PODIŞURILE

PODIŞUL (PIEMONTUL) GETIC

- Piemont – câmpie acumulativă dezvoltată la contactul unor
munți înalți cu regiuni joase, netede.

- Numele de piemont exprimă nu numai poziția unității în aria getică din fața și la
marginea sudică a C.M, ca treaptă de trecere între munți și C.Română, dar într-o mare
măsură și unele trăsături morfometrice
- Piemontul Getic prezintă caractere evidente de tranziție între munte și câmpie, nu
numai d.p.d.v geomorfologic, al condițiilor și resurselor naturale, ci și al utilizării și
valorificării lor, al dezvoltării rețelei de așezări
Limitele
- este limitat în parteade :
 vest de Dunăre,
 est de Valea Dâmboviţei.
 Este situat în continuarea Subcarpaţilor Getici şi a podişului Mehedinţi
 iar în sud se învecinează cu Câmpia Română.
Geneza
- s-a format prin umplerea cu sedimente a depresiunii Getice de către râurile din
Carpaţi.
- O dată cu înălțarea Carpaților, ca urmare a ultimelor faze orogenetice din neozoic,
rîurile montane au devenit active, au acoperit cea mai mare parte a dep.Getice cu o
largă cuvertură de petrișuri depuse în regim fluvio-lacustru (,,pietrișurile de
Cîndești,,), transformând întreaga regiune într-un piemont
- Ulterior extremitatea sa nordică a fost supusă tectonizării și îndepărtării cuverturii
piemontane, generând Subcarpatii Getici, restul regiunii piemontane rămânând ca un
vast platou, puternic fragmentat de ape: Piemontul getic

Litologia
- predomină rocile sedimentare friabile* : marne, argile, nisipuri, pietrişuri.
Relieful
- este înclinat de la nord la sud
- în nord altitudinile depăşesc 600m şi în sud ajung până la 200-300m.
- relieful este format din văi largi, cu lunci şi terase iar interfluviile se prezintă ca o
înmănunchere de culmi deluroase
- înălțarea continuă la care a fost supus a detrminat o continuă și relativ rapidă adîncire
a văilor și de accentuare a fragmentarii reliefului, fapt favorizat și de rocile friabile
componente. În urma acestui fenomen au apărut seriile de terase care însoțesc toate
văile principale
- rocile sedimenatre neconsolidate au favorizat o evoluție rapidă a versanților la care,
procesele de versant sunt destul de active
- văile mari îi delimitează diviziunile
1. Platforma Strehaei (Piemontul Motrului)

1
  Dealurile Coșuștei
 Dealurile Jilțului
2. Piemontul Bălăciței

3. Platforma Jiului cuprinsă între valea Motrului şi valea Gilortului este fragmentată
de Jiu și de afluenții

4. Platforma (Piemontul ) Olteţului între Gilort şi Olt are culmi deluroase mult
alungite către S și este străbătură de Olteț

5. Platforma Cotmeana între Topolog și Olt la V șiArgeș la E se înclină spre sud şi

se continuă spre nord- vest cu dealul Negru (581m)

6. Platforma Argeşului – cuprinsă între Argeș în V și S și Argeșel în E se prezintă o

asociere de culmi înguste , prezintă altitudinile cele mai mari din Podişul Getic ,
depăşind 700m

7. Platforma Cândeşti - mărginită la V de Argeșel, iar spre E de Dîmbovița, este

puțin extinsă, dar interfluviile au o formă plată deoarece ,,cuvertura de Cîndești,,
este mai bine conservată
Resurse geologice
 hidrocarburi (petrol și gaze naturale)-apar în Piemonul Oltețului la Bustuchini,
Zătreni, Iancu Jianu, în Piemontul Cotmeana la Merișani, Vedea
 zăcăminte de lignit – în partea N a Piemonului Motrului- arealul Motru-Drăgotești-
Rovinariși în N Piemontului Oltețului (Alunu-Berbești-Copăceni)

! interfluviu – formă de relief pozitivă, desfășurată între două văi.

După fizionomie pot fi:
 plate – podiș,platou, cîmpie
 rotunjite- culmi deloroase
 ascuțite- creste

2
PODIŞUL MEHEDINŢI
- este situat în partea de S-V a țării
- se înscrie ca o treaptă de relief intermediară între m-ții Mehedinți și Piemontul Getic
Limitele
- în vest- Dunărea
- în est Motru
- în nord Munţii Mehedinţi
- în sud Podişul Getic
Geneza
- formarea podişului este strâns legată de cea a munţilor Mehedinţi fiind la origine o
treaptă inferioară a Munţilor Mehedinţi
- este o unitate geografică cu înălțimi caracteristice dealurilor, dar cu o alcătuire
petrografică și mai ales o structură geologică ? specifică munților
- cea mai mare parte a sa corespunde ,,pânzei Getice,,, alcătuită din roci metamorfice
(micașișturi, gnaise, cuarțite), deplasate spre V peste rocile sedimenatere mezozoice.
O dată cu înaintarea pânzei cristaline, au fost antrenate și o parte din rocile
sedimentare autohtone, care s-au cutat și faliat, formându-se un anticlinal pronunțat
de-a lungul podișului
Litologia
- este alcătuit din şisturi cristaline şi calcare ce dau un relief specific
Relieful
- apare ca un platou înalt de 500-600m dominat în nord de munţii Mehedinţi
- are trăsături asemănătoare cu m-ții, date de rocă și structură, ca și de evoluția
reliefului, care a parcurs cicluride de denudare succedate în Carpați
- la trăsăturile comune Carpaților, se adaugă tectonica, alcătuirea petrografică, adîncirea
fragmentării
- culmile alcătuite din roci cristaline dau un aspect montan
- se înregistrează o mare diversitate de forme de relief carstic, atât de suprafaţă cât şi de
adâncime
- prezența calcarelor face ca relieful carstic să dea o notă specifică
 cele mai impunătoare în peisaj sunt cornetele- înălțimi izolate cu înfățișări de
piramidă acoperite cu tufișuri de corn
 polii – în urma perioadelor ploioase, apele se acumulează formînd lacuri
temporare- Lacul Turcului, Zătonul de la Ponoare, lacul de la Gornovița, lacul
de la Balta. Apele Zătonului și din L.Turcului se scurg numei pe cale subterană
în pîrîul Bulba
- ca forme de relief carstice se remarcă sohodoluri ( văi seci), doline, poduri naturale
( Podul natural de la Ponoare), peşteri ( Peştera Topolniţa- cu o lungime de peste
22km și peștera Epuran- amândouă rezervații naturale)
 lapiezurile se găsesc peste tot, unde calcarul se află la suprafață, acoperit cu un
strat subțire de sol. Cele mai numeroase doline și lapiezuri în partea se SE
- însușirile care determină încadrarea unității respective la unitățile de deal și podiș sunt:
 altitudinea mai mică (în medie 500-600m)
 culmile netezite

3
  numeroase așezări omenești
PODIŞUL MOLDOVEI

Limite
- situat în partea de nord –est a ţării, cuprinde o suprafață de peste 22.200km²
- est- valea Prutului. Se continuă la E de Prut pînă la V.Nistrului
- în vest intră în contact cu Carpaţii Orientali ( grupa nordică) până la valea Moldovei şi
în continuare cu Subcarpaţii Moldovei
- în nord – hotarul ţării depășind valea Prutului
- în sud Câmpia Română
Geneza
- este cea mai întinsă unitate de podiş
- s-a format prin sedimentare,
- se desfășoară în cadrul a două unități structurale, pe un fundament felurit
 Platforma moldovenească ( vechiul scut moldo-podolic-prelungire a Platformei
Est-Europene)/ N. Are un fundament rigid, aflat la adîncime, alcătuit din roci
dure îndeosebi din ganise, paragnaise, șisturi magmatice, granite, bazalte. Peste
ea urmează o cuvertură sediementară din paleozoic și mezozoic
 Dep. Bîrladului – în centrul și S regiunii – o zonă de scufundare. Aceasta a
cunoscut un intens proces de sedimenatare în trei cicluri
- Ulterior a fost acoperit de apele Mării sarmatice, în care s-au depus sedimente
neogene.

Litologia
- predomină rocile sedimentare: nisipuri, argile marne, pietrişuri mai puţin gresii
- rocile sunt dispuse orizontal sau au o înclinaţie mică spre sud -sud-est
- un fenomen des întâlnit este cel al alunecărilor de teren datorită substratului argilos
Relieful
- are o altitudine medie de 250m, iar extremele se situează la 688m (dealul Ciungi) și
10m în lunca Prutului.
- Înălțimile cele mai mari sunt concentrate în NV și centru, unde mai multe vărfuri se
depășesc 400m. De aici planul general înclină spre Prut și respectiv S
- diferenţele de relief ale podişului sunt date de rezistenţa rocilor la eroziune: porţiuni
mai înalte –500-600m se dezvoltă pe rocile dure; iar regiunile mai joase 200-300m pe
un substrat de argile
- se disting trei mari diviziuni
1. Podişul Sucevei
- situat în parte de nord- vest delimitat la vest de grupa nordică şi la sud de valea
Moldovei
- reprezintă 25% din suprafața acestui podiș
- este alcătuit din argile , nisipuri, pietrișuri, conglomerate, gresii, calcare
- relieful podişului este reprezentat prin înălţimi de 500-600m altitudinea cea mai
ridicată- 688m dealul Ciungi
- masivele deluroase alternează cu porţiuni joase generând un relief neuniform
- pe o mică porţiune se dezvoltă depresiunea Rădăuţi
2. Câmpia Moldovei
- situată în nord-estul podişului între culoarul Prutului și podișul Sucevei și Bîrladului

4
- reprezintă 26% din podiș
- are altitudinea medie de 125m și 235 max. în dealul Cozancea
- sensul de cîmpie este legat de folosința agricolă, altitudine, soluri cernoziomic,
- în realitate este o unitate de podiș. Este alcătuit din formațiuni maro-argilo-nisipoase
- caracteristică este frecvența mare a lunecărilor de teren și a torenților
- relieful apare sub forma unor coline joase de 200-300m
3. Podişul Bârladului
- cea mai extinsă subunitate a podişului - ocupă 49% din suprafața podișului
- situat în sudul Câmpiei Moldovei
- relieful are altitudini frecvente peste 300m în N (max. Doroșanu 561m, Poiana
Neamțului 550, Aninoasa 522m) spre S scad treptat pînă la 200-120m
- are un relief deluros cu înălţimi de peste 400m cele mai mari altitudini 561m în dealul
Doroşan
- este fragmentat de Bârlad în :
 Podişul Central Moldovenesc,
 Colinele Tutovei
 Dealurile Fălciului
 Podișul Covîrlui
 Culoarul Moldova –Siret

5
PODIŞUL DOBROGEI
Limite
- situat în partea de S-E a țării între valea Dunării la vest şi nord şi Marea Neagră la est
- în sud – Bulgaria dincolo de care se continuă
- ocupă suprafață de 10.400km² adică 4,3% din suparața României
-
Geneza
- Evoluția podișului cuprinde mai multe etape:
 În proterozoic și paleozoic, sudul Dobrogei (împreună cu fundamentul
C.Române și fund. C. Moldovei )era un uscat continetal supus eroziunii
subaeriene
 Orogeneza caledoniană din silurian a creat un sistem montan în zona Pod.
Casimcei, adăugat uscatului sud-dobrogean, erodat apoi la stadiul de peneplenă
*
 Orogeneza hercinică (carbonifer și permian) a construit zona m-ților Măcinului
– prin cutare și magmatism granitic, adăugată ariei caledoniene și ulterior
erodată
 În mezozoic se sedimentează substratul peneplenizat cu sedimente triasice,
cratacice și jurasice
 În neozoic se încheie sedimentarea Dobrogei -prin depunerea stratelor de
calcare și grasii sarmațiene – și transformarea ei integrală în uscat
Litologia
- sunt alcătuiţi din roci tari- şisturi verzi în Podişul Casimcei – granite și șisturi
cristaline paleozoice (zona Măcin), şi calcare în rest dar și structuri sediemntare
- se remarcă şi o cuvertură de loess peste calcare şi gresii(P. Dob. de sud)
- partea centrală şi nordică este înclinată de la Dunăre spre mare iar partea de sud de la
mare spre Dunăre
- la suprafață cele mai vechi roci sunt șisturile verzi proterozoice din pod. Casimcei cu o
vărstă de 600mil.ani. În fundamentul Dob. De S există și roci mai vechi, acoperite în
prezent de straturi sediemntare paleozoice, mezozoice și neozoice
Relieful
- se prezintă ca un podiș relativ rigid, format pe roci vechi (șisturi verzi, granite) și
structuri sedimentare mezozoice și neozoice, puternic erodat de acțiunea îndelungată a
factorirlor modelatori externi
- are un relief domol , ușor ondulat, cu altitudini relativ reduse 200-300m, altitudinea
medie a întregului podiș fiind de 125m
- partea de N este cea mai înaltă , ajungând pe alocuri la 300-400m, max fiind de 467m
în vf. Greci (Țuțuianu) din m-ții Măcinului
- partea de S are sub 200m (alt. max este de 204m în vf. Deliorman ) - altitudinea
minimă este de 10-15m și se află în SE

- după structura geologică, altitudine şi forme de relief se disting trei unităţi

1. Masivul Dobrogei de Nord
- masivul Dobrogei de nord- rest al munţilor hercinici
- relieful inițial pediplenat*, a fost reînălțat ma i mult ăn jumătatea de V și fragmentat
intens în pliocen superior-cuaternar
- are cele mai mari înălţimi- 467m în vârful Greci din munţii Măcinului

6
- este regiunea cea mai bine împădurită – păduri de gorun, tei, carpen
- în Dobrogea de N există următoarele subunități:
 Munții Măcin
 Podișul Niculițel – alc. Din roci vulcanice (diabaze, porfire, granite) și roci
sedimentare triasice (calcare, grasii)
 Dealurile Tulcei delimitate la sud de dep. Nalbant
 Podişiu Babadagului – cu depozite calcaroase ce au permis dezv. unor forme de
relief carstic
2. Podişul Dobrogei centrale
- alcătuit din şisturi verzi
- altitudinea maximă –397m în partea de nord
- străbătut de râul Casimcea
- are ca subdiviziuni:
 Pod.Casimcei
 Pod. Dăeni-Hârșova
 Pod. Istriei
3. Podişul Dobrogei de Sud
- este uşor ondulat
- se suprapune platformei Dob.de S, în care peste cristalinul proterozoic, mai importante
sunt calcarele cretacice și sarmațieni , iar la suprafața mantia de loess
- în relief se impun inrefluviile plate cu lățimi de zeci de km. Și văile
- altit. 100m – 200m
- în sud înălţimile cresc uşor în P. Oltinei, fragmentat de văi scurte , şi în P. Negru-Vodă
ce prezintă un relief carstic bine dezvoltat: doline , peşteri
- subdiviziuni:
 pod. Medgidiei
 pod. Oltinei
 pod. Cobadin
 pod. Mangaliei