Prizonieră în pânza de păianjen, David Lagercrantz

Publicată in anul 2015, Editura:Trei, Pagini: 526

Ca o continuare a celebrei trilogii "Millennium", scrisă de jurnalistul și scriitorul suedez

Stieg Larsson, romanul "Prizonieră în pânza de păianjen" o poartă într-un nou caz de omucidere
pe faimoasa protagonistă a trilogiei, Lisabeth Salander.

Impactat de tragicul deznodământ al lui Stieg Larsson, care a murit în mod neașteptat, în
urma unei crize cardiace, la vârsta de 50 de ani, autorul David Lagercrantz publică romanul
"Prizonieră în pânza de păianjen" în anul 2015, încercând din răsputeri să nu divagheze de la
intriga originală, scriind cartea fără a accesa mediul online, chiar înmânând personal manuscrisul
publicistului pentru a se asigura că nu va exista nicio șansă ca detalii considerabile din carte să
fie distribuite în mod ilegal.

David Lagercrantz și-a început cariera în calitate de reporter de crimă, acesta fiind unul
din motivele pentru care a acceptat să perpetueze anecdota personajului principal, Lisabeth
Șalander, făcându-se cunoscut pe scară largă pentru a patra și a cincea parte din seria Millenium.
La categoria crimă și mister este considerat unul dintre cei mai buni autori ai Scandinaviei,
romanul "Prizonieră în pânza de păianjen" fiind chiar nominalizat în anul 2016 pentru premiul
”Petrona” la categoria „Cel mai bun roman de crimă scandinav”. A fost unul dintre cele mai
bune romane ale anului 2015, iar în anul 2018 se va bucura de o ecranizare, regizată de Fede
Álvarez, care va purta același nume.

Romanul "Prizonieră în pânza de păianjen" nu are ca public țintă doar cititorii pasionați
de științe informatice, ci un public larg, pasionat de romane pline de mister, cu situații extreme și
momente tensionate, pline de anxietate.

Romanul conține treizeci și unu de capitole, iar acțiunea se desfășoară în țara misterelor,
Suedia. Urmărește relația și colaborarea dintre doi prieteni, Lisabeth Salander, ce poate fi
descrisă ca un hacker anarhist neconvențional și Mikael Blomkvist, editorul principal de la
revista Millenium. Aceștia s-au implicat în cazul misterios al lui Frans Balder, un om de știință și
maestru în inteligența artificială, cunoscut la nivel global. Romanul expune progresul făcut în
inteligența artificială și vorbește despre autism într-o manieră pozitivă, explorând fără încetare
arta de a rezolva crime misterioase.

David Lagercrantz reușește să își mențină cititorii într-o continuăincertitudine datorită

stilului său uimitor de a expune o poveste. El este impersonal, folosind persoana a treia pentru a
avea capacitatea de a nara fiecare capitol alternând perspectiva povestirii din punctul de vedere al
fiecărui personaj. Comparat cu alte romane din serie, se observă o mare discrepanță între stilul
lui David și cel a lui Larsson. Cel din urmă abandonează cititorul în mijlocul acțiunii și pune sub
semnul întrebării atât personajul, cât și ceea ce i se întâmplă, expunând cititorul la momente de
confuzie,

Romanul începe cu un prolog ce introduce unul dintre protagoniști, Lisabeth Salander, un

hacker neconvențional din Suedia, într-un punct de început al "vânătorii" Agenției de Securitate
Națională, datorită unor noi informații descoperite, care arătau că organizația tatălui ei, numită
"Păianjen" a lucrat cu "Securitatea Natioanala de Informații". Nuvela se concentrează pe Frans
Balder, un expert în inteligența artificială, care descoperă că fiul său autist este maltratat de către
tatăl său vitreg. Acesta decide să îl salveze, dar în momentul în care începe să își petreacă timpul
cu fiul său, acesta îi descoperă talentele în matematică și artă. Frans nu poate face altceva decât
să își încurajeze fiul spre a-și dezvolta aceste talente. Analistul de la Poliția de Securitate din
Suedia, Gabriella Grane află că Frans se află în pericol și trimite o echipă care să îl protejeze.
Când Frans devine conștient de pericol, apelează la editorul principal al revistei Millenium,
Mikael Blomkvist, pentru a-și dezvălui povestea de viață. Dar în momentul în care Blomkvist
ajunge la el, Frans este deja mort. Desființarea revistei Millenium îldetermină pe Blomkvist să
continue investigația asupra crimei lui Frans pentru a crea o poveste ce are să salveze revista de
la închidere. Acesta cere ajutorul lui Lisabeth, sfârșindu-se astfel prima parte, intitulată "Ochiul
privitor".

A două parte a romanului se numește "Labirintul memoriei" și se concentrează pe fiul

autist al lui Frans. După moartea tatălui sau, August a fost trimis la un spital pentru copii cu
nevoi speciale. Nu îi era permis să deseneze datorită recomandărilor medicale. Ulterior, a fost
descoperit faptul că August ar fi putut ajuta în investigația crimei comise asupra tatălui sau,
desenând potretul criminalului."Păianjenii' au aflat despre talentul micului băiat și s-au decis să îl
ucidă. Au trimis un e-mail fals prin care s-au dat drept Dr. Elderman, dar când Lisbeth descoperă
că acest lucru este o capcană pentru a îl ucide pe August, reușește să îl salveze pe băiat și să îl
ducă într-un loc sigur.

Ultima parte a romanului se concentrează pe Lisbeth Salander care primește ajutor din
parte lui August pentru a decripta codul matematic NSA, care conduce la abilitatea lui Blomkvist
de a salva prestigiul revistei.

Sfârșitul romanului este unul deschis, autorul lăsând oportunitatea de continuare pentru
următorul roman din această serie, "The Girl Who Takes An Eye For An Eye", lansat în
Septembrie 2017.

David Lagercrantz se concentrează în prima parte nu numai pe Frans Balder, dar și pe

Mikael Blomkvist, încercând să sublinieze setea pentru justiție a lui Blomkvis. Această dorință
arzătoare pentru justiție poate fi observată, deasemenea, și în personalitatea lui Salander"Nu, că
intodeauna, oamenii care nu sunt vinovați au conștiința încărcată și cei ce sunt responsabili
pentru suferință în lume, nu le pasă. Sunt cei care luptă de partea binelui, care sunt consumați
intodeauna de remușcări." (Prizonieră în pânza de păianjen, Capitolul 17). Datorită acestei
pasiuni pentru justiție și pentru bine, oamenii ajung să îl disprețuiească deoarece consideră că
jurnaliștii sunt mincinoși, care trec peste orice piedică și obstacol pentru a-și îndeplini scopurile.

Autorul nu este pasionat numai de crima ficțională, ci este deasemenea interesat și de

psihologia personajelor sale. El reușește să portretizeze nu doar aspectul fiecărei ființe umane
într-o manieră elaborată și subtilă, dar și să caracterizeze într-un mod simplu personalitatea
personajelor, prin acțiunile acestora.

De exemplu, Slander pare a fi o persoană puternică și rece, dar Lagercrantz reușește să

răstoarne tot ceea ce cititorii cred, într-o scenă în care aceasta a dat dovata de sentimente
materne, salvând băiatul de la o moarte sigură și având grijă de el, singură. Aici se observă
diferența vizibilă dintre stilul lui Larsson și al lui Lagercrantz. Dacă Larsson o portretizează pe
Lisabeth ca fiind o persoană fără suflet și rigidă, Lagercrantz schimbă perspectiva, ilustrand-o pe
Salander ca fiind o femeie plină de bunătate și o persoană ce ar putea să fie în mod natural o
mamă excelentă.
 În orice caz, Salander este creația briliantă a lui Larsson, Lagercrantz încercând doar să
reproducă ceea ce autorul inițial al romanului încerca să evidențieze. Acest lucru se datorează
faptului că cei doi autori au două puncte de vedere extrem de diferite unul față de celălalt, iar
cărțile sunt o reflecție a personalității acestora. Astfel putem deduce faptul că Lagercrantz este
mult mai delicat în scriere decât Larsson, iar stilul sau de scris este mult mai complicat deoarece
rezidă în trecerea de la o idee la alta.

David Lagercrantz este ademenit de tehnologia de vârf. Concluzionăm acest fapt datorită
introducerii unei terminologii din câmpul tehnic care poate fi dificilă pentru cititori, în ciuda
scurtelor descrieri oferite. Această afinitate pentru domneiul tehnic și știință este înțeleasă de
societate, chiar apreciată, deoarece facem parte din această era a tehnologiei și este perfect
normal să o introducem în cele mai profunde gânduri și chiar și în munca noastră. Aceasta este o
temă recurentă în zile de azi și din ce în ce mai utilizată.

O altă temă reprezentată în această carte este excesul de putere și corupția, subiecte
comune în literatura contemporană. Autorii sunt conștienți de acțiunile acestor oameni, care sunt
extrem de puternici, și apelează la acțiuni ce nu sunt din punct de vedere social corecte pentru a
obține ceea ce își doresc. Prin creațiile lor, făuritorii au o dorință puternică de a dezvălui
adevărata față a acestor oameni diabolici și în mod simultan de a-și verbaliza indignarea față de
comportamentul acestora, uneori într-un mod satiric.

În concluzie, acest roman este o capodoperă ce descrie un adevăr prezent în viața

cotidiană, corupția, hrănind setea cititorului pentru dreptate, într-o atmosferă palpitantă,
însuflețită de justițiari a căror superputere este simpla cunoaștere. Susceptabilitatea autorului la
cele mai noi forme de tehnologie asamblează în mod delicat o poveste în jurul diferitor concepte,
reușind să împletească o caracterizare misterioasă a celebrei protagoniste Lisbeth Salander, cu o
subtilă, însă în același timp complexă descriere a personalității alienate.

"Prizonieră în pânza de păianjen" este, dincolo de conflictul stilului diferit de scriere

adoptat de către David Lagercrantz, o lectură remarcabilă, asionantă și irezistibilă.