâncare de mănăstire:
buună! Auz, oricum ar fi, și când te duci la Grădinari, ai văzut, mamă, ai văzut ce
gust are mâncarea aia și ce bună ie? E binecuvântată, de-asta e (șoptit)! Așa e...Așa
55. să face, mamă, așa să face!

[Cine de la cine învață]

[Și aveți vreun nume? Cum vi se zice?]

Nuu, nu, nu, nu să zice niciun nume.

[Și nici mai de mult nu se zicea în vreun fel la femeia care face prescuri?]

60. Iera... icea la noi n-a făcut prescuri. „Decât când făcea, făcea una de la
Oteșani, una Rusalina. Și nu făcea d-ăstea duble. O prescurică mică. Fără,
nedublură! Că mie d-aia mi-e! Ș-a zîs și părintele George, a zîs că tanti Măria, trebe

4
 să mergem la maica la Mănăstirea Dintr-un Lemn, că vrea neapărat să vă duc acolo.
Aâ! Mergem, părinte, ș-acolo! (Râs) Ce să fac? Că i-a spus [maica]. Am o femeie
care d-atâția ani face prescuri. Zice lu George: Ia, să mi-o aduci încoace să vad
și io cum face ea, cum a învățat-o maica. C-o știe pă maica Melania, o știa. Da io:
da ia să vedem, ea cum face acolo? Să vedem! Mă duc ș-acolo! Dacă mă cheamă,
65. mă duc! Ce să fac?

70.

75.

80.

85.

5
B. Interpretarea documentului etnologic
În interpretarea documentului etnologic elaborat mă voi baza pe analiza de text,
metodă susținută în tradiția etnografică, ce presupune explicarea unor fapte de cultură
observate și transformate în narațiuni în care nativii joacă rolul unor personaje. Interpretarea
documentului etnologic se va baza pe următoarele tipuri de analiză de text: hermeneutică,
narativă și interdisciplinară (lingvistică, pragmatică și retorică).
Pentru analiza hermeneutică a textului am organizat discursul în microsecvențe
caracterizate prin omogenitate tematică. Astfel, am putut delimita șase unități epice distincte,
pentru care am propus titluri reprezentative: Sarea din prescuri, Joia se fac prescurile, Cum
se fac prescurile, Cuptorul, O femeie văduvă să facă prescuri, Cine de la cine învață.
Prima microsecvență narativă reprezintă un decupaj în memoria afectivă a
interlocutorului, aceasta marcând informația cea mai importantă din cadrul narațiunii
personale. Expunerea nu respectă o cronologie logică a evenimentelor, ci debutează abrupt
prin sublinierea elementului considerat problematic de către interlocutor: este bine sau nu să
pui sare în prescuri? Retorica narațiunii abrupte denotă faptul că interlocutorul simte o
oarecare nesiguranță în modificarea adusă recent rețetei de prescuri. În tradiția populară
-tradiție transmisă prin intermediul maicii Melania - sarea nu reprezenta un ingredient
ritualic în preocesul de preparare a prescurilor. Cu toate acestea, prescurăreasa intervievată
recunoaște încă din incipitul expunerii sale narative că folosește acest ingredient, cu valoare
simbolică. Microsecvența este reprezentativă pentru marcarea schimbării tradiției și pentru
modul în care această shimbare este percepută de către agentul implicat în ritual. Astfel,
prescurăreasa intervievată acceptă schimbarea - sarea, ca element de noutate - , însă are
nevoie de convingerea solidă că ceea ce face este în armonie cu legea spirituală și nu
contravine cutumei. Interesantă este retorica argumentării, prin care prescurăreasa încearcă să
(se) convingă de faptul că a pune sare în prescuri nu este un act culpabil, ci unul motivat,
chiar de învățătura creștină. În acest sens, aceasta aduce două argumente cu funcție autoritară:
în primul rând, acordul preotului Florin (Așa zisă și Florin) și în al doilea rând, apelul la
învățătura de credință, probabil din Scriptură (În colo așa spune cum Domnul Iisus Cristos,

6
cu pâine cu sare l-a primit). Totodată, nevoia interlocutorului de validare a valorii etice pe
care o transmite se răsfrânge și la nivelul limbajului. Astfel, sub aspect lingvistic, prezenta
cuantificatorului „un pic”, folosit în structuri repetitive, subliniază necesitatea adoptării
schimbării cu maximă prudență. Cu alte cuvinte, prescurăreasa dorește să transmită că
abaterea de la rețeta veche, pe care urmează să ne-o prezinte, este una motivată de argumente
religioase și că, aplicată cu prudență („un pic”), nu afectează ritualul religios în care prescura
este folosită.
În cadrul întregului document etnologic, microsecvența Cum se fac prescurile este
puternic amprentată performativ. În această unitate narativă, interlocutorul explică procesul
prin care se pregătesc prescurile. Narațiunea abundă în secvențe explicative, construite cu
ajutorul structurilor performative și a expresiilor de vizualizare ( uite- așa; una peste alta,
una peste alta; facea uite cum e deștu meu). Întrucât microsecvența în discuție poate fi
rezumată printr-un act performativ de explicare, figura de stil predominantă în cadrul acesteia
este comparația ( Frămânți la iele ca la cozonac; uite-așa, ca o ciupercă; a făcut-o suloi,
suloi, suloi, ca pă sul) cu rol explicativ, prin care interlocutorul dorește dezambiguizarea
informațiilor transmise. Ca într-un ritual de inițiere, interlocutorul își performează întreaga
narațiune într-un mod explicit, detaliat, acordând o atenție sporită explicațiilor oferite. Sub
aspect retoric, se pot observa câteva elemente specifice narațiunii personale orale, precum:
expresii amprentate afectiv (Le frâmânți, mamă!), formulări prin care se încearcă
impresionarea auditoriului (Vă daț sama! Doouă ore!), formule-liant (Și după aia; Așa, Deci,
Și). Ca în orice narațiune orală, sintaxa frazei se organizează în jurul raportului de
coordonare, realizat mai ales prin conjuncția copulativă și.
Microsecvența O femeie văduvă să facă prescuri deplasează atenția de la actul
performării, la agentul performării. În această parte a narațiunii se pune în prim-plan agentul
căruia îi este permis să realizeze prescurile și se sugerează statutul pe care acesta trebuie să îl
dețină în comunitatea tradițională. Astfel, potrivit credinței populare, doar o femeie văduvă
poate să pregătească prescurile pentru biserică, dat fiind faptul că aceasta este curată în fața
lui Dumnezeu. În cadrul acestei unități narative, interlocutorul dezvoltă o retorică a
modestiei, susținută prin formule afective specifice dscursului oral: interjecția afectivă Aolo,
negarea invitației ca formă a politeții negative (nu, maică!), prin care interlocutorul
marchează diferențele de statut dintre sine și ceilalți agenți implicați în narațiune (preoți,
maici), interogații retorice (Da cum să fac? Să mănânc io cu popii la masă?! Io sângură cu
toți popii la masă! (Râs) Am mâncat, cum era?), structuri de confesiune directă ( Da, și-mi
era și rușine!).

7
 Ultima microsecvență a documentului etnologic analizat surprinde transmiterea
tradiției, de la o prescurăreasă la alta. Confrunctarea rețetelor și a modului de preparare este
un alt motiv simbolic regăsit în această parte a narațiunii. Dacă inițial interlocutorul a adoptat
o retorică a modestiei, în ultima parte a narațiunii prescurăreasa intervievată adoptă o poziție
de superioritate față de predecesoarea sa: Icea la noi n-a făcut prescuri. Decât când făcea,
făcea una de la Oteșani, una Rusalina. Și nu făcea d-ăstea duble. O prescurică mică. Fără,
nedublură!. Femeia este conștientă de importanța sa în comunitate, mai ales datorită faptului
că este singura persoană însărcinată cu această misiune. Totodată, aceasta se mândrește
datorită faptului că stăpânește meșteșugul prin care se fac prescurile adevărate (duble, cu
ceru și pământu), așa cum au fost lăsate de legea creștinească.
Narațiunea propusă este povestea vieții unei prescurărese din localitatea Oteșani,
județul Vâlcea, care a avut prilejul să învețe secretele frământării prescurilor de la o sursă din
intimitatea bisericii – de la o maică pricepută și recunoscută de comunitate pentru harul său.
Narațiunea femeii este o expunere complexă, atât prin informația transmisă, cât și prin
modalitățile de expunere specifice discursului oral, autentic.

Anexă: Acord de prelucrare a datelor cu caracter personal

8
9