1.

Sinuciderea Lolei, interpretată ca gest, are implicații de natură socială pe tot parcursul
romanului. Animalul inimii este o carte despre regimul comunist iar Lola era membră de
partid. Nu se punea problema unui avort care ar fi fost în dezacord cu politica
pronatalistă, deși există o scenă, cu puțin înainte de sinucidere, când Lola este surprinsă
în pat cu o sticlă goală între picioare (probabil încerca să avorteze).Profesorul de
gimnastică, care era și el membru de partid, o denunță la cancelarie, deși el este cel care o
ademenește în sala de sport. Lola știa că va fi exclusă (nu doar din partid, ci și
exmatriculată) așa că tot ce îi rămâne de făcut este să se spânzure. După moartea ei, are
loc o ședință în urma căreia se i se hotărăște excluderea din partid și din facultate, moartă
fiind, pentru a se sublinia gravitatea faptei pe care o săvârșise (suicidul) și tratamentul pe
care aveau să-l primească alții care ar fi procedat la fel ca ea. Înaintea morții, își lasă
jurnalul în cufărul naratoarei iar acesta devine obiectul care “sudează” prietenia acesteia
din urmă cu Georg, Kurt și Edgar, jurnalul trecând pe la fiecare dintre cei patru, constant.

2. a) Biografia reprezintă totalitatea experiențelor pe care le-am trăit de-a lungul vieții.
Modul în care cercetăm și interpretăm faptele din teren este creat de biografia
emoțională; interpretăm și ne raportăm într-un anume fel la ceea ce vedem pe teren,
lăsându-ne ghidați de emoțiile care ne vorbesc, în momentul respectiv. Componenta
emoțională este dată de starea psihică și emoțională, respectiv nostalgie, bucurie, tristețe,
etc. De asemenea, cred că background-ul cultural al fiecăruia dintre noi face parte tot din
biografia emoțională.
b) Săptămâna trecută am fost prezenți la o demonstrație de joc al călușarilor, într-o
comună din sudul României. O televiziune regională a venit să imortalizeze câteva
momente cheie ale dansului, pentru a le difuza în preajma Rusaliilor. Tinerii din imagine
sunt câțiva dintre cei care cunosc tainele acestui ritual. Băiatul din prim-plan efectua niște
strigături, în timp ce ceilalți, de pe margine, își așteptau rândul. Costumele au fost
improvizate din cămăși albe și mileuri prinse în jurul taliei. Sătenii s-au adunat de prin
case sau de pe drum, unii ca să urmărească jocul, alții din ca să apară la televizor.
Banner-ul PSD a rămas suspendat din anii din urmă, dar am fotografiat din acest unghi
pentru că ni s-a părut că momentul se potrivea cu mesajul.

Consider că textul pe care l-am scris conține elemente de biografie emoțională pentru că
acele materiale croșetate din jurul taliilor băieților m-au dus cu gândul la mileurile bunicii
(nostalgia), dar probabil că ele reprezintă altceva. Totodată, am venit cu bagajul cultural
în interpretarea banner-ului PSD, pentru că în orașul din care sunt eu, se obișnuia ca
bannere-le să nu fie strânse imediat după terminarea campaniei electorale (mai ales cele
ale partidului câștigător), ba chiar ele erau lăsate până aproape de următoarea campanie.
În acelașă timp, am considerat că oamenii nu s-ar fi strâns astfel decât dacă ar fi fost
vorba despre mai multe camere de filmat și de fotografiat (dar asta se întâmplă adesea la
sat, nu la oraș), așa cum am văzut că se strâng și când apare la știri câte o transmisiune
live.