Economia Transporturilor, Sem I

CURS 1
ECONOMIE GENERALĂ
Noțiuni introductive

1. TEORIA CONSUMATORULUI

Utilitatea totală a unui bun oarecare, X, măsoară nivelul de satisfacție pe care

consumatorul / utilizatorul o obține prin consumul unei anumite cantități din acel bun.
Pentru a determina sensul și ritmul în care utilitatea totală evoluează, atunci când
cantitatea din bunul X crește, se folosește conceptul de utilitate marginală (Um).
Utilitatea marginală poate fi definită ca fiind satisfacția obținută de
consumator/utilizator prin consumul unei unități suplimentare de produs (bun).
𝜕𝑈(𝑥)
𝑈𝑚 (𝑥) = 𝜕𝑥

U(x)

x
Fig. 1. Variația utilității totale în raport cu cantitatea consumată

Pe măsură ce utilizatorul consumă din ce in ce mai mult dintr-un bun X, utilitatea totală
va crește dar cu o rată din ce în ce mai mică. Utilitatea totală scontată a se obține atinge un
punct de maxim. Dacă se continua consumul după atingerea acestui punct, utilitatea totală
începe să scadă.

1
Economia Transporturilor, Sem I

Um(x)

Fig. 2. Variația utilității marginale în raport cu cantitatea consumată

Utilitatea marginală scade pe măsură ce creşte cantitatea consumată. Ea devine zero

atunci când utilitatea totală este maximă şi este negativă atunci când utilitatea totală scade.

Curba de indiferență (izoutilitate) prezintă ansamblul combinațiilor de consum de

bunuri şi servicii pentru care utilizatorul resimte același nivel de satisfacție (utilitate).

Fig. 3. Curba de indiferență (izoutilitate)

2
Economia Transporturilor, Sem I

Proprietăţile curbei de indiferenţă

- Intersecţia a două curbe de indiferenţă este imposibilă
- Curbele de indiferență sunt descrescătoare - individul nu-şi va continua niciodată
consumul unui bun dincolo de punctul de sațietate, când utilitatea marginală a bunului
respectiv devine negativă.
- Curbele de indiferență sunt convexe - înclinația lor se diminuează în mod progresiv de
la stânga la dreapta.

Rata marginală de substituire (RMS)

Rata marginală de substituire (RMS) între două bunuri, Y și X, măsoară variația
cantității necesare a fi consumate din bunul Y, de-a lungul unei curbe de indiferență, pentru a
compensa o variație infinit de mică a cantității consumate din bunul X, astfel încât nivelul
utilității totale să rămână neschimbat.
𝜕𝑦
𝑅𝑀𝑆 = −
𝜕𝑥
Între două puncte se poate calcula o rată medie de substituire ( RmS ).
∆𝑦
𝑅𝑚𝑆 = −
∆𝑥

Echilibrul consumatorului
Constrângerea bugetară (dreapta bugetului) - exprimă mulțimea punctelor reprezentând
combinațiile (X, Y) ce pot fi procurate de un consumator ținând seama de venitul său și de
preturile bunurilor X și Y.
y

B x
Fig.4. Dreapta bugetului
𝑉 = 𝑥𝑝𝑥 + 𝑦𝑝𝑦

3
Economia Transporturilor, Sem I

∆𝑦 𝑝𝑥
Panta dreptei bugetului: =−
∆𝑥 𝑝𝑦

Punctul de optim al consumatorului este caracterizat de utilitatea totală a resurselor

avute la dispoziție și atingerea unui nivel maxim de utilitate.
Astfel spus, combinația optimală este definită de punctul în care curba de indiferență
este tangentă la dreapta bugetară

B x

Fig. 5. Punctul de optim al consumatorului

În figura 5 avem:
E – punctul de optim
AB – constrângerea bugetară
Suprafața hașurată – ansamblul combinațiilor de consum accesibile.
Structura bunurilor cumpărate este optimă, atunci când utilitatea marginală pe unitatea
monetară cheltuită (Um/p) este aceeaşi pentru toate bunurile cumpărate. Dacă presupunem că
un consumator cheltuiește tot bugetul său pentru cumpărarea a două bunuri X şi Y, atunci el
este în echilibru, când este îndeplinită relaţia:
𝑈𝑚 (𝑥) 𝑈𝑚 (𝑦)
=
𝑝𝑥 𝑝𝑦
Adica:
𝑝𝑥 𝑈𝑚 (𝑥)
=
𝑝𝑦 𝑈𝑚 (𝑦)

Pentru determinarea pozitiei de optim a utilizatorului se poate utiliza funcţia Lagrange:

𝓛(𝒙, 𝒚, 𝝀) = 𝑼(𝒙, 𝒚) + 𝝀(𝑽 − 𝒙𝒑𝒙 − 𝒚𝒑𝒚 )
unde:

4
Economia Transporturilor, Sem I

U(x,y) reprezintă funcţia de utilitate

𝜆 - multiplicatorul Lagrange
px, py – preturile bunurilor X şi Y;
x, y – cantități din bunurile X şi Y
Condiţiile de optim:
𝜕ℒ
=0
𝜕𝑥
𝜕ℒ
=0
𝜕𝑦
𝜕ℒ
{ 𝜕𝜆 = 0

Funcţia de cerere
Curba cererii pentru un anumit bun sau serviciu arată cum evoluează cererea unui
individ pentru acel bun atunci când prețul acestuia variază.

px

Fig. 5. Curba cererii

Cererea unui bun este funcție descrescătoare de prețul său.

Determinarea funcției de cerere când este cunoscută funcția de utilitate

Cunoscând funcția de utilitate U = U(x,y) şi dreapta bugetului, pentru a ajunge la funcția
de cerere pentru bunul X , X = f(Px,Py.V), procedăm astfel:
Folosim două relaţii:
- condiţia alegerii optimale a consumatorului
𝑈𝑚 (𝑥) 𝑝𝑥
=
𝑈𝑚 (𝑦) 𝑝𝑦

5
Economia Transporturilor, Sem I

- ecuaţia constrângerii bugetare (dreapta bugetului)

𝑉 = 𝑥𝑝𝑥 + 𝑦𝑝𝑦